KLABAX 125 mg/5 ml
Substanta activa: CLARITHROMYCINUMClasa ATC: J01FA09Forma farmaceutica: GRAN. PT. SUSP. ORALA
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din PEID, cu capac din PP cu 42 g gran. pt. 60 ml susp . orala
Producator: TERAPIA SA - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENT ULUI
KLABAX 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
KLABAX 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Klabax 125 mg/5 ml:
5 ml suspensie orală constituită con ţin claritromicină 125 mg.
Excipien ţi cu efect cunoscut : 20 mg aspartam, 2928,5 mg zahăr la 5 ml suspensie orală.
Klabax 250 mg/5 ml:
5 ml suspensie orală constituită con ţin claritromicină 250 mg.
Excipien ţi cu efect cunoscut : 20 mg aspartam, 2508 mg zahăr la 5 ml suspensie orală .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru suspensie orală
Granule fine de culoare albă până la aproape albă.
Suspensia constituită: suspensie de culoare albă până la aproape albă, cu gust dulce ş i aromă de fructe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutic e
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene .
K labax granule pentru suspensie orală este indicat la copii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 12 ani
( granule pentru suspensie pediatrică orală).
Klabax granule pentru suspensie orală este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene
cauzate de germeni sensibili . Indicaţiile includ:
Infecţii ale tractului respirator inferior .
Infecţii ale tractului respirator superior.
In fecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi .
O tit ă medi e acută.
2
Klabax granule pentru suspensie orală este activ de obicei împotriva următoarelor microorganisme, in
vitro :
Bacterii G ram-poz itiv: Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină); Streptococcus pyogenes
( streptococi beta-hemol itic i de grup A ); streptococci al fa-hemol itic i ( grupul viridans ); Streptococcus
(Diplococcus) pneumoniae ; Streptococcus agalactiae; Listeria monocytogenes .
Bacterii G ram-negativ: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainf luenzae, Moraxella
( Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae; Legionella pneumophila, Bordetella pertussis,
Helicobacter pylori ; Campylobacter jejuni .
Mycoplasma: Mycoplasma pneumoniae ; Ureaplasma urealyticum .
Alte microo rganisme: Chlamydia trac homatis; Mycobacterium avium ; Mycobacterium leprae;
Chlamydia pneumoniae .
Anaerob i: Bacteroides fragilis -susceptibil i la macrolide; Clostridium perfringens ; Peptococcus specii;
Peptostreptococcus speci i; Propionibacterium acnes .
Klabax granule pentru su spensie orală are activitate bactericidă împotriva împotriva mai multor tulpini
bacteriene. Acestea includ : H. influenzae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes,
Streptococcus agalactiae, Moraxella (Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Helicobacter
pylori şi specii Campylobacter.
Activitatea claritromicinei asupra H. pylori este mai mare la pH neutru decât la pH acid.
4.2 Doze si mod de administrare
Dozele recomandate şi schem a de tratament:
Durata obi şnuită a tratamentului este de 5 până la 10 zile, în func ţie de agentul patogen implicat ş i de
severitatea afec ţiunii. Doza zilnică recomandată de Kla bax granule pentru suspensie orală este dată în
tabelul de mai jos ş i se bazează pe regimul de dozare de 7,5mg/kg de 2 ori pe zi . Doz ele de până la 500
mg de 2 ori pe zi, au fost utilizate în tratamentul infec ţiilor severe.
Kla bax 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
Doza la copii
Doza în funcţie de greutatea corporală (kg)
Greutatea*
(kg)
Vârsta aproximativă
(ani )
Doza
(ml)
De 2 ori pe zi
Doza pe 5ml de 2 ori pe
zi
8-11 1 - 2 2,50 1/2
12-19 3 - 6 5,00 1,00
20-29 7 - 9 7,50 1 1/2
30-40 10 - 12 10,00 2,00
*Pentru c opii <8 kg doza trebuie stabilită în funcţie de greutate, pe kg (aproximativ 7,5 mg/kg d e două ori
pe zi )
Pregătirea pentru utilizare:
Klabax 125 mg/5 ml :
F lacon cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
F lacon cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
3
Constituirea suspensiei: în flaconul ce conţ ine granule pentru suspensia orală s e adaugă apă fiartă şi răcită
până la 2/3 din nivelul marcat şi se agită energic până la omogenizarea completă, apoi se completează cu
apă fiartă şi răcită până la nivelul marcat şi se agită energic. Agitaţi flaconul înainte de fiecare utilizare .
Concentra ţia claritromicinei în suspensia constituită este de 125 mg/5 ml.
Kla bax 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
Doza la copii
Doza în funcţie de greutatea corporală (kg)
Greutatea *
(kg)
Vârsta aproximativă
(ani )
Doza de 2 ori pe zi
(ml) (mg)
8-11 1 - 2 1,25 62,50
12-19 3 - 6 2,5 125,00
20-29 7 - 9 3,75 187,50
30-40 10 - 12 5 250,00
*Pentru c opii <8 kg doza trebuie stabilită în funcţie de greutate, pe kg (aproximativ 7,5 mg/kg de două ori
pe zi )
Pregătirea pentru util izare:
Klabax 250 mg/5 ml :
F lacon cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
F lacon cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
Constituirea suspensiei: în flaconul ce conţ ine granule pentru suspensia orală se adaugă apă fiartă şi răcită
până la 2/3 din nivelul marcat şi se agită energic până la omogenizarea completă, apoi se completează cu
apă fiartă şi răcită până la nivelul marcat şi se agită energic. Agitaţi flaconul înainte de fiecare utilizare.
Concentraţia claritromicinei în suspensia constit uită este de 250 mg/5 ml.
ţ 4.3 Contraindicaţii
Claritromicina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la claritromicină, la alte
macrolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Comprimatele cu eliberare modificată de claritromicină sunt contraindicate la pacienţii cu clearance al
creatininei mai mic de 30 ml/min deoarece doza nu poate fi redusă sub 500 mg pe zi , Toate celelalte
forme farmaceutice pot fi utilizate la acest grup de pacien ţi.
Administrare a concomitentă de claritromicină şi ergotamină sau dihidroergotamină este contraindicat ă,
deoarece acest lucru poate duce la toxicitate de tip ergot.
Administrarea concomitentă a claritromicinei şi a oric ărora dintre următoarele medicamente este
contraindicată : astemizol, cisapridă, pimozidă şi terfenadină deoarece acest lucru poate duce la
prelungirea intervalului QT şi la aritmii cardiace, inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi
torsada vârfurilor (vezi pct. 4.5).
Claritromicina nu trebuie administrat ă la pacienţii cu antecedente de interval QT prelungi t sau de aritmii
ventriculare cardiace, inclusiv torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Administrarea concomitentă cu ticagrelor sau cu ranolazin ă este contraindicată.
Claritrom icina nu trebuie utilizat ă concomitent cu inhibitori de HMG -CoA reductaz ă (statine) care sunt
metaboliza ţi extensiv de CYP3A4 (lovastatină sau simvastatină) , din cauza riscului crescut de miopatie,
inclusiv de rabdomioliză (vezi pct. 4.5).
4
Similar celorlalţi inhibitori puternici ai CYP3A4, claritromicina nu trebuie utilizată la pacienţii la care
se administrează colchicină.
Claritromicina nu trebui e administrată pacienţilor cu hipokal iemie ( risc de alungire a intervalului
QT).
Claritromicina nu trebui e utilizată la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică severă în combinaţie cu
insuficienţă renală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicul nu trebuie să prescrie claritromicin ă la femeile gravide fără o aten tă evaluare a beneficiil or în
comparaţie cu riscul, în special în primele trei luni de sarcină (vezi pct. 4.6).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.2).
Claritromicina se excretă în principal prin ficat. Prin urmare, administrarea acestui antibiotic la
pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. Trebuie de asemenea exercitată p recau ţie
la administrarea claritromicinei la pacien ţii cu insuficien ţă renală moderat ă p ână la severă.
A u fost raportate cazuri de insu ficienţă hepatică letală (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi pot avea boli hepatice
pre -existente sau poate au luat alte medicamente hepatotoxice. Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă
tratamentul şi să se adreseze medicului lor dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt
anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit, sau distensie abdom inală.
C olit a pseudomembranoas ă a fost raportată la utilizarea a aproape a tuturor agenţilor antibacterieni,
inclusiv macrolide şi poate varia în ceea ce priveşte gravitatea de la moderată până la forme care pun
în pericol viaţa . D iareea asociat ă cu Clostridium difficile (DAC D) a fost raportată la utilizarea a
aproape a tuturor agenţilor antibacterieni, inclusiv claritromicină şi poate varia în severitate de la
diaree uşoară până la colit ă fatal ă. Tratamentul cu agen ţi antibacterieni altereaz ă flora normal ă a
colonului, care poate duce la creşterea exagerată a C. difficile. DAC D trebuie luat ă în considerare la
toţi pacienţii care prezintă diaree în urma utiliz ării de antibiotice. E ste necesar un istoric medical atent ,
deoarece DACD a fost raportată la mai mult de două luni după administrarea agenţilor antibacterieni.
De aceea, la pacienţii ce dezvoltă diaree severă în timpul sau după tratament, este important d e luat în
considerare acest diagnostic. În cazul apariţiei colitei pseudomembranoase, tratamentul cu Klabax
trebuie întrerupt. Trebui e efectuate test ări microbiene şi iniţiat tratamentul adecvat. Medicamentele ce
inhibă motilitatea gastrică sunt contraindi cate.
După punerea pe piaţă, au existat raportări de toxicitate la colchicin ă la utilizarea concomitentă de
claritromicină şi colchicină, mai ales la persoanele în vârstă, iar unele dintre ele au apărut la pacienţii cu
insuficienţă renală. Au fost raporta te cazuri fatale la astfel de pacienţi (vezi pct. 4.5).
A dministrarea concomitentă de claritromicină şi colchicin ă este contraindicată (vezi pct.4.3) .
Se recomandă prudenţă în administrarea concomitentă de claritromicină şi triazolobenzodiazepine, cum
sunt triazolam şi midazolam (vezi pct. 4.5).
Claritromicina nu trebuie asociată cu alte medicamente ototoxice, în special aminoglicozide.
Monitorizarea funcţiei vestibulare şi auditive trebui e efectuat ă în timpul şi după tratament .
Din cauza riscului de prelungire a intervalului QT, claritromicin a trebuie utilizată cu precauţie la
pacienţii cu boală coronariană, insuficienţă cardiacă severă, hipomagneziemie, bradicardie ( < 50 bpm),
sau în cazul administrării concomitente cu alte medicamente asociate cu prelu ngirea intervalului QT
(vezi pct. 4.5). Claritromicina nu trebuie utilizat ă la pacienţii cu prelungire congenitală sau dobândită a
intervalului QT sau antecedente de aritmii ventriculare (vezi pct. 4.3).
Pneumonie: Având în vedere rezistenţa Streptococcus pneumoniae la macrolide, este important să fie
efectuat ă testarea sensibilităţii atunci când se prescrie claritromicin ă pentru pneumonie dobândită în
comunitate. În pneumonia dobândit ă în spital, claritromicina trebui e utilizată în asociere cu antibiotice
suplimentare corespunzătoare.
5
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, de severitate uşoară până la moderată: Aceste infecţii sunt cel mai
adesea cauzate de Staphylococcus aureus şi Streptococcus pyogenes, ambele p utând fi rezistente la
macrolide. Prin ur mare, este important să fie efectuat ă testarea sensibilităţii. În cazurile în care
antibioticele beta- lactamice nu pot fi utilizate (de exemplu alergii), alte antibiotice, cum este
clindamicina, pot fi folosite ca medicament de prima alegere. În prezent, numai macrolidele sunt
considerate că pot fi utilizate în unele infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, cum sunt cele cauzate de
Corynebacterium minutissimum , acnee vulgară şi erizipel şi în situaţiile în care tratamentul cu penicilină
nu poa te fi utilizat.
În caz de reacţii acute, grave de hipersensibilitate, cum sunt anafilaxie, sindrom Stevens -Johnson şi
necroliza epidermică toxică, DRESS şi purpura Henoch-Schonlein tratamentul cu claritromicină trebuie
întrerupt imediat şi trebuie iniţiat de urgenţă un tratament adecvat.
Claritromicin a trebuie utilizat ă cu precauţie atunci când este administrat ă concomitent cu medicamente
induc toare ale enzimei citocromului CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Inhibitori ai HMG -CoA reductazei (statine): U tilizarea concomitentă a claritromicinei cu lovastatină sau
simvastatină este contraindicată (vezi pct. 4.3). Este necesară prudenţă atunci când se prescrie
claritromicină cu alte statine. Rabdomioliza a fost raportată la pacienţ ii trataţi cu claritromicină şi statine.
Pacienţii trebuie monitorizaţi p rivind semnele şi simptomele de miopatie.
În situa ţiile în care utilizarea concomitentă de claritromicină cu statine nu poate fi evitată, se recomandă
prescrierea doz ei ce lei mai mic i înregistrat e a statin ei. U tilizarea unei statine care nu este dependent ă de
metabolizarea CYP3A (de exemplu fluvastatină) poate fi luat ă în considerare (vezi pct. 4.5).
Agenţii hipoglicemici orali/insulină: Utilizarea concomitentă de claritrom icină şi medicamente
hipoglicemiante orale (cum sunt sulfoni lureice) şi/sau insulină poate duce la hipoglicemie semnificativ ă.
E ste recomandată monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct.4.5) .
Anticoagulante orale: Există un risc de hemoragii grave şi de creşteri semnificative ale International
Normalized Ratio (I NR) şi a timpului de protrombină atunci când claritromicin a este administrat ă
concomitent cu warfarină (vezi pct. 4.5). INR şi timpul de protrombină trebuie monitorizate frecvent la
pacienţii care primesc concomitent claritromicin ă şi anticoagulante orale .
Utilizarea oric ărei terapi i antimicrobiene, cum este claritromicina, pentru tratarea infecţiei cu H. pylori
pot selecta organisme rezistente la medicamente.
Utilizarea pe termen lung, ca ş i în cazul altor antibiotice, poate duce la colonizarea cu un nu măr crescut
de bacterii rezistente ş i fungi. Dacă apar suprainfec ţii, trebui e instituit ă terapie adecvată.
O aten ţie deosebită trebuie acordată de asemenea posibilit ăţii de rezistenţ ă încrucişată dintre
claritromicină şi alte macrolide, clindamicină şi lincomicină.
Klabax 250 mg granule pentru suspensie orală şi Klabax 125 mg g ranule pentru suspensie orală c onţin
zahăr .
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză sau insuficienţă a zaharaz ei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Klabax 250 mg granule pentru suspensie orală şi Klabax 125 mg granule pentru suspensie orală conţin
aspartam. Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Utilizarea următoarel or medicamente este strict contraindicată datorită potenţialului de efecte
grave de interacţiune medicamentoasă :
Cisapridă, pimozidă, astemizol şi terfenadină
A u fost ra portate niveluri crescute de cisapridă la pacienţii trataţi cu claritromicină şi cisapridă
concomitent. Acest lucru poate duce la prelungirea intervalului QT şi aritmii cardiace, inclusiv tahicardie
ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfuril or. Efecte similare au fost observate la pacienţii
trataţi cu claritromicină şi pimozid ă concomitent (vezi pct. 4.3).
6
A fost raportat faptul că macrolidele modifică metabolizarea terfenadinei, determinând creşterea
concentraţiilor plasmatice ale terfenadinei care se poate asocia ocazional cu aritmii cardiace cum ar fi
prelungirea intervalului QT, tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfurilor (vezi pct.
4.3) . Într -un studiu la 14 voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de cl aritromicină şi terfenadină a
dus la o creştere de 2-3 ori a nivelul ui seric al metabolitului acid de terfenadină şi la prelungirea
intervalului QT, care nu a dus la nici un efect detectabil clinic. Efecte similare au fost observate la
administrarea concom itentă de astemizol şi alte macrolide.
Ergotamină/dihidroergotamină
Rapoarte de după punerea pe piaţă au arătat că u tilizarea concomitentă a claritromicinei cu ergotamină
sau dihidroergotamină a fost asociată cu intoxicaţia acută de tip ergot, caracteriz ată prin vasospasm ,
ischemia extremităţilor şi a altor organe, inclusiv la nivelul sistemului nervos central . Utilizarea
concomitentă a claritromicinei şi a acestor medicamente este contraindicată (vezi pct.4.3).
Inhibitori de HMG -CoA reductază (statine)
Utilizarea concomitentă de claritromicină cu lovastatină sau simvastatină este contraindicată (vezi pct.
4.3), deoarece aceste statine sunt metabolizate extensiv de CYP3A4 ş i tratamentul concomitent cu
claritromicină creş te concentraţia lor plasm atică, care creş te riscul de miopatie, inclusiv de rabdomioliză.
S -au primit r apoarte de rabdomioliză de la pacien ţii care au luat claritromicină concomitent cu aceste
statine. Dacă tratamentul cu claritromicină nu poa te fi evitat, terapia cu lovastatină sau simvastatină
trebuie întreruptă în timpul tratamentului.
Este necesară pruden ţă atunci când se prescrie claritromicină cu statine.
Î n situaţiile în care utilizarea concomitentă de claritromicină cu statine nu poat e fi evitată, se recomandă
să se prescrie doza cea mai mică înregistrată a statin ei. P oa te fi luată în considerare utilizarea unei statin e,
care nu este dependentă de metabolismul CYP3A (de exemplu fluvastatin). Pacienţ ii trebuie monitorizaţi
pentru semne ş i simptome de miopatie .
Efectele altor medic amente asupra claritromicinei
Medicamente care sunt inductori ai CYP3A (de exemplu, rifampicina, fenitoina, carbamazepina,
fenobarbital, sunătoare) pot induce metabolizarea claritromicin ei. Acest lucru poate duce la niveluri sub-
terapeutice de claritromicin ă duc ând la scăderea eficacităţii.
În plus, ar putea fi necesară monitoriz area niveluril or plasmatice ale inductor ilor CYP3A, care ar putea fi
crescute din cauza inhibării CYP3A de către claritromicină (vezi , de asemenea, informaţiile relevante
despre me dicament privind administra re a inhibitor ilor CYP3A4).
Administrarea concomitentă de rifabutină şi claritromicină a dus la o creştere a concentraţiei de rifabutină
şi la scăderea concentraţiilor plasmatice de claritromicină, cu un risc crescut de uveit ă.
U rmătoarele medicamente sunt cunoscute sau suspectate că afect ează concentraţiile circulante de
claritromicină; po ate fi necesar ă ajustarea dozelor de claritromicină sau luarea în considerare a
tratamente lor alternative.
Efavirenz, nevirapină, rifampicină, rifabutină şi rifapentină
Inductori i puternici ai sistemului de metabolizare a citocromului P450, cum sunt efavirenz, nevirapină,
rifampicină, rifabutină şi rifapentină pot accelera metabolismul claritromicinei reducând astfel
concentraţiile plasmatice de claritromicină, în timp ce cresc cele ale 14 -OH -claritromicină, un metabolit
care este, de asemenea, microbiologic activ. Având în vedere că activităţile microbiologice ale
claritromicinei şi ale 14 -OH- claritromicinei sunt diferite pentru diferite bacteri i, efectul terapeutic urmărit
ar putea fi afectat în timpul administrării concomitente de inductori de enzime şi claritromicină.
Etravirină
Expunerea la claritromicină a fost scăzută de etravirină; cu toate acestea, concentraţ iile de metabolit activ
14- OH- claritromicină, au fost crescute. Deoarece 14- OH-claritromicina a redus activitatea fa ţă de
complexul Mycobacterium avium (CMA), activitatea per ansamblu fa ţă de acest agent patogen poate fi
modificată , prin urmare trebuie l uate în considerare alternative ale claritromicinei pentru tratamentul
C MA.
Fluconazol
7
Administrarea concomitentă de 200 mg fluconazol pe zi şi 500 mg claritromicină de două ori pe zi la 21
de voluntari sănătoşi a dus la creşteri a concentraţiei minime la starea de echilibru a claritro micinei
(Cmin) şi a ariei de sub curbă (ASC) de 33% şi respectiv 18%. Concentraţiile la starea de echilibru a
metabolitului activ 14- OH-claritromicina nu au fost afectate semnificativ de administrarea concomitentă
de fluconazol. Nu este necesară ajustarea dozei de claritromicină.
Ritonavir
Un studiu de farmacocinetică a demonstrat că administr area concomitent ă a 200 mg ritonavir la fiecare
opt ore şi 500 mg claritromicină la fiecare 12 ore a dus la o inhibare marcat ă a metabolismului
claritromicin ei. Admin istrarea concomitentă a r itonavirului creşte pentru claritromicin ă C
max
(concentraţia plasmatică maximă) cu 31% şi C
min (concentraţia plasmatică minimă) cu 182% şi ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) cu 77% . A fost remarcat ă o inhibare completă
esenţială a formării de 14 -OH -claritromicin ă. Datorită indicelui terapeutic larg al claritromicinei, la
pacienţii cu funcţie renală normală nu este necesară reducerea dozei. Cu toate acestea, la pacienţii cu
insuficienţă renală, trebui e avute în vedere următoarele ajustări ale dozei:
- la pacienţii cu clearance -ul creatininei cuprins între 30 şi 60 ml/min, doza de claritromicină
trebuie redusă cu 50%;
- la pacienţii cu clearance- ul creatininei 1 g pe zi nu trebuie administrat e concomitent cu ritonavir.
Ajustări similare ale dozei trebuie luat e în considerare la pacienţii cu funcţie renală redusă atunci când
este utilizat ritonavir ca potenţi ator farmacocinetic cu alţi inhibitori de protează HIV, inclusiv atazanavir
şi saquinavir (a se vedea secţiunea de mai jos, interacţiuni medicamentoase b i- direc ţional e).
Efectul claritromicinei asupra altor medicamente
Interacţiunile mediate de CYP3A
Administrarea concomitentă de claritromicină, care se ştie că inhibă CYP3A şi un medicament
metabolizat în principal de către CYP3A, poate fi asociat ă cu creşteri ale concentraţiilor medicament ului
care ar putea creşte sau prelungi atât efectele terapeutice cât şi reacţ iile adverse ale medicamentului
administrat concomitent.
Claritromicin a trebuie utilizat ă cu precauţie la pacienţii care primesc tratament cu alte medicamente
cunoscute a fi substraturi enzim atice pentru CYP3A, mai ales dacă substratul CYP3A are o marjă de
siguranţă îngust ă (de exemplu carbamazepin a) şi/sau substratul este extensiv metabolizat de către această
enzimă.
P oate fi luată în considera re a justarea dozelor, şi atunci când este posibil, monitoriza rea îndeaproape la
pacienţii care primesc concomiten t claritromicină a concentraţiil or plasmatice ale medicamentelor
metaboliz ate în principal de către CYP3A .
Următoarele medicamente sau clase de medicamente sunt cunoscute sau suspectate a fi metabolizate de
către acelaşi izoenzimă CYP3A: alprazolam, astem izol, carbamazepină, cilostazol, cisapridă,
ciclosporină, disopiramidă, alcaloizi de ergot, lovastatină, metilprednisolon, midazolam, omeprazol,
anticoagulante orale (de exemplu warfarină , vezi pct. 4.4), pimozidă, chinidină, rifabutină, sildenafil,
simvastatină, sirolimus, tacrolimus, terfenadină, triazolam şi vinblastină.
Medicamentele care interacţionează prin mecanisme similare dar prin alte izoenzime în sistemul
citocromului P450 includ fenitoina, teofilina şi valproat.
Antiaritmice
Au existat raport ări ulterioare punerii pe piaţă de torsada vârfurilor apărut ă la utilizarea concomitentă de
claritromicină şi chinidină sau disopiramid ă. În timpul administrării concomitente a claritromicinei cu
aceste medicamente, se impune monitoriza re electrocardiograf ică pentru riscul de prelungire a
intervalului QT. Nivelurile serice de chinidină şi disopiramidă trebuie monitorizate în timpul
tratamentului cu claritromicină.
Au fost rapoa rte de hipoglicemie după punerea pe pia ţă la administrarea concomitentă de clari tromicină şi
disop iramid ă. Prin urmare, nivelurile de glucoză din sânge trebuie monitorizate în cazul administrării
concomitente de claritromicină şi disop iramid ă.
Medicamente hipoglicemiante orale/insulină
8
Atunci când claritromicina este utilizată concom itent cu anumite medicamente hipoglicemiante, cum sunt
nateglinidă şi repaglinidă poate fi implicată inhibarea enzimei CYP3A de către claritromicin ă ş i ar putea
provoca h ipolg icemi e. Se recomandă monitorizarea atentă a glucozei.
Omeprazol
Claritromicin a (500 mg la fiecare 8 ore) a fost administrată în asociere cu omeprazol (40 mg pe zi) la
subiecţi adulţi sănătoşi. Concentraţiile plasmatice la echilibru pentru omeprazol au fost crescute (C
max,
ASC
0- 24, şi t1/2 a crescut cu 30%, 89% şi respectiv 34%), prin administrarea concomitentă de
claritromicină. Valoarea medie pe 24 de ore a pH -ul gastric a fost de 5,2 atunci când omeprazol ul a fost
administrat în monoterapie şi de 5,7 când omeprazol a fost administrat concomitent cu claritromicină.
Sildenafil, tadala fil şi vardenafil
Fiecare dintre ace şti inhibitori ai fosfodiesterazei este metabolizat, cel puţin în parte, de către CYP3A şi
CYP3A poate fi inhibat de către claritromicina administrat ă concomitent. Administrarea concomitentă a
claritromicinei cu sildenaf il, tadalafil sau vardenafil ar duce probabil la creşterea expunerii la inhibitori de
fosfodiesterază. Reducerea dozelor de sildenafil, tadalafil şi vardenafil trebui e luat ă în considerare atunci
când aceste medicamente sunt administrate concomitent cu cla ritromicină.
Teofilina, carbamazepina
Rezultatele studiilor clinice indică existenţa unei creşteri modest e, dar semnificativă statistic (p ≤ 0,05) a
niveluri lor circulant e de teofilina sau de carbamazepină atunci când oricare dintre aceste medicamente au
fost administrate concomitent cu claritromicină. P oate fi necesară reducerea dozei.
Tolterodina
Calea principală de metabolizare pentru tolterodin ă este prin intermediul izoenzimei 2D6 a citocromului
P450 (CYP2D6). Cu toate acestea, într -un subgrup al p opulaţiei de CYP2D6, calea de metabolizare este
prin CYP3A. În acest subgrup de populaţie, inhibarea CYP3A duce la concentraţii serice de tolterodin ă
semnificativ mai mar i. O reducere a dozei de tolterodină poate fi necesară în prezenţa inhibitorilor de
CY P3A, cum ar fi claritromicina în populaţia s lab metabolizantă prin CYP2D6.
Triazolobenzodiazepine (de exemplu alprazolam, midazolam, triazolam)
Când midazolamul a fost administrat concomitent cu claritromicină comprimate (500 mg de două ori pe
zi), ASC pentru midazolam a crescut de 2,7 ori după administrarea intravenoasă de midazolam şi de 7 ori
după administrare orală. Administrarea concomitentă de midazolam oral şi claritromicină trebuie evitată .
Dacă midazolam intravenos este administrat concomitent cu claritromicină, pacientul trebuie să fie
monitoriza t cu atenţie pentru a permite ajustarea dozei. Aceleaşi măsuri de precauţie trebuie să se aplice,
de asemenea, alt or benzodiazepine care sunt metabolizate de CYP3A, inclusiv pentru triazolam şi
alprazolam . Pentru benzodiazepine le care nu sunt dependente de CYP3A pentru eliminarea lor
(temazepan, nitrazepam, lorazepam), este puţin probabil ă o interacţiune important ă semnificativă clinic
cu claritromicina.
Au existat după punerea pe piaţă raportări de inter acţiuni medicamentoase şi de efecte asupra sistemului
nervos central (SNC) (de exemplu, somnolenţă şi confuzie) la utilizarea concomitentă de claritromicină şi
triazolam. E ste sugerată m onitorizarea pacientului pentru efectele farmacologice asupra SNC.
Al te interacţiuni medicamentoase
Aminoglicozide
Se recomandă pruden ţă în ceea ce priveş te administrarea concomitentă de claritromicină cu alte
medicamente ototoxice, în special cu aminoglicozide. Vezi pct.4.4.
Colchicina
C olchicina este un substrat atât p entru CYP3A cât şi pentru transportorului de eflux, glicoproteina -P
(Pgp). Claritromicina şi alte macrolide sunt cunoscute ca inhibitori ai CYP3A şi Pgp. Când claritromicin a
şi colchicin a sunt administrate împreună, inhibarea Pgp şi/sau CYP3A de către claritromicină poate
conduce la creşterea expunerii la colchicină. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor
clinice de toxicitate la colchicină (vezi pct. 4.4).
Digoxină
9
Digoxina este considerat ă un substrat pentru transportorul de eflux, g licoproteina-P (Pgp). Claritromicina
este un cunoscut inhib itor al Pgp. Când claritromicin a şi digoxina sunt administrate împreună, inhibarea
Pgp de către claritromicină poate conduce la creşterea expunerii la digoxină.
Valori crescute ale concentraţiilor plasmatice de digoxină la pacienţii trataţi cu claritromicină şi digoxină
concomitent, au fost raportate de asemenea în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă. Unii pacienţi
au prezentat semne clinice compatibile cu toxicitatea la digoxină, inclusiv ar itmii potenţial letale.
Concentraţiile serice de digoxină trebuie monitoriza te cu atenţie în timp ce pacienţii sunt trataţi cu
digoxină şi claritromicină simultan.
Zidovudina
Administrarea orală simultană a comprimatelor de claritromicină şi zidovudină l a adulţii infectaţi HIV
poate determina scăderea concentraţiei terapeutice active a zidovudinei. Deoarece claritromicina pare să
interfereze cu absorbţia de zidovudină atunci când sunt administrate oral concomitent, această
interacţiune poate fi evitată pr in eşalonarea dozelor de claritromicină şi zidovudină pentru a permite un
interval de 4 ore între fiecare medicament.
Această interacţiune nu apare la pacienţii copii şi adolescenţi infectaţi cu HIV la care se administrează
claritromicină suspensie cu zido vudină sau dideoxinozină. Această interacţiune este puţin probabilă
atunci când claritromicina este administrată prin perfuzie intravenoasă .
Fenitoina şi valproatul
Au fost rapoarte spontane sau publicate ale unor interacţiuni cu inhibitori de CYP3A, inc lusiv
claritromicin a cu medicamente nemetabolizat e de către CYP3A (de exemplu, fenitoina şi valproat). Sunt
recomandate determinări ale nivel urilor serice pentru aceste medicamente atunci când sunt administrat e
concomitent cu claritromicin a. A u fost raport ate creşteri ale concentraţiei plasmatice.
Interacţiuni medicamentoase bi -direcţionale
Atazanavir
Atât claritromicin a cât şi atazanavir ul sunt substraturi şi inhibitori de CYP3A şi există dovezi ale unei
interacţiun i medicamentoase bi-direcţionale . Ad ministrarea concomitentă de claritromicină (500 mg de
două ori pe zi) cu atazanavir (400 mg o dată pe zi) a determinat o creştere de 2 ori a expunerii la
claritromicină şi o scădere de 70% a expunerii la 14 -OH -claritromicină, cu o creştere de 28% a ASC
pentru atazanavir. Din cauza ferestrei terapeutic e larg i a claritromicinei, nu este necesară reducerea dozei
la pacienţii cu funcţie renală normală. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance- ul
creatininei 30 -60 ml/min), doza de claritromici nă trebuie redusă cu 50%. Pentru pacienţii cu clearance- ul
creatininei < 30 ml/min, doza de claritromicină trebuie redusă cu 75%, utilizând o form ă farmaceutică
corespunzătoare de claritromicină. Dozele de claritromicină mai mar i de 1000 mg pe zi nu trebui e
administrat e concomitent cu inhibitori de protează.
B locante ale canalelor de calciu
Se recomandă pruden ţă în ceea ce priveş te administrarea concomitentă de claritromicină şi blocante ale
canalelor de calciu metabolizate de către CYP3A4 (de exemplu vera pamil, amlodipină, diltiazem) din
cauza riscului de hipotensiune arterială. Concentra ţiile plasmatice de claritromicină precum şi ale
blocante lor canalelor de calciu pot cre şte datorită interacţ iunii. Hipotensiunea arterială, bradiaritmie şi
acidoza lactică au fost observate la pacienţ ii trataţi concomitent cu claritromicină şi verapamil.
Itraconazol
Atât claritromicin a cât şi itraconazol ul sunt substraturi şi inhibitori de CYP3A, duc ând la o interacţiune
medicament oasă bi-direcţional ă. Claritromicin a poa te creşte concentraţiile plasmatice de itraconazol, în
timp ce itraconazol ul po ate creşte concentraţiile plasmatice de claritromicină. Pacienţii care iau
itraconazol concomitent cu claritromicină trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru semne sau simptome ale
efectului farmacologic crescut sau prelungit.
Saquinavir
Atât claritromicin a cât şi saquinavir sunt substraturi şi inhibitori de CYP3A, şi există dovezi ale unei
interacţiun i medicamentoase bi-direcţionale . A dministrarea concomitentă de claritromicin ă (500 mg de
două ori pe zi) şi saquinavir (capsule gelatinoase moi, 1200 mg de trei ori pe zi) la 12 voluntari sănătoşi a
dus la valori a le ASC şi Cmax de saquinavir la starea de echilibru, care au fost de 177% şi de 187% mai
mari decât cele observate cu saquinavir în monoterapie. V alorile ASC şi Cmax pentru claritromicin ă au
fost de aproximativ 40% mai mar i decât cele observate cu claritromicină în monoterapie. Nu este
10
necesară ajustarea dozei atunci când cele două medicamente sunt administrate concomitent pentru o
perioadă limitată de timp la doze/formulări studiate. Observaţiile din studiile de interacţiune
medicamentoasă utilizând formula de capsule gelatinoase moi nu pot fi reprezentative pentru efectele
observate cu ajutorul saquinavir capsule gelatino ase tari. Observaţiile din studii le de interacţiune
medicamentoasă efectuate cu saquinavir în monoterapie nu pot fi reprezenta tive pentru efectele observate
cu saquinavir/ritonavir. Când saquinavir este administrat concomitent cu ritonavir, trebuie luat e în
considerare efectele potenţiale ale ritonavir pe claritromicină ( vezi pct. 4.5: ritonavir ).
S -a demonstrat că claritromicina nu interac ţionează cu contraceptivele orale.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Sig uranţa utilizării claritromici nei în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Pe baza rezultatelor obţinute
din studii variabile la şoareci, şobolani, iepuri şi maimuţe posibilitatea unor efecte adverse asupra
dezvoltării embriofetale nu poate fi exclusă. Prin urmare, utilizarea claritromicinei în timpul sarcinii
nu este recomandat ă fără evaluarea cu atenţie a beneficiilor împotriva riscurilor .
Alăptarea
Sig uranţa utilizării claritromicinei în timpul alăptării nu a fost stabilită pentru copii . Claritromicina
este eliminat ă în laptele matern uman .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu există date privind efectul claritromicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Trebuie luat în considerare potenţialul de apariţie a ameţelilor, vertij ului, confuzie i şi
a dezorient ării, care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
a.Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse legate de claritromicină at ât pentru adulţi cât şi pentru copii şi
adolescenţi sunt dureri le abdominale, diaree, greaţă, vărsături şi tulburări ale gust ului. Aceste reacţii
adverse sunt de obicei uşoare în intensitate şi sunt în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut pentru
a ntibiotice macrolide ( vezi secţiunea b din pct. 4.8) .
Nu a fost nici o diferenţă semnificativă a incidenţei acestor reacţii adverse gastrointestinale în timpul
studiilor clinice privind populaţia de pacienţi cu sau fără infecţii micobacteriene preexistent e.
b. Tab el re zumativ al reacţiilor adverse
U rmătoarele reacţii adverse din tabel au fost raportate din studii clinice şi din experienţa post -marketing
cu claritromicină comprimate cu eliberare imediată, granule pentru suspensie orală, pulbere pentru sol uţie
injectabilă, comprimate cu eliberare prelungită şi comprimate cu eliberare modificată .
Reacţiile considerate cel puţin posibil legate de claritromicină sunt enumerate pe clase de sisteme şi
organe şi pe frecvenţă folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 la <
1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 la < 1/100) şi cu frecvenţă necunoscută (reacţii adverse din
experienţa post -marketing; nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoar e a
gravităţii când gravitatea poate fi evaluat ă.
Clase de sisteme
şi organe
Foarte
frecvente
≥1/10
Frecvente
≥ 1/100 şi <
1/10
Mai puţin frecvente
≥1/1000 şi < 1/100
Cu frecvenţă
necunoscut ă *
(nu poate fi estimată
din datele
disponibile)
Infecţii şi infestări Celulită1, candidoză Colită
11
orală,
gastroenterit ă2,
infec ţii3, infecţii
vaginale
pseudomembranoasă,
erizipel
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie,
neutropeni e4,
tromboc itemi e3,
eozinofilie4
Agranulocitoză,
tromboc itopeni e
Tulburări ale
sistemului imunitar 5
Reacţie
ana filactoid ă1,
hipersensibilitate
Reacţie anafilactică,
angioedem
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie, scăderea
apetitului
Tulburări psihice Insomnie Anxietate,
nervozitate3, ţipăt3
Psihoze, confuzie,
depersonalizare ,
depresie,
dezorientare,
halucinaţii , vise
anormale
Tulburări ale
sistemului
nervos
Disgeuzie,
cefalee,
tulburări ale
gustului
Pierderea
conştienţei1,
di skine zie1, ameţeli ,
somnolenţă6, tremor
Convulsii, ageuzie,
parosmie, anosmi e,
paraestez ii
Tulburări acustice şi
vestibulare
Vertij, hipoacuzie,
tinitus
Surditate
Tulburări
cardiac e
Stop cardiac1,
fibrilaţie atrială1,
modificări ale EKG
prelung irea
in tervalului QT
7,
extras istole1,
palpitaţii
Torsada vârfurilor 7,
tahicardie
ventricular ă 7
Tulburări
vasculare
Vasodilaţie1 Hemoragie8
Tulburări
respirator ii,
toracic e şi
mediastinale
Astm1, epistaxis2,
embolism
pulmonar1
Tulburări
gastrointesti nale
Diaree9,
v ărsăt uri,
di spepsi e,
greaţă, durere
abdominal ă
Esofagită1, boală de
reflux
gastroeso fag ian 2,
gastrit ă, proctalgi e2,
stomatit ă, glosit ă,
distensie
abdominal ă
4,
constipa ţi e ,
xerostomie ,
eructaţii, flatulenţă
Pancreatită acută,
modificări de culoare
a limbii,
modificări de culoare
ale dinţilor
Tulburări
hepatobiliar e
Modificarea
testelor
funcţionale
hepatice
Colestază4,
hepatit ă4,
creşterea alanin
aminotransferaz ei,
creşterea aspartat
Insuficienţă
hepatic ă10, icter
hepatocelular
12
aminotransferazei,
creşterea gamma-
glutamiltransferazei4
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţie
cutanată
tranzitorie,
hi perhidroză
Dermatită buloasă1,
prurit, urticari e,
erupţie cutanată
maculo -papular ă
3
Sindrom Stevens-
Johnson 5,
ne croliză epidermică
toxic ă
5,
erupţie cutanată
medicamentoasă cu
eozinofilie şi
simptome sistemice
(DRESS),
acnee
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Spasme musculare 3,
rigiditate
musculoskeletală 1,
mialgie2
Rabdomioliză2,11**,
m iopat ie
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Creştere a
creatininei serice 1,
creştere a ureei
serice 1
Insuficienţă renală,
nefrită interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Flebită la
locul de
injecţie1
Durere la
locul de
injecţie1,
inflamaţie la
locul de
injecţie1
Stare generală de
rău 4, pirexi e3,
asteni e, dureri
toracice
4, frisoane4,
oboseală 4
Investigaţii
diagnostice
Modificări ale
raportului a lbumină
globulin ă1,
creşterea fosfatazei
alcaline sanguine
4,
creşterea lactat
dehidrogenazei
sanguine 4
Creşterea raportului
normalizat
internaţional (INR)8,
prelungirea timpului
de protrombină
8,
culoare anormală a
urinei
1 Reacţii adverse raportate numai pentru pulbere pentru soluţie injectabilă 2 Reacţii adver se raportate numai pentru comprimate cu eliberare modificată 3 Reacţii adverse raportate numai pentru granule pentru suspensie orală 4 Reacţii adverse raportate numai pentru comprimate cu eliberare imediată 5,7,9,10 Vezi pct. a) 6, 8, 11 Vezi pct. c)
* Deo arece aceste reacţ ii sunt raportate în mod voluntar la o popula ţie de mărime incertă, nu este
întotdeauna posibil să se estimeze corect frecven ţa acestora sau să se stabilească o relaţ ie de cauzalitate cu
expunerea la medicament. Expunerea pacientului es te estimată a fi mai mare de 1 miliard de zile de
tratament pentru pacient pentru claritromicină.
** În unele rapoarte de rabdomioliză, claritromicina a fost administrată concomitent cu alte medicamente
cunoscute asociate cu rabdomioliza (cum sunt statin e, fibraţi, colchicină sau alopurinol).
c. Descrierea reacţiilor adverse selectate
Flebită la locul de injectare, durere la locul injectării, durere la locul de punc ţie a vas ului ş i inflama ţie la
locul de injectare sunt specifice pentru formularea intravenoasă de claritromicină.
În unele rapoarte de rabdomioliză, claritromicina a fost administrată concomitent cu statine, fibra ţi,
colchicin ă sau alopurinol (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
13
Au existat raportări după punerea pe piaţă de interacţiuni medicamentoase ş i de efecte asupra sistemului
nervos central (SNC) (de exemplu somnolenţă şi confuzie) la utilizarea concomitentă de claritromicină şi
triazolam. Se suger ează m onitorizarea pacientului pentru efecte le farmacologice asupra SNC (vezi pct.
4.5).
Au fost raportate cazuri rare de de prezenţa în scaun a comprimatelor cu eliberare modificată de
claritromicină, multe dintre ele apăr ând la pacienţii cu tulburări gastrointestinale anatomice (inclusiv
ileostomie sau colostomie) sau funcţionale cu tranzit gastrointestinal scurtat . În câteva rapoarte,
reziduuri le de comprimat e au apărut în contextul diaree i. Se recomandă ca pacienţii care au experi men tat
reziduuri de comprimat e în scaun şi nu au avut nici o îmbunătăţire a stării lor să fie trecu ţi pe o altă
formulare di ferită de claritromicină (de exemplu, suspensie ) sau pe un alt antibiotic.
P opulaţi i s peciale: Reacţii adverse la pacienţii imunocompromişi (vezi pct. e)
d. Copii şi adolecenţi
Studiile clinice au fost efectuate folosind suspensie pediatrică de claritromicină la copii cu vârst a între 6
luni şi 12 ani. Prin urmare, copii i cu vârsta sub 12 ani trebui e să folosească suspensie pediatric ă de
claritromicină. Nu există date suficiente pentru a recomanda un regim de dozare pentru utilizarea
claritromicinei intravenoase la pacienţii cu vârsta sub 18 ani.
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii se aştea ptă să fie aceeaşi ca la adulţi.
e. Alte grupe speciale de pacienţi
Pacienţii imunocompromişi
În SIDA şi pentru alţi pacienţi imunocompromişi trataţi cu doze mai mari de claritromicină pe perioade
lungi de timp pentru infecţii micobacteriene, a fost adesea dificil să se distingă evenimente le adverse
posibil asociate cu administrarea claritromicinei de semnele date de boala virusului imunodefici enţei
umane (HIV) sau de boli intercurente.
La pacienţii adulţi, cel e mai frecvent e reacţii adverse raportate la pacienţii trataţi cu doze zilnice totale de
claritromicină de 1000 mg şi de 2000 mg ale au fost: greaţă, vărsături, tulburări ale gustului, du reri
abdominale, diaree, erupţii cutanate, flatulenţă, dureri de cap, constipaţie, tulburări de auz şi creşteri ale
aspartataminotransaminazei (ASAT) şi alaninaminotransaminazei (ALAT) .
E venimente suplimentare mai puţin frecven te au inclus dispnee, insomni e şi xerostomie . Incidenţa a fost
comparabil ă pentru pacienţii trataţi cu 1000 mg şi 2000 mg claritromicină , dar au fost, în general, de
aproximativ 3 -4 ori mai frecvente la pacienţii care au primit doze zilnice totale de 4000 mg de
claritromicină.
La aceşti pacienţi imunocompromişi, evaluările valorilor de laborator au fost făcute prin analiza acestor
valori în afara nivel urilor anormal e grave (de exemplu, limita superioară mare sau mică) pentru testul
specific. Pe baza acestor criterii, aproximativ 2% pâ nă la 3% din pacienţii care au primit 1000 mg sau
2000 mg de claritromicină zilnic, au avut niveluri grave crescute de ALAT ş i ASAT şi niveluri anormal
de scăzut e de celule albe şi de trombocite din sânge. Un procent mai mic de pacienţi din aceste două
gru puri de doz aj au avut, de asemenea, nivele crescute de azot şi de uree în sânge. I ncidenţe uşor crescute
de valori anormale pentru toţi parametrii cu excepţia leucocitelor s- au observat la pacienţii care au primit
zilnic 4000 mg claritromicină.
Raportar ea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http: //www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
14
Studiile au indicat că ingestia unei cantităţi mari de claritromicină poate produce simptome
gastrointestinale. Un pacient care a avut antecedente de tulburare bipolar ă, a ingerat 8 g claritromicină şi a
acuzat alterarea stă rii mentale, comportament paranoid, hipokaliemie şi hipoxemie.
Reacţiile adverse care însoţesc supradozaj ul trebuie tratate prin eliminarea prompt ă a medicamentului
neabsorbit şi prin măsuri de susţinere. Similar altor macrolide c oncentraţia plasmatică a claritromicinei nu
poate fi redusă prin hemodializă sau dializă peritoneală.
ţşţ
5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăti farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică : Macrolide, Lincosamide şi Streptogramine, Macrolide,
codul ATC:
J01FA09
Mecanism de acţiune
Claritromicina este un antibiotic din grupul antibiotic macrolidic . Aceasta îşi exercită acţiunea
antibacteriană prin legarea selectivă de subunitatea ribozomală 50s a bacteriilor sensibile, prevenind
translocarea aminoacizilor activ aţi. Inhibă si nteza proteică intracelulară a bacteriilor sensibile .
Metabolitul 14 -hidroxi al claritromicinei , un produs al metabolismului medicamentului, are de
asemenea activitate antibacteriană. Metabolitul este mai puţin activ decât claritromicina pentru cele
mai multe organisme, inclusiv Mycobacterium spp . O excep ţi e esteţ H.influenzae caz în care
metabolitul 14- hidroxi este de două ori mai activ decât claritromicina.
De regulă, in vitro, claritromicina este activă împotriva următoarelor microorganisme:
Bacter ii Gram -poz itiv: Staphylococcus aureus (tulpini meticilin s ensibile); Streptococcus pyogenes
( streptococci b eta-hemol itic i de grup A ); streptococci alfa -hemoli tici ( grupul viridans); Streptococcus
(Diplococcus) pneumoniae; Streptococcus agalactiae; Listeri a monocytogenes.
Bacterii Gram-negativ: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Moraxella
(Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae; Legionella pneumophila, Bordetella pertussis,
Helicobacter pylori; Campylobacter jejuni .
M icoplasm e: Mycoplasma pneumoniae; Ureaplasma urealyticum .
Alte microo rganisme: Chlamydia trachomatis; Mycobacterium avium; Mycobacterium leprae;
Chlamydia pneumoniae .
Anaerob e: Bacteroides fragilis sensibil la macrolide; Clostridium perfringens ; Peptococcus sp.;
Peptostreptococcus sp .; Propionibacterium acnes .
Claritromicina are, de asemenea, activitate bactericid ă î mpotriva mai multor tulpini bacteriene. Aceste
organisme includ H. influenzae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus
agal actiae, Moraxella (Brahamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Helicobacter pylori şi
Campylobacter sp..
Valori critice
U rmătoarele valori critice au fost stabilite de Comitetul European pentru Testarea Sensibilită ţii
Antimicrobiene (EUCAST).
Valori critice (CMI, mg/L)
Microorganism Susceptibil (≤) Rezistent (>)
Staphylococcus spp. 1 mg/L 2 mg/L
Streptococcus A, B, C and
G
0,25 mg/L 0,5 mg/L
15
Streptococcus pneumonia 0,25 mg/L 0.5 mg/L
Viridans group
streptococcus
IE IE
Haemophilus spp. 1 mg/L 32 mg/L
Moraxella catarrhalis 0,25 mg/L 0,5 mg/L 1
Helicobacter pylori 0,25 mg/L1 0,5 mg/L
1 Valorile critice se bazează pe valorile- limită epidemiologice (ECOFFs), care disting izolate de tip
sălbatic de cele cu sensibilitate redu să.
" IE" indică faptul că nu există suficiente dovezi că specia în cauză este o ţintă bună pentru tratamentul
cu medicament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, claritromicina este rapid şi bine absorbită din tractul gastrointestinal.
M etabolitul m icrobiologic activ 14 (R) -hidroxi -claritromicin ă este format la primul pasaj hepatic.
Claritromicin a po ate fi administrată indiferent de orarul meselor, deoarece alimentele nu- i afectează
biodisponibilitatea. Alimente le întârzie puţin debutul a bsorbţie i claritromicin ei şi formarea
metabolitului 14 hidroxi. Deşi farmacocinetica claritromicin ei este neliniar ă, starea de echilibru se
atinge în decurs de 2 zile de administrare. 14 -hidroxi -claritromicin a este metabolitul urinar principal ş i
reprezint ă 10-15% din doz ă. Ce a mai mare parte din restul doz ei se elimină prin fecale, în principal
prin bilă. 5- 10% din medicamentul nemodificat se regăse şte în materiile fecale.
Claritromicina atinge concentra ţii tisulare de câteva ori mai mari decât nivelul ci rculant al
medicamentului . Niveluri crescute de claritromicin ă se regăsesce în amigdale ş i ţesutul pulmonar.
Claritromicina p ătrunde în lichidul urechii medii la concentra ţii mai mari decât în ser. Claritromicina
este este legată în proporţie de 80% de proteinele plasmatice la niveluri terapeutice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Valorile LD50 pentru suspensi a de claritromicină administrată oral la şoareci în vârstă de 3 zile au fost
de 1290 mg/kg pentru masculi şi 1230 mg/kg pentru femele. Valorile LD50 la şobolani în vârstă de 3
zile au fost de 1330 mg/kg pentru masculi ş i 1270 mg/kg pentru femele. Pentru compara ţie, valorile
DL50 ale claritromicinei administrat e pe cale orală este de aproximativ 2700 mg/kg pentru şoareci
adul ţi şi aproximativ 3000 mg/kg pentru ş obolanii adulţi. Aceste rezultate sunt în concordan ţă cu alte
antibiotice din grupa penicilinelor, grupa cefalosporinelor şi grupa macrolidelor în care DL50 este, în
general, mai mică la animalele tinere decât la adul ţi.
La ambele grupe de ş oareci şi şobolani, greutatea corporală a fost redusă sau creş terea acesteia
suprimată şi comportamentul de alăptare şi mi şcările spontane au fost deprimat e în primele câteva zile
după administrarea medicamentului. Necropsia animalelor care au murit a prezenta t plămâni de
culoare ro şcat -întunecat la şoareci şi la aproximativ 25% din ş obolani; ş obolanii trata ţi cu 2197 mg/kg
sau mai mult de suspensie de claritromicină au avut, de asemenea, o substanţă de culoare ro şcat -
întunecat în intestine, probabil din cauza sânger ării . Decese le acest or animale au fost considerate că
s -au dator at înfometării rezultate din comportamentul de alăptare deprimat sau din sângerare a
intestin ală.
La puii de ş obolan (în vârstă de 5 zile) a fost administrat ă o suspensie de claritromi cină timp de două
săptămâni, la doze de 0, 15, 55 şi 200 mg/kg/zi. Animalele din grupul de 200 mg/kg/zi au scăzut în
greutate, valoril e medii ale hemoglobinei şi a hematocritului au avut o scădere şi a crescut greut atea
medi e relativ ă a rinichilor , compara tiv cu animalele din grupul de control. Au fost, de asemenea,
observate la animalele din acest grup de tratament degenerescenţă vacuolară multifocală minimă până
la uş oară a epiteliului ductului biliar intrahepatic legată de tratament şi o inciden ţă crescu tă a leziunilor
nefritice. Doza cu “efect ne toxic” pentru acest studiu a fost de 55 mg/kg/zi.
A fost realizat un studiu de toxicitate orală la şobolani imaturi în care a fost administrată suspensie de
claritromicină (granule pentru suspensie) timp de 6 să ptămâni, la doze zilnice de 0, 15, 50 şi 150 mg
bază / kg / zi. Nu au fost decese şi singurul semn clinic observat a fost saliva ţie excesivă pentru unele
16
dintre animale, la doze mari de la 1 la 2 ore după administrare în timpul ultimilor 3 săptămâni de
tratament. Grupul de şobolani cu doza de 150 mg/kg au avut greutatea corporală medie mai mică în
primele trei săptămâni, şi s -a observat scăderea valorilor medii serice de albumină şi cre şterea medie a
greutăţii ficatului în raport comparativ cu grupul de control. Legate de tratament nu au fost găsite
modificări histopatologice masive sau microscopice. O doză de 150 mg /kg/zi a produs toxicitate
uş oară la şobolanii trata ţi ş i doza cu "nici un efect" a fost considerată a fi de 50 mg/kg/zi.
Câini beagle tineri, cu vârsta de 3 săptămâni, au fost trataţ i oral zilnic timp de patru săptămâni cu 0,
30, 100 sau 300 mg/kg de claritromicină, urmată de o perioadă de recuperare de 4 săptămâni. Nu s-au
înregistrat decese şi nu s -a schimbat starea generală a animalelor. Necr opsia nu a relevat anomalii. La
examenul histologic au fost observate prin microscopie optică depunere centrolobulare de lipide în
hepatocite şi infiltrarea celulelor din zonele portal e şi o cre ştere de lipide hepatocelular e a fost
observat ă prin microscop ie electronică în grupul de 300 mg /kg. Doza toxică la câinii Beagle tineri a
fost considerată a fi mai mare de 300 mg/kg ş i doza "fără efect" 100 mg/kg.
Fertilitate, reproducere ş i teratogenicitate
Studiile de fertilitate şi de reproducere au arătat că d oze zilnice de 150-160 mg/kg/zi la şobolani
masculi şi femele nu a provocat efecte adverse asupra reproducerii, fertilităţ ii, naşterii şi numărul şi
viabilitatea puilor. Două studii de teratogenitate la şobolanii Wistar (administrare orală) şi Sprague -
Dawl ey (administrare orală şi intravenoasă), un studiu la iepuri albi de Noua Zeelandă şi un studiu la
maimu ţele cynomolgus nu au demonstrat niciun efect teratogen la claritromicină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Klabax 125 mg/5 ml:
C eluloz ă microcristalină,
H ipromeloz ă 5 cps,
H idroxipropilceluloz ă,
C roscarmeloz ă sodică,
A cid alginic,
C opolimer acid metacrilic -acrilat de etil (1:1) (dispersie 30%),
M acrogol 1500,
T alc,
C arbomer (Carbopol 974 P),
D ioxid de siliciu coloidal an hidru,
Z ah ăr,
A spartam,
G um ă xanthan,
C itrat monosodic,
B enzoat de sodiu,
D ioxid de titan (E 171),
A rom ă de mentă 517
A rom ă « Tutti Frutti 051880 AP 0551 »,
C lorur ă de sodiu
Klabax 250 mg/5 ml:
C eluloz ă microcristalină ,
H ipromeloz ă 5 cps ,
H idr oxipropilceluloz ă,
C roscarmeloz ă sodică ,
A cid alginic ,
C opolimer acid metacrilic -acrilat de etil (1:1) ( dispersie 30%),
M acrogol 1500,
Talc,
Carbomer (Carbopol 974 P) ,
D ioxid de siliciu coloidal anhidru ,
17
Zah ăr,
A spartam,
Gum ă xanthan,
Citrat mon osodic,
B enzoat de sodiu,
Dioxid de titan (E 171) ,
A rom ă de mentă 517
Arom ă « Tutti Frutti 051880 AP 0551 » ,
C lorur ă de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Pentru suspensia orală reconstituită -14 zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original .
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original - suspensia orală constituită.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Klabax 125 mg/5 ml:
Cuti e cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
Klabax 250 mg/5 ml:
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
şi alte instrucţiuni de manipulare
Constituirea suspensiei: în flaconul ce conţ ine granule pentru suspensia orală se adaugă apă fiartă şi răcită
până la 2/3 din nivelul marcat şi se agită energic până la omogenizarea completă, apoi se completează cu
apă fiartă şi răcită până la nivelul ma rcat şi se agită energic. Agitaţi flaconul înainte de fiecare utilizare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca,
România
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
6543/ 2014/01 -02
6544/ 2014/01 -02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENT ULUI
KLABAX 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
KLABAX 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Klabax 125 mg/5 ml:
5 ml suspensie orală constituită con ţin claritromicină 125 mg.
Excipien ţi cu efect cunoscut : 20 mg aspartam, 2928,5 mg zahăr la 5 ml suspensie orală.
Klabax 250 mg/5 ml:
5 ml suspensie orală constituită con ţin claritromicină 250 mg.
Excipien ţi cu efect cunoscut : 20 mg aspartam, 2508 mg zahăr la 5 ml suspensie orală .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru suspensie orală
Granule fine de culoare albă până la aproape albă.
Suspensia constituită: suspensie de culoare albă până la aproape albă, cu gust dulce ş i aromă de fructe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutic e
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene .
K labax granule pentru suspensie orală este indicat la copii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 12 ani
( granule pentru suspensie pediatrică orală).
Klabax granule pentru suspensie orală este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene
cauzate de germeni sensibili . Indicaţiile includ:
Infecţii ale tractului respirator inferior .
Infecţii ale tractului respirator superior.
In fecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi .
O tit ă medi e acută.
2
Klabax granule pentru suspensie orală este activ de obicei împotriva următoarelor microorganisme, in
vitro :
Bacterii G ram-poz itiv: Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină); Streptococcus pyogenes
( streptococi beta-hemol itic i de grup A ); streptococci al fa-hemol itic i ( grupul viridans ); Streptococcus
(Diplococcus) pneumoniae ; Streptococcus agalactiae; Listeria monocytogenes .
Bacterii G ram-negativ: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainf luenzae, Moraxella
( Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae; Legionella pneumophila, Bordetella pertussis,
Helicobacter pylori ; Campylobacter jejuni .
Mycoplasma: Mycoplasma pneumoniae ; Ureaplasma urealyticum .
Alte microo rganisme: Chlamydia trac homatis; Mycobacterium avium ; Mycobacterium leprae;
Chlamydia pneumoniae .
Anaerob i: Bacteroides fragilis -susceptibil i la macrolide; Clostridium perfringens ; Peptococcus specii;
Peptostreptococcus speci i; Propionibacterium acnes .
Klabax granule pentru su spensie orală are activitate bactericidă împotriva împotriva mai multor tulpini
bacteriene. Acestea includ : H. influenzae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes,
Streptococcus agalactiae, Moraxella (Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Helicobacter
pylori şi specii Campylobacter.
Activitatea claritromicinei asupra H. pylori este mai mare la pH neutru decât la pH acid.
4.2 Doze si mod de administrare
Dozele recomandate şi schem a de tratament:
Durata obi şnuită a tratamentului este de 5 până la 10 zile, în func ţie de agentul patogen implicat ş i de
severitatea afec ţiunii. Doza zilnică recomandată de Kla bax granule pentru suspensie orală este dată în
tabelul de mai jos ş i se bazează pe regimul de dozare de 7,5mg/kg de 2 ori pe zi . Doz ele de până la 500
mg de 2 ori pe zi, au fost utilizate în tratamentul infec ţiilor severe.
Kla bax 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
Doza la copii
Doza în funcţie de greutatea corporală (kg)
Greutatea*
(kg)
Vârsta aproximativă
(ani )
Doza
(ml)
De 2 ori pe zi
Doza pe 5ml de 2 ori pe
zi
8-11 1 - 2 2,50 1/2
12-19 3 - 6 5,00 1,00
20-29 7 - 9 7,50 1 1/2
30-40 10 - 12 10,00 2,00
*Pentru c opii <8 kg doza trebuie stabilită în funcţie de greutate, pe kg (aproximativ 7,5 mg/kg d e două ori
pe zi )
Pregătirea pentru utilizare:
Klabax 125 mg/5 ml :
F lacon cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
F lacon cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
3
Constituirea suspensiei: în flaconul ce conţ ine granule pentru suspensia orală s e adaugă apă fiartă şi răcită
până la 2/3 din nivelul marcat şi se agită energic până la omogenizarea completă, apoi se completează cu
apă fiartă şi răcită până la nivelul marcat şi se agită energic. Agitaţi flaconul înainte de fiecare utilizare .
Concentra ţia claritromicinei în suspensia constituită este de 125 mg/5 ml.
Kla bax 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
Doza la copii
Doza în funcţie de greutatea corporală (kg)
Greutatea *
(kg)
Vârsta aproximativă
(ani )
Doza de 2 ori pe zi
(ml) (mg)
8-11 1 - 2 1,25 62,50
12-19 3 - 6 2,5 125,00
20-29 7 - 9 3,75 187,50
30-40 10 - 12 5 250,00
*Pentru c opii <8 kg doza trebuie stabilită în funcţie de greutate, pe kg (aproximativ 7,5 mg/kg de două ori
pe zi )
Pregătirea pentru util izare:
Klabax 250 mg/5 ml :
F lacon cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
F lacon cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
Constituirea suspensiei: în flaconul ce conţ ine granule pentru suspensia orală se adaugă apă fiartă şi răcită
până la 2/3 din nivelul marcat şi se agită energic până la omogenizarea completă, apoi se completează cu
apă fiartă şi răcită până la nivelul marcat şi se agită energic. Agitaţi flaconul înainte de fiecare utilizare.
Concentraţia claritromicinei în suspensia constit uită este de 250 mg/5 ml.
ţ 4.3 Contraindicaţii
Claritromicina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la claritromicină, la alte
macrolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Comprimatele cu eliberare modificată de claritromicină sunt contraindicate la pacienţii cu clearance al
creatininei mai mic de 30 ml/min deoarece doza nu poate fi redusă sub 500 mg pe zi , Toate celelalte
forme farmaceutice pot fi utilizate la acest grup de pacien ţi.
Administrare a concomitentă de claritromicină şi ergotamină sau dihidroergotamină este contraindicat ă,
deoarece acest lucru poate duce la toxicitate de tip ergot.
Administrarea concomitentă a claritromicinei şi a oric ărora dintre următoarele medicamente este
contraindicată : astemizol, cisapridă, pimozidă şi terfenadină deoarece acest lucru poate duce la
prelungirea intervalului QT şi la aritmii cardiace, inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi
torsada vârfurilor (vezi pct. 4.5).
Claritromicina nu trebuie administrat ă la pacienţii cu antecedente de interval QT prelungi t sau de aritmii
ventriculare cardiace, inclusiv torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Administrarea concomitentă cu ticagrelor sau cu ranolazin ă este contraindicată.
Claritrom icina nu trebuie utilizat ă concomitent cu inhibitori de HMG -CoA reductaz ă (statine) care sunt
metaboliza ţi extensiv de CYP3A4 (lovastatină sau simvastatină) , din cauza riscului crescut de miopatie,
inclusiv de rabdomioliză (vezi pct. 4.5).
4
Similar celorlalţi inhibitori puternici ai CYP3A4, claritromicina nu trebuie utilizată la pacienţii la care
se administrează colchicină.
Claritromicina nu trebui e administrată pacienţilor cu hipokal iemie ( risc de alungire a intervalului
QT).
Claritromicina nu trebui e utilizată la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică severă în combinaţie cu
insuficienţă renală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicul nu trebuie să prescrie claritromicin ă la femeile gravide fără o aten tă evaluare a beneficiil or în
comparaţie cu riscul, în special în primele trei luni de sarcină (vezi pct. 4.6).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.2).
Claritromicina se excretă în principal prin ficat. Prin urmare, administrarea acestui antibiotic la
pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. Trebuie de asemenea exercitată p recau ţie
la administrarea claritromicinei la pacien ţii cu insuficien ţă renală moderat ă p ână la severă.
A u fost raportate cazuri de insu ficienţă hepatică letală (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi pot avea boli hepatice
pre -existente sau poate au luat alte medicamente hepatotoxice. Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă
tratamentul şi să se adreseze medicului lor dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt
anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit, sau distensie abdom inală.
C olit a pseudomembranoas ă a fost raportată la utilizarea a aproape a tuturor agenţilor antibacterieni,
inclusiv macrolide şi poate varia în ceea ce priveşte gravitatea de la moderată până la forme care pun
în pericol viaţa . D iareea asociat ă cu Clostridium difficile (DAC D) a fost raportată la utilizarea a
aproape a tuturor agenţilor antibacterieni, inclusiv claritromicină şi poate varia în severitate de la
diaree uşoară până la colit ă fatal ă. Tratamentul cu agen ţi antibacterieni altereaz ă flora normal ă a
colonului, care poate duce la creşterea exagerată a C. difficile. DAC D trebuie luat ă în considerare la
toţi pacienţii care prezintă diaree în urma utiliz ării de antibiotice. E ste necesar un istoric medical atent ,
deoarece DACD a fost raportată la mai mult de două luni după administrarea agenţilor antibacterieni.
De aceea, la pacienţii ce dezvoltă diaree severă în timpul sau după tratament, este important d e luat în
considerare acest diagnostic. În cazul apariţiei colitei pseudomembranoase, tratamentul cu Klabax
trebuie întrerupt. Trebui e efectuate test ări microbiene şi iniţiat tratamentul adecvat. Medicamentele ce
inhibă motilitatea gastrică sunt contraindi cate.
După punerea pe piaţă, au existat raportări de toxicitate la colchicin ă la utilizarea concomitentă de
claritromicină şi colchicină, mai ales la persoanele în vârstă, iar unele dintre ele au apărut la pacienţii cu
insuficienţă renală. Au fost raporta te cazuri fatale la astfel de pacienţi (vezi pct. 4.5).
A dministrarea concomitentă de claritromicină şi colchicin ă este contraindicată (vezi pct.4.3) .
Se recomandă prudenţă în administrarea concomitentă de claritromicină şi triazolobenzodiazepine, cum
sunt triazolam şi midazolam (vezi pct. 4.5).
Claritromicina nu trebuie asociată cu alte medicamente ototoxice, în special aminoglicozide.
Monitorizarea funcţiei vestibulare şi auditive trebui e efectuat ă în timpul şi după tratament .
Din cauza riscului de prelungire a intervalului QT, claritromicin a trebuie utilizată cu precauţie la
pacienţii cu boală coronariană, insuficienţă cardiacă severă, hipomagneziemie, bradicardie ( < 50 bpm),
sau în cazul administrării concomitente cu alte medicamente asociate cu prelu ngirea intervalului QT
(vezi pct. 4.5). Claritromicina nu trebuie utilizat ă la pacienţii cu prelungire congenitală sau dobândită a
intervalului QT sau antecedente de aritmii ventriculare (vezi pct. 4.3).
Pneumonie: Având în vedere rezistenţa Streptococcus pneumoniae la macrolide, este important să fie
efectuat ă testarea sensibilităţii atunci când se prescrie claritromicin ă pentru pneumonie dobândită în
comunitate. În pneumonia dobândit ă în spital, claritromicina trebui e utilizată în asociere cu antibiotice
suplimentare corespunzătoare.
5
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, de severitate uşoară până la moderată: Aceste infecţii sunt cel mai
adesea cauzate de Staphylococcus aureus şi Streptococcus pyogenes, ambele p utând fi rezistente la
macrolide. Prin ur mare, este important să fie efectuat ă testarea sensibilităţii. În cazurile în care
antibioticele beta- lactamice nu pot fi utilizate (de exemplu alergii), alte antibiotice, cum este
clindamicina, pot fi folosite ca medicament de prima alegere. În prezent, numai macrolidele sunt
considerate că pot fi utilizate în unele infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, cum sunt cele cauzate de
Corynebacterium minutissimum , acnee vulgară şi erizipel şi în situaţiile în care tratamentul cu penicilină
nu poa te fi utilizat.
În caz de reacţii acute, grave de hipersensibilitate, cum sunt anafilaxie, sindrom Stevens -Johnson şi
necroliza epidermică toxică, DRESS şi purpura Henoch-Schonlein tratamentul cu claritromicină trebuie
întrerupt imediat şi trebuie iniţiat de urgenţă un tratament adecvat.
Claritromicin a trebuie utilizat ă cu precauţie atunci când este administrat ă concomitent cu medicamente
induc toare ale enzimei citocromului CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Inhibitori ai HMG -CoA reductazei (statine): U tilizarea concomitentă a claritromicinei cu lovastatină sau
simvastatină este contraindicată (vezi pct. 4.3). Este necesară prudenţă atunci când se prescrie
claritromicină cu alte statine. Rabdomioliza a fost raportată la pacienţ ii trataţi cu claritromicină şi statine.
Pacienţii trebuie monitorizaţi p rivind semnele şi simptomele de miopatie.
În situa ţiile în care utilizarea concomitentă de claritromicină cu statine nu poate fi evitată, se recomandă
prescrierea doz ei ce lei mai mic i înregistrat e a statin ei. U tilizarea unei statine care nu este dependent ă de
metabolizarea CYP3A (de exemplu fluvastatină) poate fi luat ă în considerare (vezi pct. 4.5).
Agenţii hipoglicemici orali/insulină: Utilizarea concomitentă de claritrom icină şi medicamente
hipoglicemiante orale (cum sunt sulfoni lureice) şi/sau insulină poate duce la hipoglicemie semnificativ ă.
E ste recomandată monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct.4.5) .
Anticoagulante orale: Există un risc de hemoragii grave şi de creşteri semnificative ale International
Normalized Ratio (I NR) şi a timpului de protrombină atunci când claritromicin a este administrat ă
concomitent cu warfarină (vezi pct. 4.5). INR şi timpul de protrombină trebuie monitorizate frecvent la
pacienţii care primesc concomitent claritromicin ă şi anticoagulante orale .
Utilizarea oric ărei terapi i antimicrobiene, cum este claritromicina, pentru tratarea infecţiei cu H. pylori
pot selecta organisme rezistente la medicamente.
Utilizarea pe termen lung, ca ş i în cazul altor antibiotice, poate duce la colonizarea cu un nu măr crescut
de bacterii rezistente ş i fungi. Dacă apar suprainfec ţii, trebui e instituit ă terapie adecvată.
O aten ţie deosebită trebuie acordată de asemenea posibilit ăţii de rezistenţ ă încrucişată dintre
claritromicină şi alte macrolide, clindamicină şi lincomicină.
Klabax 250 mg granule pentru suspensie orală şi Klabax 125 mg g ranule pentru suspensie orală c onţin
zahăr .
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză sau insuficienţă a zaharaz ei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Klabax 250 mg granule pentru suspensie orală şi Klabax 125 mg granule pentru suspensie orală conţin
aspartam. Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Utilizarea următoarel or medicamente este strict contraindicată datorită potenţialului de efecte
grave de interacţiune medicamentoasă :
Cisapridă, pimozidă, astemizol şi terfenadină
A u fost ra portate niveluri crescute de cisapridă la pacienţii trataţi cu claritromicină şi cisapridă
concomitent. Acest lucru poate duce la prelungirea intervalului QT şi aritmii cardiace, inclusiv tahicardie
ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfuril or. Efecte similare au fost observate la pacienţii
trataţi cu claritromicină şi pimozid ă concomitent (vezi pct. 4.3).
6
A fost raportat faptul că macrolidele modifică metabolizarea terfenadinei, determinând creşterea
concentraţiilor plasmatice ale terfenadinei care se poate asocia ocazional cu aritmii cardiace cum ar fi
prelungirea intervalului QT, tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfurilor (vezi pct.
4.3) . Într -un studiu la 14 voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de cl aritromicină şi terfenadină a
dus la o creştere de 2-3 ori a nivelul ui seric al metabolitului acid de terfenadină şi la prelungirea
intervalului QT, care nu a dus la nici un efect detectabil clinic. Efecte similare au fost observate la
administrarea concom itentă de astemizol şi alte macrolide.
Ergotamină/dihidroergotamină
Rapoarte de după punerea pe piaţă au arătat că u tilizarea concomitentă a claritromicinei cu ergotamină
sau dihidroergotamină a fost asociată cu intoxicaţia acută de tip ergot, caracteriz ată prin vasospasm ,
ischemia extremităţilor şi a altor organe, inclusiv la nivelul sistemului nervos central . Utilizarea
concomitentă a claritromicinei şi a acestor medicamente este contraindicată (vezi pct.4.3).
Inhibitori de HMG -CoA reductază (statine)
Utilizarea concomitentă de claritromicină cu lovastatină sau simvastatină este contraindicată (vezi pct.
4.3), deoarece aceste statine sunt metabolizate extensiv de CYP3A4 ş i tratamentul concomitent cu
claritromicină creş te concentraţia lor plasm atică, care creş te riscul de miopatie, inclusiv de rabdomioliză.
S -au primit r apoarte de rabdomioliză de la pacien ţii care au luat claritromicină concomitent cu aceste
statine. Dacă tratamentul cu claritromicină nu poa te fi evitat, terapia cu lovastatină sau simvastatină
trebuie întreruptă în timpul tratamentului.
Este necesară pruden ţă atunci când se prescrie claritromicină cu statine.
Î n situaţiile în care utilizarea concomitentă de claritromicină cu statine nu poat e fi evitată, se recomandă
să se prescrie doza cea mai mică înregistrată a statin ei. P oa te fi luată în considerare utilizarea unei statin e,
care nu este dependentă de metabolismul CYP3A (de exemplu fluvastatin). Pacienţ ii trebuie monitorizaţi
pentru semne ş i simptome de miopatie .
Efectele altor medic amente asupra claritromicinei
Medicamente care sunt inductori ai CYP3A (de exemplu, rifampicina, fenitoina, carbamazepina,
fenobarbital, sunătoare) pot induce metabolizarea claritromicin ei. Acest lucru poate duce la niveluri sub-
terapeutice de claritromicin ă duc ând la scăderea eficacităţii.
În plus, ar putea fi necesară monitoriz area niveluril or plasmatice ale inductor ilor CYP3A, care ar putea fi
crescute din cauza inhibării CYP3A de către claritromicină (vezi , de asemenea, informaţiile relevante
despre me dicament privind administra re a inhibitor ilor CYP3A4).
Administrarea concomitentă de rifabutină şi claritromicină a dus la o creştere a concentraţiei de rifabutină
şi la scăderea concentraţiilor plasmatice de claritromicină, cu un risc crescut de uveit ă.
U rmătoarele medicamente sunt cunoscute sau suspectate că afect ează concentraţiile circulante de
claritromicină; po ate fi necesar ă ajustarea dozelor de claritromicină sau luarea în considerare a
tratamente lor alternative.
Efavirenz, nevirapină, rifampicină, rifabutină şi rifapentină
Inductori i puternici ai sistemului de metabolizare a citocromului P450, cum sunt efavirenz, nevirapină,
rifampicină, rifabutină şi rifapentină pot accelera metabolismul claritromicinei reducând astfel
concentraţiile plasmatice de claritromicină, în timp ce cresc cele ale 14 -OH -claritromicină, un metabolit
care este, de asemenea, microbiologic activ. Având în vedere că activităţile microbiologice ale
claritromicinei şi ale 14 -OH- claritromicinei sunt diferite pentru diferite bacteri i, efectul terapeutic urmărit
ar putea fi afectat în timpul administrării concomitente de inductori de enzime şi claritromicină.
Etravirină
Expunerea la claritromicină a fost scăzută de etravirină; cu toate acestea, concentraţ iile de metabolit activ
14- OH- claritromicină, au fost crescute. Deoarece 14- OH-claritromicina a redus activitatea fa ţă de
complexul Mycobacterium avium (CMA), activitatea per ansamblu fa ţă de acest agent patogen poate fi
modificată , prin urmare trebuie l uate în considerare alternative ale claritromicinei pentru tratamentul
C MA.
Fluconazol
7
Administrarea concomitentă de 200 mg fluconazol pe zi şi 500 mg claritromicină de două ori pe zi la 21
de voluntari sănătoşi a dus la creşteri a concentraţiei minime la starea de echilibru a claritro micinei
(Cmin) şi a ariei de sub curbă (ASC) de 33% şi respectiv 18%. Concentraţiile la starea de echilibru a
metabolitului activ 14- OH-claritromicina nu au fost afectate semnificativ de administrarea concomitentă
de fluconazol. Nu este necesară ajustarea dozei de claritromicină.
Ritonavir
Un studiu de farmacocinetică a demonstrat că administr area concomitent ă a 200 mg ritonavir la fiecare
opt ore şi 500 mg claritromicină la fiecare 12 ore a dus la o inhibare marcat ă a metabolismului
claritromicin ei. Admin istrarea concomitentă a r itonavirului creşte pentru claritromicin ă C
max
(concentraţia plasmatică maximă) cu 31% şi C
min (concentraţia plasmatică minimă) cu 182% şi ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) cu 77% . A fost remarcat ă o inhibare completă
esenţială a formării de 14 -OH -claritromicin ă. Datorită indicelui terapeutic larg al claritromicinei, la
pacienţii cu funcţie renală normală nu este necesară reducerea dozei. Cu toate acestea, la pacienţii cu
insuficienţă renală, trebui e avute în vedere următoarele ajustări ale dozei:
- la pacienţii cu clearance -ul creatininei cuprins între 30 şi 60 ml/min, doza de claritromicină
trebuie redusă cu 50%;
- la pacienţii cu clearance- ul creatininei 1 g pe zi nu trebuie administrat e concomitent cu ritonavir.
Ajustări similare ale dozei trebuie luat e în considerare la pacienţii cu funcţie renală redusă atunci când
este utilizat ritonavir ca potenţi ator farmacocinetic cu alţi inhibitori de protează HIV, inclusiv atazanavir
şi saquinavir (a se vedea secţiunea de mai jos, interacţiuni medicamentoase b i- direc ţional e).
Efectul claritromicinei asupra altor medicamente
Interacţiunile mediate de CYP3A
Administrarea concomitentă de claritromicină, care se ştie că inhibă CYP3A şi un medicament
metabolizat în principal de către CYP3A, poate fi asociat ă cu creşteri ale concentraţiilor medicament ului
care ar putea creşte sau prelungi atât efectele terapeutice cât şi reacţ iile adverse ale medicamentului
administrat concomitent.
Claritromicin a trebuie utilizat ă cu precauţie la pacienţii care primesc tratament cu alte medicamente
cunoscute a fi substraturi enzim atice pentru CYP3A, mai ales dacă substratul CYP3A are o marjă de
siguranţă îngust ă (de exemplu carbamazepin a) şi/sau substratul este extensiv metabolizat de către această
enzimă.
P oate fi luată în considera re a justarea dozelor, şi atunci când este posibil, monitoriza rea îndeaproape la
pacienţii care primesc concomiten t claritromicină a concentraţiil or plasmatice ale medicamentelor
metaboliz ate în principal de către CYP3A .
Următoarele medicamente sau clase de medicamente sunt cunoscute sau suspectate a fi metabolizate de
către acelaşi izoenzimă CYP3A: alprazolam, astem izol, carbamazepină, cilostazol, cisapridă,
ciclosporină, disopiramidă, alcaloizi de ergot, lovastatină, metilprednisolon, midazolam, omeprazol,
anticoagulante orale (de exemplu warfarină , vezi pct. 4.4), pimozidă, chinidină, rifabutină, sildenafil,
simvastatină, sirolimus, tacrolimus, terfenadină, triazolam şi vinblastină.
Medicamentele care interacţionează prin mecanisme similare dar prin alte izoenzime în sistemul
citocromului P450 includ fenitoina, teofilina şi valproat.
Antiaritmice
Au existat raport ări ulterioare punerii pe piaţă de torsada vârfurilor apărut ă la utilizarea concomitentă de
claritromicină şi chinidină sau disopiramid ă. În timpul administrării concomitente a claritromicinei cu
aceste medicamente, se impune monitoriza re electrocardiograf ică pentru riscul de prelungire a
intervalului QT. Nivelurile serice de chinidină şi disopiramidă trebuie monitorizate în timpul
tratamentului cu claritromicină.
Au fost rapoa rte de hipoglicemie după punerea pe pia ţă la administrarea concomitentă de clari tromicină şi
disop iramid ă. Prin urmare, nivelurile de glucoză din sânge trebuie monitorizate în cazul administrării
concomitente de claritromicină şi disop iramid ă.
Medicamente hipoglicemiante orale/insulină
8
Atunci când claritromicina este utilizată concom itent cu anumite medicamente hipoglicemiante, cum sunt
nateglinidă şi repaglinidă poate fi implicată inhibarea enzimei CYP3A de către claritromicin ă ş i ar putea
provoca h ipolg icemi e. Se recomandă monitorizarea atentă a glucozei.
Omeprazol
Claritromicin a (500 mg la fiecare 8 ore) a fost administrată în asociere cu omeprazol (40 mg pe zi) la
subiecţi adulţi sănătoşi. Concentraţiile plasmatice la echilibru pentru omeprazol au fost crescute (C
max,
ASC
0- 24, şi t1/2 a crescut cu 30%, 89% şi respectiv 34%), prin administrarea concomitentă de
claritromicină. Valoarea medie pe 24 de ore a pH -ul gastric a fost de 5,2 atunci când omeprazol ul a fost
administrat în monoterapie şi de 5,7 când omeprazol a fost administrat concomitent cu claritromicină.
Sildenafil, tadala fil şi vardenafil
Fiecare dintre ace şti inhibitori ai fosfodiesterazei este metabolizat, cel puţin în parte, de către CYP3A şi
CYP3A poate fi inhibat de către claritromicina administrat ă concomitent. Administrarea concomitentă a
claritromicinei cu sildenaf il, tadalafil sau vardenafil ar duce probabil la creşterea expunerii la inhibitori de
fosfodiesterază. Reducerea dozelor de sildenafil, tadalafil şi vardenafil trebui e luat ă în considerare atunci
când aceste medicamente sunt administrate concomitent cu cla ritromicină.
Teofilina, carbamazepina
Rezultatele studiilor clinice indică existenţa unei creşteri modest e, dar semnificativă statistic (p ≤ 0,05) a
niveluri lor circulant e de teofilina sau de carbamazepină atunci când oricare dintre aceste medicamente au
fost administrate concomitent cu claritromicină. P oate fi necesară reducerea dozei.
Tolterodina
Calea principală de metabolizare pentru tolterodin ă este prin intermediul izoenzimei 2D6 a citocromului
P450 (CYP2D6). Cu toate acestea, într -un subgrup al p opulaţiei de CYP2D6, calea de metabolizare este
prin CYP3A. În acest subgrup de populaţie, inhibarea CYP3A duce la concentraţii serice de tolterodin ă
semnificativ mai mar i. O reducere a dozei de tolterodină poate fi necesară în prezenţa inhibitorilor de
CY P3A, cum ar fi claritromicina în populaţia s lab metabolizantă prin CYP2D6.
Triazolobenzodiazepine (de exemplu alprazolam, midazolam, triazolam)
Când midazolamul a fost administrat concomitent cu claritromicină comprimate (500 mg de două ori pe
zi), ASC pentru midazolam a crescut de 2,7 ori după administrarea intravenoasă de midazolam şi de 7 ori
după administrare orală. Administrarea concomitentă de midazolam oral şi claritromicină trebuie evitată .
Dacă midazolam intravenos este administrat concomitent cu claritromicină, pacientul trebuie să fie
monitoriza t cu atenţie pentru a permite ajustarea dozei. Aceleaşi măsuri de precauţie trebuie să se aplice,
de asemenea, alt or benzodiazepine care sunt metabolizate de CYP3A, inclusiv pentru triazolam şi
alprazolam . Pentru benzodiazepine le care nu sunt dependente de CYP3A pentru eliminarea lor
(temazepan, nitrazepam, lorazepam), este puţin probabil ă o interacţiune important ă semnificativă clinic
cu claritromicina.
Au existat după punerea pe piaţă raportări de inter acţiuni medicamentoase şi de efecte asupra sistemului
nervos central (SNC) (de exemplu, somnolenţă şi confuzie) la utilizarea concomitentă de claritromicină şi
triazolam. E ste sugerată m onitorizarea pacientului pentru efectele farmacologice asupra SNC.
Al te interacţiuni medicamentoase
Aminoglicozide
Se recomandă pruden ţă în ceea ce priveş te administrarea concomitentă de claritromicină cu alte
medicamente ototoxice, în special cu aminoglicozide. Vezi pct.4.4.
Colchicina
C olchicina este un substrat atât p entru CYP3A cât şi pentru transportorului de eflux, glicoproteina -P
(Pgp). Claritromicina şi alte macrolide sunt cunoscute ca inhibitori ai CYP3A şi Pgp. Când claritromicin a
şi colchicin a sunt administrate împreună, inhibarea Pgp şi/sau CYP3A de către claritromicină poate
conduce la creşterea expunerii la colchicină. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor
clinice de toxicitate la colchicină (vezi pct. 4.4).
Digoxină
9
Digoxina este considerat ă un substrat pentru transportorul de eflux, g licoproteina-P (Pgp). Claritromicina
este un cunoscut inhib itor al Pgp. Când claritromicin a şi digoxina sunt administrate împreună, inhibarea
Pgp de către claritromicină poate conduce la creşterea expunerii la digoxină.
Valori crescute ale concentraţiilor plasmatice de digoxină la pacienţii trataţi cu claritromicină şi digoxină
concomitent, au fost raportate de asemenea în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă. Unii pacienţi
au prezentat semne clinice compatibile cu toxicitatea la digoxină, inclusiv ar itmii potenţial letale.
Concentraţiile serice de digoxină trebuie monitoriza te cu atenţie în timp ce pacienţii sunt trataţi cu
digoxină şi claritromicină simultan.
Zidovudina
Administrarea orală simultană a comprimatelor de claritromicină şi zidovudină l a adulţii infectaţi HIV
poate determina scăderea concentraţiei terapeutice active a zidovudinei. Deoarece claritromicina pare să
interfereze cu absorbţia de zidovudină atunci când sunt administrate oral concomitent, această
interacţiune poate fi evitată pr in eşalonarea dozelor de claritromicină şi zidovudină pentru a permite un
interval de 4 ore între fiecare medicament.
Această interacţiune nu apare la pacienţii copii şi adolescenţi infectaţi cu HIV la care se administrează
claritromicină suspensie cu zido vudină sau dideoxinozină. Această interacţiune este puţin probabilă
atunci când claritromicina este administrată prin perfuzie intravenoasă .
Fenitoina şi valproatul
Au fost rapoarte spontane sau publicate ale unor interacţiuni cu inhibitori de CYP3A, inc lusiv
claritromicin a cu medicamente nemetabolizat e de către CYP3A (de exemplu, fenitoina şi valproat). Sunt
recomandate determinări ale nivel urilor serice pentru aceste medicamente atunci când sunt administrat e
concomitent cu claritromicin a. A u fost raport ate creşteri ale concentraţiei plasmatice.
Interacţiuni medicamentoase bi -direcţionale
Atazanavir
Atât claritromicin a cât şi atazanavir ul sunt substraturi şi inhibitori de CYP3A şi există dovezi ale unei
interacţiun i medicamentoase bi-direcţionale . Ad ministrarea concomitentă de claritromicină (500 mg de
două ori pe zi) cu atazanavir (400 mg o dată pe zi) a determinat o creştere de 2 ori a expunerii la
claritromicină şi o scădere de 70% a expunerii la 14 -OH -claritromicină, cu o creştere de 28% a ASC
pentru atazanavir. Din cauza ferestrei terapeutic e larg i a claritromicinei, nu este necesară reducerea dozei
la pacienţii cu funcţie renală normală. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance- ul
creatininei 30 -60 ml/min), doza de claritromici nă trebuie redusă cu 50%. Pentru pacienţii cu clearance- ul
creatininei < 30 ml/min, doza de claritromicină trebuie redusă cu 75%, utilizând o form ă farmaceutică
corespunzătoare de claritromicină. Dozele de claritromicină mai mar i de 1000 mg pe zi nu trebui e
administrat e concomitent cu inhibitori de protează.
B locante ale canalelor de calciu
Se recomandă pruden ţă în ceea ce priveş te administrarea concomitentă de claritromicină şi blocante ale
canalelor de calciu metabolizate de către CYP3A4 (de exemplu vera pamil, amlodipină, diltiazem) din
cauza riscului de hipotensiune arterială. Concentra ţiile plasmatice de claritromicină precum şi ale
blocante lor canalelor de calciu pot cre şte datorită interacţ iunii. Hipotensiunea arterială, bradiaritmie şi
acidoza lactică au fost observate la pacienţ ii trataţi concomitent cu claritromicină şi verapamil.
Itraconazol
Atât claritromicin a cât şi itraconazol ul sunt substraturi şi inhibitori de CYP3A, duc ând la o interacţiune
medicament oasă bi-direcţional ă. Claritromicin a poa te creşte concentraţiile plasmatice de itraconazol, în
timp ce itraconazol ul po ate creşte concentraţiile plasmatice de claritromicină. Pacienţii care iau
itraconazol concomitent cu claritromicină trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru semne sau simptome ale
efectului farmacologic crescut sau prelungit.
Saquinavir
Atât claritromicin a cât şi saquinavir sunt substraturi şi inhibitori de CYP3A, şi există dovezi ale unei
interacţiun i medicamentoase bi-direcţionale . A dministrarea concomitentă de claritromicin ă (500 mg de
două ori pe zi) şi saquinavir (capsule gelatinoase moi, 1200 mg de trei ori pe zi) la 12 voluntari sănătoşi a
dus la valori a le ASC şi Cmax de saquinavir la starea de echilibru, care au fost de 177% şi de 187% mai
mari decât cele observate cu saquinavir în monoterapie. V alorile ASC şi Cmax pentru claritromicin ă au
fost de aproximativ 40% mai mar i decât cele observate cu claritromicină în monoterapie. Nu este
10
necesară ajustarea dozei atunci când cele două medicamente sunt administrate concomitent pentru o
perioadă limitată de timp la doze/formulări studiate. Observaţiile din studiile de interacţiune
medicamentoasă utilizând formula de capsule gelatinoase moi nu pot fi reprezentative pentru efectele
observate cu ajutorul saquinavir capsule gelatino ase tari. Observaţiile din studii le de interacţiune
medicamentoasă efectuate cu saquinavir în monoterapie nu pot fi reprezenta tive pentru efectele observate
cu saquinavir/ritonavir. Când saquinavir este administrat concomitent cu ritonavir, trebuie luat e în
considerare efectele potenţiale ale ritonavir pe claritromicină ( vezi pct. 4.5: ritonavir ).
S -a demonstrat că claritromicina nu interac ţionează cu contraceptivele orale.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Sig uranţa utilizării claritromici nei în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Pe baza rezultatelor obţinute
din studii variabile la şoareci, şobolani, iepuri şi maimuţe posibilitatea unor efecte adverse asupra
dezvoltării embriofetale nu poate fi exclusă. Prin urmare, utilizarea claritromicinei în timpul sarcinii
nu este recomandat ă fără evaluarea cu atenţie a beneficiilor împotriva riscurilor .
Alăptarea
Sig uranţa utilizării claritromicinei în timpul alăptării nu a fost stabilită pentru copii . Claritromicina
este eliminat ă în laptele matern uman .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu există date privind efectul claritromicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Trebuie luat în considerare potenţialul de apariţie a ameţelilor, vertij ului, confuzie i şi
a dezorient ării, care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
a.Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse legate de claritromicină at ât pentru adulţi cât şi pentru copii şi
adolescenţi sunt dureri le abdominale, diaree, greaţă, vărsături şi tulburări ale gust ului. Aceste reacţii
adverse sunt de obicei uşoare în intensitate şi sunt în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut pentru
a ntibiotice macrolide ( vezi secţiunea b din pct. 4.8) .
Nu a fost nici o diferenţă semnificativă a incidenţei acestor reacţii adverse gastrointestinale în timpul
studiilor clinice privind populaţia de pacienţi cu sau fără infecţii micobacteriene preexistent e.
b. Tab el re zumativ al reacţiilor adverse
U rmătoarele reacţii adverse din tabel au fost raportate din studii clinice şi din experienţa post -marketing
cu claritromicină comprimate cu eliberare imediată, granule pentru suspensie orală, pulbere pentru sol uţie
injectabilă, comprimate cu eliberare prelungită şi comprimate cu eliberare modificată .
Reacţiile considerate cel puţin posibil legate de claritromicină sunt enumerate pe clase de sisteme şi
organe şi pe frecvenţă folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 la <
1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 la < 1/100) şi cu frecvenţă necunoscută (reacţii adverse din
experienţa post -marketing; nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoar e a
gravităţii când gravitatea poate fi evaluat ă.
Clase de sisteme
şi organe
Foarte
frecvente
≥1/10
Frecvente
≥ 1/100 şi <
1/10
Mai puţin frecvente
≥1/1000 şi < 1/100
Cu frecvenţă
necunoscut ă *
(nu poate fi estimată
din datele
disponibile)
Infecţii şi infestări Celulită1, candidoză Colită
11
orală,
gastroenterit ă2,
infec ţii3, infecţii
vaginale
pseudomembranoasă,
erizipel
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie,
neutropeni e4,
tromboc itemi e3,
eozinofilie4
Agranulocitoză,
tromboc itopeni e
Tulburări ale
sistemului imunitar 5
Reacţie
ana filactoid ă1,
hipersensibilitate
Reacţie anafilactică,
angioedem
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie, scăderea
apetitului
Tulburări psihice Insomnie Anxietate,
nervozitate3, ţipăt3
Psihoze, confuzie,
depersonalizare ,
depresie,
dezorientare,
halucinaţii , vise
anormale
Tulburări ale
sistemului
nervos
Disgeuzie,
cefalee,
tulburări ale
gustului
Pierderea
conştienţei1,
di skine zie1, ameţeli ,
somnolenţă6, tremor
Convulsii, ageuzie,
parosmie, anosmi e,
paraestez ii
Tulburări acustice şi
vestibulare
Vertij, hipoacuzie,
tinitus
Surditate
Tulburări
cardiac e
Stop cardiac1,
fibrilaţie atrială1,
modificări ale EKG
prelung irea
in tervalului QT
7,
extras istole1,
palpitaţii
Torsada vârfurilor 7,
tahicardie
ventricular ă 7
Tulburări
vasculare
Vasodilaţie1 Hemoragie8
Tulburări
respirator ii,
toracic e şi
mediastinale
Astm1, epistaxis2,
embolism
pulmonar1
Tulburări
gastrointesti nale
Diaree9,
v ărsăt uri,
di spepsi e,
greaţă, durere
abdominal ă
Esofagită1, boală de
reflux
gastroeso fag ian 2,
gastrit ă, proctalgi e2,
stomatit ă, glosit ă,
distensie
abdominal ă
4,
constipa ţi e ,
xerostomie ,
eructaţii, flatulenţă
Pancreatită acută,
modificări de culoare
a limbii,
modificări de culoare
ale dinţilor
Tulburări
hepatobiliar e
Modificarea
testelor
funcţionale
hepatice
Colestază4,
hepatit ă4,
creşterea alanin
aminotransferaz ei,
creşterea aspartat
Insuficienţă
hepatic ă10, icter
hepatocelular
12
aminotransferazei,
creşterea gamma-
glutamiltransferazei4
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţie
cutanată
tranzitorie,
hi perhidroză
Dermatită buloasă1,
prurit, urticari e,
erupţie cutanată
maculo -papular ă
3
Sindrom Stevens-
Johnson 5,
ne croliză epidermică
toxic ă
5,
erupţie cutanată
medicamentoasă cu
eozinofilie şi
simptome sistemice
(DRESS),
acnee
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Spasme musculare 3,
rigiditate
musculoskeletală 1,
mialgie2
Rabdomioliză2,11**,
m iopat ie
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Creştere a
creatininei serice 1,
creştere a ureei
serice 1
Insuficienţă renală,
nefrită interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Flebită la
locul de
injecţie1
Durere la
locul de
injecţie1,
inflamaţie la
locul de
injecţie1
Stare generală de
rău 4, pirexi e3,
asteni e, dureri
toracice
4, frisoane4,
oboseală 4
Investigaţii
diagnostice
Modificări ale
raportului a lbumină
globulin ă1,
creşterea fosfatazei
alcaline sanguine
4,
creşterea lactat
dehidrogenazei
sanguine 4
Creşterea raportului
normalizat
internaţional (INR)8,
prelungirea timpului
de protrombină
8,
culoare anormală a
urinei
1 Reacţii adverse raportate numai pentru pulbere pentru soluţie injectabilă 2 Reacţii adver se raportate numai pentru comprimate cu eliberare modificată 3 Reacţii adverse raportate numai pentru granule pentru suspensie orală 4 Reacţii adverse raportate numai pentru comprimate cu eliberare imediată 5,7,9,10 Vezi pct. a) 6, 8, 11 Vezi pct. c)
* Deo arece aceste reacţ ii sunt raportate în mod voluntar la o popula ţie de mărime incertă, nu este
întotdeauna posibil să se estimeze corect frecven ţa acestora sau să se stabilească o relaţ ie de cauzalitate cu
expunerea la medicament. Expunerea pacientului es te estimată a fi mai mare de 1 miliard de zile de
tratament pentru pacient pentru claritromicină.
** În unele rapoarte de rabdomioliză, claritromicina a fost administrată concomitent cu alte medicamente
cunoscute asociate cu rabdomioliza (cum sunt statin e, fibraţi, colchicină sau alopurinol).
c. Descrierea reacţiilor adverse selectate
Flebită la locul de injectare, durere la locul injectării, durere la locul de punc ţie a vas ului ş i inflama ţie la
locul de injectare sunt specifice pentru formularea intravenoasă de claritromicină.
În unele rapoarte de rabdomioliză, claritromicina a fost administrată concomitent cu statine, fibra ţi,
colchicin ă sau alopurinol (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
13
Au existat raportări după punerea pe piaţă de interacţiuni medicamentoase ş i de efecte asupra sistemului
nervos central (SNC) (de exemplu somnolenţă şi confuzie) la utilizarea concomitentă de claritromicină şi
triazolam. Se suger ează m onitorizarea pacientului pentru efecte le farmacologice asupra SNC (vezi pct.
4.5).
Au fost raportate cazuri rare de de prezenţa în scaun a comprimatelor cu eliberare modificată de
claritromicină, multe dintre ele apăr ând la pacienţii cu tulburări gastrointestinale anatomice (inclusiv
ileostomie sau colostomie) sau funcţionale cu tranzit gastrointestinal scurtat . În câteva rapoarte,
reziduuri le de comprimat e au apărut în contextul diaree i. Se recomandă ca pacienţii care au experi men tat
reziduuri de comprimat e în scaun şi nu au avut nici o îmbunătăţire a stării lor să fie trecu ţi pe o altă
formulare di ferită de claritromicină (de exemplu, suspensie ) sau pe un alt antibiotic.
P opulaţi i s peciale: Reacţii adverse la pacienţii imunocompromişi (vezi pct. e)
d. Copii şi adolecenţi
Studiile clinice au fost efectuate folosind suspensie pediatrică de claritromicină la copii cu vârst a între 6
luni şi 12 ani. Prin urmare, copii i cu vârsta sub 12 ani trebui e să folosească suspensie pediatric ă de
claritromicină. Nu există date suficiente pentru a recomanda un regim de dozare pentru utilizarea
claritromicinei intravenoase la pacienţii cu vârsta sub 18 ani.
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii se aştea ptă să fie aceeaşi ca la adulţi.
e. Alte grupe speciale de pacienţi
Pacienţii imunocompromişi
În SIDA şi pentru alţi pacienţi imunocompromişi trataţi cu doze mai mari de claritromicină pe perioade
lungi de timp pentru infecţii micobacteriene, a fost adesea dificil să se distingă evenimente le adverse
posibil asociate cu administrarea claritromicinei de semnele date de boala virusului imunodefici enţei
umane (HIV) sau de boli intercurente.
La pacienţii adulţi, cel e mai frecvent e reacţii adverse raportate la pacienţii trataţi cu doze zilnice totale de
claritromicină de 1000 mg şi de 2000 mg ale au fost: greaţă, vărsături, tulburări ale gustului, du reri
abdominale, diaree, erupţii cutanate, flatulenţă, dureri de cap, constipaţie, tulburări de auz şi creşteri ale
aspartataminotransaminazei (ASAT) şi alaninaminotransaminazei (ALAT) .
E venimente suplimentare mai puţin frecven te au inclus dispnee, insomni e şi xerostomie . Incidenţa a fost
comparabil ă pentru pacienţii trataţi cu 1000 mg şi 2000 mg claritromicină , dar au fost, în general, de
aproximativ 3 -4 ori mai frecvente la pacienţii care au primit doze zilnice totale de 4000 mg de
claritromicină.
La aceşti pacienţi imunocompromişi, evaluările valorilor de laborator au fost făcute prin analiza acestor
valori în afara nivel urilor anormal e grave (de exemplu, limita superioară mare sau mică) pentru testul
specific. Pe baza acestor criterii, aproximativ 2% pâ nă la 3% din pacienţii care au primit 1000 mg sau
2000 mg de claritromicină zilnic, au avut niveluri grave crescute de ALAT ş i ASAT şi niveluri anormal
de scăzut e de celule albe şi de trombocite din sânge. Un procent mai mic de pacienţi din aceste două
gru puri de doz aj au avut, de asemenea, nivele crescute de azot şi de uree în sânge. I ncidenţe uşor crescute
de valori anormale pentru toţi parametrii cu excepţia leucocitelor s- au observat la pacienţii care au primit
zilnic 4000 mg claritromicină.
Raportar ea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http: //www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
14
Studiile au indicat că ingestia unei cantităţi mari de claritromicină poate produce simptome
gastrointestinale. Un pacient care a avut antecedente de tulburare bipolar ă, a ingerat 8 g claritromicină şi a
acuzat alterarea stă rii mentale, comportament paranoid, hipokaliemie şi hipoxemie.
Reacţiile adverse care însoţesc supradozaj ul trebuie tratate prin eliminarea prompt ă a medicamentului
neabsorbit şi prin măsuri de susţinere. Similar altor macrolide c oncentraţia plasmatică a claritromicinei nu
poate fi redusă prin hemodializă sau dializă peritoneală.
ţşţ
5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăti farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică : Macrolide, Lincosamide şi Streptogramine, Macrolide,
codul ATC:
J01FA09
Mecanism de acţiune
Claritromicina este un antibiotic din grupul antibiotic macrolidic . Aceasta îşi exercită acţiunea
antibacteriană prin legarea selectivă de subunitatea ribozomală 50s a bacteriilor sensibile, prevenind
translocarea aminoacizilor activ aţi. Inhibă si nteza proteică intracelulară a bacteriilor sensibile .
Metabolitul 14 -hidroxi al claritromicinei , un produs al metabolismului medicamentului, are de
asemenea activitate antibacteriană. Metabolitul este mai puţin activ decât claritromicina pentru cele
mai multe organisme, inclusiv Mycobacterium spp . O excep ţi e esteţ H.influenzae caz în care
metabolitul 14- hidroxi este de două ori mai activ decât claritromicina.
De regulă, in vitro, claritromicina este activă împotriva următoarelor microorganisme:
Bacter ii Gram -poz itiv: Staphylococcus aureus (tulpini meticilin s ensibile); Streptococcus pyogenes
( streptococci b eta-hemol itic i de grup A ); streptococci alfa -hemoli tici ( grupul viridans); Streptococcus
(Diplococcus) pneumoniae; Streptococcus agalactiae; Listeri a monocytogenes.
Bacterii Gram-negativ: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Moraxella
(Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae; Legionella pneumophila, Bordetella pertussis,
Helicobacter pylori; Campylobacter jejuni .
M icoplasm e: Mycoplasma pneumoniae; Ureaplasma urealyticum .
Alte microo rganisme: Chlamydia trachomatis; Mycobacterium avium; Mycobacterium leprae;
Chlamydia pneumoniae .
Anaerob e: Bacteroides fragilis sensibil la macrolide; Clostridium perfringens ; Peptococcus sp.;
Peptostreptococcus sp .; Propionibacterium acnes .
Claritromicina are, de asemenea, activitate bactericid ă î mpotriva mai multor tulpini bacteriene. Aceste
organisme includ H. influenzae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus
agal actiae, Moraxella (Brahamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Helicobacter pylori şi
Campylobacter sp..
Valori critice
U rmătoarele valori critice au fost stabilite de Comitetul European pentru Testarea Sensibilită ţii
Antimicrobiene (EUCAST).
Valori critice (CMI, mg/L)
Microorganism Susceptibil (≤) Rezistent (>)
Staphylococcus spp. 1 mg/L 2 mg/L
Streptococcus A, B, C and
G
0,25 mg/L 0,5 mg/L
15
Streptococcus pneumonia 0,25 mg/L 0.5 mg/L
Viridans group
streptococcus
IE IE
Haemophilus spp. 1 mg/L 32 mg/L
Moraxella catarrhalis 0,25 mg/L 0,5 mg/L 1
Helicobacter pylori 0,25 mg/L1 0,5 mg/L
1 Valorile critice se bazează pe valorile- limită epidemiologice (ECOFFs), care disting izolate de tip
sălbatic de cele cu sensibilitate redu să.
" IE" indică faptul că nu există suficiente dovezi că specia în cauză este o ţintă bună pentru tratamentul
cu medicament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, claritromicina este rapid şi bine absorbită din tractul gastrointestinal.
M etabolitul m icrobiologic activ 14 (R) -hidroxi -claritromicin ă este format la primul pasaj hepatic.
Claritromicin a po ate fi administrată indiferent de orarul meselor, deoarece alimentele nu- i afectează
biodisponibilitatea. Alimente le întârzie puţin debutul a bsorbţie i claritromicin ei şi formarea
metabolitului 14 hidroxi. Deşi farmacocinetica claritromicin ei este neliniar ă, starea de echilibru se
atinge în decurs de 2 zile de administrare. 14 -hidroxi -claritromicin a este metabolitul urinar principal ş i
reprezint ă 10-15% din doz ă. Ce a mai mare parte din restul doz ei se elimină prin fecale, în principal
prin bilă. 5- 10% din medicamentul nemodificat se regăse şte în materiile fecale.
Claritromicina atinge concentra ţii tisulare de câteva ori mai mari decât nivelul ci rculant al
medicamentului . Niveluri crescute de claritromicin ă se regăsesce în amigdale ş i ţesutul pulmonar.
Claritromicina p ătrunde în lichidul urechii medii la concentra ţii mai mari decât în ser. Claritromicina
este este legată în proporţie de 80% de proteinele plasmatice la niveluri terapeutice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Valorile LD50 pentru suspensi a de claritromicină administrată oral la şoareci în vârstă de 3 zile au fost
de 1290 mg/kg pentru masculi şi 1230 mg/kg pentru femele. Valorile LD50 la şobolani în vârstă de 3
zile au fost de 1330 mg/kg pentru masculi ş i 1270 mg/kg pentru femele. Pentru compara ţie, valorile
DL50 ale claritromicinei administrat e pe cale orală este de aproximativ 2700 mg/kg pentru şoareci
adul ţi şi aproximativ 3000 mg/kg pentru ş obolanii adulţi. Aceste rezultate sunt în concordan ţă cu alte
antibiotice din grupa penicilinelor, grupa cefalosporinelor şi grupa macrolidelor în care DL50 este, în
general, mai mică la animalele tinere decât la adul ţi.
La ambele grupe de ş oareci şi şobolani, greutatea corporală a fost redusă sau creş terea acesteia
suprimată şi comportamentul de alăptare şi mi şcările spontane au fost deprimat e în primele câteva zile
după administrarea medicamentului. Necropsia animalelor care au murit a prezenta t plămâni de
culoare ro şcat -întunecat la şoareci şi la aproximativ 25% din ş obolani; ş obolanii trata ţi cu 2197 mg/kg
sau mai mult de suspensie de claritromicină au avut, de asemenea, o substanţă de culoare ro şcat -
întunecat în intestine, probabil din cauza sânger ării . Decese le acest or animale au fost considerate că
s -au dator at înfometării rezultate din comportamentul de alăptare deprimat sau din sângerare a
intestin ală.
La puii de ş obolan (în vârstă de 5 zile) a fost administrat ă o suspensie de claritromi cină timp de două
săptămâni, la doze de 0, 15, 55 şi 200 mg/kg/zi. Animalele din grupul de 200 mg/kg/zi au scăzut în
greutate, valoril e medii ale hemoglobinei şi a hematocritului au avut o scădere şi a crescut greut atea
medi e relativ ă a rinichilor , compara tiv cu animalele din grupul de control. Au fost, de asemenea,
observate la animalele din acest grup de tratament degenerescenţă vacuolară multifocală minimă până
la uş oară a epiteliului ductului biliar intrahepatic legată de tratament şi o inciden ţă crescu tă a leziunilor
nefritice. Doza cu “efect ne toxic” pentru acest studiu a fost de 55 mg/kg/zi.
A fost realizat un studiu de toxicitate orală la şobolani imaturi în care a fost administrată suspensie de
claritromicină (granule pentru suspensie) timp de 6 să ptămâni, la doze zilnice de 0, 15, 50 şi 150 mg
bază / kg / zi. Nu au fost decese şi singurul semn clinic observat a fost saliva ţie excesivă pentru unele
16
dintre animale, la doze mari de la 1 la 2 ore după administrare în timpul ultimilor 3 săptămâni de
tratament. Grupul de şobolani cu doza de 150 mg/kg au avut greutatea corporală medie mai mică în
primele trei săptămâni, şi s -a observat scăderea valorilor medii serice de albumină şi cre şterea medie a
greutăţii ficatului în raport comparativ cu grupul de control. Legate de tratament nu au fost găsite
modificări histopatologice masive sau microscopice. O doză de 150 mg /kg/zi a produs toxicitate
uş oară la şobolanii trata ţi ş i doza cu "nici un efect" a fost considerată a fi de 50 mg/kg/zi.
Câini beagle tineri, cu vârsta de 3 săptămâni, au fost trataţ i oral zilnic timp de patru săptămâni cu 0,
30, 100 sau 300 mg/kg de claritromicină, urmată de o perioadă de recuperare de 4 săptămâni. Nu s-au
înregistrat decese şi nu s -a schimbat starea generală a animalelor. Necr opsia nu a relevat anomalii. La
examenul histologic au fost observate prin microscopie optică depunere centrolobulare de lipide în
hepatocite şi infiltrarea celulelor din zonele portal e şi o cre ştere de lipide hepatocelular e a fost
observat ă prin microscop ie electronică în grupul de 300 mg /kg. Doza toxică la câinii Beagle tineri a
fost considerată a fi mai mare de 300 mg/kg ş i doza "fără efect" 100 mg/kg.
Fertilitate, reproducere ş i teratogenicitate
Studiile de fertilitate şi de reproducere au arătat că d oze zilnice de 150-160 mg/kg/zi la şobolani
masculi şi femele nu a provocat efecte adverse asupra reproducerii, fertilităţ ii, naşterii şi numărul şi
viabilitatea puilor. Două studii de teratogenitate la şobolanii Wistar (administrare orală) şi Sprague -
Dawl ey (administrare orală şi intravenoasă), un studiu la iepuri albi de Noua Zeelandă şi un studiu la
maimu ţele cynomolgus nu au demonstrat niciun efect teratogen la claritromicină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Klabax 125 mg/5 ml:
C eluloz ă microcristalină,
H ipromeloz ă 5 cps,
H idroxipropilceluloz ă,
C roscarmeloz ă sodică,
A cid alginic,
C opolimer acid metacrilic -acrilat de etil (1:1) (dispersie 30%),
M acrogol 1500,
T alc,
C arbomer (Carbopol 974 P),
D ioxid de siliciu coloidal an hidru,
Z ah ăr,
A spartam,
G um ă xanthan,
C itrat monosodic,
B enzoat de sodiu,
D ioxid de titan (E 171),
A rom ă de mentă 517
A rom ă « Tutti Frutti 051880 AP 0551 »,
C lorur ă de sodiu
Klabax 250 mg/5 ml:
C eluloz ă microcristalină ,
H ipromeloz ă 5 cps ,
H idr oxipropilceluloz ă,
C roscarmeloz ă sodică ,
A cid alginic ,
C opolimer acid metacrilic -acrilat de etil (1:1) ( dispersie 30%),
M acrogol 1500,
Talc,
Carbomer (Carbopol 974 P) ,
D ioxid de siliciu coloidal anhidru ,
17
Zah ăr,
A spartam,
Gum ă xanthan,
Citrat mon osodic,
B enzoat de sodiu,
Dioxid de titan (E 171) ,
A rom ă de mentă 517
Arom ă « Tutti Frutti 051880 AP 0551 » ,
C lorur ă de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Pentru suspensia orală reconstituită -14 zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original .
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original - suspensia orală constituită.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Klabax 125 mg/5 ml:
Cuti e cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
Klabax 250 mg/5 ml:
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
şi alte instrucţiuni de manipulare
Constituirea suspensiei: în flaconul ce conţ ine granule pentru suspensia orală se adaugă apă fiartă şi răcită
până la 2/3 din nivelul marcat şi se agită energic până la omogenizarea completă, apoi se completează cu
apă fiartă şi răcită până la nivelul ma rcat şi se agită energic. Agitaţi flaconul înainte de fiecare utilizare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca,
România
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
6543/ 2014/01 -02
6544/ 2014/01 -02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
