SINTALGON 2,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sintalgon 2,5 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de metadonă 2,5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 89,20 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate neacoperite, de formă discoidală, cu suprafeţe convexe, de culoare albă, având gravată pe
una din feţe „SN”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de substituţie al farmacodependenţelor majore la opiacee, numai sub strictă supraveghere
medicală, în cadrul unor programe socio-educative şi psihologice.
Dureri severe, acute sau cronice, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament (deoarece poate să
apară toleranţă, care necesită creşterea dozelor).
Se mai poate utiliza la pacienţii care au prezentat dureri exacerbate după utilizarea morfinei, pentru
înlocuirea acesteia.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Sintalgon este indicat la adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani.
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani
Tratamentul dezintoxicărilor este rezervat adulţilor şi adolescenţilor şi se începe numai după dozarea
în urină a unor droguri, ca: metadona, opiacee naturale sau de sinteză, alcool etilic, amfetamine,
canabis, LSD.
Doza zilnică iniţială este, de obicei, de 20-30 mg, în funcţie de gradul dependenţei fizice, şi trebuie
administrată la cel puţin 10 ore de la ultima doză de opiacee. Doza de întreţinere se obţine prin
creşterea treptată, cu 10 mg pe săptămână, şi în general este cuprinsă între 60-100 mg pe zi. De obicei,
2
doza de 15-20 mg combate simptomele abstinenţei, iar doza de 40 mg pe zi este suficientă pentru
stabilizarea situaţiei clinice.
Întreruperea tratamentului se face treptat, o scădere cu 20% pe zi a dozei producând un disconfort
clinic minim. Pentru dezintoxicare, tratamentul nu trebuie să depăşească 21 zile şi nu se repetă mai
devreme de 4 săptămâni.
În durerile cronice neoplazice dozele iniţiale sunt cuprinse între 2,5-10 mg la intervale de 3-8 ore (nu
mai mult de 6 ori pe zi), în funcţie de intensitatea durerii. De regulă, doza recomandată este de 5-10
mg la intervale de 6-8 ore; în cazul unui tratament prelungit, pentru a evita riscul acumulării în
organism şi apariţiei supradozajului, se recomandă numai două doze pe zi.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani
Sintalgon este contraindicat la copii cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sau debilitaţi ar trebui să primească cea mai mică doză posibil. Dozele repetate ar
trebui să fie administrate numai cu extremă prudenţă, iar de reacţia pacientului trebuie să fie luată ca o
măsură pentru dozele ulterioare.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică este necesară prudenţă atunci când se administrează Sintalgon.
Metabolizarea metadonei la pacienţii cu ciroză hepatică este mai lentă şi aşa-zisul efect de pasaj este
scăzut. Acest fapt conduce la un nivel plasmatic crescut de metadonă. Sintalgon trebuie să fie
administrat în doze mai mici decât cele recomandate în mod normal, iar reacţia pacientului trebuie să
fie luată ca o măsură pentru dozele ulterioare.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară prudenţă atunci când se administrează Sintalgon.
Intervalul dintre doze trebuie să fie prelungit până la minim 8 ore în cazul unei viteze de filtrare
glomerulară 10 - 50 ml/minut şi până la minim 12 ore în cazul unei viteze de filtrare glomerulară de 10
ml/minut.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la metadonă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie.
Traumatisme cerebrale, creşterea presiunii intracraniene şi delirium tremens.
Insuficienţă cardiacă.
Boli pulmonare obstructive şi cianoză.
Hipercapnie.
Ileus paralitic.
Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), inclusiv două săptămâni de la
oprirea acestuia.
Tratament concomitent cu alte medicamente care deprimă activitatea SNC (vezi pct. 4.5).
Tratament concomitent cu agonişti-antagonişti morfinici (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Metadona poate provoca dependenţă asemănătoare morfinei. În urma administrării repetate,
dependenţa psihică, dependenţa fizică şi toleranţa pot să apară, prin urmare, trebuie prescrisă şi
administrată cu aceeaşi prudenţă ca pentru morfină.
Tentativele de suicid cu opiacee, în special în asociere cu antidepresive triciclice, alcool şi alte
substanţe care afectează sistemul nervos central, sunt o parte din caracteristicile clinice ale
dependenţei.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu metadonă determină apariţia sindromului de abstinenţă.
Prudenţă extremă trebuie să fie luată în următoarele cazuri:
3
Metadona trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică, deoarece poate precipita
encefalopatia portală la pacienţii cu afectare hepatică severă. Similar celorlalte opioide, metadona
poate provoca constipaţie, care poate fi periculoasă în special la pacienţii cu insuficienţă hepatică; la
aceştia se recomandă aplicarea precoce a măsurilor pentru evitarea constipaţiei.
De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu traumatisme craniene, afecţiuni convulsivante,
alcoolici.
Efectele deprimante respiratorii ale metadonei şi capacitatea sa de a creşte presiunea lichidului
cefalorahidian pot fi crescute considerabil în prezenţa unei creşteri a presiunii intracraniene; în plus,
narcoticele pot produce reacţii adverse, care pot ascunde simptome neurologice la pacienţii cu leziuni
craniene.
La pacienţii cu atacuri acute de astm bronşic, la cei cu boli pulmonare obstructive pulmonare cronice
şi la persoanele cu o rezervă respiratorie scăzută substanţial cu deprimare respiratorie, hipoxie sau
hipercapnie pre-existente, chiar şi dozele terapeutice uzuale de narcotice pot reduce debitul respirator
şi pot creşte rezistenţa căilor respiratorii până la apnee.
În cazul tratamentului cu metadonă, în special cu doze mari (>10 mg pe zi) s-au raportat prelungirea
intervalului QT, cu apariţia torsadei vârfurilor.
Metadona trebuie administrată cu precauţie la pacienţi cu risc de apariţie a torsadei vârfurilor, de
exemplu, în următoarele cazuri:
- antecedente de tulburări de conducere,
- boli ischemice cardiace,
- antecedente heredo-colaterale de moarte subită cardiacă,
- tulburări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie)
- tratament concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT,
- tratament concomitent cu medicamente care determină hipokaliemie.
În cazul pacienţilor care prezintă factori de risc de prelungire a intervalului QT se recomandă - pe
perioada tratamentului cu metadonă - monitorizarea ECG-ului.
Administrarea metadonei poate provoca hipotensiune arterială gravă la subiecţii hipovolemie sau
cărora li se administrează concomitent de medicamente cum ar fi fenotiazine sau anumite anestezice.
La vârstnicii tratati în ambulatoriu şi la pacienţii cu boli cardiovasculare, riscul de hipotensiune
arterială şi sincopă este crescut.
Administrarea metadonei se va face cu prudenţă şi în următoarele cazuri: vârstnici, femei gravide,
pacienţi cu astm bronşic, cu insuficienţă renală, insuficienţă corticosuprarenaliană, hipotiroidie,
hipertrofie de prostată, afecţiuni gastro-intestinale inflamatorii sau obstructive, miastenia gravis.
La pacienţii cu calculi renali sau biliari, administrarea profilactică de atropină sau a unui alt
medicament antispastic este necesară.
Utilizarea metadonei sau a altor narcotice poate determina confuzia diagnosticului sau tratamentului la
pacienţii cu afecţiuni abdominale acute.
Copii şi adolescenţi – aceştia sunt mai sensibili decât adulţii şi, astfel, cu o doză foarte mică, poate să
apară deja o intoxicaţie.
La o persoană cu dependenţă fizică de narcotice, administrarea dozei uzuale de medicament antagonist
al narcoticului poate declanşa un sindrom de sevraj acut. Severitatea sindromului va depinde de gradul
de dependenţă fizică şi de doza de medicament antagonist administrată. Utilizarea unui medicament
antagonist narcotic la aceasta persoana trebuie să fie evitată pe cât posibil. Atunci când acesta trebuie
să fie utilizat pentru tratamentul deprimării respiratorii severe la un pacient dependent fizic,
medicamentul antagonist trebuie să fie administrat cu precauţie extremă, treptat şi în doze mai mici
decât cele obişnuite.
Excipient
4
Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Sportivi: Acest medicament conţine metadonă, care poate determina pozitivarea testelor antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metadona nu trebuie utilizată concomitent cu:
Inhibitori de mono-amino-oxidază (IMAO)
Asocierea este contraindicată deoarece prelungeşte sau accentuează depresia respiratorie indusă de
metadonă (vezi. pct. 4.3).
Depresive ale sistemului nervos central (SNC)
Anestezicele, hipnoticele (inclusiv benzodiazepine şi clormetiazol), anxioliticele, sedativele,
barbituricele, fenotiazinele, tranchilizantele majore şi antidepresivele triciclice pot creşte efectul
depresiv al metadonă atunci când sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.4). Antipsihoticele pot
creşte efectul sedativ şi pe cel hipotensor al metadonei.
Metadona poate creşte de 1-2 ori nivelul desimipramină.
Există rapoarte care arată că medicamentele antidepresive (de exemplu fluoxetină sau fluvoxamină)
pot creşte nivelul seric al metadonei.
Alcoolul poate creşte nivelul sedativ şi hipotensor al metadonei şi poate accentua depresia respiratorie.
Antihistaminicele H2
Antihistaminicele H2 precum cimetidina pot creşte legarea metadonei de proteine, având ca rezultat
creşterea acţiunii opioide.
Antibiotice
Rifampicina: co-administrarea conduce la reducerea nivelului plasmatic şi creşterea excreţiei urinare a
metadonei. Uneori este necesară ajustarea dozelor.
Ciprofloxacină: datorită inhibării CYP1A2 şi CYP3A4, co-administrarea poate creşte nivelul
plasmatic al metadonei şi poate scădea concentraţia serică a ciprofloxacinei. De asemenea, din punct
de vedere clinic poate duce la sedare, confuzie şi depresie respiratorie.
Eritromicină: teoretic poate reduce metabolizarea metadonei conducând la creşterea nivelului seric al
acesteia.
Fluconazol şi ketoconazol: reduc metabolizarea metadonei conducând la creşterea nivelului seric al
acesteia.
Anticonvulsivante (fenitoină, fenobarbital, carbamazepină, primidonă)
Acestea induc metabolizarea metadonei, precipitând sindromul de sevraj. Trebuie avută în considerare
ajustarea dozei de metadonă.
Medicamente care modifică pH-ul urinar
Deoarece clearance-ul metadonei este crescut de urina cu pH acid şi scăzut de urina cu pH bazic, orice
medicament care modifică pH-ul urinar, influenţează implicit şi eliminarea metadonei.
Analgezice opioid-agoniste
Co-administrarea are efect aditiv pentru depresia SNC, depresia respiratorie şi hipotensiune.
Agonişti opioizi
Naloxona şi naltrexonă antagonizează efectele analgezic, depresiv SNC şi respirator ale metadonei şi
pot precipita rapid simptomele de sevraj (vezi pct. 4.9). În mod similar, buprenorfina şi pentazocinul
pot precipita simptomele de sevraj.
5
Antiretrovirale – nevirapine, efavirenz, nelfinavir, ritonavir, abacavir
Având în vedere metabolizarea metadonei, aceşti agenţi pot scădea concentraţiile plasmatice ale
metadonei prin creşterea metabolizării hepatice a acesteia. Metadona poate creşte concentraţia
plasmatică a zidovudinei. Sindromul de sevraj narcotic a fost raportat la pacienţii trataţi cu unii agenţi
antiretrovirali şi metadonă. Iniţierea terapiei antiretrovirale la pacienţii aflaţi în tratament cu metadonă
trebuie monitorizată atent pentru identificarea semnelor de sevraj, iar doza de metadonă trebuie
ajustată corespunzător.
Ciclizina şi alte antihistaminice sedative
Co-administrarea poate însuma efectele psihoactive şi pe cele antimuscarinice în cazul dozelor mari.
Alte medicamente
Test de sarcină: metadona poate interfera cu rezultatul testului urinar de sarcină.
Inhibitorii citocromului P450 3A4 (ex. medicamente antiHIV, antibiotice macrolide, cimetidină şi
agenţi antifungici de tip azol): clearance-ul metadonei scade în cazul acestei asocieri, deoarece
metabolizarea metadonei este mediată de izoenzima CYP3A4.
Sunătoarea (Hypericum perforatum): poate scădea concentraţia plasmatică a metadonei.
Suc de grepfrut: există raportări sporadice referitoare la creşterea nivelului plasmatic de metadonă
datorită scăderii metabolizării acesteia.
Medicamente care influenţează umplerea gastrică: domperidona şi metoclopramida pot creşte viteza
dar nu şi intensitatea absorbţiei metadonei, prin reversarea umplerii tardive a stomacului. Consecutiv,
metadona antagonizează efectul asupra activităţii gastro-intestinale a acestor două substanţe.
Antiaritmice
Metadona întârzie absorbţia mexiletinului.
Metadona şi prelungirea intervalului QT
La pacienţii trataţi cu medicamente care influenţează conducerea cardiacă sau cu medicamente
care afectează echilibrul electrolitic şi care primesc concomitent metadonă, există un risc de
evenimente cardiace (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Metadona traversează bariera feto-placentară. Ca urmare, în timpul sarcinii se utilizează numai dacă
beneficiul matern este superior riscului fetal (respectiv, asupra nou-născutului).
În general, nu se recomandă efectuarea tratamentului de dezintoxicare a pacientei mai ales după
săptămâna 20 de sarcina, cu toate acestea, tratamentul de susţinere cu metadonă este recomandat.
Utilizarea metadonei cu puţin timp înainte sau în timpul naşterii nu este recomandată din cauza
riscului de deprimare respiratorie neonatală.
După naştere, la nou-născutul din mamă tratată cu metadonă trebuie luate măsurile adecvate pentru
prevenirea manifestărilor determinate de întreruperea bruscă a administrării.
Metadona este excretată în laptele matern. Decizia întreruperii alăptării depinde de evaluarea
raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic pentru sugar. Administrarea metadonei la nou-născut
poate preveni producerea sindromului de abstinenţă ca urmare a impregnării opioide în uter.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sintalgon are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
În timpul tratamentului cu metadonă este interzisă conducerea vehiculelor şi folosirea de utilaje
deoarece metadona influenţează capacităţile psihomotorii.
4.8 Reacţii adverse
6
La persoanele cu farmacodependenţă la opioide, la începutul tratamentului cu metadonă cele mai
frecvente reacţii adverse sunt: euforie, vertij, somnolenţă, sedare, greaţă, vărsături, constipaţie,
hipersudoraţie, disurie, edeme. În timpul tratamentului de întreţinere cu metadonă cele mai frecvente
reacţii adverse sunt: hipersudoraţie, greaţă, constipaţie.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Clasificare MedRA pe
aparate şi sisteme Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Cu frecvenţă
necunoscută
trombocitopenie reversibilă la
pacienţii cu hepatită cronică,
dependenţi de opioide
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Mai puţin frecvente retenţie de lichide
Cu frecvenţă
necunoscută
anorexie, hipokaliemie,
hipomagnezemie
Tulburări psihice Frecvente euforie, halucinaţii
Mai puţin frecvente
disforie, dependenţă, agitaţie,
insomnie, dezorientare, scăderea
libidoului
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente sedare
Mai puţin frecvente cefalee, sincopă
Tulburări oculare Frecvente vedere înceţoşată, mioză, xeroftalmie
Tulburări acustice şi
vestibulare Frecvente vertij
Tulburări cardiace Rare
bradicardie, palpitaţii, prelungirea
intervalului QT, torsada vârfurilor
mai ales la doze mari de metadonă
Tulburări vasculare Mai puţin frecvente flushing, hipotensiune
Tulburări respiratorii, toracice
şi mediastinale Mai puţin frecvente
edem pulmonar, exacerbarea
astmului, uscăciunea mucoasei
nazale, depresie respiratorie mai ales
la doze mari
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente greaţă, vărsături
Frecvente constipaţie
Mai puţin frecvente xerostomie, glosită
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente dischinezie biliară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Frecvente rash tranzitoriu, transpiraţii
Mai puţin frecvente prurit, urticarie, alte forme de rash şi
în unele cazuri urticarie hemoragică
Tulburări endocrine Cu frecvenţă
necunoscută
hiperprolactinemie în cazul
administrării pe termen lung
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente retenţie urinară, efect antidiuretic
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Mai puţin frecvente potenţă diminuată, galactoree,
dismenoree, amenoree
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Frecvente fatigabilitate, oboseală
Mai puţin frecvente edeme periferice, astenie, edeme,
7
hipotermie
Investigaţii diagnostice frecvente creştere în greutate
Simptomele abstinenţei: căscat, lăcrimare, nelinişte, transpiraţii, midriază, piloerecţie, vărsături,
diaree.
Administrarea pe termen lung duce la dependenţă în aceeaşi măsură ca şi la alţi agonişti de opioide.
Intensitatea simptomului este, cu toate acestea, mai slabă decât intensitatea celui cauzat de heroină sau
morfină.
Timpul necesar pentru dispariţia dependenţei este mai lung decât la heroină din cauza timpului de
înjumătăţire mai lung.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu metadonă pot să apară bradipnee, deprimare respiratorie, cianoză, respiraţie
Cheyne-Stokes, edem pulmonar, mioză punctiformă, piele rece şi umedă, somnolenţă marcată
mergând până la stupoare, comă cu hipotensiune arterială, bradicardie. În cazul intoxicaţiei severe se
produc apnee, colaps circulator, stop cardiac şi chiar moarte.
Se recomandă instituirea tratamentului simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale (inclusiv
respiraţie asistată, administrare de vasoconstrictoare), precum şi, în caz de insuficienţă respiratorie şi
cardiovasculară severe, administrarea antagoniştilor morfinici (naloxonă). Administrarea acestora
trebuie să aibă în vedere durata de acţiune lungă a metadonei (36-48 ore) faţă de a naloxonei (1-3 ore),
ceea ce face necesară repetarea administrării antagonistului.
La persoanele cu dependenţă fizică la opioide, administrarea de doze uzuale de antagonişti opioizi
poate precipita un sindrom de abstinenţă. La această grupă de pacienţi utilizarea antagoniştilor trebuie
evitată dacă este posibil; în cazul în care trebuie utilizaţi pentru tratarea insuficienţei respiratorii
severe, se recomandă administrarea lor cu prudenţă deosebită.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente folosite în dependenţa de opioide, codul ATC: N07BC02
Mecanism de acţiune
Metadona este un agonist morfinic, derivat de difenilmetan, care acţionează în principal asupra
receptorilor μ. Acţiunea analgezică este determinată în totalitate de izomerul L care are potenţa
analgezică de 10 ori mai mare decât izomerul D. Izomerul D nu are activitate semnificativă asupra
deprimării respiratorii, dar are efect antitusiv. Metadona are, de asemenea, acţiune agonistă la nivelul
receptorilor k şi δ.
Efecte farmacodinamice
Are efect analgezic intens, efect antitusiv şi determină sindrom de dependenţă (risc mare); proprietăţile
euforizante sunt slabe. Are efect mai lung decât al morfinei. Durata efectului unei singure doze este de
4 – 6 ore; la administrarea repetată durata analgeziei creşte, datorită acumulării în ţesuturi (inclusiv în
creier) şi epurării lente.
Eficacitate şi siguranţă clinică
8
Sindromul de abstinenţă evoluează mai lent decât în cazul morfinei (apare în 1 – 2 zile, este maxim în
cea de-a treia zi şi se menţine câteva săptămâni), iar simptomele, calitativ asemănătoare cu cele ale
abstinenţei la morfină, sunt mai puţin intense. Aceasta permite folosirea metadonei pentru substituirea
morfinei sau a altor opioide, în vedere evitării sindromului de abstinenţă grav.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Datorită caracterului liposolubil, se absoarbe în proporţie mare din tractul digestiv.
Distribuţie
Se leagă de albumină şi alte proteine plasmatice şi tisulare, ceea ce explică efectele sale lente şi
cumulative, precum şi viteza lentă de eliminare. Concentraţiile tisulare de metadonă (plămân, ficat,
rinichi) sunt superioare celor plasmatice. Traversează placenta şi se excretă în laptele matern. După
administrarea unei singure doze orale timpul de înjumătăţire plasmatică este lung, fiind cuprins între
12-18 ore (în medie 15 ore). După administrarea de doze repetate timpul de înjumătăţire plasmatică se
prelungeşte la 13 – 47 ore (în medie 25 ore).
Metabolizare
Metadona se metabolizează în majoritate în ficat, prin N-demetilare şi ciclizare, transformându-se în
metaboliţi inactivi.
Eliminare
Eliminarea se face îndeosebi pe cale renală şi este dependentă de doză; de asemenea, metadona se
elimină prin materiile fecale, pe cale biliară, prin salivă şi transpiraţie.
Grupuri speciale de pacienţi
În ceea ce priveşte parametrii cinetici ai metadonei, nu există diferenţe între pacienţii de sex masculin
şi cei de sex feminin. La pacienţii vârstnici (> 65 ani), clearance-ul metadonei scade doar într-o mică
măsură.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În doze mari, metadona determină anomalii congenitale la porcuşori de guineea, hamsteri şi şoareci;
cele mai frecvent raportate au fost exencefalie şi defecte ale sistemului nervos central. Accidental, a
fost raportată rahischiza în regiunea cervicală. La embrioni de pui de găină s-a raportat lipsa de
închidere a tubului neural.
La şobolani şi iepuri, metadona nu a evidenţiat efecte teratogene. Pe lângă acest fapt, un număr mai
mic de pui a fost raportat la şobolani, iar o mortalitate mai mare la pui, retard de creştere, modificări
neurologice ale comportamentului şi greutate scăzută a creierului au fost găsite. În cazul administrării
orale la şobolan, DL50 este de 95 mg/kg.
La şoareci, a scăzut osificarea degetelor, sternului şi craniului şi s-a raportat un număr mai mic de
embrioni per gestaţie.
Carcinogenitatea nu a fost studiată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat 200 mesh
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
9
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ZENTIVA S.A.,
B-dul. Theodor Pallady nr. 50,
sector 3, Bucureşti, România
Tel.: + 40 21 30 47 200
Fax: + 40 21 34 54 004
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
573/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Februarie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sintalgon 2,5 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de metadonă 2,5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 89,20 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate neacoperite, de formă discoidală, cu suprafeţe convexe, de culoare albă, având gravată pe
una din feţe „SN”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de substituţie al farmacodependenţelor majore la opiacee, numai sub strictă supraveghere
medicală, în cadrul unor programe socio-educative şi psihologice.
Dureri severe, acute sau cronice, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament (deoarece poate să
apară toleranţă, care necesită creşterea dozelor).
Se mai poate utiliza la pacienţii care au prezentat dureri exacerbate după utilizarea morfinei, pentru
înlocuirea acesteia.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Sintalgon este indicat la adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani.
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani
Tratamentul dezintoxicărilor este rezervat adulţilor şi adolescenţilor şi se începe numai după dozarea
în urină a unor droguri, ca: metadona, opiacee naturale sau de sinteză, alcool etilic, amfetamine,
canabis, LSD.
Doza zilnică iniţială este, de obicei, de 20-30 mg, în funcţie de gradul dependenţei fizice, şi trebuie
administrată la cel puţin 10 ore de la ultima doză de opiacee. Doza de întreţinere se obţine prin
creşterea treptată, cu 10 mg pe săptămână, şi în general este cuprinsă între 60-100 mg pe zi. De obicei,
2
doza de 15-20 mg combate simptomele abstinenţei, iar doza de 40 mg pe zi este suficientă pentru
stabilizarea situaţiei clinice.
Întreruperea tratamentului se face treptat, o scădere cu 20% pe zi a dozei producând un disconfort
clinic minim. Pentru dezintoxicare, tratamentul nu trebuie să depăşească 21 zile şi nu se repetă mai
devreme de 4 săptămâni.
În durerile cronice neoplazice dozele iniţiale sunt cuprinse între 2,5-10 mg la intervale de 3-8 ore (nu
mai mult de 6 ori pe zi), în funcţie de intensitatea durerii. De regulă, doza recomandată este de 5-10
mg la intervale de 6-8 ore; în cazul unui tratament prelungit, pentru a evita riscul acumulării în
organism şi apariţiei supradozajului, se recomandă numai două doze pe zi.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani
Sintalgon este contraindicat la copii cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sau debilitaţi ar trebui să primească cea mai mică doză posibil. Dozele repetate ar
trebui să fie administrate numai cu extremă prudenţă, iar de reacţia pacientului trebuie să fie luată ca o
măsură pentru dozele ulterioare.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică este necesară prudenţă atunci când se administrează Sintalgon.
Metabolizarea metadonei la pacienţii cu ciroză hepatică este mai lentă şi aşa-zisul efect de pasaj este
scăzut. Acest fapt conduce la un nivel plasmatic crescut de metadonă. Sintalgon trebuie să fie
administrat în doze mai mici decât cele recomandate în mod normal, iar reacţia pacientului trebuie să
fie luată ca o măsură pentru dozele ulterioare.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară prudenţă atunci când se administrează Sintalgon.
Intervalul dintre doze trebuie să fie prelungit până la minim 8 ore în cazul unei viteze de filtrare
glomerulară 10 - 50 ml/minut şi până la minim 12 ore în cazul unei viteze de filtrare glomerulară de 10
ml/minut.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la metadonă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie.
Traumatisme cerebrale, creşterea presiunii intracraniene şi delirium tremens.
Insuficienţă cardiacă.
Boli pulmonare obstructive şi cianoză.
Hipercapnie.
Ileus paralitic.
Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), inclusiv două săptămâni de la
oprirea acestuia.
Tratament concomitent cu alte medicamente care deprimă activitatea SNC (vezi pct. 4.5).
Tratament concomitent cu agonişti-antagonişti morfinici (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Metadona poate provoca dependenţă asemănătoare morfinei. În urma administrării repetate,
dependenţa psihică, dependenţa fizică şi toleranţa pot să apară, prin urmare, trebuie prescrisă şi
administrată cu aceeaşi prudenţă ca pentru morfină.
Tentativele de suicid cu opiacee, în special în asociere cu antidepresive triciclice, alcool şi alte
substanţe care afectează sistemul nervos central, sunt o parte din caracteristicile clinice ale
dependenţei.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu metadonă determină apariţia sindromului de abstinenţă.
Prudenţă extremă trebuie să fie luată în următoarele cazuri:
3
Metadona trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică, deoarece poate precipita
encefalopatia portală la pacienţii cu afectare hepatică severă. Similar celorlalte opioide, metadona
poate provoca constipaţie, care poate fi periculoasă în special la pacienţii cu insuficienţă hepatică; la
aceştia se recomandă aplicarea precoce a măsurilor pentru evitarea constipaţiei.
De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu traumatisme craniene, afecţiuni convulsivante,
alcoolici.
Efectele deprimante respiratorii ale metadonei şi capacitatea sa de a creşte presiunea lichidului
cefalorahidian pot fi crescute considerabil în prezenţa unei creşteri a presiunii intracraniene; în plus,
narcoticele pot produce reacţii adverse, care pot ascunde simptome neurologice la pacienţii cu leziuni
craniene.
La pacienţii cu atacuri acute de astm bronşic, la cei cu boli pulmonare obstructive pulmonare cronice
şi la persoanele cu o rezervă respiratorie scăzută substanţial cu deprimare respiratorie, hipoxie sau
hipercapnie pre-existente, chiar şi dozele terapeutice uzuale de narcotice pot reduce debitul respirator
şi pot creşte rezistenţa căilor respiratorii până la apnee.
În cazul tratamentului cu metadonă, în special cu doze mari (>10 mg pe zi) s-au raportat prelungirea
intervalului QT, cu apariţia torsadei vârfurilor.
Metadona trebuie administrată cu precauţie la pacienţi cu risc de apariţie a torsadei vârfurilor, de
exemplu, în următoarele cazuri:
- antecedente de tulburări de conducere,
- boli ischemice cardiace,
- antecedente heredo-colaterale de moarte subită cardiacă,
- tulburări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie)
- tratament concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT,
- tratament concomitent cu medicamente care determină hipokaliemie.
În cazul pacienţilor care prezintă factori de risc de prelungire a intervalului QT se recomandă - pe
perioada tratamentului cu metadonă - monitorizarea ECG-ului.
Administrarea metadonei poate provoca hipotensiune arterială gravă la subiecţii hipovolemie sau
cărora li se administrează concomitent de medicamente cum ar fi fenotiazine sau anumite anestezice.
La vârstnicii tratati în ambulatoriu şi la pacienţii cu boli cardiovasculare, riscul de hipotensiune
arterială şi sincopă este crescut.
Administrarea metadonei se va face cu prudenţă şi în următoarele cazuri: vârstnici, femei gravide,
pacienţi cu astm bronşic, cu insuficienţă renală, insuficienţă corticosuprarenaliană, hipotiroidie,
hipertrofie de prostată, afecţiuni gastro-intestinale inflamatorii sau obstructive, miastenia gravis.
La pacienţii cu calculi renali sau biliari, administrarea profilactică de atropină sau a unui alt
medicament antispastic este necesară.
Utilizarea metadonei sau a altor narcotice poate determina confuzia diagnosticului sau tratamentului la
pacienţii cu afecţiuni abdominale acute.
Copii şi adolescenţi – aceştia sunt mai sensibili decât adulţii şi, astfel, cu o doză foarte mică, poate să
apară deja o intoxicaţie.
La o persoană cu dependenţă fizică de narcotice, administrarea dozei uzuale de medicament antagonist
al narcoticului poate declanşa un sindrom de sevraj acut. Severitatea sindromului va depinde de gradul
de dependenţă fizică şi de doza de medicament antagonist administrată. Utilizarea unui medicament
antagonist narcotic la aceasta persoana trebuie să fie evitată pe cât posibil. Atunci când acesta trebuie
să fie utilizat pentru tratamentul deprimării respiratorii severe la un pacient dependent fizic,
medicamentul antagonist trebuie să fie administrat cu precauţie extremă, treptat şi în doze mai mici
decât cele obişnuite.
Excipient
4
Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Sportivi: Acest medicament conţine metadonă, care poate determina pozitivarea testelor antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metadona nu trebuie utilizată concomitent cu:
Inhibitori de mono-amino-oxidază (IMAO)
Asocierea este contraindicată deoarece prelungeşte sau accentuează depresia respiratorie indusă de
metadonă (vezi. pct. 4.3).
Depresive ale sistemului nervos central (SNC)
Anestezicele, hipnoticele (inclusiv benzodiazepine şi clormetiazol), anxioliticele, sedativele,
barbituricele, fenotiazinele, tranchilizantele majore şi antidepresivele triciclice pot creşte efectul
depresiv al metadonă atunci când sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.4). Antipsihoticele pot
creşte efectul sedativ şi pe cel hipotensor al metadonei.
Metadona poate creşte de 1-2 ori nivelul desimipramină.
Există rapoarte care arată că medicamentele antidepresive (de exemplu fluoxetină sau fluvoxamină)
pot creşte nivelul seric al metadonei.
Alcoolul poate creşte nivelul sedativ şi hipotensor al metadonei şi poate accentua depresia respiratorie.
Antihistaminicele H2
Antihistaminicele H2 precum cimetidina pot creşte legarea metadonei de proteine, având ca rezultat
creşterea acţiunii opioide.
Antibiotice
Rifampicina: co-administrarea conduce la reducerea nivelului plasmatic şi creşterea excreţiei urinare a
metadonei. Uneori este necesară ajustarea dozelor.
Ciprofloxacină: datorită inhibării CYP1A2 şi CYP3A4, co-administrarea poate creşte nivelul
plasmatic al metadonei şi poate scădea concentraţia serică a ciprofloxacinei. De asemenea, din punct
de vedere clinic poate duce la sedare, confuzie şi depresie respiratorie.
Eritromicină: teoretic poate reduce metabolizarea metadonei conducând la creşterea nivelului seric al
acesteia.
Fluconazol şi ketoconazol: reduc metabolizarea metadonei conducând la creşterea nivelului seric al
acesteia.
Anticonvulsivante (fenitoină, fenobarbital, carbamazepină, primidonă)
Acestea induc metabolizarea metadonei, precipitând sindromul de sevraj. Trebuie avută în considerare
ajustarea dozei de metadonă.
Medicamente care modifică pH-ul urinar
Deoarece clearance-ul metadonei este crescut de urina cu pH acid şi scăzut de urina cu pH bazic, orice
medicament care modifică pH-ul urinar, influenţează implicit şi eliminarea metadonei.
Analgezice opioid-agoniste
Co-administrarea are efect aditiv pentru depresia SNC, depresia respiratorie şi hipotensiune.
Agonişti opioizi
Naloxona şi naltrexonă antagonizează efectele analgezic, depresiv SNC şi respirator ale metadonei şi
pot precipita rapid simptomele de sevraj (vezi pct. 4.9). În mod similar, buprenorfina şi pentazocinul
pot precipita simptomele de sevraj.
5
Antiretrovirale – nevirapine, efavirenz, nelfinavir, ritonavir, abacavir
Având în vedere metabolizarea metadonei, aceşti agenţi pot scădea concentraţiile plasmatice ale
metadonei prin creşterea metabolizării hepatice a acesteia. Metadona poate creşte concentraţia
plasmatică a zidovudinei. Sindromul de sevraj narcotic a fost raportat la pacienţii trataţi cu unii agenţi
antiretrovirali şi metadonă. Iniţierea terapiei antiretrovirale la pacienţii aflaţi în tratament cu metadonă
trebuie monitorizată atent pentru identificarea semnelor de sevraj, iar doza de metadonă trebuie
ajustată corespunzător.
Ciclizina şi alte antihistaminice sedative
Co-administrarea poate însuma efectele psihoactive şi pe cele antimuscarinice în cazul dozelor mari.
Alte medicamente
Test de sarcină: metadona poate interfera cu rezultatul testului urinar de sarcină.
Inhibitorii citocromului P450 3A4 (ex. medicamente antiHIV, antibiotice macrolide, cimetidină şi
agenţi antifungici de tip azol): clearance-ul metadonei scade în cazul acestei asocieri, deoarece
metabolizarea metadonei este mediată de izoenzima CYP3A4.
Sunătoarea (Hypericum perforatum): poate scădea concentraţia plasmatică a metadonei.
Suc de grepfrut: există raportări sporadice referitoare la creşterea nivelului plasmatic de metadonă
datorită scăderii metabolizării acesteia.
Medicamente care influenţează umplerea gastrică: domperidona şi metoclopramida pot creşte viteza
dar nu şi intensitatea absorbţiei metadonei, prin reversarea umplerii tardive a stomacului. Consecutiv,
metadona antagonizează efectul asupra activităţii gastro-intestinale a acestor două substanţe.
Antiaritmice
Metadona întârzie absorbţia mexiletinului.
Metadona şi prelungirea intervalului QT
La pacienţii trataţi cu medicamente care influenţează conducerea cardiacă sau cu medicamente
care afectează echilibrul electrolitic şi care primesc concomitent metadonă, există un risc de
evenimente cardiace (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Metadona traversează bariera feto-placentară. Ca urmare, în timpul sarcinii se utilizează numai dacă
beneficiul matern este superior riscului fetal (respectiv, asupra nou-născutului).
În general, nu se recomandă efectuarea tratamentului de dezintoxicare a pacientei mai ales după
săptămâna 20 de sarcina, cu toate acestea, tratamentul de susţinere cu metadonă este recomandat.
Utilizarea metadonei cu puţin timp înainte sau în timpul naşterii nu este recomandată din cauza
riscului de deprimare respiratorie neonatală.
După naştere, la nou-născutul din mamă tratată cu metadonă trebuie luate măsurile adecvate pentru
prevenirea manifestărilor determinate de întreruperea bruscă a administrării.
Metadona este excretată în laptele matern. Decizia întreruperii alăptării depinde de evaluarea
raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic pentru sugar. Administrarea metadonei la nou-născut
poate preveni producerea sindromului de abstinenţă ca urmare a impregnării opioide în uter.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sintalgon are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
În timpul tratamentului cu metadonă este interzisă conducerea vehiculelor şi folosirea de utilaje
deoarece metadona influenţează capacităţile psihomotorii.
4.8 Reacţii adverse
6
La persoanele cu farmacodependenţă la opioide, la începutul tratamentului cu metadonă cele mai
frecvente reacţii adverse sunt: euforie, vertij, somnolenţă, sedare, greaţă, vărsături, constipaţie,
hipersudoraţie, disurie, edeme. În timpul tratamentului de întreţinere cu metadonă cele mai frecvente
reacţii adverse sunt: hipersudoraţie, greaţă, constipaţie.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Clasificare MedRA pe
aparate şi sisteme Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Cu frecvenţă
necunoscută
trombocitopenie reversibilă la
pacienţii cu hepatită cronică,
dependenţi de opioide
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Mai puţin frecvente retenţie de lichide
Cu frecvenţă
necunoscută
anorexie, hipokaliemie,
hipomagnezemie
Tulburări psihice Frecvente euforie, halucinaţii
Mai puţin frecvente
disforie, dependenţă, agitaţie,
insomnie, dezorientare, scăderea
libidoului
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente sedare
Mai puţin frecvente cefalee, sincopă
Tulburări oculare Frecvente vedere înceţoşată, mioză, xeroftalmie
Tulburări acustice şi
vestibulare Frecvente vertij
Tulburări cardiace Rare
bradicardie, palpitaţii, prelungirea
intervalului QT, torsada vârfurilor
mai ales la doze mari de metadonă
Tulburări vasculare Mai puţin frecvente flushing, hipotensiune
Tulburări respiratorii, toracice
şi mediastinale Mai puţin frecvente
edem pulmonar, exacerbarea
astmului, uscăciunea mucoasei
nazale, depresie respiratorie mai ales
la doze mari
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente greaţă, vărsături
Frecvente constipaţie
Mai puţin frecvente xerostomie, glosită
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente dischinezie biliară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Frecvente rash tranzitoriu, transpiraţii
Mai puţin frecvente prurit, urticarie, alte forme de rash şi
în unele cazuri urticarie hemoragică
Tulburări endocrine Cu frecvenţă
necunoscută
hiperprolactinemie în cazul
administrării pe termen lung
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente retenţie urinară, efect antidiuretic
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Mai puţin frecvente potenţă diminuată, galactoree,
dismenoree, amenoree
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Frecvente fatigabilitate, oboseală
Mai puţin frecvente edeme periferice, astenie, edeme,
7
hipotermie
Investigaţii diagnostice frecvente creştere în greutate
Simptomele abstinenţei: căscat, lăcrimare, nelinişte, transpiraţii, midriază, piloerecţie, vărsături,
diaree.
Administrarea pe termen lung duce la dependenţă în aceeaşi măsură ca şi la alţi agonişti de opioide.
Intensitatea simptomului este, cu toate acestea, mai slabă decât intensitatea celui cauzat de heroină sau
morfină.
Timpul necesar pentru dispariţia dependenţei este mai lung decât la heroină din cauza timpului de
înjumătăţire mai lung.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu metadonă pot să apară bradipnee, deprimare respiratorie, cianoză, respiraţie
Cheyne-Stokes, edem pulmonar, mioză punctiformă, piele rece şi umedă, somnolenţă marcată
mergând până la stupoare, comă cu hipotensiune arterială, bradicardie. În cazul intoxicaţiei severe se
produc apnee, colaps circulator, stop cardiac şi chiar moarte.
Se recomandă instituirea tratamentului simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale (inclusiv
respiraţie asistată, administrare de vasoconstrictoare), precum şi, în caz de insuficienţă respiratorie şi
cardiovasculară severe, administrarea antagoniştilor morfinici (naloxonă). Administrarea acestora
trebuie să aibă în vedere durata de acţiune lungă a metadonei (36-48 ore) faţă de a naloxonei (1-3 ore),
ceea ce face necesară repetarea administrării antagonistului.
La persoanele cu dependenţă fizică la opioide, administrarea de doze uzuale de antagonişti opioizi
poate precipita un sindrom de abstinenţă. La această grupă de pacienţi utilizarea antagoniştilor trebuie
evitată dacă este posibil; în cazul în care trebuie utilizaţi pentru tratarea insuficienţei respiratorii
severe, se recomandă administrarea lor cu prudenţă deosebită.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente folosite în dependenţa de opioide, codul ATC: N07BC02
Mecanism de acţiune
Metadona este un agonist morfinic, derivat de difenilmetan, care acţionează în principal asupra
receptorilor μ. Acţiunea analgezică este determinată în totalitate de izomerul L care are potenţa
analgezică de 10 ori mai mare decât izomerul D. Izomerul D nu are activitate semnificativă asupra
deprimării respiratorii, dar are efect antitusiv. Metadona are, de asemenea, acţiune agonistă la nivelul
receptorilor k şi δ.
Efecte farmacodinamice
Are efect analgezic intens, efect antitusiv şi determină sindrom de dependenţă (risc mare); proprietăţile
euforizante sunt slabe. Are efect mai lung decât al morfinei. Durata efectului unei singure doze este de
4 – 6 ore; la administrarea repetată durata analgeziei creşte, datorită acumulării în ţesuturi (inclusiv în
creier) şi epurării lente.
Eficacitate şi siguranţă clinică
8
Sindromul de abstinenţă evoluează mai lent decât în cazul morfinei (apare în 1 – 2 zile, este maxim în
cea de-a treia zi şi se menţine câteva săptămâni), iar simptomele, calitativ asemănătoare cu cele ale
abstinenţei la morfină, sunt mai puţin intense. Aceasta permite folosirea metadonei pentru substituirea
morfinei sau a altor opioide, în vedere evitării sindromului de abstinenţă grav.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Datorită caracterului liposolubil, se absoarbe în proporţie mare din tractul digestiv.
Distribuţie
Se leagă de albumină şi alte proteine plasmatice şi tisulare, ceea ce explică efectele sale lente şi
cumulative, precum şi viteza lentă de eliminare. Concentraţiile tisulare de metadonă (plămân, ficat,
rinichi) sunt superioare celor plasmatice. Traversează placenta şi se excretă în laptele matern. După
administrarea unei singure doze orale timpul de înjumătăţire plasmatică este lung, fiind cuprins între
12-18 ore (în medie 15 ore). După administrarea de doze repetate timpul de înjumătăţire plasmatică se
prelungeşte la 13 – 47 ore (în medie 25 ore).
Metabolizare
Metadona se metabolizează în majoritate în ficat, prin N-demetilare şi ciclizare, transformându-se în
metaboliţi inactivi.
Eliminare
Eliminarea se face îndeosebi pe cale renală şi este dependentă de doză; de asemenea, metadona se
elimină prin materiile fecale, pe cale biliară, prin salivă şi transpiraţie.
Grupuri speciale de pacienţi
În ceea ce priveşte parametrii cinetici ai metadonei, nu există diferenţe între pacienţii de sex masculin
şi cei de sex feminin. La pacienţii vârstnici (> 65 ani), clearance-ul metadonei scade doar într-o mică
măsură.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În doze mari, metadona determină anomalii congenitale la porcuşori de guineea, hamsteri şi şoareci;
cele mai frecvent raportate au fost exencefalie şi defecte ale sistemului nervos central. Accidental, a
fost raportată rahischiza în regiunea cervicală. La embrioni de pui de găină s-a raportat lipsa de
închidere a tubului neural.
La şobolani şi iepuri, metadona nu a evidenţiat efecte teratogene. Pe lângă acest fapt, un număr mai
mic de pui a fost raportat la şobolani, iar o mortalitate mai mare la pui, retard de creştere, modificări
neurologice ale comportamentului şi greutate scăzută a creierului au fost găsite. În cazul administrării
orale la şobolan, DL50 este de 95 mg/kg.
La şoareci, a scăzut osificarea degetelor, sternului şi craniului şi s-a raportat un număr mai mic de
embrioni per gestaţie.
Carcinogenitatea nu a fost studiată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat 200 mesh
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
9
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ZENTIVA S.A.,
B-dul. Theodor Pallady nr. 50,
sector 3, Bucureşti, România
Tel.: + 40 21 30 47 200
Fax: + 40 21 34 54 004
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
573/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Februarie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2013
