FERGLUROM 50mg/5ml
AUTORIZ AŢIE DE PUNERE PE PI AŢĂ NR. 528/2008/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor medicamentului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR MEDICAMENTULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ferglurom 50 mg/5 ml, sirop
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml sirop conţin fer (III) 50 mg sub formă de complex de hidroxid de fer (III) – polimaltoză .
Excipien ţi: zahăr 609,375 mg, para -hidroxibenzoat de metil 5 mg pentru 5 ml sirop
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARM ACEUTICĂ
Sirop
Lichid siropos, de culoare brun roşcat închis , cu gust dulce aromat şi miros caracteristic de caramel.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul carenţei latente de fer şi a anemiei feriprive (carenţa de fer manifestă).
Prof ilaxia carenţei de fer în timpul sarcinii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele administrate precum şi durata tratamentului depind de severitatea defici tului de fer.
Tratamentul îşi propune să aducă la valori normale concentraţia de hemoglobină şi să r efacă depozitele
de fier.
Doza zilnică recomandată de fer este în medie de 100 mg, dar în formele severe se pot administra 150-
200 mg fer elemental.
Cantitatea totală de fer pe care ar trebui să o primească un bolnav cu anemie feriprivă s e calculează
ţinân d cont că pentru fiecare gram de hemoglobină lipsă sunt necesare 150 mg de fer, la care se mai
adaugă 400 mg – 1 g pentru refacerea depozitrelor.
Carenţa de fer manifestă clinic -
anemie
Carenţa latentă de fier
Copii până la 1 an 2,5-5 ml/zi (25-50 mg Fer) -
Copii între1-12 ani 5-10 ml/zi (50-100 mg Fer) 2,5-5 ml/zi (25-50 mg Fer)
Copii peste 12 ani, adulţi 10-30 ml/zi (100-300 mg Fer) 5-10 ml/zi (50-100 mg Fer)
Femei gravide 20-30 ml/zi (200-300 mg Fer) 10 ml/zi (100 mg Fer)
Preparatele orale de f er ar trebui administrate, pentru o absorbţie maximă, între mese (cu 2 ore înainte
sau cu 1 oră după masă). Administrarea se poate face însă în timpul mesei sau imediat după masă
pentru a reduce la minimum reacţiile adverse gastrointestinale, când acestea sunt supărătoare. De
asemenea, în acelaşi scop, se poate începe tratamentul fie cu doze mai mici dar mai frecvente, fie cu
doze crescânde.
2
Siropul se poate dizolva într-un pahar cu apă sau cu suc şi administra prin intermediul unui pai, pentru
a evita colo rarea dinţilor.
Cu doze le terapeutice de f er, simptomele clinice de deficienţă (astenia şi dispneea) se îmbunătăţesc în
câteva zile. Criza reticulocitară apare în 5 -10 zile de la începerea tratamentului. Concentraţia
hemoglobinei creşte după aproximativ 2 -4 săptămâni, normalizându-se în aproximativ 2 luni.
Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de 4 până la 6 luni, în scopul refacerii depozitelor de fier,
sub controlul feritinei serice .
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate cunoscută la complexul de hidroxid de fer sau la oricare dintre excipienţi ;
- supraîncărcarea cu fer (de exemplu hemocromatoză, hemosideroză);
- tulburări în utilizarea f erului (anemia sideroacrestică, talasemia, anemia saturnină, porfiria cutanată);
- anemia care nu este deter minată de carenţa de fer ( de exemplu anemia hemolitică, anemia
megaloblastică, tulburări de eritropoieză, hipoplazie medulară).
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
In cazul anemiei datorată unei infecţii sau unei afecţiuni maligne, fer ul substituit este stocat în sistemul
reticulo -endotelial, din care este mobilizat şi utilizat numai după tratarea afecţiunii primare .
Deoarece conţine
sorbitol şi zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsor bţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei -izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Para -hidroxibenzoatul de metil din compoziţia medicamentului, poate provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).
Pacienţii trebuie avertizaţi că ingestia accidentală a preparatelor care conţin fer poate conduce la
intoxicaţie care poate fi letală la copiii sub 6 ani, de aceea medicamentul nu se va lăsa la îndemâna
copiilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deoarece f erul este legat sub forma unui complex, este puţin probabil să apară interacţiuni ionice cu
componentele din alimente (fitină, oxalaţi, tanin, etc.).
Administrarea concom itentă a tetraciclinelor şi a f erului determină scăderea biodisponibilităţii
acestora.
Antiacidele c are conţin aluminiu pot scădea de asemenea absorbţia ferului. A bsorbţia ferului mai poate
fi scăzută de medicamente care conţin bicarbonaţi, carbonaţi, oxalaţi, fosfaţi, săruri de zinc.
Administrarea concomitentă a medicamentelor care conţi n fer cu chinolone (ciprofloxacină,
norfloxacină sau ofloxacină), va scădea absorbţia acestora, prin urmare şi concentraţia plasmatică şi
urinară a chinolonelor. De asemenea administrarea de fer reduce absorbţia bisfosfonaţilor, levodopei,
metildope i, micofenolatului mofetil şi scade eficacitatea levotiroxinei.
Vitamina C creşte absorbţia f erului la nivelul tractului gastrointestinal.
Administrarea concomitentă a ferului cu cloramfenicol poate determina scăderea absorbţiei ferului.
Administrarea orală a medicamentelor care conţin fer concomitent cu penicilamina poate creşte
toxicitatea renală a penicilaminei.
Testul haemocult (selectiv pentru hemoglobină) pentru detectarea hemoragiilor oculte nu este
influenţat, de aceea tratamentul cu fer nu trebuie întrer upt în cazul în care este necesară efectuarea
acestui test.
F er ul polimaltozat cu administrare injectabilă nu po ate fi administrat concomitent cu preparatele orale
de fer deoarece absorbţia orală a ferului este redusă. Din acest motiv, un t ratament oral cu fer poate fi
început numai după cel puţin o săptămână de la ultima injecţie .
3
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studiile controlate efectuate la gravide, după primul trimestru de sarcină, nu au arătat nici o reacţie
adversă la mamă sau la nou -născut. Fergluro m poate fi administrat în timpul sarcin ii numai la
recomandarea medicului .
Laptele matern conţine fer legat sub formă de lactoferină. Nu se ştie ce cantitate de fer trece din
complexul de hidroxid de fer (III)- polimaltoză în laptele matern, dar este puţin probabil să provoace
reacţii adverse la copilul alăptat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ferglurom 50 mg /5 ml, sirop nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje .
4.8 Reacţii adver se
Medicamentele cu fer pot produce, la doze uzuale, tulburări de tranzit intestinal (constipaţie sau
diaree), închiderea la culoare (până la negru) a materiilor fecale - fără semnificaţie terapeutică, greaţă,
dispepsie, vărsături, epigastralgii. Reacţii le adverse gastrointestinale dispar de obicei în câteva zile de
la începerea tratamentului. Dacă este necesar, reacţiile adverse supărătoare pot fi reduse fie prin
administrarea ferului după mese, fie prin scăderea dozei individuale, crescând în schimb numă rul de
doze zilnice . Foarte rar, mai pot apare urticarie, erupţii cutanate tranzitorii, exantem, prurit .
4.9 Supradozaj
Doza acută letală de fer elemental se estimează a fi 180 -300 mg/kg.
Toxicitatea acută datorată ferului rezultă din combinarea efectului coroziv asupra mucoasei
gastrointestinale cu efectele metabolice şi hemodinamice determin ate de prezenţa ferului elemental în
cantitate excesivă.
Intoxicaţia acută cu fer evoluează în 4 faze. Poate debuta în 10-60 minute de la ingestie sau poate întârzia până la câteva ore.
În prima fază (la 6- 8 ore de la ingestie) poate apare iritaţie gastrointestinală manifestată prin
epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree, hematemeză sau melenă, asociate cu somnolenţă, paloare,
cian oză, oboseală, până la comă. Eroziunea locală de la nivelul stomacului şi a intestinului subţire
duce la creşterea absorbţiei ferului.
Următoarea fază, de aparentă refacere (dacă nu a survenit moartea în prima fază), poate dura până la
24 ore de la ingest ie.
În cursul celei de a treia faze (între 4 şi 48 ore de la ingestie) pot apare anomalii SNC, acidoză
metabolică, insuficienţă hepato -renală, diateză hemoragică, afectare cardiovasculară, comă şi exitus.
Complicaţiile tardive ale intoxicaţiei cu fer (faza a patra) pot apărea la 2 până la 6 săptămâni de la
ingestie şi constau în ocluzie intestinală, stenoză pilorică, ciroză hepatică, ulceraţii gastrice severe.
Tratamentul intoxicaţiei acute: dacă ingestia depăşeşte 10 mg/kg fer elemental, în primele 4 ore
s tomacul trebuie evacuat imediat prin inducerea vărsăturii folosind sirop de ipeca sau prin lavaj
gastric. Dacă pacientul a avut mai multe episoade de vărsătură şi mai ales dacă a prezentat vărsătură cu
sânge nu se va folosi siropul de ipeca. Lavajul gastri c se va face cu soluţie 1-5 % bicarbonat de sodiu
sau cu apă călduţă. Desferoxamina mesilat este utilizată ca metodă complementară lavajului gastric
pentru a chela excesul de fer elemental de la nivel gastrointestinal.
Când a fost ingerată o doză potenţial letală de fer elemental (180- 300 mg/kg) sau când pacienţii au
simptome severe ale intoxicaţiei cu fier, cum ar fi comă sau şoc, se iniţiază terapia chelatoare cu
desferoxamină mesilat, împreuna cu tratamentul de susţinere: menţinerea permeabilităţii căilor
respiratorii, corectarea acidozei, controlul simptomelor şocului şi a deshidratării cu lichide i.v. sau cu
sânge, oxigen, vasopresoare.
4
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antianemice, pr eparate cu fer, fer trivalent, fer pentru administrare orală,
codul ATC: B03AB05
Ferul este un constituent esenţial al organismului fiind necesar pentru formarea hemoglobinei şi pentru
susţinerea proceselor oxidative de la nivelul ţesuturilor. Defici tul de fier du ce la eritropoeză ineficientă
având drept consecinţă anemia.
Miezul polinuclear de hidroxid de fer (III) este înconjurat la suprafaţă de molecule de
polimaltoză legată non-covalent formând un complex cu o masă moleculară de ~ 50 kD,
care difuzează prin membrana intestinală într-un timp de 40 ori mai mic decât molecula de
fier (II) x 6 H2O.
Complexul este stabil şi nu eliberează fer ionic în condiţii fiziologice.
În miezul polinuclear f erul este legat prin legături asemănătoare cu cele fiziologice din feriti nă.
Dat orită acestei asemănări numai f erul trivalent din acest complex este absorbit printr -un proces activ.
Datorită existenţei unui schimb competitiv pentru ligand, orice proteină fixatoare de fer din sucul
gastrointestinal şi de pe sup rafaţa epiteliului poate fixa ferul trivalent. Ferul absorbit este depozitat în
special în ficat, legat de feritină. Ulterior este încorporat în hemoglobină la nivelul măduvei osoase.
Complexul de hidroxid de fer trivalent polimaltozat nu are proprietăţi oxidante aşa cum au sărurile
divalente de fier. Susceptibilitatea lipoproteinelor (VLDL şi LDL) la oxidare este redusă .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Studiile cu izotopi radioactivi (
55Fe şi 59Fe) au arătat că absorbţia ferului (măsurată în hemoglobina din
eritrocite ) este invers proporţională cu doza administrată (cu cât doza este mai mare, cu atât absorbţia
este mai mică). Statistic există o corelaţie negativă între gradul carenţei de fer şi cantitatea de fer
absorbită (cu cât este mai mare deficitul de fier, cu atât e ste mai mare absorbţia). Cea mai bună
absorbţie a ferului are loc în duoden şi jejun. Ferul neabsorbit este excretat prin fecale. Excreţia prin
exfolierea celulelor epiteliale din tractul gastrointestinal şi ale pielii, precum şi prin perspiraţie, bilă şi
urină se face în cantitate de circa 1 mg fier/zi. La femei trebuie luate în calcul şi pierderile de fer la
menstruaţie.
Concentraţia maximă de fer se atinge după 24 ore de la administrare. Complexul macromolecular este
eliminat din sânge în sistemul reticulo -endotelial şi metabolizat în cele două componente: hidroxidul
de fer şi polimaltoza. Eliberarea lentă a ferului din complex explică buna sa toleranţă. Ferul circulă
legat în sânge de transferină, este depozitat în ţesuturi sub formă de feritină, încorporat în hemoglobină
în maduva osoasă şi utilizat pentru eritropoieză. Numai mici cantităţi de fer sunt eliminate.
Polimaltoza este metabolizată prin oxidare sau eliminată.
Complexul nemetabolizat poate traversa bariera placentară în mici cantităţi şi numai în urme trece în
laptele matern. În mici cantităţi, ferul traversează placenta legat de feritină sau transferină şi în lapte
legat de lactoferină.
Nu sunt disponibile date farmacocinetice referitoare la bolnavi cu anemie feriprivă.
Se ştie că încorporarea ferului depinde de gradul carenţei de fier: este crescută când concentraţia de
hemoglobină este mică şi scade odată cu normalizarea valorilor hemoglobinei. Nu poate creşte peste
capacitatea de transport a proteinelor transportoare.
Nu se cunoaşte influenţa insuficienţei renale şi hepatice asupra proprietăţilor farmacologice ale
complexului de hidroxid de fer (III) polimaltozat.
5.3 Date preclinice de siguranţă
DL50 pentru complexul hidroxid de fer (III) – polimaltoză nu a putut fi detectat nici la doze de peste
2000 mg/kg.
5
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Propilenglicol
Sorbitol
Zahăr
para-Hidroxibenzoat de metil
Aromă caramel
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
20 zile de la prima deschidere a flaconului
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 ml sirop, prevăzut cu măsură dozatoare grada tă de la 2,5 - 20
ml
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Biofarm S.A.
Str. Logofă tul Tautu nr. 99, sector 3, Bucure şti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
528/2008/01
9. DATA PRIMEI AUT ORIZ ĂRI SAU A REÎ NNOIRII AUT ORIZ AŢIEI
Autorizare – Februarie /2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie, 2014
AUTORIZ AŢIE DE PUNERE PE PI AŢĂ NR. 528/2008/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor medicamentului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR MEDICAMENTULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ferglurom 50 mg/5 ml, sirop
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml sirop conţin fer (III) 50 mg sub formă de complex de hidroxid de fer (III) – polimaltoză .
Excipien ţi: zahăr 609,375 mg, para -hidroxibenzoat de metil 5 mg pentru 5 ml sirop
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARM ACEUTICĂ
Sirop
Lichid siropos, de culoare brun roşcat închis , cu gust dulce aromat şi miros caracteristic de caramel.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul carenţei latente de fer şi a anemiei feriprive (carenţa de fer manifestă).
Prof ilaxia carenţei de fer în timpul sarcinii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele administrate precum şi durata tratamentului depind de severitatea defici tului de fer.
Tratamentul îşi propune să aducă la valori normale concentraţia de hemoglobină şi să r efacă depozitele
de fier.
Doza zilnică recomandată de fer este în medie de 100 mg, dar în formele severe se pot administra 150-
200 mg fer elemental.
Cantitatea totală de fer pe care ar trebui să o primească un bolnav cu anemie feriprivă s e calculează
ţinân d cont că pentru fiecare gram de hemoglobină lipsă sunt necesare 150 mg de fer, la care se mai
adaugă 400 mg – 1 g pentru refacerea depozitrelor.
Carenţa de fer manifestă clinic -
anemie
Carenţa latentă de fier
Copii până la 1 an 2,5-5 ml/zi (25-50 mg Fer) -
Copii între1-12 ani 5-10 ml/zi (50-100 mg Fer) 2,5-5 ml/zi (25-50 mg Fer)
Copii peste 12 ani, adulţi 10-30 ml/zi (100-300 mg Fer) 5-10 ml/zi (50-100 mg Fer)
Femei gravide 20-30 ml/zi (200-300 mg Fer) 10 ml/zi (100 mg Fer)
Preparatele orale de f er ar trebui administrate, pentru o absorbţie maximă, între mese (cu 2 ore înainte
sau cu 1 oră după masă). Administrarea se poate face însă în timpul mesei sau imediat după masă
pentru a reduce la minimum reacţiile adverse gastrointestinale, când acestea sunt supărătoare. De
asemenea, în acelaşi scop, se poate începe tratamentul fie cu doze mai mici dar mai frecvente, fie cu
doze crescânde.
2
Siropul se poate dizolva într-un pahar cu apă sau cu suc şi administra prin intermediul unui pai, pentru
a evita colo rarea dinţilor.
Cu doze le terapeutice de f er, simptomele clinice de deficienţă (astenia şi dispneea) se îmbunătăţesc în
câteva zile. Criza reticulocitară apare în 5 -10 zile de la începerea tratamentului. Concentraţia
hemoglobinei creşte după aproximativ 2 -4 săptămâni, normalizându-se în aproximativ 2 luni.
Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de 4 până la 6 luni, în scopul refacerii depozitelor de fier,
sub controlul feritinei serice .
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate cunoscută la complexul de hidroxid de fer sau la oricare dintre excipienţi ;
- supraîncărcarea cu fer (de exemplu hemocromatoză, hemosideroză);
- tulburări în utilizarea f erului (anemia sideroacrestică, talasemia, anemia saturnină, porfiria cutanată);
- anemia care nu este deter minată de carenţa de fer ( de exemplu anemia hemolitică, anemia
megaloblastică, tulburări de eritropoieză, hipoplazie medulară).
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
In cazul anemiei datorată unei infecţii sau unei afecţiuni maligne, fer ul substituit este stocat în sistemul
reticulo -endotelial, din care este mobilizat şi utilizat numai după tratarea afecţiunii primare .
Deoarece conţine
sorbitol şi zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsor bţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei -izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Para -hidroxibenzoatul de metil din compoziţia medicamentului, poate provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).
Pacienţii trebuie avertizaţi că ingestia accidentală a preparatelor care conţin fer poate conduce la
intoxicaţie care poate fi letală la copiii sub 6 ani, de aceea medicamentul nu se va lăsa la îndemâna
copiilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deoarece f erul este legat sub forma unui complex, este puţin probabil să apară interacţiuni ionice cu
componentele din alimente (fitină, oxalaţi, tanin, etc.).
Administrarea concom itentă a tetraciclinelor şi a f erului determină scăderea biodisponibilităţii
acestora.
Antiacidele c are conţin aluminiu pot scădea de asemenea absorbţia ferului. A bsorbţia ferului mai poate
fi scăzută de medicamente care conţin bicarbonaţi, carbonaţi, oxalaţi, fosfaţi, săruri de zinc.
Administrarea concomitentă a medicamentelor care conţi n fer cu chinolone (ciprofloxacină,
norfloxacină sau ofloxacină), va scădea absorbţia acestora, prin urmare şi concentraţia plasmatică şi
urinară a chinolonelor. De asemenea administrarea de fer reduce absorbţia bisfosfonaţilor, levodopei,
metildope i, micofenolatului mofetil şi scade eficacitatea levotiroxinei.
Vitamina C creşte absorbţia f erului la nivelul tractului gastrointestinal.
Administrarea concomitentă a ferului cu cloramfenicol poate determina scăderea absorbţiei ferului.
Administrarea orală a medicamentelor care conţin fer concomitent cu penicilamina poate creşte
toxicitatea renală a penicilaminei.
Testul haemocult (selectiv pentru hemoglobină) pentru detectarea hemoragiilor oculte nu este
influenţat, de aceea tratamentul cu fer nu trebuie întrer upt în cazul în care este necesară efectuarea
acestui test.
F er ul polimaltozat cu administrare injectabilă nu po ate fi administrat concomitent cu preparatele orale
de fer deoarece absorbţia orală a ferului este redusă. Din acest motiv, un t ratament oral cu fer poate fi
început numai după cel puţin o săptămână de la ultima injecţie .
3
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studiile controlate efectuate la gravide, după primul trimestru de sarcină, nu au arătat nici o reacţie
adversă la mamă sau la nou -născut. Fergluro m poate fi administrat în timpul sarcin ii numai la
recomandarea medicului .
Laptele matern conţine fer legat sub formă de lactoferină. Nu se ştie ce cantitate de fer trece din
complexul de hidroxid de fer (III)- polimaltoză în laptele matern, dar este puţin probabil să provoace
reacţii adverse la copilul alăptat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ferglurom 50 mg /5 ml, sirop nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje .
4.8 Reacţii adver se
Medicamentele cu fer pot produce, la doze uzuale, tulburări de tranzit intestinal (constipaţie sau
diaree), închiderea la culoare (până la negru) a materiilor fecale - fără semnificaţie terapeutică, greaţă,
dispepsie, vărsături, epigastralgii. Reacţii le adverse gastrointestinale dispar de obicei în câteva zile de
la începerea tratamentului. Dacă este necesar, reacţiile adverse supărătoare pot fi reduse fie prin
administrarea ferului după mese, fie prin scăderea dozei individuale, crescând în schimb numă rul de
doze zilnice . Foarte rar, mai pot apare urticarie, erupţii cutanate tranzitorii, exantem, prurit .
4.9 Supradozaj
Doza acută letală de fer elemental se estimează a fi 180 -300 mg/kg.
Toxicitatea acută datorată ferului rezultă din combinarea efectului coroziv asupra mucoasei
gastrointestinale cu efectele metabolice şi hemodinamice determin ate de prezenţa ferului elemental în
cantitate excesivă.
Intoxicaţia acută cu fer evoluează în 4 faze. Poate debuta în 10-60 minute de la ingestie sau poate întârzia până la câteva ore.
În prima fază (la 6- 8 ore de la ingestie) poate apare iritaţie gastrointestinală manifestată prin
epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree, hematemeză sau melenă, asociate cu somnolenţă, paloare,
cian oză, oboseală, până la comă. Eroziunea locală de la nivelul stomacului şi a intestinului subţire
duce la creşterea absorbţiei ferului.
Următoarea fază, de aparentă refacere (dacă nu a survenit moartea în prima fază), poate dura până la
24 ore de la ingest ie.
În cursul celei de a treia faze (între 4 şi 48 ore de la ingestie) pot apare anomalii SNC, acidoză
metabolică, insuficienţă hepato -renală, diateză hemoragică, afectare cardiovasculară, comă şi exitus.
Complicaţiile tardive ale intoxicaţiei cu fer (faza a patra) pot apărea la 2 până la 6 săptămâni de la
ingestie şi constau în ocluzie intestinală, stenoză pilorică, ciroză hepatică, ulceraţii gastrice severe.
Tratamentul intoxicaţiei acute: dacă ingestia depăşeşte 10 mg/kg fer elemental, în primele 4 ore
s tomacul trebuie evacuat imediat prin inducerea vărsăturii folosind sirop de ipeca sau prin lavaj
gastric. Dacă pacientul a avut mai multe episoade de vărsătură şi mai ales dacă a prezentat vărsătură cu
sânge nu se va folosi siropul de ipeca. Lavajul gastri c se va face cu soluţie 1-5 % bicarbonat de sodiu
sau cu apă călduţă. Desferoxamina mesilat este utilizată ca metodă complementară lavajului gastric
pentru a chela excesul de fer elemental de la nivel gastrointestinal.
Când a fost ingerată o doză potenţial letală de fer elemental (180- 300 mg/kg) sau când pacienţii au
simptome severe ale intoxicaţiei cu fier, cum ar fi comă sau şoc, se iniţiază terapia chelatoare cu
desferoxamină mesilat, împreuna cu tratamentul de susţinere: menţinerea permeabilităţii căilor
respiratorii, corectarea acidozei, controlul simptomelor şocului şi a deshidratării cu lichide i.v. sau cu
sânge, oxigen, vasopresoare.
4
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antianemice, pr eparate cu fer, fer trivalent, fer pentru administrare orală,
codul ATC: B03AB05
Ferul este un constituent esenţial al organismului fiind necesar pentru formarea hemoglobinei şi pentru
susţinerea proceselor oxidative de la nivelul ţesuturilor. Defici tul de fier du ce la eritropoeză ineficientă
având drept consecinţă anemia.
Miezul polinuclear de hidroxid de fer (III) este înconjurat la suprafaţă de molecule de
polimaltoză legată non-covalent formând un complex cu o masă moleculară de ~ 50 kD,
care difuzează prin membrana intestinală într-un timp de 40 ori mai mic decât molecula de
fier (II) x 6 H2O.
Complexul este stabil şi nu eliberează fer ionic în condiţii fiziologice.
În miezul polinuclear f erul este legat prin legături asemănătoare cu cele fiziologice din feriti nă.
Dat orită acestei asemănări numai f erul trivalent din acest complex este absorbit printr -un proces activ.
Datorită existenţei unui schimb competitiv pentru ligand, orice proteină fixatoare de fer din sucul
gastrointestinal şi de pe sup rafaţa epiteliului poate fixa ferul trivalent. Ferul absorbit este depozitat în
special în ficat, legat de feritină. Ulterior este încorporat în hemoglobină la nivelul măduvei osoase.
Complexul de hidroxid de fer trivalent polimaltozat nu are proprietăţi oxidante aşa cum au sărurile
divalente de fier. Susceptibilitatea lipoproteinelor (VLDL şi LDL) la oxidare este redusă .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Studiile cu izotopi radioactivi (
55Fe şi 59Fe) au arătat că absorbţia ferului (măsurată în hemoglobina din
eritrocite ) este invers proporţională cu doza administrată (cu cât doza este mai mare, cu atât absorbţia
este mai mică). Statistic există o corelaţie negativă între gradul carenţei de fer şi cantitatea de fer
absorbită (cu cât este mai mare deficitul de fier, cu atât e ste mai mare absorbţia). Cea mai bună
absorbţie a ferului are loc în duoden şi jejun. Ferul neabsorbit este excretat prin fecale. Excreţia prin
exfolierea celulelor epiteliale din tractul gastrointestinal şi ale pielii, precum şi prin perspiraţie, bilă şi
urină se face în cantitate de circa 1 mg fier/zi. La femei trebuie luate în calcul şi pierderile de fer la
menstruaţie.
Concentraţia maximă de fer se atinge după 24 ore de la administrare. Complexul macromolecular este
eliminat din sânge în sistemul reticulo -endotelial şi metabolizat în cele două componente: hidroxidul
de fer şi polimaltoza. Eliberarea lentă a ferului din complex explică buna sa toleranţă. Ferul circulă
legat în sânge de transferină, este depozitat în ţesuturi sub formă de feritină, încorporat în hemoglobină
în maduva osoasă şi utilizat pentru eritropoieză. Numai mici cantităţi de fer sunt eliminate.
Polimaltoza este metabolizată prin oxidare sau eliminată.
Complexul nemetabolizat poate traversa bariera placentară în mici cantităţi şi numai în urme trece în
laptele matern. În mici cantităţi, ferul traversează placenta legat de feritină sau transferină şi în lapte
legat de lactoferină.
Nu sunt disponibile date farmacocinetice referitoare la bolnavi cu anemie feriprivă.
Se ştie că încorporarea ferului depinde de gradul carenţei de fier: este crescută când concentraţia de
hemoglobină este mică şi scade odată cu normalizarea valorilor hemoglobinei. Nu poate creşte peste
capacitatea de transport a proteinelor transportoare.
Nu se cunoaşte influenţa insuficienţei renale şi hepatice asupra proprietăţilor farmacologice ale
complexului de hidroxid de fer (III) polimaltozat.
5.3 Date preclinice de siguranţă
DL50 pentru complexul hidroxid de fer (III) – polimaltoză nu a putut fi detectat nici la doze de peste
2000 mg/kg.
5
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Propilenglicol
Sorbitol
Zahăr
para-Hidroxibenzoat de metil
Aromă caramel
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
20 zile de la prima deschidere a flaconului
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 ml sirop, prevăzut cu măsură dozatoare grada tă de la 2,5 - 20
ml
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Biofarm S.A.
Str. Logofă tul Tautu nr. 99, sector 3, Bucure şti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
528/2008/01
9. DATA PRIMEI AUT ORIZ ĂRI SAU A REÎ NNOIRII AUT ORIZ AŢIEI
Autorizare – Februarie /2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie, 2014
