XANAX XR 0,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
X anax X R 0,5 mg comprimat e cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢI A CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine alprazolam 0,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat, 221,70 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate rotunde, convexe, de culoare albastră, inscrip ţionate pe una din fe ţe cu “P&U57” .
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Alprazolam este indicat pentru:
- tratamentul simptomatic al stărilo r de anxiet ate moderat -severe,
- tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie,
- profilaxia sau tratamentul tulburărilor de panică ,
- profilaxie şi tratament in delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici .
4.2. Doze şi mod de administr are
Doze
Doza optimă de Xanax trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de răspunsul
terapeutic individual . Dacă apar reacţii adverse grave la administrarea do zei iniţiale, se impune
reducerea do zei.
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie
depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita
apar iţia reacţiil or adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza
administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât
cei aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă
administrarea do zei minime eficac e, pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este
important în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate. Dozele recomandate în cazul Xanax
XR (comprimate cu eliberare prelungită ) au fost stabilite prin compararea profilului farmacocinetic la
subiecţii sănătoşi la care comprimatele standard de alprazolam au fost administrate de 3-4 ori pe zi cu
cel înregistrat în cazul subiecţilor la care au fost administrate comprimate cu eliberare prelungită de
două ori pe zi.
2
Adulţi
Stări de anxi etate
Doza iniţială recomandată este de 1 mg alprazolam, administrată odată sau divizat în 2 prize pe zi.
Doza de întreţinere poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe
zi, divizată în 1- 2 prize.
Stări de anxietat e asociate cu depresie
Doza iniţială recomandată este de 1 mg alprazolam, administrată odată sau divizat în 2 prize pe zi.
Doza zilnică recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 ,5 mg
alprazolam pe zi, divizată în 1- 2 prize.
Tulburări de panică
Doza iniţială recomandată este de 0,5- 1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg
de două ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu
trebuie să depăşească 1 m g alprazolam la 3-4 zile.
Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 6 ± 2 mg. În mod excepţional, un număr redus
de pacienţi a necesitat doze de 10 mg/zi.
Pacienţii vârstnici sau debilitaţi
Doza iniţială recomandată este de 0,5- 1 mg alprazolam, administrată odată sau divizat ă în 2 prize pe
zi. Doza zilnică de întreţinere este de 0,5- 1 mg alprazolam; la nevoie, doza poate fi crescută, în func ţie
de tolerabilitate.
Doza iniţială trebuie scăzută dacă apar reacţii adverse.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării medicamentului la copii sub 18 ani.
Modalitatea de î ntrerupere a tratamentului
D atorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot reapărea după întreruperea
administrări i medicamentului.
Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a do zelor. Se recomandă ca doza zilnică de
alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La u nii pacienţi poate fi necesa ră
o scădere mai lentă .
Durata tra tamentului
Tratamentul în stările de anxietate trebuie să fie cât mai scurt posibil. Necesitatea tratamentului trebuie
reevaluată periodic, iar prelungirea tratamentului trebuie bine evaluată, mai ales dacă simptomele sunt
uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat. În general, durata totală a tratamentului nu trebuie
să depăşească 8 -12 săptămâni, incluzând şi perioada de scădere progresivă a dozei.
Au existat şi situaţii în care pacienţii au fost trataţi eficace cu alprazolam timp de 8 luni, cum ar fi
tulburările de panică şi afecţiunile asociate acestora .
În anumite cazuri, este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după
reevaluarea pacientului de către un specialist.
Mod de administrare
Comprimatele de Xanax XR asigură o eliberare prelungită a alpra zolamului. Comprimatele nu trebuie
mestecate, ci vor fi înghiţite întregi.
4.3. Contraindicaţii
- hipersensibilitate la alprazolam, la alte ben zodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
enumera ţi la pct. 6.1. ;
- insuficienţă re spiratorie severă ;
- sindromul de apnee în somn;
- insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);
3
- miastenia gravis.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fenomene de sevraj
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine,
inclusiv cu alprazolam, s -a u înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau sevraj (a se vedea pct.4.8).
Ca urmare, doza trebuie scăzută progresiv (a se vedea pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici.
Aceste semne şi si mptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat
terapie prelungită cu doze excesive.
Manifestări de sevraj s- au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în
dozele recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de
panică sau afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările
de sevraj.
Dependenţă
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi de lungă durată, poate să determine dezvoltarea
dependenţei fizice şi psihice. Factorii favorizanţi sunt: durata lungă a tratamentului, dozele mari,
existenţa unei dependenţe medicamentoase sau non -medicamentoase în antecedente (de exemplu
alcoolism cronic, toxicomanie).
În anum ite situaţii, benzodiazepinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor; de aceea, perioada
de administrare este scurtă. Uneori, starea pacientului impune prelungirea terapiei. Oportunitatea
utilizării pe termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic în funcţie de
particularităţile pacientului. Utilizarea îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reac ţii
paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene
psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (a se vedea pct. 4.8). Î n aceste
situaţii, tratamentul trebuie oprit.
Toleranţa
An umite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată , datorită
dezvoltării toleranţei. Toleranţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel
anxiolitic.
Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante.
Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore de la administrare.
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime eficac e, pentru a preveni
ataxia şi sedarea excesivă.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică este necesară reducerea dozelor .
În caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al
benzodiazepinelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi închis.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor,
deoarece pot să mascheze simptomele acestor afecţiuni; în acest caz pot favoriza actele suicidare.
Tulbu rările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei
sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de Xanax XR a
pacienţilor cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi pr ecauţii ca şi în cazul altor medicamente
psihotrope folosite la pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie suicidară.
Excipienţi
Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la lactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză.
4
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Benzodiazepinele , printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului
nervos central ( SNC ) în condiţiile administrării concomitent e cu alte medicamente psihoactive,
anticonvulsive, antihistaminice H1, alcool etilic sau cu alte medicamente care acţionează asupra SNC.
Nu s -au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a
warfarinei, î n cazul administrării concomitente cu alprazolamul.
Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administr ării alprazolamului simultan cu
medicamente care interferă cu metaboli zarea sa. Compuşii care i nhibă anumite enzime hepatice (mai
ales citocromul P450 CYP 3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectul alprazolamului.
A lprazolam nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de tip
azolic.
Administrarea simultană de nef azodon ă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual
reducerea dozelor.
Administrarea concomitentă cu fluoxetină , propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem sau
antibiotice macrolide (eritromicin ă, troleandomicin ă) se va face cu prudenţă.
Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe şi
dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a clearance -ului
alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a efectelor clinice. Cu
toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea clearance-ului alprazolamului
este contracarat ă de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau
întreruperea administrării acestuia.
Au fost raportate concentraţii crescute de digoxină asociate cu administrarea de alprazolam, în special
la pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 de ani). De aceea, pacienţii cărora li se administrează alprazolam
şi digoxină trebuie monitorizaţi pentru a descoperi semnele şi simptomele legate de toxicitatea
digoxinei.
Administrarea concomitentă de alprazolam în doze de până la 4 mg/zi a crescut concentraţia
plasmatică de imipramină cu aproximativ 31% şi de desipra mină cu aproximativ 20%; semnificaţia
clinică a acestui fenomen nu a fost încă stabilită. Nu s -au evaluat interacţiunile cu izoniazidă sau
rifampicină. Administrarea simultană de propranolol sau disulfiram nu a modificat farmacoc inetica
alprazolamului. Alprazolamul nu afectează concentraţia plasmatică a fenitoinei, însă efectul fenitoinei
asupra concentraţiei plasmatice de alprazolam nu a fost studiat.
Deşi nu s -a descris niciodată apariţia acestui efect la alprazolam, există un risc crescut de fenomene
psi hotice la utilizarea concomitentă de benzodiazepine şi acid valproic.
Teofilina antagonizează efectul benzodiazepinelor.
4.6. Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Când alprazolamul este prescris la o femeie de vârstă fertilă, aceasta trebuie avertizată să ceară sfatul
medicului, dacă doreşte să rămână însărcinată sau dacă a rămas gravidă, astfel încât medicul să poată
decide oprirea terapiei. Benzodiazepinele traver sează bariera feto-placentară şi sunt excretate în laptele
matern. Copiii femeilor care utilizează benzodiazepine în timpul sarcinii pot prezenta malformaţii.
Unele studii epidemiologice caz-control au arătat o cre ştere de două ori a riscului de palatoschi sis.
Tratamentului cu benzodiazepine în doze mari , în al doilea şi / sau al treilea trimestru de sarcină, a
determinat o scădere a mi şcărilor active fetale
şi o variabilitate a ritmului cardiac fetal. Dacă, din
motive medicale, medicamen tul este administrat în ultima parte a sarcinii sau în timpul naşterii, nou-
născutul poate prezenta hipotermie, hipotonie şi deprimare respiratorie sau apnee. Copiii mamelor care
utilizează benzodiazepine în timpul sarcinii pot prezenta în perioada postnatală dependenţă fizi că şi
fenomene de sevraj.
Alprazolamul nu trebuie utilizat în sarcina posibilă sau confirmată decât dacă este absolut necesar.
Înainte de utilizare pacienta trebuie informată asupra riscului pentru făt . Dacă tratamentul cu
alprazolam este necesar în ultim a parte a sarcinii, dozele mari trebuie evitate iar nou născutul trebuie
monitorizat datorită posibilită ţii de apari ţie a simptomelor de sevraj ş i a hipotoniei musculare.
5
Alăptarea
Utilizarea benzodiazepinelor nu este recomandată în timpul alăptării deoar ece alprazolamul este
excretat în laptele matern .
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ca şi în cazul altor medicamente active la nivelul SNC , pacienţii care utilizează alprazolam trebuie
avertizaţi să nu conducă vehicul e şi să nu folosească utilaje până când nu sunt siguri că alprazolamul
nu produce somnolenţă sau ameţeală. Din acelaşi motiv, aceşti pacienţi trebuie instruiţi să nu consume
alcool etilic sau alte deprimante SNC pe perioada terapiei cu Xanax XR.
4.8. Reacţii adverse
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la
continuarea ei sau după scăderea dozei.
Reacţii adverse nervos central e:
- somnolenţa şi ameţelile sunt frecvent raportate
- mai rar, s- au observat: cefalee, depresie, tremor, modificarea greutăţii corporale, tulburări de
memorie, amnezie, tulburări de concentrare, confuzie, i ncoordonare şi manifestări vegetative.
- alte reacţii adverse asociate cu terapia benzodiazepinică: reacţii paradoxale cum ar fi iritabilitate,
excitaţie, furie, comportament agresiv sau ostil, agitaţie, nervozitate, anxietate sau insomnie. În
multe cazuri pacienţii utilizau conco mitent şi alte medicamente cu acţiune la nivelul SNC sau/şi
aveau o afecţiune psihiatrică preexistentă. Un studiu a sugerat că pacienţii cu risc de a dezvolta
aceste reacţii adverse sunt cei cu tulburare de personalitate de tip border -line, antecedente de
comportament violent sau agresiv, alcoolism, dependenţă de droguri sau reacţie de stress
posttraumatic.
- următoarele reacţii adverse la benzodiazepine au fost observate rar sau în mod excepţional:
distonie, oboseală, ataxie, slăbiciune musculară , tulburări motorii, epilepsie, tulburări de vorbire,
afectarea memoriei, manifestări de tip paranoia, depersonalizare, halucinaţii.
Tulburări hepatobiliare
Rar s -au constatat afectarea funcţiei hepatice, colestază sau icter.
Tulburări hematologice ş i limfatice
Agranu locitoza este rară.
Tulburări respiratorii, toracice ş i mediastinale
Rareori s- au observat reacţii alergice sau anafilactice.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rareori au apărut: disfuncţie sexuală, tulburări menstruale şi ovulatorii sporadice, gineco mastie,
incontinenţă sau retenţie urinară.
Tulburări gastro -intestinale
Tulburările digestive şi anorexia sunt rar întâlnite.
Tulburări oculare
Înceţoşarea vederii nu apare frecvent, iar creşterea presiunii intraoculare este rară.
Tulburări endocrine
Hiper prolactinemie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţie de fotosensibilitate
În cazul utilizării unor doze mari, aşa cum se recomandă la pacienţii cu tulburări de panică,
următoarele reacţii adverse s- au observat mai frecvent decât la adminis trarea placebo: sedare,
somnolenţă, fatigabilitate, ataxie, incoordonare şi dizartrie. S -au mai observat, dar cu o incidenţă mai
mică: tulburări de memorie, disfunc ţie sexuală, perturbări cognitive şi confuzie.
Alte reacţii adverse datorate utilizării ben zodiazepinelor: dependenţa fizică şi psihică, cu simptome de
sevraj.
6
Odată ce s- a instalat dependenţa, întreruperea bruscă a tratamentului se poate însoţi de manifestări de
sevraj. Acestea pot varia de la cefalee, dureri musculare, anxietate extremă, tensi une psihică, agitaţie,
confuzie, iritabilitate, până la derealizare, depersonalizare , tulburări auditive, rigiditate şi parestezii la
nivelul membrelor, hipersensibilitate la lumină, zgomot sau contact fizic, halucinaţii sau crize
epileptice.
De asemenea, la oprirea terapiei se pot înregistra fenomene de rebound, cum ar fi insomnia şi
anxietatea. În aceste situaţii mai pot apărea schimbări ale dispoziţiei, anxietate şi tulburări de somn. S -
a u raportat cazuri de abuz de benzodiazepine.
Simptomele grave se ob servă în mod special la persoanele care au urmat terapie cu doze mari pe
perioade lungi de timp. Totuşi, s -au înregistrat manifestări de sevraj şi la întrerup erea bruscă a
medicamentului administrat timp scurt. În consecinţă, se recomandă oprirea terapiei prin scăderea
progresivă a dozelor. Doza zilnică de Xanax trebuie redusă cu cel mult 0,5 mg la fiecare 3 zile. La
anumiţi pacienţi este necesară o scădere şi mai lentă a dozelor (a se vedea pct. 4.2).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă susp ectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Manifestările de su pradozaj cu Xanax XR reprezintă o amplificare a efectelor sale farmacologice şi
includ ataxie, somnolenţă, tulburări de vorbire, comă şi deprimare respiratorie. Deşi de regulă
supradozajul unei benzodiazepine nu are consecinţe letale, trebuie avută întotde auna în vedere
posibilitatea asocierii cu alţi agenţi de tipul alcoolului etilic sau barbituricelor, precum şi patologia
preexistentă. Tratamentul va fi adaptat în consecinţă. Terapia supradozajului constă în principal în
susţinerea funcţiilor respiratorie şi cardiovasculară. În cazul comei, tratamentul este mai ales
simptomatic şi vizează prevenirea complicaţiilor. Pentru prevenirea deshidratării este necesară
administrarea intravenoasă de lichide. Dacă pacientul a utilizat concomitent mai multe sedative,
susţinerea funcţiilor vitale este esenţială. Imediat după ingestie se recomandă lavajul gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat. Ulterior se poate administra un diuretic osmotic. Efectele ingerării
unei doze foarte mari pot persista timp îndelungat . Forţarea diurezei şi hemodializa au o utilitate foarte
limitată. În cazul supradozajului grav soldat cu stare comatoasă sau insuficienţă respiratorie, se poate
administra ca antidot flumazenil intravenos.
Utilizarea flumazenilului ca antidot este contrai ndicată în următoarele situaţii :
- administrarea concomitent ă de antidepresive triciclice
- administrarea concomitent ă de medicamente cu potenţial convulsivant
- anomalii EKG de tipul lărgirii complexului QRS sau prelungirii intervalului QT (modificări
care sugerează folosirea concomitentă de antidepresive triciclice).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine.
Cod ul ATC: N05B A12
Xanax conţine o triazolobenzodiazepină. Toate benzodiazepinele au proprietăţi similare: anxiolitice,
hipnotice -sedative, miorelaxante, anticonvulsivante ; diferenţe le cantitative şi cele farmacocinetice
determin ă indicaţii terapeutice diverse.
A cţiunea benzodiazepinelor se exercită prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de acidul gama-
aminobutiric (GABA).
7
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
După ingestia Xanax XR, biodisponibilitatea orală a alprazolamului este identică cu a comprimatelor
standard . Alprazolamul se absoarbe mai lent după administrarea de comprimate cu eliberare
prelungită. Concentraţiile plasmatice maxime de alprazolam sunt atinse la 5 -11 ore de la administrare.
Timpul lung până la obţinerea concentraţiei plasmatice maxime de alprazolam este datorat menţinerii
relativ constante a concentraţii lor plasmatice în acest interval. Farmacocinetica este liniară până la o
doză de 10 mg. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 12- 15 ore iar la pacienţii vârstnici de
aproximativ 16 ore.
Alprazolamul este metabolizat în special prin oxidare. Principalii săi metaboliţi sunt alfa -hidroxi -
alprazolam şi o benzofenonă derivată din alprazolam . Concentraţiile plasmatice ale acestor metaboliţi
sunt extrem de mici. Activitatea biologică a alfa- hidroxi-alprazolamului este aproximativ jumătate din
cea a alprazolamu lui. Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.
Metabolitul benzofenonic este practic inactiv.
Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales pe cale urinară.
In vitro , alprazolamul se leagă de proteinele plasmatic e în proporţie de 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitatea
În cadrul unor studii desfăşurate pe durata a 2 ani la şobolani cărora li s -au administrat 30 mg
alprazolam/kg/zi (de 150 ori mai mult decât doza zilnică maximă recomandată la om) ş i la şoareci
cărora li s -au administrat 10 mg alprazolam/kg/zi (de 50 ori mai mult decât doza zilnică maximă
recomandată la om) , nu au fost observate efecte carcinogene.
În cadrul testelor efectuate pe micronucleii de şobolan cu alprazolam în doze până la 100 mg/kg, adică
de 500 de ori mai mare decât doza zilnică maximă recomandată la om (10 mg), medicamentul nu a
avut efecte mutagene. Alprazolamul nu a indus efecte mutagene nici în cadrul testelor de lezare a
ADN/eluţie a lcalină in vitro sau al testului Am es.
Alprazolamul în doze până la 5 mg/kg şi zi (şi anume, de 25 ori mai mult decât doza zilnică maximă
recomandată la om - 10 mg) nu a afectat fertilitatea la şobolani.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Hidroxipropilm etilceluloză 2208 4000 cPs
Hidroxipropilmetilceluloză 2208 100 cPs
Dioxid de siliciu coloidal
Stearat de magneziu
FD&C Blue Aluminium Lake (E 132)
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original.
8
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PA -Al/Al a 10 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 3 blistere din PA-Al/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pfizer Europe MA EEIG
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ , Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6253/ 2014/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI s
Reînnoi re - Martie 2014.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mar tie 2014.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
X anax X R 0,5 mg comprimat e cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢI A CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine alprazolam 0,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat, 221,70 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate rotunde, convexe, de culoare albastră, inscrip ţionate pe una din fe ţe cu “P&U57” .
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Alprazolam este indicat pentru:
- tratamentul simptomatic al stărilo r de anxiet ate moderat -severe,
- tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie,
- profilaxia sau tratamentul tulburărilor de panică ,
- profilaxie şi tratament in delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici .
4.2. Doze şi mod de administr are
Doze
Doza optimă de Xanax trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de răspunsul
terapeutic individual . Dacă apar reacţii adverse grave la administrarea do zei iniţiale, se impune
reducerea do zei.
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie
depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita
apar iţia reacţiil or adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza
administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât
cei aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă
administrarea do zei minime eficac e, pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este
important în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate. Dozele recomandate în cazul Xanax
XR (comprimate cu eliberare prelungită ) au fost stabilite prin compararea profilului farmacocinetic la
subiecţii sănătoşi la care comprimatele standard de alprazolam au fost administrate de 3-4 ori pe zi cu
cel înregistrat în cazul subiecţilor la care au fost administrate comprimate cu eliberare prelungită de
două ori pe zi.
2
Adulţi
Stări de anxi etate
Doza iniţială recomandată este de 1 mg alprazolam, administrată odată sau divizat în 2 prize pe zi.
Doza de întreţinere poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe
zi, divizată în 1- 2 prize.
Stări de anxietat e asociate cu depresie
Doza iniţială recomandată este de 1 mg alprazolam, administrată odată sau divizat în 2 prize pe zi.
Doza zilnică recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 ,5 mg
alprazolam pe zi, divizată în 1- 2 prize.
Tulburări de panică
Doza iniţială recomandată este de 0,5- 1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg
de două ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu
trebuie să depăşească 1 m g alprazolam la 3-4 zile.
Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 6 ± 2 mg. În mod excepţional, un număr redus
de pacienţi a necesitat doze de 10 mg/zi.
Pacienţii vârstnici sau debilitaţi
Doza iniţială recomandată este de 0,5- 1 mg alprazolam, administrată odată sau divizat ă în 2 prize pe
zi. Doza zilnică de întreţinere este de 0,5- 1 mg alprazolam; la nevoie, doza poate fi crescută, în func ţie
de tolerabilitate.
Doza iniţială trebuie scăzută dacă apar reacţii adverse.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării medicamentului la copii sub 18 ani.
Modalitatea de î ntrerupere a tratamentului
D atorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot reapărea după întreruperea
administrări i medicamentului.
Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a do zelor. Se recomandă ca doza zilnică de
alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La u nii pacienţi poate fi necesa ră
o scădere mai lentă .
Durata tra tamentului
Tratamentul în stările de anxietate trebuie să fie cât mai scurt posibil. Necesitatea tratamentului trebuie
reevaluată periodic, iar prelungirea tratamentului trebuie bine evaluată, mai ales dacă simptomele sunt
uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat. În general, durata totală a tratamentului nu trebuie
să depăşească 8 -12 săptămâni, incluzând şi perioada de scădere progresivă a dozei.
Au existat şi situaţii în care pacienţii au fost trataţi eficace cu alprazolam timp de 8 luni, cum ar fi
tulburările de panică şi afecţiunile asociate acestora .
În anumite cazuri, este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după
reevaluarea pacientului de către un specialist.
Mod de administrare
Comprimatele de Xanax XR asigură o eliberare prelungită a alpra zolamului. Comprimatele nu trebuie
mestecate, ci vor fi înghiţite întregi.
4.3. Contraindicaţii
- hipersensibilitate la alprazolam, la alte ben zodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
enumera ţi la pct. 6.1. ;
- insuficienţă re spiratorie severă ;
- sindromul de apnee în somn;
- insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);
3
- miastenia gravis.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fenomene de sevraj
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine,
inclusiv cu alprazolam, s -a u înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau sevraj (a se vedea pct.4.8).
Ca urmare, doza trebuie scăzută progresiv (a se vedea pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici.
Aceste semne şi si mptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat
terapie prelungită cu doze excesive.
Manifestări de sevraj s- au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în
dozele recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de
panică sau afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările
de sevraj.
Dependenţă
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi de lungă durată, poate să determine dezvoltarea
dependenţei fizice şi psihice. Factorii favorizanţi sunt: durata lungă a tratamentului, dozele mari,
existenţa unei dependenţe medicamentoase sau non -medicamentoase în antecedente (de exemplu
alcoolism cronic, toxicomanie).
În anum ite situaţii, benzodiazepinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor; de aceea, perioada
de administrare este scurtă. Uneori, starea pacientului impune prelungirea terapiei. Oportunitatea
utilizării pe termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic în funcţie de
particularităţile pacientului. Utilizarea îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reac ţii
paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene
psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (a se vedea pct. 4.8). Î n aceste
situaţii, tratamentul trebuie oprit.
Toleranţa
An umite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată , datorită
dezvoltării toleranţei. Toleranţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel
anxiolitic.
Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante.
Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore de la administrare.
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime eficac e, pentru a preveni
ataxia şi sedarea excesivă.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică este necesară reducerea dozelor .
În caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al
benzodiazepinelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi închis.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor,
deoarece pot să mascheze simptomele acestor afecţiuni; în acest caz pot favoriza actele suicidare.
Tulbu rările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei
sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de Xanax XR a
pacienţilor cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi pr ecauţii ca şi în cazul altor medicamente
psihotrope folosite la pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie suicidară.
Excipienţi
Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la lactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză.
4
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Benzodiazepinele , printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului
nervos central ( SNC ) în condiţiile administrării concomitent e cu alte medicamente psihoactive,
anticonvulsive, antihistaminice H1, alcool etilic sau cu alte medicamente care acţionează asupra SNC.
Nu s -au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a
warfarinei, î n cazul administrării concomitente cu alprazolamul.
Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administr ării alprazolamului simultan cu
medicamente care interferă cu metaboli zarea sa. Compuşii care i nhibă anumite enzime hepatice (mai
ales citocromul P450 CYP 3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectul alprazolamului.
A lprazolam nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de tip
azolic.
Administrarea simultană de nef azodon ă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual
reducerea dozelor.
Administrarea concomitentă cu fluoxetină , propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem sau
antibiotice macrolide (eritromicin ă, troleandomicin ă) se va face cu prudenţă.
Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe şi
dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a clearance -ului
alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a efectelor clinice. Cu
toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea clearance-ului alprazolamului
este contracarat ă de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau
întreruperea administrării acestuia.
Au fost raportate concentraţii crescute de digoxină asociate cu administrarea de alprazolam, în special
la pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 de ani). De aceea, pacienţii cărora li se administrează alprazolam
şi digoxină trebuie monitorizaţi pentru a descoperi semnele şi simptomele legate de toxicitatea
digoxinei.
Administrarea concomitentă de alprazolam în doze de până la 4 mg/zi a crescut concentraţia
plasmatică de imipramină cu aproximativ 31% şi de desipra mină cu aproximativ 20%; semnificaţia
clinică a acestui fenomen nu a fost încă stabilită. Nu s -au evaluat interacţiunile cu izoniazidă sau
rifampicină. Administrarea simultană de propranolol sau disulfiram nu a modificat farmacoc inetica
alprazolamului. Alprazolamul nu afectează concentraţia plasmatică a fenitoinei, însă efectul fenitoinei
asupra concentraţiei plasmatice de alprazolam nu a fost studiat.
Deşi nu s -a descris niciodată apariţia acestui efect la alprazolam, există un risc crescut de fenomene
psi hotice la utilizarea concomitentă de benzodiazepine şi acid valproic.
Teofilina antagonizează efectul benzodiazepinelor.
4.6. Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Când alprazolamul este prescris la o femeie de vârstă fertilă, aceasta trebuie avertizată să ceară sfatul
medicului, dacă doreşte să rămână însărcinată sau dacă a rămas gravidă, astfel încât medicul să poată
decide oprirea terapiei. Benzodiazepinele traver sează bariera feto-placentară şi sunt excretate în laptele
matern. Copiii femeilor care utilizează benzodiazepine în timpul sarcinii pot prezenta malformaţii.
Unele studii epidemiologice caz-control au arătat o cre ştere de două ori a riscului de palatoschi sis.
Tratamentului cu benzodiazepine în doze mari , în al doilea şi / sau al treilea trimestru de sarcină, a
determinat o scădere a mi şcărilor active fetale
şi o variabilitate a ritmului cardiac fetal. Dacă, din
motive medicale, medicamen tul este administrat în ultima parte a sarcinii sau în timpul naşterii, nou-
născutul poate prezenta hipotermie, hipotonie şi deprimare respiratorie sau apnee. Copiii mamelor care
utilizează benzodiazepine în timpul sarcinii pot prezenta în perioada postnatală dependenţă fizi că şi
fenomene de sevraj.
Alprazolamul nu trebuie utilizat în sarcina posibilă sau confirmată decât dacă este absolut necesar.
Înainte de utilizare pacienta trebuie informată asupra riscului pentru făt . Dacă tratamentul cu
alprazolam este necesar în ultim a parte a sarcinii, dozele mari trebuie evitate iar nou născutul trebuie
monitorizat datorită posibilită ţii de apari ţie a simptomelor de sevraj ş i a hipotoniei musculare.
5
Alăptarea
Utilizarea benzodiazepinelor nu este recomandată în timpul alăptării deoar ece alprazolamul este
excretat în laptele matern .
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ca şi în cazul altor medicamente active la nivelul SNC , pacienţii care utilizează alprazolam trebuie
avertizaţi să nu conducă vehicul e şi să nu folosească utilaje până când nu sunt siguri că alprazolamul
nu produce somnolenţă sau ameţeală. Din acelaşi motiv, aceşti pacienţi trebuie instruiţi să nu consume
alcool etilic sau alte deprimante SNC pe perioada terapiei cu Xanax XR.
4.8. Reacţii adverse
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la
continuarea ei sau după scăderea dozei.
Reacţii adverse nervos central e:
- somnolenţa şi ameţelile sunt frecvent raportate
- mai rar, s- au observat: cefalee, depresie, tremor, modificarea greutăţii corporale, tulburări de
memorie, amnezie, tulburări de concentrare, confuzie, i ncoordonare şi manifestări vegetative.
- alte reacţii adverse asociate cu terapia benzodiazepinică: reacţii paradoxale cum ar fi iritabilitate,
excitaţie, furie, comportament agresiv sau ostil, agitaţie, nervozitate, anxietate sau insomnie. În
multe cazuri pacienţii utilizau conco mitent şi alte medicamente cu acţiune la nivelul SNC sau/şi
aveau o afecţiune psihiatrică preexistentă. Un studiu a sugerat că pacienţii cu risc de a dezvolta
aceste reacţii adverse sunt cei cu tulburare de personalitate de tip border -line, antecedente de
comportament violent sau agresiv, alcoolism, dependenţă de droguri sau reacţie de stress
posttraumatic.
- următoarele reacţii adverse la benzodiazepine au fost observate rar sau în mod excepţional:
distonie, oboseală, ataxie, slăbiciune musculară , tulburări motorii, epilepsie, tulburări de vorbire,
afectarea memoriei, manifestări de tip paranoia, depersonalizare, halucinaţii.
Tulburări hepatobiliare
Rar s -au constatat afectarea funcţiei hepatice, colestază sau icter.
Tulburări hematologice ş i limfatice
Agranu locitoza este rară.
Tulburări respiratorii, toracice ş i mediastinale
Rareori s- au observat reacţii alergice sau anafilactice.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rareori au apărut: disfuncţie sexuală, tulburări menstruale şi ovulatorii sporadice, gineco mastie,
incontinenţă sau retenţie urinară.
Tulburări gastro -intestinale
Tulburările digestive şi anorexia sunt rar întâlnite.
Tulburări oculare
Înceţoşarea vederii nu apare frecvent, iar creşterea presiunii intraoculare este rară.
Tulburări endocrine
Hiper prolactinemie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţie de fotosensibilitate
În cazul utilizării unor doze mari, aşa cum se recomandă la pacienţii cu tulburări de panică,
următoarele reacţii adverse s- au observat mai frecvent decât la adminis trarea placebo: sedare,
somnolenţă, fatigabilitate, ataxie, incoordonare şi dizartrie. S -au mai observat, dar cu o incidenţă mai
mică: tulburări de memorie, disfunc ţie sexuală, perturbări cognitive şi confuzie.
Alte reacţii adverse datorate utilizării ben zodiazepinelor: dependenţa fizică şi psihică, cu simptome de
sevraj.
6
Odată ce s- a instalat dependenţa, întreruperea bruscă a tratamentului se poate însoţi de manifestări de
sevraj. Acestea pot varia de la cefalee, dureri musculare, anxietate extremă, tensi une psihică, agitaţie,
confuzie, iritabilitate, până la derealizare, depersonalizare , tulburări auditive, rigiditate şi parestezii la
nivelul membrelor, hipersensibilitate la lumină, zgomot sau contact fizic, halucinaţii sau crize
epileptice.
De asemenea, la oprirea terapiei se pot înregistra fenomene de rebound, cum ar fi insomnia şi
anxietatea. În aceste situaţii mai pot apărea schimbări ale dispoziţiei, anxietate şi tulburări de somn. S -
a u raportat cazuri de abuz de benzodiazepine.
Simptomele grave se ob servă în mod special la persoanele care au urmat terapie cu doze mari pe
perioade lungi de timp. Totuşi, s -au înregistrat manifestări de sevraj şi la întrerup erea bruscă a
medicamentului administrat timp scurt. În consecinţă, se recomandă oprirea terapiei prin scăderea
progresivă a dozelor. Doza zilnică de Xanax trebuie redusă cu cel mult 0,5 mg la fiecare 3 zile. La
anumiţi pacienţi este necesară o scădere şi mai lentă a dozelor (a se vedea pct. 4.2).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă susp ectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Manifestările de su pradozaj cu Xanax XR reprezintă o amplificare a efectelor sale farmacologice şi
includ ataxie, somnolenţă, tulburări de vorbire, comă şi deprimare respiratorie. Deşi de regulă
supradozajul unei benzodiazepine nu are consecinţe letale, trebuie avută întotde auna în vedere
posibilitatea asocierii cu alţi agenţi de tipul alcoolului etilic sau barbituricelor, precum şi patologia
preexistentă. Tratamentul va fi adaptat în consecinţă. Terapia supradozajului constă în principal în
susţinerea funcţiilor respiratorie şi cardiovasculară. În cazul comei, tratamentul este mai ales
simptomatic şi vizează prevenirea complicaţiilor. Pentru prevenirea deshidratării este necesară
administrarea intravenoasă de lichide. Dacă pacientul a utilizat concomitent mai multe sedative,
susţinerea funcţiilor vitale este esenţială. Imediat după ingestie se recomandă lavajul gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat. Ulterior se poate administra un diuretic osmotic. Efectele ingerării
unei doze foarte mari pot persista timp îndelungat . Forţarea diurezei şi hemodializa au o utilitate foarte
limitată. În cazul supradozajului grav soldat cu stare comatoasă sau insuficienţă respiratorie, se poate
administra ca antidot flumazenil intravenos.
Utilizarea flumazenilului ca antidot este contrai ndicată în următoarele situaţii :
- administrarea concomitent ă de antidepresive triciclice
- administrarea concomitent ă de medicamente cu potenţial convulsivant
- anomalii EKG de tipul lărgirii complexului QRS sau prelungirii intervalului QT (modificări
care sugerează folosirea concomitentă de antidepresive triciclice).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine.
Cod ul ATC: N05B A12
Xanax conţine o triazolobenzodiazepină. Toate benzodiazepinele au proprietăţi similare: anxiolitice,
hipnotice -sedative, miorelaxante, anticonvulsivante ; diferenţe le cantitative şi cele farmacocinetice
determin ă indicaţii terapeutice diverse.
A cţiunea benzodiazepinelor se exercită prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de acidul gama-
aminobutiric (GABA).
7
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
După ingestia Xanax XR, biodisponibilitatea orală a alprazolamului este identică cu a comprimatelor
standard . Alprazolamul se absoarbe mai lent după administrarea de comprimate cu eliberare
prelungită. Concentraţiile plasmatice maxime de alprazolam sunt atinse la 5 -11 ore de la administrare.
Timpul lung până la obţinerea concentraţiei plasmatice maxime de alprazolam este datorat menţinerii
relativ constante a concentraţii lor plasmatice în acest interval. Farmacocinetica este liniară până la o
doză de 10 mg. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 12- 15 ore iar la pacienţii vârstnici de
aproximativ 16 ore.
Alprazolamul este metabolizat în special prin oxidare. Principalii săi metaboliţi sunt alfa -hidroxi -
alprazolam şi o benzofenonă derivată din alprazolam . Concentraţiile plasmatice ale acestor metaboliţi
sunt extrem de mici. Activitatea biologică a alfa- hidroxi-alprazolamului este aproximativ jumătate din
cea a alprazolamu lui. Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.
Metabolitul benzofenonic este practic inactiv.
Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales pe cale urinară.
In vitro , alprazolamul se leagă de proteinele plasmatic e în proporţie de 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitatea
În cadrul unor studii desfăşurate pe durata a 2 ani la şobolani cărora li s -au administrat 30 mg
alprazolam/kg/zi (de 150 ori mai mult decât doza zilnică maximă recomandată la om) ş i la şoareci
cărora li s -au administrat 10 mg alprazolam/kg/zi (de 50 ori mai mult decât doza zilnică maximă
recomandată la om) , nu au fost observate efecte carcinogene.
În cadrul testelor efectuate pe micronucleii de şobolan cu alprazolam în doze până la 100 mg/kg, adică
de 500 de ori mai mare decât doza zilnică maximă recomandată la om (10 mg), medicamentul nu a
avut efecte mutagene. Alprazolamul nu a indus efecte mutagene nici în cadrul testelor de lezare a
ADN/eluţie a lcalină in vitro sau al testului Am es.
Alprazolamul în doze până la 5 mg/kg şi zi (şi anume, de 25 ori mai mult decât doza zilnică maximă
recomandată la om - 10 mg) nu a afectat fertilitatea la şobolani.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Hidroxipropilm etilceluloză 2208 4000 cPs
Hidroxipropilmetilceluloză 2208 100 cPs
Dioxid de siliciu coloidal
Stearat de magneziu
FD&C Blue Aluminium Lake (E 132)
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original.
8
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PA -Al/Al a 10 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 3 blistere din PA-Al/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pfizer Europe MA EEIG
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ , Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6253/ 2014/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI s
Reînnoi re - Martie 2014.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mar tie 2014.
