MIG-400
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MIG -400, comprimate filmate, 400 mg
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 400 mg .
Pentru lista tuturor excipienţilor, v ezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate oblongi, de culoare albă până la aproape albă, cu linie de rupere pe ambele feţe,
marcate cu „E” pe ambele părţi ale liniei de rupere, în partea superioară.
Comprimatul poate fi div izat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al
- durerii uşoare până la moderat severă
- febrei
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza este indicată în detaliu în tabelul de mai jos. La copii şi adolescenţi, doza de MIG -400 este
stabilită în funcţie de greutatea corporală sau vârstă, de regulă fiind de 7 până la 10 mg/kg pentru
fiecare priză, până la o doză maximă de 30 mg/kg ca doză totală zilnică.
Intervalul de dozare depinde de severitatea simptomelor şi de doza maximă zilnică. Nu trebuie să fie
mai mic de 6 ore.
Numai pentru utilizare de scurtă durată.
În cazul în care simptomele persistă mai mult de 4 zile , trebuie să vă adresaţi medicului.
Greutatea corporală
(Vârstă)
Doza unică
Doza maximă zilnică
20 kg - 29 kg
Copii cu vârsta între 6 şi 9 ani
200 mg ibuprofen 600 mg ibuprofen
30 kg - 39 kg
Copii cu vârsta între 10 şi 12 ani
200 mg ibuprofen 800 mg ibuprofen
≥ 40 kg
(a dolescenţi cu vârsta peste 12 ani şi
adulţi)
200 mg – 400 mg ibuprofen 1200 mg ibuprofen
2
Modul şi durata administrării
Comprimatele filmate de MIG-400 sunt înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, în timpul
mesei sau după masă. La pacienţii cu afecţiuni gastrice, se recomandă ca MIG -400 să se administreze
în timpul meselor.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici:
Nu este necesară ajustarea specială a dozei. Datorită profilului posibilelor reacţii adverse (vezi pct.
4.4), pacienţii vârstnici trebuie monitorizaţi cu deosebită atenţie.
Insuficienţă renală:
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată a funcţiei renale nu este necesa ră
reducerea dozei (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2):
La pacienţii cu afectare uşoară până la moderată a funcţiei hepatice nu este necesară reducerea dozei
(pentru pacienţii cu disfuncţ ie hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi:
Pentru utilizarea la copii şi adolescenţi, vezi , de asemenea, pct. 4.3.
4.3 Contraindicaţii
MIG -400
este contraindicat la pacienţii cu:
- hipersensibilitate la substanţa activă, ibuprofen sau la orica re dintre excipienţi;
- reacţii cunoscute în antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie după un
tratament anterior cu acid acetilsalicilic sau cu alte antiinflamatoare nesteroidiene;
- tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată ;
- ulcer gastro -duodenal /hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal /hemoragie
recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite);
- antecedente de hemoragie sau perforaţi e gastro -intestinală legate de tratamentul anterior cu AINS;
- hemoragi e cerebrovascular ă sau altă hemoragi e activ ă;
- afecţiuni hepatice sau renale severe;
- insuficienţă cardiacă severă;
- sarcină, în ultimul trimestru (vezi pct. 4.6),
şi la:
- copii sub 20 kg (6 ani), deoarece această conc entraţie nu este adecvată, datorită conţinutului în
substanţă activă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Siguranţa gastro -intestinală
Trebuie evitată utilizarea în asociere, de MIG -400 cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro- intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos) .
3
Vârstnici:
V ârstnici i prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiilor şi
perforaţiilor gastro- intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro- intestinale:
Pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului, au fost raportate hemoragii, ulceraţii şi
perforaţii gastro-intestinale care pot fi letale , cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale grave .
Riscul de hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale este superior odată cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie început cu doza minimă
disponibilă. Tratamentul în asociere cu protectoare gastrice (de exemplu , misoprostol sau inhibitori ai
pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită
tratament în asociere cu doze mici de aspirină sau cu alte medicamente care pot creşte riscul de
afecţiuni gastro- intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special vârstnici i, trebuie să raporteze orice
simptome neobişnuite a bdominale (mai ales hemoragii gastro -intestinale), în special în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Sunt necesare precauţii în cazul pacienţilor care primesc tratament în asociere cu medicamente care
pot creşte riscul de ulceraţii sau hemoragii, cum sunt glucocorticoizii orali, anticoagulante de tipul
warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare, cum este
aspirina (vezi pct. 4.5).
C ând apar hemoragii sau ulceraţii gastro -intestinale la pacienţii aflaţi în tratament c u MIG -400,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastro- intestinale (colită
ulcerativă, boală Crohn) , deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Efe cte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă este
necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului,
deoarece raportăril e au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special în doze
mari (2400 mg zilnic ) şi în tratamentul de lungă durată , se poate asocia cu un risc uşor crescut de
apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu , infarct miocardic sau accident vascular
cerebral). În ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu ,
≤ 1200 mg pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
Reacţii cutanate
Foarte rar , au fost raportate reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită
exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică la asocierea cu AINS (v ezi pct.
4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii în faza iniţială a
tratamentului: debutul reacţiei surv ine în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu MIG -400
trebuie întrerupt im ediat în cazul apariţiei unei erupţii cutanate, a leziunii
mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Alte precauţii:
MIG -400 trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc:
- în lupus eritematos sistemic (LES) şi în colagenoze mixte - risc crescut de meningită aseptică (vezi
pct. 4.8).
4
În mod special, este necesară o monitorizare atentă de către medic:
- în afecţiuni gastro-intestinale sau antecedente de boli intestinale inflamatorii cronice (colită
ulcerativă, boală Crohn);
- în hipertensiune arterială sau insuficienţă cardiacă;
- în insuficienţă renală;
- în disfuncţie hepatică;
- imediat după intervenţii chirurghicale majore;
- la pacienţi care suferă de febra fânului, polipi nazal i sau boli respiratorii obstr uctive cronice,
deoarece aceştia au un risc crescut de apariţie a reacţiilor alergice. Acestea se pot manifesta sub
forma crizelor de astm bronşic (aşa-numitul astm indus de AINS ), a edemului Quincke sau
urticariei;
- la pacienţii care au reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia au un risc crescut de apariţie a
reacţiilor de hipersensibilitate şi în cazul utilizării MIG -400.
Reacţiile acute severe de hipersensibilitate (de exemplu, şoc anafilactic) au fost observate foarte rar.
Tratamentul tre buie întrerupt la primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate după administrarea
de MIG -400. Trebuie iniţiate m ăsuri le medicale necesare în funcţie de simptome de către p ersonal
medical specializat .
Ibuprofen, substanţa activă din MIG -400, poate inhiba temporar funcţia trombocitelor (agregarea
trombocitară). De aceea, pacienţii cu tulburări de coagulare trebuie monitorizaţi cu atenţie.
În cazul administrării îndelungate a MIG -400 este necesară verificarea periodică a parametrilor
hepatici, a fun cţiei renale şi a hemoleucogramei.
În cazul utilizării îndelungate a analgezicelor, poate ap ăre a cefaleea , care nu trebuie tratată prin
creşterea dozelor de medicament.
În termeni generali, utilizarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
active analgezice, poate determina leziuni renale permanente, cu riscul de insuficienţă renală
(nefropatie determinată de analgezice ).
În cazuri excepţionale, pot apărea complicaţii infecţioase cutanate şi ale ţesuturilor moi grave în
timpul varicelei. Ca urmare, nu trebuie ignorat rolul AINS în agravarea acestor infecţii. De aceea, se
recomand ă evit area utiliz ării MIG -400 la pacienţii cu varicelă.
Consumul concomitent de alcool etilic cu AINS poate accentua reacţiile adverse ale substanţei active,
în special cele gastro -intestinale sau ale sistemului nervos central.
Referitor la afectarea fertilităţii feminine , vezi pct. 4.6.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ibuprofen (ca şi alte AINS) trebuie administrat cu prudenţă la asocierea cu următoarele medicamente:
Alte AINS, inclusiv salicilaţi:
Administrarea în asociere a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastro-
intestinale, datorită efectului sinergic. De aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de ibuprofen
cu alte AINS (vezi pct. 4.4).
Digoxină, fenitoină, litiu:
Utilizarea concomitentă de MIG-400 şi digoxină, fenitoină sau preparate cu litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. În cazul utili zării corecte (timp de maximum 4 zile) nu
este obligatorie verificarea concentratiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină.
5
Diuretice, inhibitori ai ECA, beta blocante şi antagonişti ai angiotensinei -II:
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente
antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală afectată în stadiu avansat (de exemplu, pac ienţi
deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală afectată), tratamentul cu un inhibitor al ECA , un
beta blocant sau un antagonist de angiotensină -II în asociere cu un medicament care inhibă
ciclooxigenaza poate determina o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, inclusiv cu posibilitatea
de apariţie a insuficienţei renale acute, care este, de o bicei, reversibilă. De aceea, asocieri le trebuie
administrate cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie
avută în vedere o monitorizare a funcţiei renale după iniţierea unui tratament în asociere şi periodic
după aceea .
Tratamentul concomitent de MIG-400
şi diuretice care economisesc potasiu poate determina
hiperkaliemie.
Corticosteroizi:
Risc crescut de ulceraţi e şi hemoragi e gastro-intestinal ă (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
Risc crescut de hemoragii gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Doze mici de acid acetilsalicilic :
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicil ic
asupra ag regării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece datele sunt limitate şi extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure
nu poate fi formulată o concluzie definitivă , în cazul ut ilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin
probabil să apară un efect relevant clinic, în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Metotrexat:
Administrarea MIG -400 în interval de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotr exat poate
determina creşterea concentraţiilor sanguine de metotrexat şi accentuarea efectului toxic al acestuia.
Ciclosporină:
Riscul efectului nefrotoxic al ciclosporinei este crescut prin administrarea în asociere a anumitor
antiinflamatoare nesteroid iene. Acest efect nu poate fi exclus în cazul asocierii ciclosporinei cu
ibuprofen.
Anticoagulante:
AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Derivaţi de sulfoniluree:
Studii clinice au evidenţiat existenţa unor i nteracţiuni între AINS şi antidiabetice ( derivaţi de
sulfoniluree ). Deşi până în prezent nu au fost descrise interacţiuni între ibuprofen şi derivaţii de
sulfoniluree, în cazul administrării în asociere a acestor medicamente se recomandă verificarea
valori lor glicemiei.
Tacrolimus:
Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul administrării în asociere a celor două medicamente.
Zidovudina:
Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţii hemofilici cu infecţie HIV
care iau concomitent zidovudină şi ibuprofen.
Probenecid şi sulfinpirazona:
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen.
6
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrio nare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează creşterea riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine în
prim a parte a sarcinii. Se consideră că riscul creşte cu doza şi cu durata tratamentului.
La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o
creştere a numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a numărului de cazuri letale embrio-
fetale. În plus, la animalele la care s- a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul
perioadei de organogeneză a fost raportată o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv
cardiovasculare.
Ibuprofen nu trebuie administrat în primul şi al doilea trimestru de sarcină decât dacă este absolut
necesar. În cazul în care ibuprofen este utilizat de o femeie care in tenţionează să rămână gravidă sau în
timpul primului şi al celui de al doilea trimes tru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, la fel şi
durata tratamentului.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:
- fătul la:
• toxicitate cardio pulmonară (cu închidere prematură a canalului art erial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate avansa până la insuficienţă renală cu oligohidramniosis;
- mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii la :
• o posibil ă prelungir e a timpului de sângerare, un efect antiagregant putând surve ni chiar la doze
foarte mici;
• inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofen este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea:
Substanţa activă, ibuprofen şi produşii de metaboliz are ai acesteia trec în laptele matern în cantităţi
mici. Deoarece până în prezent nu au fost observate efecte negative asupra copilului, nu este necesară
întreruperea obligatorie a alăptării în cazul tratamentului de scurtă durată.
Fertilitatea:
Există unele dovezi care indică faptul că inhibarea ciclooxigenazei/sintezei prostaglandinelor pot
determina reducerea fertilităţii la femei prin afectarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a con duce vehicule şi de a folosi utilaje
Deoarece în cazul utilizării MIG-400 în doze mari pot să apară reacţii adverse la nivelul sistemului
nervos central, cum sunt oboseala şi ameţelile, poate fi afectată, uneori, capacitatea de a conduce sau
de a folosi u tilaje. Aceasta este potenţată în cazul asocierii cu alcoolul etilic .
4.8 Reacţii adverse
Pentru evaluarea reacţiilor adverse se utilizează următoarea clasificare a frecvenţelor:
Foarte frecvente : ≥ 1/10
Frecvente : ≥ 1/100 şi 1/10
7
Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi 1/100
Rare : ≥ 1/10000 şi <1/1000
Foarte rare : <1/10000
C
u frecvenţă necunoscută : (care nu poate fi estimată din datele disponibile )
Lista cu următoarele reacţii adverse include toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu
ibuprofen, precum şi cele înregistrate în cursul tratamentului cu doze mari şi pe termen lung la
pacienţii cu afecţiuni reumatice. Frecvenţele menţionate, mai puţin frecvenţele foarte rare, se referă la
tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de până la 1200 mg ibuprofen în cazul formelor
farmaceutice pentru administrarea pe cale orală şi de maximum 1800 m g pentru supozitoare.
În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţionat faptul că sunt în principal
dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.
Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro -inte stinală. În special la
vârstnici , pot să apară ulcere gastro -duodenale , perforaţii sau hemoragii gastro- intestinale, uneori
letale (vezi pct. 4.4). În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, durer i abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale
colitei ulcerative şi ale bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecventă a fost observată gastrita. În
special , riscul de apariţie a hemoragiilor gastro -intestinale este dependent de dozele utilizate şi de
durata administrării.
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată , se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4).
Tulbură ri cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză).
Primele semne pot fi reprezenta te de febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale la nivelul cavităţii
bucale, simptome asemănătoare gripei, a patie severă, epistaxis şi hemoragii cutanate.
În tratamentul pe termen lung este necesară verificarea periodică a hemoleucogramei.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie,
agitaţie, iritabilitate sau astenie.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie şi mici hemoragii gastro -intestinale care, în cazuri excepţionale, pot
determina a nemie.
Mai puţin frecvente: ulcere gastro -intestinale, potenţial complicate cu hemoragii şi perforaţii.
Stomatită ulcerativă, agravarea colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită.
Foarte rare: esofagită, pancreatită, apariţia de stricturi intestina le, asemănătoare unor diafragme.
8
Pacienţii trebuie avertizaţi să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la
medic în cazul apariţiei unor dureri severe în etajul abdominal superior sau a melenei sau
hematemezei.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: apariţia de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală,
sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală acută.
De asemenea, rar, pot apărea leziuni ale parenchimului renal (necroză papilară) şi creşterea
concentraţiilor sanguine de acid uric.
De aceea, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei renale.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii buloase, inclusiv s indrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică.
În cazuri excepţionale, pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii ale ţesuturilor moi în timpul
varicelei (vezi şi „Infecţii şi infestări”).
Infecţii şi infestări
Foarte rar , au fost descri se cazuri de exacerbare a inflamaţiei din cursul infecţiilor (de exemplu,
apariţia fasciitei necrozante), care au coincis cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al antiinflamat oarelor
nesteroidiene.
Dacă în cursul tratamentului cu MIG -400 apar sau se agravează semnele unei infecţii, se recomandă ca
pacientul să se prezinte imediat la medic. Trebuie evaluată indicaţia de tratament
antiinfecţios/antibiotic.
Foarte rar, în cursul tratamentului cu ibuprofen a fost observată apariţia semnelor de meningită
aseptică, cu redoarea cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări ale stării de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, colagenoze mixte) par predispuşi la aceste simptome.
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, cu eritem cutanat tranzitoriu şi prurit, precum şi crize
de astm bronşic (posibil însoţite de pră buşirea tensiunii arteriale).
Pacientul trebuie instruit ca, în astfel de cazuri, să anunţe imediat un medic şi să întrerupă tratamentul
cu MIG -400.
Foarte rare: reacţii generale severe de hipersensibilitate. Acestea se pot manifesta ca edem facial, edem
lingual, edem laringian cu constricţia căilor aeriene, detresă respiratorie, tahicardie, prăbuşirea
tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial letal.
În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară
asistenţă medicală de urgenţă.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special în tratamentul de lungă durată, insuficienţă
hepatică, hepatită acută.
Tulburări psihice
Foarte rare: reacţii psihotice, depresie.
9
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului
Tulburări la nivelul sistemului nervos central , cum sunt cefalee, ameţeli, stare de confuzie şi pierderea
conştienţei (de asemenea şi convulsii mioclonice la copii) ca şi dureri abdominale, greaţă şi vărsături
pot să apară ca s imptome ale supradozaj ului. În plus, pot apărea hemoragii gastro- intestinale, precum
şi tulburări hepatice şi renale. Mai mult, poate apărea hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi
cianoză.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Nu există un antidot specific.
Pentru tratamentul intoxicaţiei se ţine seama de cantitatea ingerată, gradul intoxicaţiei şi simptomele
clinice folosind m ăsurile standard de terapi e intensivă
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutică: Preparate antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene. Derivaţi de acid
propionic
Codul ATC: M01AE01
Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele convenţionale de
inflamaţie din experimentele la anima le, s-a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de prostaglandine.
La om, ibuprofen are efect antipiretic, reduce durerea şi edemul asociate inflamaţiei. În plus, ibuprofen
inhibă agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-un
studi u, când o singură doză de ibuprofen de 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30
minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într -o formă farmaceutică cu eliberare
imediată, a apărut o scădere a efectului acidului aceti lsalicilic asupra formării tromboxanului sau a
agregării plachetare. Cu toate acest ea, deoarece aceste date sunt limitate şi extrapolările datelor ex vivo
la situaţiile clinice sunt nesigure , nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate
a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a
ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La administrarea pe cale orală, ibuprofen este parţial absorbit în stomac şi apoi absorbit complet în
intestinul subţire. După metabolizarea hepatică (hidroxilare, carboxila re), metaboliţii farmacologic
inactivi sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi biliară. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase şi la cei cu afecţiuni hepatice şi renale este de 1,8 –
3,5 ore, iar procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%. După administrarea
pe cale orală a unei forme farmaceutice cu eliberare normală, concentraţia plasmatică maximă este
atins ă după 1- 2 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofen a demonstrat în principal leziuni şi
ulceraţii la nivelul tractului gastro -intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene
ale ibuprofen. Î n studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofen .
10
Ibuprofen a determinat inhibiţia ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii
de animale (iepuri, şobol ani, şoareci). Studiile experimentale la şobolani şi iepuri au indicat faptul că
ibuprofen traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, un număr mare de
malformaţii (defecte septale ventriculare) au apărut la puii de şobolani .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
A midonglicolat de sodiu (tip A )
S tearat de magneziu
Film
Hipromeloză
M acrogol 4000
P ovidonă K 30
D ioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere opace din PVC /Al-hârtie sau PVC/Al a 10 comprimate filmate.
Es te posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Berlin-Chemie AG (Menarini Gro up)
Glienicker Weg 125,
D -12489 Berlin , Germania
Tel.: 030- 6707-0
Fax: 030- 6707-2120
www.berlin -chemie.de
11
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ)
2125/2009/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Martie 2008
Data reînnoirii autorizaţiei -Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 20 14
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MIG -400, comprimate filmate, 400 mg
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 400 mg .
Pentru lista tuturor excipienţilor, v ezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate oblongi, de culoare albă până la aproape albă, cu linie de rupere pe ambele feţe,
marcate cu „E” pe ambele părţi ale liniei de rupere, în partea superioară.
Comprimatul poate fi div izat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al
- durerii uşoare până la moderat severă
- febrei
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza este indicată în detaliu în tabelul de mai jos. La copii şi adolescenţi, doza de MIG -400 este
stabilită în funcţie de greutatea corporală sau vârstă, de regulă fiind de 7 până la 10 mg/kg pentru
fiecare priză, până la o doză maximă de 30 mg/kg ca doză totală zilnică.
Intervalul de dozare depinde de severitatea simptomelor şi de doza maximă zilnică. Nu trebuie să fie
mai mic de 6 ore.
Numai pentru utilizare de scurtă durată.
În cazul în care simptomele persistă mai mult de 4 zile , trebuie să vă adresaţi medicului.
Greutatea corporală
(Vârstă)
Doza unică
Doza maximă zilnică
20 kg - 29 kg
Copii cu vârsta între 6 şi 9 ani
200 mg ibuprofen 600 mg ibuprofen
30 kg - 39 kg
Copii cu vârsta între 10 şi 12 ani
200 mg ibuprofen 800 mg ibuprofen
≥ 40 kg
(a dolescenţi cu vârsta peste 12 ani şi
adulţi)
200 mg – 400 mg ibuprofen 1200 mg ibuprofen
2
Modul şi durata administrării
Comprimatele filmate de MIG-400 sunt înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, în timpul
mesei sau după masă. La pacienţii cu afecţiuni gastrice, se recomandă ca MIG -400 să se administreze
în timpul meselor.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici:
Nu este necesară ajustarea specială a dozei. Datorită profilului posibilelor reacţii adverse (vezi pct.
4.4), pacienţii vârstnici trebuie monitorizaţi cu deosebită atenţie.
Insuficienţă renală:
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată a funcţiei renale nu este necesa ră
reducerea dozei (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2):
La pacienţii cu afectare uşoară până la moderată a funcţiei hepatice nu este necesară reducerea dozei
(pentru pacienţii cu disfuncţ ie hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi:
Pentru utilizarea la copii şi adolescenţi, vezi , de asemenea, pct. 4.3.
4.3 Contraindicaţii
MIG -400
este contraindicat la pacienţii cu:
- hipersensibilitate la substanţa activă, ibuprofen sau la orica re dintre excipienţi;
- reacţii cunoscute în antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie după un
tratament anterior cu acid acetilsalicilic sau cu alte antiinflamatoare nesteroidiene;
- tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată ;
- ulcer gastro -duodenal /hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal /hemoragie
recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite);
- antecedente de hemoragie sau perforaţi e gastro -intestinală legate de tratamentul anterior cu AINS;
- hemoragi e cerebrovascular ă sau altă hemoragi e activ ă;
- afecţiuni hepatice sau renale severe;
- insuficienţă cardiacă severă;
- sarcină, în ultimul trimestru (vezi pct. 4.6),
şi la:
- copii sub 20 kg (6 ani), deoarece această conc entraţie nu este adecvată, datorită conţinutului în
substanţă activă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Siguranţa gastro -intestinală
Trebuie evitată utilizarea în asociere, de MIG -400 cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro- intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos) .
3
Vârstnici:
V ârstnici i prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiilor şi
perforaţiilor gastro- intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro- intestinale:
Pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului, au fost raportate hemoragii, ulceraţii şi
perforaţii gastro-intestinale care pot fi letale , cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale grave .
Riscul de hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale este superior odată cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie început cu doza minimă
disponibilă. Tratamentul în asociere cu protectoare gastrice (de exemplu , misoprostol sau inhibitori ai
pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită
tratament în asociere cu doze mici de aspirină sau cu alte medicamente care pot creşte riscul de
afecţiuni gastro- intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special vârstnici i, trebuie să raporteze orice
simptome neobişnuite a bdominale (mai ales hemoragii gastro -intestinale), în special în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Sunt necesare precauţii în cazul pacienţilor care primesc tratament în asociere cu medicamente care
pot creşte riscul de ulceraţii sau hemoragii, cum sunt glucocorticoizii orali, anticoagulante de tipul
warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare, cum este
aspirina (vezi pct. 4.5).
C ând apar hemoragii sau ulceraţii gastro -intestinale la pacienţii aflaţi în tratament c u MIG -400,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastro- intestinale (colită
ulcerativă, boală Crohn) , deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Efe cte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă este
necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului,
deoarece raportăril e au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special în doze
mari (2400 mg zilnic ) şi în tratamentul de lungă durată , se poate asocia cu un risc uşor crescut de
apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu , infarct miocardic sau accident vascular
cerebral). În ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu ,
≤ 1200 mg pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
Reacţii cutanate
Foarte rar , au fost raportate reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită
exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică la asocierea cu AINS (v ezi pct.
4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii în faza iniţială a
tratamentului: debutul reacţiei surv ine în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu MIG -400
trebuie întrerupt im ediat în cazul apariţiei unei erupţii cutanate, a leziunii
mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Alte precauţii:
MIG -400 trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc:
- în lupus eritematos sistemic (LES) şi în colagenoze mixte - risc crescut de meningită aseptică (vezi
pct. 4.8).
4
În mod special, este necesară o monitorizare atentă de către medic:
- în afecţiuni gastro-intestinale sau antecedente de boli intestinale inflamatorii cronice (colită
ulcerativă, boală Crohn);
- în hipertensiune arterială sau insuficienţă cardiacă;
- în insuficienţă renală;
- în disfuncţie hepatică;
- imediat după intervenţii chirurghicale majore;
- la pacienţi care suferă de febra fânului, polipi nazal i sau boli respiratorii obstr uctive cronice,
deoarece aceştia au un risc crescut de apariţie a reacţiilor alergice. Acestea se pot manifesta sub
forma crizelor de astm bronşic (aşa-numitul astm indus de AINS ), a edemului Quincke sau
urticariei;
- la pacienţii care au reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia au un risc crescut de apariţie a
reacţiilor de hipersensibilitate şi în cazul utilizării MIG -400.
Reacţiile acute severe de hipersensibilitate (de exemplu, şoc anafilactic) au fost observate foarte rar.
Tratamentul tre buie întrerupt la primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate după administrarea
de MIG -400. Trebuie iniţiate m ăsuri le medicale necesare în funcţie de simptome de către p ersonal
medical specializat .
Ibuprofen, substanţa activă din MIG -400, poate inhiba temporar funcţia trombocitelor (agregarea
trombocitară). De aceea, pacienţii cu tulburări de coagulare trebuie monitorizaţi cu atenţie.
În cazul administrării îndelungate a MIG -400 este necesară verificarea periodică a parametrilor
hepatici, a fun cţiei renale şi a hemoleucogramei.
În cazul utilizării îndelungate a analgezicelor, poate ap ăre a cefaleea , care nu trebuie tratată prin
creşterea dozelor de medicament.
În termeni generali, utilizarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
active analgezice, poate determina leziuni renale permanente, cu riscul de insuficienţă renală
(nefropatie determinată de analgezice ).
În cazuri excepţionale, pot apărea complicaţii infecţioase cutanate şi ale ţesuturilor moi grave în
timpul varicelei. Ca urmare, nu trebuie ignorat rolul AINS în agravarea acestor infecţii. De aceea, se
recomand ă evit area utiliz ării MIG -400 la pacienţii cu varicelă.
Consumul concomitent de alcool etilic cu AINS poate accentua reacţiile adverse ale substanţei active,
în special cele gastro -intestinale sau ale sistemului nervos central.
Referitor la afectarea fertilităţii feminine , vezi pct. 4.6.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ibuprofen (ca şi alte AINS) trebuie administrat cu prudenţă la asocierea cu următoarele medicamente:
Alte AINS, inclusiv salicilaţi:
Administrarea în asociere a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastro-
intestinale, datorită efectului sinergic. De aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de ibuprofen
cu alte AINS (vezi pct. 4.4).
Digoxină, fenitoină, litiu:
Utilizarea concomitentă de MIG-400 şi digoxină, fenitoină sau preparate cu litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. În cazul utili zării corecte (timp de maximum 4 zile) nu
este obligatorie verificarea concentratiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină.
5
Diuretice, inhibitori ai ECA, beta blocante şi antagonişti ai angiotensinei -II:
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente
antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală afectată în stadiu avansat (de exemplu, pac ienţi
deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală afectată), tratamentul cu un inhibitor al ECA , un
beta blocant sau un antagonist de angiotensină -II în asociere cu un medicament care inhibă
ciclooxigenaza poate determina o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, inclusiv cu posibilitatea
de apariţie a insuficienţei renale acute, care este, de o bicei, reversibilă. De aceea, asocieri le trebuie
administrate cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie
avută în vedere o monitorizare a funcţiei renale după iniţierea unui tratament în asociere şi periodic
după aceea .
Tratamentul concomitent de MIG-400
şi diuretice care economisesc potasiu poate determina
hiperkaliemie.
Corticosteroizi:
Risc crescut de ulceraţi e şi hemoragi e gastro-intestinal ă (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
Risc crescut de hemoragii gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Doze mici de acid acetilsalicilic :
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicil ic
asupra ag regării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece datele sunt limitate şi extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure
nu poate fi formulată o concluzie definitivă , în cazul ut ilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin
probabil să apară un efect relevant clinic, în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Metotrexat:
Administrarea MIG -400 în interval de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotr exat poate
determina creşterea concentraţiilor sanguine de metotrexat şi accentuarea efectului toxic al acestuia.
Ciclosporină:
Riscul efectului nefrotoxic al ciclosporinei este crescut prin administrarea în asociere a anumitor
antiinflamatoare nesteroid iene. Acest efect nu poate fi exclus în cazul asocierii ciclosporinei cu
ibuprofen.
Anticoagulante:
AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Derivaţi de sulfoniluree:
Studii clinice au evidenţiat existenţa unor i nteracţiuni între AINS şi antidiabetice ( derivaţi de
sulfoniluree ). Deşi până în prezent nu au fost descrise interacţiuni între ibuprofen şi derivaţii de
sulfoniluree, în cazul administrării în asociere a acestor medicamente se recomandă verificarea
valori lor glicemiei.
Tacrolimus:
Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul administrării în asociere a celor două medicamente.
Zidovudina:
Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţii hemofilici cu infecţie HIV
care iau concomitent zidovudină şi ibuprofen.
Probenecid şi sulfinpirazona:
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen.
6
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrio nare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează creşterea riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine în
prim a parte a sarcinii. Se consideră că riscul creşte cu doza şi cu durata tratamentului.
La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o
creştere a numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a numărului de cazuri letale embrio-
fetale. În plus, la animalele la care s- a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul
perioadei de organogeneză a fost raportată o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv
cardiovasculare.
Ibuprofen nu trebuie administrat în primul şi al doilea trimestru de sarcină decât dacă este absolut
necesar. În cazul în care ibuprofen este utilizat de o femeie care in tenţionează să rămână gravidă sau în
timpul primului şi al celui de al doilea trimes tru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, la fel şi
durata tratamentului.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:
- fătul la:
• toxicitate cardio pulmonară (cu închidere prematură a canalului art erial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate avansa până la insuficienţă renală cu oligohidramniosis;
- mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii la :
• o posibil ă prelungir e a timpului de sângerare, un efect antiagregant putând surve ni chiar la doze
foarte mici;
• inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofen este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea:
Substanţa activă, ibuprofen şi produşii de metaboliz are ai acesteia trec în laptele matern în cantităţi
mici. Deoarece până în prezent nu au fost observate efecte negative asupra copilului, nu este necesară
întreruperea obligatorie a alăptării în cazul tratamentului de scurtă durată.
Fertilitatea:
Există unele dovezi care indică faptul că inhibarea ciclooxigenazei/sintezei prostaglandinelor pot
determina reducerea fertilităţii la femei prin afectarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a con duce vehicule şi de a folosi utilaje
Deoarece în cazul utilizării MIG-400 în doze mari pot să apară reacţii adverse la nivelul sistemului
nervos central, cum sunt oboseala şi ameţelile, poate fi afectată, uneori, capacitatea de a conduce sau
de a folosi u tilaje. Aceasta este potenţată în cazul asocierii cu alcoolul etilic .
4.8 Reacţii adverse
Pentru evaluarea reacţiilor adverse se utilizează următoarea clasificare a frecvenţelor:
Foarte frecvente : ≥ 1/10
Frecvente : ≥ 1/100 şi 1/10
7
Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi 1/100
Rare : ≥ 1/10000 şi <1/1000
Foarte rare : <1/10000
C
u frecvenţă necunoscută : (care nu poate fi estimată din datele disponibile )
Lista cu următoarele reacţii adverse include toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu
ibuprofen, precum şi cele înregistrate în cursul tratamentului cu doze mari şi pe termen lung la
pacienţii cu afecţiuni reumatice. Frecvenţele menţionate, mai puţin frecvenţele foarte rare, se referă la
tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de până la 1200 mg ibuprofen în cazul formelor
farmaceutice pentru administrarea pe cale orală şi de maximum 1800 m g pentru supozitoare.
În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţionat faptul că sunt în principal
dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.
Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro -inte stinală. În special la
vârstnici , pot să apară ulcere gastro -duodenale , perforaţii sau hemoragii gastro- intestinale, uneori
letale (vezi pct. 4.4). În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, durer i abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale
colitei ulcerative şi ale bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecventă a fost observată gastrita. În
special , riscul de apariţie a hemoragiilor gastro -intestinale este dependent de dozele utilizate şi de
durata administrării.
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată , se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4).
Tulbură ri cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză).
Primele semne pot fi reprezenta te de febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale la nivelul cavităţii
bucale, simptome asemănătoare gripei, a patie severă, epistaxis şi hemoragii cutanate.
În tratamentul pe termen lung este necesară verificarea periodică a hemoleucogramei.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie,
agitaţie, iritabilitate sau astenie.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie şi mici hemoragii gastro -intestinale care, în cazuri excepţionale, pot
determina a nemie.
Mai puţin frecvente: ulcere gastro -intestinale, potenţial complicate cu hemoragii şi perforaţii.
Stomatită ulcerativă, agravarea colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită.
Foarte rare: esofagită, pancreatită, apariţia de stricturi intestina le, asemănătoare unor diafragme.
8
Pacienţii trebuie avertizaţi să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la
medic în cazul apariţiei unor dureri severe în etajul abdominal superior sau a melenei sau
hematemezei.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: apariţia de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală,
sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală acută.
De asemenea, rar, pot apărea leziuni ale parenchimului renal (necroză papilară) şi creşterea
concentraţiilor sanguine de acid uric.
De aceea, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei renale.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii buloase, inclusiv s indrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică.
În cazuri excepţionale, pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii ale ţesuturilor moi în timpul
varicelei (vezi şi „Infecţii şi infestări”).
Infecţii şi infestări
Foarte rar , au fost descri se cazuri de exacerbare a inflamaţiei din cursul infecţiilor (de exemplu,
apariţia fasciitei necrozante), care au coincis cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al antiinflamat oarelor
nesteroidiene.
Dacă în cursul tratamentului cu MIG -400 apar sau se agravează semnele unei infecţii, se recomandă ca
pacientul să se prezinte imediat la medic. Trebuie evaluată indicaţia de tratament
antiinfecţios/antibiotic.
Foarte rar, în cursul tratamentului cu ibuprofen a fost observată apariţia semnelor de meningită
aseptică, cu redoarea cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări ale stării de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, colagenoze mixte) par predispuşi la aceste simptome.
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, cu eritem cutanat tranzitoriu şi prurit, precum şi crize
de astm bronşic (posibil însoţite de pră buşirea tensiunii arteriale).
Pacientul trebuie instruit ca, în astfel de cazuri, să anunţe imediat un medic şi să întrerupă tratamentul
cu MIG -400.
Foarte rare: reacţii generale severe de hipersensibilitate. Acestea se pot manifesta ca edem facial, edem
lingual, edem laringian cu constricţia căilor aeriene, detresă respiratorie, tahicardie, prăbuşirea
tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial letal.
În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară
asistenţă medicală de urgenţă.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special în tratamentul de lungă durată, insuficienţă
hepatică, hepatită acută.
Tulburări psihice
Foarte rare: reacţii psihotice, depresie.
9
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului
Tulburări la nivelul sistemului nervos central , cum sunt cefalee, ameţeli, stare de confuzie şi pierderea
conştienţei (de asemenea şi convulsii mioclonice la copii) ca şi dureri abdominale, greaţă şi vărsături
pot să apară ca s imptome ale supradozaj ului. În plus, pot apărea hemoragii gastro- intestinale, precum
şi tulburări hepatice şi renale. Mai mult, poate apărea hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi
cianoză.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Nu există un antidot specific.
Pentru tratamentul intoxicaţiei se ţine seama de cantitatea ingerată, gradul intoxicaţiei şi simptomele
clinice folosind m ăsurile standard de terapi e intensivă
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutică: Preparate antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene. Derivaţi de acid
propionic
Codul ATC: M01AE01
Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele convenţionale de
inflamaţie din experimentele la anima le, s-a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de prostaglandine.
La om, ibuprofen are efect antipiretic, reduce durerea şi edemul asociate inflamaţiei. În plus, ibuprofen
inhibă agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-un
studi u, când o singură doză de ibuprofen de 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30
minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într -o formă farmaceutică cu eliberare
imediată, a apărut o scădere a efectului acidului aceti lsalicilic asupra formării tromboxanului sau a
agregării plachetare. Cu toate acest ea, deoarece aceste date sunt limitate şi extrapolările datelor ex vivo
la situaţiile clinice sunt nesigure , nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate
a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a
ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La administrarea pe cale orală, ibuprofen este parţial absorbit în stomac şi apoi absorbit complet în
intestinul subţire. După metabolizarea hepatică (hidroxilare, carboxila re), metaboliţii farmacologic
inactivi sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi biliară. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase şi la cei cu afecţiuni hepatice şi renale este de 1,8 –
3,5 ore, iar procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%. După administrarea
pe cale orală a unei forme farmaceutice cu eliberare normală, concentraţia plasmatică maximă este
atins ă după 1- 2 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofen a demonstrat în principal leziuni şi
ulceraţii la nivelul tractului gastro -intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene
ale ibuprofen. Î n studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofen .
10
Ibuprofen a determinat inhibiţia ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii
de animale (iepuri, şobol ani, şoareci). Studiile experimentale la şobolani şi iepuri au indicat faptul că
ibuprofen traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, un număr mare de
malformaţii (defecte septale ventriculare) au apărut la puii de şobolani .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
A midonglicolat de sodiu (tip A )
S tearat de magneziu
Film
Hipromeloză
M acrogol 4000
P ovidonă K 30
D ioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere opace din PVC /Al-hârtie sau PVC/Al a 10 comprimate filmate.
Es te posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Berlin-Chemie AG (Menarini Gro up)
Glienicker Weg 125,
D -12489 Berlin , Germania
Tel.: 030- 6707-0
Fax: 030- 6707-2120
www.berlin -chemie.de
11
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ)
2125/2009/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Martie 2008
Data reînnoirii autorizaţiei -Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 20 14
