HUMULIN R 100 UI/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Humulin R 100 UI/ml soluţie injectabilă în flacon
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medicamentele Humulin conţin insulină umană de biosinteză (produsă pe Escherichia coli prin tehnologie
ADN recombinant).
Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine insulină umană regular 100 UI.
Un flacon conţine 10 ml echivalent cu 1000 UI insulină regular.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă în flacon
Humulin R este o soluţie apoasă, sterilă, limpede, incoloră, cu un pH ajustat între 7-7,8.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea homeostaziei glucozei.
Humulin este, de asemenea, indicat pentru controlul iniţial al diabetului zaharat şi al diabetului zaharat în
sarcină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin R trebuie administrat injectabil subcutanat, dar poate fi administrat, chiar dacă nu este
recomandat uzual, şi intramuscular. Poate fi administrat, de asemenea, intravenos.
Preparatele de insulină se administrează, de obicei, subcutanat, la nivelul peretelui abdominal. Se pot
administra, de asemenea, la nivelul coapsei, regiunii fesiere sau deltoidiene. Locurile de injectare ale
preparatului insulinic trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice; aceeaşi regiune
nu trebuie folosită mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu se puncţioneze
un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul căruia s-a efectuat injectarea nu
trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească tehnicile corecte de injectare.
2
Humulin N (insulină izofan) poate fi administrat în combinaţie cu Humulin R (insulină regular) (vezi pct.
6.6).
4.3 Contraindicaţii
- Hipoglicemie.
- Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia situaţiilor în care
insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
- Cu excepţia Humulin R, nici un preparat Humulin nu trebuie administrat intravenos, în nici un fel de
circumstanţe.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înlocuirea altui medicament sau a altui tip de insulină cu Humulin trebuie făcută numai sub supraveghere
medicală strictă. Schimbările survenite în concentraţie, marcă (producător), tip (solubilă, izofan, mixtă
etc.), specie (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metodă de fabricaţie (tehnologie ADN
recombinant versus insulină animală) pot necesita modificări ale dozei.
Pacienţii la care tratamentul anterior cu insulină animală este înlocuit cu insulină umană pot necesita
ajustarea dozei faţă de cea a insulinei uzuale. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face
de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.
Câţiva pacienţi care au prezentat reacţii hipoglicemice, după ce au fost transferaţi de pe insulină animală
pe insulină umană, au raportat că simptomele precoce de avertizare au fost mai puţin evidente sau au fost
diferite faţă de cele din timpul tratamentului cu insulină animală. Pacienţii la care controlul glicemiei este
esenţial îmbunătăţit, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot prezenta o scădere sau o lipsă de
percepţie a simptomelor de avertizare obişnuite şi trebuie sfătuiţi în acest sens. Alte condiţii, care pot face
ca simptomele precoce de avertizare în caz de hipoglicemie să se modifice sau să devină mai puţin
pronunţate, includ: durata lungă a diabetului zaharat, neuropatia diabetică sau administrarea de
medicamente cum sunt beta-blocantele. Reacţiile hipoglicemice sau hiperglicemice necorectate pot să
determine pierderea conştienţei, comă sau deces.
Folosirea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino-
dependent, pot determina hiperglicemie şi cetoacidoză, condiţii cu potenţial letal.
Tratamentul cu insulină umană poate să determine formarea de anticorpi, dar titrul anticorpilor este mai
mic comparativ cu titrul anticorpilor în cazul administrării de insulină animală purificată.
Necesarul de insulină poate să se modifice semnificativ în afecţiunile suprarenaliene, hipofizare sau
tiroidiene şi în prezenţa insuficienţei renale sau hepatice.
Necesarul de insulină poate fi crescut în cursul bolilor intercurente sau al tulburărilor emoţionale.
Combinaţia Humulin R cu pioglitazonă:
Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă când tiazolidindionele sunt utilizate în combinaţie cu
insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru
trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul cu combinaţia pioglitazonă şi Humulin R.
Dacă combinaţia este utilizată, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor
insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Pioglitazona trebuie întreruptă, dacă apare orice
simptom de deteriorare a funţiei cardiace.
3
Ajustarea dozelor de insulină poate fi necesară şi dacă pacienţii îşi modifică nivelul activităţii fizice sau îşi
modifică dieta.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se ştie că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei. Medicul trebuie să aibă în vedere
interacţiunile posibile şi să întrebe pacienţii despre celelalte medicamente cu care sunt trataţi, suplimentar
faţă de insulina umană.
Necesarul de insulină poate fi crescut de substanţele cu acţiune de creştere a glicemiei, cum sunt
glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, hormon de creştere, danazol, beta 2-simpatomimetice (cum sunt
ritodrină, salbutamol, terbutalină), tiazide.
Necesarul de insulină poate să scadă dacă se administrează concomitent substanţe cu acţiune de scădere a
glicemiei, cum sunt antidiabetice orale, salicilaţi (de exemplu, acidul acetilsalicilic), anumite antidepresive
(inhibitori de monoaminooxidază), anumiţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril,
enalapril), medicamente beta-blocante neselective şi alcool etilic.
Analogii somatostatinei (octreotid, lanreotid) pot fie să scadă, fie să crească, necesarul de insulină.
Medicul trebuie consultat atunci când, la insulina umană se administrează suplimentar medicamente ( vezi
pct.4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Este esenţială menţinerea unui bun control al pacientei tratate cu insulină (diabet insulino-dependent sau
diabet gestaţional), pe toată perioada sarcinii. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului
trimestru de sarcină şi creşte în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Pacientele
diagnosticate cu diabet trebuie sfătuite să informeze medicul dacă sunt gravide sau intenţionează să
rămână gravide.
În cazul gravidelor cu diabet este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemiei, precum şi al stării
generale de sănătate.
Pacientele diagnosticate cu diabet care alăptează pot necesita ajustări ale dozelor de insulină şi/sau ale
dietei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Capacitatea pacientului de a se concentra şi a reacţiona poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei.
Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt de importanţă specială (de
exemplu, conducerea vehiculelor sau folosirea unui utilaj).
Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii
vehiculelor, mai ales cei la care simptomele de avertizare în caz de hipoglicemie sunt absente sau sunt de
intensitate mică, precum şi cei care au episoade de hipoglicemie frecvente. În aceste circumstanţe,
recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor ar trebui reconsiderată.
4.8 Reacţii adverse
Cea mai frecventă reacţie adversă a terapiei cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate
determina pierderea stării de conştienţă şi, în cazuri extreme, chiar deces. Nu sunt prezentate frecvenţe
specifice pentru hipoglicemie, deoarece hipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină administrate
cât şi al altor factori, de exemplu dieta urmată sau exerciţiile fizice efectuate de către pacient.
Reacţiile de hipersensibilitate locală sunt frecvente (≥1/100 şi <1/10). Pot să apară eritem, inflamaţie şi
prurit la nivelul locului de administrare. Aceste condiţii sunt, de obicei, tranzitorii şi dispar în câteva zile
4
până la câteva săptămâni. În unele cazuri aceste reacţii locale pot avea legătură cu alţi factori decât
insulina, cum sunt substanţele iritante din soluţia folosită pentru dezinfectarea locului de administrare sau
o tehnică de injectare greşită.
Reacţia de hipersensibilitate sistemică, foarte rară (<1/10000), dar potenţial mai gravă, este o reacţie
alergică generalizată la insulină. Aceasta poate produce erupţii cutanate tranzitorii generalizate, dispnee,
wheezing, scăderea tensiunii arteriale, puls accelerat sau transpiraţii. Cazurile severe de hipersensibilitate
generalizată pot pune viaţa în pericol.
În cazurile rare de hipersensibilitate severă la Humulin este necesară instituirea imediată a tratamentului
adecvat. Poate fi necesară înlocuirea tratamentului cu insulină sau instituirea unui tratament de
desensibilizare.
Lipodistrofia care poate să apară la nivelul locului de administrare este mai puţin frecventă (≥1/1000 şi
<1/100).
În timpul tratamentului cu insulină s-a raportat apariţia edemelor, în special când controlul metabolic
anterior nu este eficace, este ameliorat prin tratament intensiv cu insulină.
4.9 Supradozaj
Nu se poate defini precis supradozajul cu insulină, deoarece glicemia este rezultatul unor interacţiuni
complexe între concentraţia plasmatică a insulinei, disponibilitatea glucozei şi alte procese metabolice.
Hipoglicemia poate să apară ca rezultat al unui exces de insulină, în relaţie cu aportul de alimente şi
consumul de energie.
Hipoglicemia poate fi asociată cu letargie, confuzie, palpitaţii, cefalee, transpiraţii şi vărsături.
Episoadele hipoglicemice uşoare răspund la administrarea orală de glucoză sau produse ce conţin zahăr.
Episoadele hipoglicemice severe pot fi tratate prin administrarea intramusculară sau subcutanată de
glucagon, urmată de administrarea orală de carbohidraţi, după ce pacientul îşi revine suficient. Dacă
pacientul nu răspunde la glucagon, trebuie să se administrează intravenos soluţie de glucoză.
Dacă pacientul este comatos, glucagonul va fi administrat intramuscular sau subcutanat. Totuşi, dacă
glucagonul nu este disponibil sau dacă pacientul nu răspunde la administrarea de glucagon, se va
administra intravenos soluţie de glucoză. Pacientului i se va administra o masă imediat ce îşi recapătă
starea de conştienţă.
Poate fi necesară administrarea orală susţinută de carbohidraţi şi menţinerea pacientului sub observaţie
deoarece, după o aparentă recuperare clinică, se poate reinstala hipoglicemia.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: insulină şi analogi cu acţiune rapidă, injectabile, codul ATC: A10AB01
Activitatea principală a insulinei este reglarea metabolismului glucozei.
În plus, insulina are şi câteva acţiuni anabolice şi anti-catabolice în diferite ţesuturi. La nivelul ţesutului
muscular, acestea includ creşterea sintezei de glicogen, acizi graşi, glicerol şi proteine, creşterea captării
de aminoacizi, cu scăderea glicogenolizei, gluconeogenezei, cetogenezei, lipolizei, catabolismului proteic
şi a eliminării de aminoacizi.
După administrarea subcutanată, profilul tipic al activităţii (curba de utilizare a glucozei) este ilustrat mai
jos.
Variaţiile în timp şi/sau intensitate ale activităţii insulinei care se pot întâlni la pacienţi sunt ilustrate prin
suprafaţa umbrită. Variabilitatea inter-individuală depinde de factori cum sunt mărimea dozei, temperatura
la nivelul locului de administrare şi activitatea fizică a pacientului.
5
Humulin R
Timpul (ore)
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea metabolică a acestui hormon. În consecinţă, este mai utilă
examinarea curbelor de utilizare a glucozei (aşa cum s-a discutat mai sus), atunci când se ia în considerare
activitatea insulinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Humulin este o insulină umană produsă prin tehnologie ADN recombinant. În studiile de toxicitate
subcronică nu s-au raportat evenimente grave. Într-o serie de teste de toxicitate genetică efectuate in vitro
şi in vivo, insulina umană nu a prezentat efect mutagen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metacrezol
Glicerol
Apă pentru preparate injectabile
Următorii excipienţi pot fi utilizaţi pentru ajustarea pH-ului: acid clorhidric şi/sau hidroxid de sodiu.
6.2 Incompatibilităţi
Preparatele de Humulin nu trebuie amestecate cu insuline ale altor producători sau cu insuline de origine
animală.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon nedesigilat
2 ani
După prima utilizare
28 zile
Activitatea insulinei
6
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se congela. A nu se expune la căldură excesivă sau la lumina directă a soarelui.
A se păstra în ambalajul original.
Flacoane nedeschise
A se păstra la frigider (2C - 8C).
După prima utilizare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă tip I, cu dop din cauciuc prevăzut cu capsă din aluminiu şi capac din plastic a
10 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare:
Flacon a 10 ml soluţie injectabilă destinat folosirii împreună cu o seringă adecvată (gradată pentru
100 UI/ml).
a) Prepararea unei doze
Flacoanele care conţin Humulin R nu necesită resuspendare şi nu trebuie folosite decât dacă soluţia este
limpede, incoloră, fără particule solide vizibile şi are aspect apos.
Amestecarea insulinelor: insulina cu acţiune mai rapidă trebuie trasă prima în seringă, pentru a preveni
contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Este preferabil ca administrarea să se facă
direct după amestecare. Dacă, totuşi, este necesară o amânare, trebuie urmată aceeaşi procedură.
Ca alternativă, pentru administrarea corectă a fiecărei forme de prezentare se pot folosi seringi separate
sau cartuşe separate de Humulin R şi Humulin N.
A se pregăti seringa înainte de fiecare administrare, conform instrucţiunilor medicului sau asistentei
medicale.
A se folosi o seringă gradată, în conformitate cu concentraţia insulinei ce va fi administrată.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei medicale.
Locul administrărilor trebuie schimbat, astfel încât un acelaşi loc să nu fie folosit mai des decât
aproximativ o dată pe lună.
Fiecare cutie conţine un prospect cu instrucţiuni referitoare la modul de administrare al insulinei.
Acele nu se refolosesc. Aruncaţi acele cu grijă. Acele şi seringile nu trebuie folosite decât de o persoană.
Flacoanele se pot folosi până la golire, după care se vor arunca într-un mod adecvat.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lilly France S.A.S.
24 Boulevard Vital Bouhot, CS 50004, 92521, NEUILLY SUR SEINE CEDEX, Franţa
7
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10080/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Humulin R 100 UI/ml soluţie injectabilă în cartuş
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medicamentele Humulin conţin insulină umană de biosinteză (produsă pe Escherichia coli prin tehnologie
ADN recombinant).
Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine insulină umană regular 100 UI.
Fiecare cartuş conţine 3 ml soluţie injectabilă, echivalent cu insulină regular 300 UI.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă în cartuş
Humulin R este o soluţie apoasă, sterilă, limpede, incoloră, cu un pH ajustat între 7-7,8.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea homeostaziei glucozei.
Humulin este, de asemenea, indicat pentru controlul iniţial al diabetului zaharat şi al diabetului zaharat în
sarcină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin R trebuie administrat injectabil subcutanat, dar poate fi administrat, chiar dacă nu este
recomandat uzual, şi intramuscular. Poate fi administrat, de asemenea, intravenos.
Preparatele de insulină se administrează, de obicei, subcutanat, la nivelul peretelui abdominal. Se pot
administra, de asemenea, la nivelul coapsei, regiunii fesiere sau deltoidiene. Locurile de injectare ale
preparatului insulinic trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice; aceeaşi regiune
nu trebuie folosită mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu se puncţioneze
un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul căruia s-a efectuat injectarea nu
trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească tehnicile corecte de injectare.
9
Humulin N (insulină izofan) poate fi administrat în combinaţie cu Humulin R (insulină regular) (vezi pct.
6.6).
4.3 Contraindicaţii
- Hipoglicemie.
- Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia situaţiilor în care
insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
- Cu excepţia Humulin R, nici un preparat Humulin nu trebuie administrat intravenos, în nici un fel de
circumstanţe.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înlocuirea altui medicament sau a altui tip de insulină cu Humulin trebuie făcută numai sub supraveghere
medicală strictă. Schimbările survenite în concentraţie, marcă (producător), tip (solubilă, izofan, mixtă
etc.), specie (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metodă de fabricaţie (tehnologie ADN
recombinant versus insulină animală) pot necesita modificări ale dozei.
Pacienţii la care tratamentul anterior cu insulină animală este înlocuit cu insulină umană pot necesita
ajustarea dozei faţă de cea a insulinei uzuale. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face
de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.
Câţiva pacienţi care au prezentat reacţii hipoglicemice, după ce au fost transferaţi de pe insulină animală
pe insulină umană, au raportat că simptomele precoce de avertizare au fost mai puţin evidente sau au fost
diferite faţă de cele din timpul tratamentului cu insulină animală. Pacienţii la care controlul glicemiei este
esenţial îmbunătăţit, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot prezenta o scădere sau o lipsă de
percepţie a simptomelor de avertizare obişnuite şi trebuie sfătuiţi în acest sens. Alte condiţii, care pot face
ca simptomele precoce de avertizare în caz de hipoglicemie să se modifice sau să devină mai puţin
pronunţate, includ: durata lungă a diabetului zaharat, neuropatia diabetică sau administrarea de
medicamente cum sunt beta-blocantele. Reacţiile hipoglicemice sau hiperglicemice necorectate pot să
determine pierderea conştienţei, comă sau deces.
Folosirea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino-
dependent, pot determina hiperglicemie şi cetoacidoză, condiţii cu potenţial letal.
Tratamentul cu insulină umană poate să determine formarea de anticorpi, dar titrul anticorpilor este mai
mic comparativ cu titrul anticorpilor în cazul administrării de insulină animală purificată.
Necesarul de insulină poate să se modifice semnificativ în afecţiunile suprarenaliene, hipofizare sau
tiroidiene şi în prezenţa insuficienţei renale sau hepatice.
Necesarul de insulină poate fi crescut în cursul bolilor intercurente sau al tulburărilor emoţionale.
Combinaţia Humulin R cu pioglitazonă:
Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă când tiazolidindionele sunt utilizate în combinaţie cu
insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru
trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul cu combinaţia pioglitazonă şi Humulin R.
Dacă combinaţia este utilizată, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor
insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Pioglitazona trebuie întreruptă, dacă apare orice
simptom de deteriorare a funţiei cardiace.
10
Ajustarea dozelor de insulină poate fi necesară şi dacă pacienţii îşi modifică nivelul activităţii fizice sau îşi
modifică dieta.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se ştie că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei. Medicul trebuie să aibă în vedere
interacţiunile posibile şi să întrebe pacienţii despre celelalte medicamente cu care sunt trataţi, suplimentar
faţă de insulina umană.
Necesarul de insulină poate fi crescut de substanţele cu acţiune de creştere a glicemiei, cum sunt
glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, hormon de creştere, danazol, beta 2-simpatomimetice (cum sunt
ritodrină, salbutamol, terbutalină), tiazide.
Necesarul de insulină poate să scadă dacă se administrează concomitent substanţe cu acţiune de scădere a
glicemiei, cum sunt antidiabetice orale, salicilaţi (de exemplu, acidul acetilsalicilic), anumite antidepresive
(inhibitori de monoaminooxidază), anumiţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril,
enalapril), medicamente beta-blocante neselective şi alcool etilic.
Analogii somatostatinei (octreotid, lanreotid) pot fie să scadă, fie să crească, necesarul de insulină.
Medicul trebuie consultat atunci când, la insulina umană se administrează suplimentar medicamente ( vezi
pct.4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Este esenţială menţinerea unui bun control al pacientei tratate cu insulină (diabet insulino-dependent sau
diabet gestaţional), pe toată perioada sarcinii. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului
trimestru de sarcină şi creşte în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Pacientele
diagnosticate cu diabet trebuie sfătuite să informeze medicul dacă sunt gravide sau intenţionează să
rămână gravide.
În cazul gravidelor cu diabet este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemiei, precum şi al stării
generale de sănătate.
Pacientele diagnosticate cu diabet care alăptează pot necesita ajustări ale dozelor de insulină şi/sau ale
dietei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Capacitatea pacientului de a se concentra şi a reacţiona poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei.
Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt de importanţă specială (de
exemplu, conducerea vehiculelor sau folosirea unui utilaj).
Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii
vehiculelor, mai ales cei la care simptomele de avertizare în caz de hipoglicemie sunt absente sau sunt de
intensitate mică, precum şi cei care au episoade de hipoglicemie frecvente. În aceste circumstanţe,
recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor ar trebui reconsiderată.
4.8 Reacţii adverse
Cea mai frecventă reacţie adversă a terapiei cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate
determina pierderea stării de conştienţă şi, în cazuri extreme, chiar deces. Nu sunt prezentate frecvenţe
specifice pentru hipoglicemie, deoarece hipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină administrate
cât şi al altor factori, de exemplu dieta urmată sau exerciţiile fizice efectuate de către pacient.
Reacţiile de hipersensibilitate locală sunt frecvente (≥1/100 şi <1/10). Pot să apară eritem, inflamaţie şi
prurit la nivelul locului de administrare. Aceste condiţii sunt, de obicei, tranzitorii şi dispar în câteva zile
11
până la câteva săptămâni. În unele cazuri aceste reacţii locale pot avea legătură cu alţi factori decât
insulina, cum sunt substanţele iritante din soluţia folosită pentru dezinfectarea locului de administrare sau
o tehnică de injectare greşită.
Reacţia de hipersensibilitate sistemică, foarte rară (<1/10000), dar potenţial mai gravă, este o reacţie
alergică generalizată la insulină. Aceasta poate produce erupţii cutanate tranzitorii generalizate, dispnee,
wheezing, scăderea tensiunii arteriale, puls accelerat sau transpiraţii. Cazurile severe de hipersensibilitate
generalizată pot pune viaţa în pericol.
În cazurile rare de hipersensibilitate severă la Humulin este necesară instituirea imediată a tratamentului
adecvat. Poate fi necesară înlocuirea tratamentului cu insulină sau instituirea unui tratament de
desensibilizare.
Lipodistrofia care poate să apară la nivelul locului de administrare este mai puţin frecventă (≥1/1000 şi
<1/100).
În timpul tratamentului cu insulină s-a raportat apariţia edemelor, în special când controlul metabolic
anteriornu este eficace, este ameliorat prin tratament intensiv cu insulină.
4.9 Supradozaj
Nu se poate defini precis supradozajul cu insulină, deoarece glicemia este rezultatul unor interacţiuni
complexe între concentraţia plasmatică a insulinei, disponibilitatea glucozei şi alte procese metabolice.
Hipoglicemia poate să apară ca rezultat al unui exces de insulină, în relaţie cu aportul de alimente şi
consumul de energie.
Hipoglicemia poate fi asociată cu letargie, confuzie, palpitaţii, cefalee, transpiraţii şi vărsături.
Episoadele hipoglicemice uşoare răspund la administrarea orală de glucoză sau produse ce conţin zahăr.
Episoadele hipoglicemice severe pot fi tratate prin administrarea intramusculară sau subcutanată de
glucagon, urmată de administrarea orală de carbohidraţi, după ce pacientul îşi revine suficient. Dacă
pacientul nu răspunde la glucagon, trebuie să se administrează intravenos soluţie de glucoză.
Dacă pacientul este comatos, glucagonul va fi administrat intramuscular sau subcutanat. Totuşi, dacă
glucagonul nu este disponibil sau dacă pacientul nu răspunde la administrarea de glucagon, se va
administra intravenos soluţie de glucoză. Pacientului i se va administra o masă imediat ce îşi recapătă
starea de conştienţă.
Poate fi necesară administrarea orală susţinută de carbohidraţi şi menţinerea pacientului sub observaţie
deoarece, după o aparentă recuperare clinică, se poate reinstala hipoglicemia.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: insulină şi analogi cu acţiune rapidă, injectabile, codul ATC: A10AB01
Activitatea principală a insulinei este reglarea metabolismului glucozei.
În plus, insulina are şi câteva acţiuni anabolice şi anti-catabolice în diferite ţesuturi. La nivelul ţesutului
muscular, acestea includ creşterea sintezei de glicogen, acizi graşi, glicerol şi proteine, creşterea captării
de aminoacizi, cu scăderea glicogenolizei, gluconeogenezei, cetogenezei, lipolizei, catabolismului proteic
şi a eliminării de aminoacizi.
După administrarea subcutanată, profilul tipic al activităţii (curba de utilizare a glucozei) este ilustrat mai
jos.
Variaţiile în timp şi/sau intensitate ale activităţii insulinei care se pot întâlni la pacienţi sunt ilustrate prin
suprafaţa umbrită. Variabilitatea inter-individuală depinde de factori cum sunt mărimea dozei, temperatura
la nivelul locului de administrare şi activitatea fizică a pacientului.
12
Humulin R
Timpul (ore)
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea metabolică a acestui hormon. În consecinţă, este mai utilă
examinarea curbelor de utilizare a glucozei (aşa cum s-a discutat mai sus), atunci când se ia în considerare
activitatea insulinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Humulin este o insulină umană produsă prin tehnologie ADN recombinant. În studiile de toxicitate
subcronică nu s-au raportat evenimente grave. Într-o serie de teste de toxicitate genetică efectuate in vitro
şi in vivo, insulina umană nu a prezentat efect mutagen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metacrezol
Glicerol
Apă pentru preparate injectabile
Următorii excipienţi pot fi utilizaţi pentru ajustarea pH-ului: acid clorhidric şi/sau hidroxid de sodiu.
6.2 Incompatibilităţi
Preparatele de Humulin nu trebuie amestecate cu insuline ale altor producători sau cu insuline de origine
animală.
6.3 Perioada de valabilitate
Cartuş neutilizat
2 ani
După introducerea cartuşului într-un stilou injector (pen)
28 zile
Activitatea insulinei
13
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Cartuş neutilizat
A se păstra la frigider (2C - 8C). A nu se congela. A nu se expune la căldură excesivă sau la lumina
directă a soarelui.
A se păstra în ambalajul original.
După introducerea cartuşului într-un stilou injector (pen)
A se păstra la temperaturi sub 30°C. A nu se congela. Stiloul injector (pen-ul) cu cartuşul introdus nu
trebuie păstrat cu acul ataşat.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 cartuşe din sticlă tip I, cu dop din cauciuc care constă dintr-un cap-sondă în partea inferioară şi
un disc sigiliu în partea superioară a cartuşului, a câte 3 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare:
Un cartuş a 3 ml soluţie injectabilă este destinat folosirii împreună cu un stilou injector (pen) marcat CE,
conform recomandărilor fabricantului pen-ului.
a) Prepararea unei doze
Cartuşele care conţin Humulin R nu necesită resuspendare şi nu trebuie folosite decât dacă lichidul este
limpede, incolor, fără particule solide vizibile şi are aspect apos.
Cartuşele au fost prevăzute astfel încât să nu permită amestecarea în cartuş a nici unei alte forme de
insulină. Cartuşele nu au fost prevăzute pentru a fi reumplute.
Pentru montarea cartuşului, ataşarea acului şi administrarea injecţiei cu insulină se vor respecta
instrucţiunile fabricantului fiecărui pen.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei medicale.
Locul administrărilor trebuie rotat, astfel încât un acelaşi loc să nu fie folosit mai des decât aproximativ o
dată pe lună.
Fiecare cutie conţine un prospect cu instrucţiuni referitoare la modul de administrare al insulinei.
Acele nu se refolosesc. Aruncaţi acele cu grijă. Acele şi stilourile injectoare (pen-urile) nu trebuie folosite
decât de o persoană. Cartuşele se pot folosi până la golire, după care se vor arunca într-un mod adecvat.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lilly France S.A.S.,
24 Boulevard Vital Bouhot, CS 50004, 92521, NEUILLY SUR SEINE CEDEX,
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10080/2017/02
14
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Humulin R 100 UI/ml soluţie injectabilă în flacon
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medicamentele Humulin conţin insulină umană de biosinteză (produsă pe Escherichia coli prin tehnologie
ADN recombinant).
Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine insulină umană regular 100 UI.
Un flacon conţine 10 ml echivalent cu 1000 UI insulină regular.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă în flacon
Humulin R este o soluţie apoasă, sterilă, limpede, incoloră, cu un pH ajustat între 7-7,8.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea homeostaziei glucozei.
Humulin este, de asemenea, indicat pentru controlul iniţial al diabetului zaharat şi al diabetului zaharat în
sarcină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin R trebuie administrat injectabil subcutanat, dar poate fi administrat, chiar dacă nu este
recomandat uzual, şi intramuscular. Poate fi administrat, de asemenea, intravenos.
Preparatele de insulină se administrează, de obicei, subcutanat, la nivelul peretelui abdominal. Se pot
administra, de asemenea, la nivelul coapsei, regiunii fesiere sau deltoidiene. Locurile de injectare ale
preparatului insulinic trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice; aceeaşi regiune
nu trebuie folosită mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu se puncţioneze
un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul căruia s-a efectuat injectarea nu
trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească tehnicile corecte de injectare.
2
Humulin N (insulină izofan) poate fi administrat în combinaţie cu Humulin R (insulină regular) (vezi pct.
6.6).
4.3 Contraindicaţii
- Hipoglicemie.
- Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia situaţiilor în care
insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
- Cu excepţia Humulin R, nici un preparat Humulin nu trebuie administrat intravenos, în nici un fel de
circumstanţe.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înlocuirea altui medicament sau a altui tip de insulină cu Humulin trebuie făcută numai sub supraveghere
medicală strictă. Schimbările survenite în concentraţie, marcă (producător), tip (solubilă, izofan, mixtă
etc.), specie (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metodă de fabricaţie (tehnologie ADN
recombinant versus insulină animală) pot necesita modificări ale dozei.
Pacienţii la care tratamentul anterior cu insulină animală este înlocuit cu insulină umană pot necesita
ajustarea dozei faţă de cea a insulinei uzuale. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face
de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.
Câţiva pacienţi care au prezentat reacţii hipoglicemice, după ce au fost transferaţi de pe insulină animală
pe insulină umană, au raportat că simptomele precoce de avertizare au fost mai puţin evidente sau au fost
diferite faţă de cele din timpul tratamentului cu insulină animală. Pacienţii la care controlul glicemiei este
esenţial îmbunătăţit, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot prezenta o scădere sau o lipsă de
percepţie a simptomelor de avertizare obişnuite şi trebuie sfătuiţi în acest sens. Alte condiţii, care pot face
ca simptomele precoce de avertizare în caz de hipoglicemie să se modifice sau să devină mai puţin
pronunţate, includ: durata lungă a diabetului zaharat, neuropatia diabetică sau administrarea de
medicamente cum sunt beta-blocantele. Reacţiile hipoglicemice sau hiperglicemice necorectate pot să
determine pierderea conştienţei, comă sau deces.
Folosirea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino-
dependent, pot determina hiperglicemie şi cetoacidoză, condiţii cu potenţial letal.
Tratamentul cu insulină umană poate să determine formarea de anticorpi, dar titrul anticorpilor este mai
mic comparativ cu titrul anticorpilor în cazul administrării de insulină animală purificată.
Necesarul de insulină poate să se modifice semnificativ în afecţiunile suprarenaliene, hipofizare sau
tiroidiene şi în prezenţa insuficienţei renale sau hepatice.
Necesarul de insulină poate fi crescut în cursul bolilor intercurente sau al tulburărilor emoţionale.
Combinaţia Humulin R cu pioglitazonă:
Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă când tiazolidindionele sunt utilizate în combinaţie cu
insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru
trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul cu combinaţia pioglitazonă şi Humulin R.
Dacă combinaţia este utilizată, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor
insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Pioglitazona trebuie întreruptă, dacă apare orice
simptom de deteriorare a funţiei cardiace.
3
Ajustarea dozelor de insulină poate fi necesară şi dacă pacienţii îşi modifică nivelul activităţii fizice sau îşi
modifică dieta.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se ştie că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei. Medicul trebuie să aibă în vedere
interacţiunile posibile şi să întrebe pacienţii despre celelalte medicamente cu care sunt trataţi, suplimentar
faţă de insulina umană.
Necesarul de insulină poate fi crescut de substanţele cu acţiune de creştere a glicemiei, cum sunt
glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, hormon de creştere, danazol, beta 2-simpatomimetice (cum sunt
ritodrină, salbutamol, terbutalină), tiazide.
Necesarul de insulină poate să scadă dacă se administrează concomitent substanţe cu acţiune de scădere a
glicemiei, cum sunt antidiabetice orale, salicilaţi (de exemplu, acidul acetilsalicilic), anumite antidepresive
(inhibitori de monoaminooxidază), anumiţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril,
enalapril), medicamente beta-blocante neselective şi alcool etilic.
Analogii somatostatinei (octreotid, lanreotid) pot fie să scadă, fie să crească, necesarul de insulină.
Medicul trebuie consultat atunci când, la insulina umană se administrează suplimentar medicamente ( vezi
pct.4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Este esenţială menţinerea unui bun control al pacientei tratate cu insulină (diabet insulino-dependent sau
diabet gestaţional), pe toată perioada sarcinii. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului
trimestru de sarcină şi creşte în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Pacientele
diagnosticate cu diabet trebuie sfătuite să informeze medicul dacă sunt gravide sau intenţionează să
rămână gravide.
În cazul gravidelor cu diabet este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemiei, precum şi al stării
generale de sănătate.
Pacientele diagnosticate cu diabet care alăptează pot necesita ajustări ale dozelor de insulină şi/sau ale
dietei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Capacitatea pacientului de a se concentra şi a reacţiona poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei.
Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt de importanţă specială (de
exemplu, conducerea vehiculelor sau folosirea unui utilaj).
Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii
vehiculelor, mai ales cei la care simptomele de avertizare în caz de hipoglicemie sunt absente sau sunt de
intensitate mică, precum şi cei care au episoade de hipoglicemie frecvente. În aceste circumstanţe,
recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor ar trebui reconsiderată.
4.8 Reacţii adverse
Cea mai frecventă reacţie adversă a terapiei cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate
determina pierderea stării de conştienţă şi, în cazuri extreme, chiar deces. Nu sunt prezentate frecvenţe
specifice pentru hipoglicemie, deoarece hipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină administrate
cât şi al altor factori, de exemplu dieta urmată sau exerciţiile fizice efectuate de către pacient.
Reacţiile de hipersensibilitate locală sunt frecvente (≥1/100 şi <1/10). Pot să apară eritem, inflamaţie şi
prurit la nivelul locului de administrare. Aceste condiţii sunt, de obicei, tranzitorii şi dispar în câteva zile
4
până la câteva săptămâni. În unele cazuri aceste reacţii locale pot avea legătură cu alţi factori decât
insulina, cum sunt substanţele iritante din soluţia folosită pentru dezinfectarea locului de administrare sau
o tehnică de injectare greşită.
Reacţia de hipersensibilitate sistemică, foarte rară (<1/10000), dar potenţial mai gravă, este o reacţie
alergică generalizată la insulină. Aceasta poate produce erupţii cutanate tranzitorii generalizate, dispnee,
wheezing, scăderea tensiunii arteriale, puls accelerat sau transpiraţii. Cazurile severe de hipersensibilitate
generalizată pot pune viaţa în pericol.
În cazurile rare de hipersensibilitate severă la Humulin este necesară instituirea imediată a tratamentului
adecvat. Poate fi necesară înlocuirea tratamentului cu insulină sau instituirea unui tratament de
desensibilizare.
Lipodistrofia care poate să apară la nivelul locului de administrare este mai puţin frecventă (≥1/1000 şi
<1/100).
În timpul tratamentului cu insulină s-a raportat apariţia edemelor, în special când controlul metabolic
anterior nu este eficace, este ameliorat prin tratament intensiv cu insulină.
4.9 Supradozaj
Nu se poate defini precis supradozajul cu insulină, deoarece glicemia este rezultatul unor interacţiuni
complexe între concentraţia plasmatică a insulinei, disponibilitatea glucozei şi alte procese metabolice.
Hipoglicemia poate să apară ca rezultat al unui exces de insulină, în relaţie cu aportul de alimente şi
consumul de energie.
Hipoglicemia poate fi asociată cu letargie, confuzie, palpitaţii, cefalee, transpiraţii şi vărsături.
Episoadele hipoglicemice uşoare răspund la administrarea orală de glucoză sau produse ce conţin zahăr.
Episoadele hipoglicemice severe pot fi tratate prin administrarea intramusculară sau subcutanată de
glucagon, urmată de administrarea orală de carbohidraţi, după ce pacientul îşi revine suficient. Dacă
pacientul nu răspunde la glucagon, trebuie să se administrează intravenos soluţie de glucoză.
Dacă pacientul este comatos, glucagonul va fi administrat intramuscular sau subcutanat. Totuşi, dacă
glucagonul nu este disponibil sau dacă pacientul nu răspunde la administrarea de glucagon, se va
administra intravenos soluţie de glucoză. Pacientului i se va administra o masă imediat ce îşi recapătă
starea de conştienţă.
Poate fi necesară administrarea orală susţinută de carbohidraţi şi menţinerea pacientului sub observaţie
deoarece, după o aparentă recuperare clinică, se poate reinstala hipoglicemia.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: insulină şi analogi cu acţiune rapidă, injectabile, codul ATC: A10AB01
Activitatea principală a insulinei este reglarea metabolismului glucozei.
În plus, insulina are şi câteva acţiuni anabolice şi anti-catabolice în diferite ţesuturi. La nivelul ţesutului
muscular, acestea includ creşterea sintezei de glicogen, acizi graşi, glicerol şi proteine, creşterea captării
de aminoacizi, cu scăderea glicogenolizei, gluconeogenezei, cetogenezei, lipolizei, catabolismului proteic
şi a eliminării de aminoacizi.
După administrarea subcutanată, profilul tipic al activităţii (curba de utilizare a glucozei) este ilustrat mai
jos.
Variaţiile în timp şi/sau intensitate ale activităţii insulinei care se pot întâlni la pacienţi sunt ilustrate prin
suprafaţa umbrită. Variabilitatea inter-individuală depinde de factori cum sunt mărimea dozei, temperatura
la nivelul locului de administrare şi activitatea fizică a pacientului.
5
Humulin R
Timpul (ore)
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea metabolică a acestui hormon. În consecinţă, este mai utilă
examinarea curbelor de utilizare a glucozei (aşa cum s-a discutat mai sus), atunci când se ia în considerare
activitatea insulinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Humulin este o insulină umană produsă prin tehnologie ADN recombinant. În studiile de toxicitate
subcronică nu s-au raportat evenimente grave. Într-o serie de teste de toxicitate genetică efectuate in vitro
şi in vivo, insulina umană nu a prezentat efect mutagen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metacrezol
Glicerol
Apă pentru preparate injectabile
Următorii excipienţi pot fi utilizaţi pentru ajustarea pH-ului: acid clorhidric şi/sau hidroxid de sodiu.
6.2 Incompatibilităţi
Preparatele de Humulin nu trebuie amestecate cu insuline ale altor producători sau cu insuline de origine
animală.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon nedesigilat
2 ani
După prima utilizare
28 zile
Activitatea insulinei
6
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se congela. A nu se expune la căldură excesivă sau la lumina directă a soarelui.
A se păstra în ambalajul original.
Flacoane nedeschise
A se păstra la frigider (2C - 8C).
După prima utilizare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă tip I, cu dop din cauciuc prevăzut cu capsă din aluminiu şi capac din plastic a
10 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare:
Flacon a 10 ml soluţie injectabilă destinat folosirii împreună cu o seringă adecvată (gradată pentru
100 UI/ml).
a) Prepararea unei doze
Flacoanele care conţin Humulin R nu necesită resuspendare şi nu trebuie folosite decât dacă soluţia este
limpede, incoloră, fără particule solide vizibile şi are aspect apos.
Amestecarea insulinelor: insulina cu acţiune mai rapidă trebuie trasă prima în seringă, pentru a preveni
contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Este preferabil ca administrarea să se facă
direct după amestecare. Dacă, totuşi, este necesară o amânare, trebuie urmată aceeaşi procedură.
Ca alternativă, pentru administrarea corectă a fiecărei forme de prezentare se pot folosi seringi separate
sau cartuşe separate de Humulin R şi Humulin N.
A se pregăti seringa înainte de fiecare administrare, conform instrucţiunilor medicului sau asistentei
medicale.
A se folosi o seringă gradată, în conformitate cu concentraţia insulinei ce va fi administrată.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei medicale.
Locul administrărilor trebuie schimbat, astfel încât un acelaşi loc să nu fie folosit mai des decât
aproximativ o dată pe lună.
Fiecare cutie conţine un prospect cu instrucţiuni referitoare la modul de administrare al insulinei.
Acele nu se refolosesc. Aruncaţi acele cu grijă. Acele şi seringile nu trebuie folosite decât de o persoană.
Flacoanele se pot folosi până la golire, după care se vor arunca într-un mod adecvat.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lilly France S.A.S.
24 Boulevard Vital Bouhot, CS 50004, 92521, NEUILLY SUR SEINE CEDEX, Franţa
7
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10080/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Humulin R 100 UI/ml soluţie injectabilă în cartuş
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medicamentele Humulin conţin insulină umană de biosinteză (produsă pe Escherichia coli prin tehnologie
ADN recombinant).
Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine insulină umană regular 100 UI.
Fiecare cartuş conţine 3 ml soluţie injectabilă, echivalent cu insulină regular 300 UI.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă în cartuş
Humulin R este o soluţie apoasă, sterilă, limpede, incoloră, cu un pH ajustat între 7-7,8.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea homeostaziei glucozei.
Humulin este, de asemenea, indicat pentru controlul iniţial al diabetului zaharat şi al diabetului zaharat în
sarcină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin R trebuie administrat injectabil subcutanat, dar poate fi administrat, chiar dacă nu este
recomandat uzual, şi intramuscular. Poate fi administrat, de asemenea, intravenos.
Preparatele de insulină se administrează, de obicei, subcutanat, la nivelul peretelui abdominal. Se pot
administra, de asemenea, la nivelul coapsei, regiunii fesiere sau deltoidiene. Locurile de injectare ale
preparatului insulinic trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice; aceeaşi regiune
nu trebuie folosită mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu se puncţioneze
un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul căruia s-a efectuat injectarea nu
trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească tehnicile corecte de injectare.
9
Humulin N (insulină izofan) poate fi administrat în combinaţie cu Humulin R (insulină regular) (vezi pct.
6.6).
4.3 Contraindicaţii
- Hipoglicemie.
- Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia situaţiilor în care
insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
- Cu excepţia Humulin R, nici un preparat Humulin nu trebuie administrat intravenos, în nici un fel de
circumstanţe.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înlocuirea altui medicament sau a altui tip de insulină cu Humulin trebuie făcută numai sub supraveghere
medicală strictă. Schimbările survenite în concentraţie, marcă (producător), tip (solubilă, izofan, mixtă
etc.), specie (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metodă de fabricaţie (tehnologie ADN
recombinant versus insulină animală) pot necesita modificări ale dozei.
Pacienţii la care tratamentul anterior cu insulină animală este înlocuit cu insulină umană pot necesita
ajustarea dozei faţă de cea a insulinei uzuale. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face
de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.
Câţiva pacienţi care au prezentat reacţii hipoglicemice, după ce au fost transferaţi de pe insulină animală
pe insulină umană, au raportat că simptomele precoce de avertizare au fost mai puţin evidente sau au fost
diferite faţă de cele din timpul tratamentului cu insulină animală. Pacienţii la care controlul glicemiei este
esenţial îmbunătăţit, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot prezenta o scădere sau o lipsă de
percepţie a simptomelor de avertizare obişnuite şi trebuie sfătuiţi în acest sens. Alte condiţii, care pot face
ca simptomele precoce de avertizare în caz de hipoglicemie să se modifice sau să devină mai puţin
pronunţate, includ: durata lungă a diabetului zaharat, neuropatia diabetică sau administrarea de
medicamente cum sunt beta-blocantele. Reacţiile hipoglicemice sau hiperglicemice necorectate pot să
determine pierderea conştienţei, comă sau deces.
Folosirea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino-
dependent, pot determina hiperglicemie şi cetoacidoză, condiţii cu potenţial letal.
Tratamentul cu insulină umană poate să determine formarea de anticorpi, dar titrul anticorpilor este mai
mic comparativ cu titrul anticorpilor în cazul administrării de insulină animală purificată.
Necesarul de insulină poate să se modifice semnificativ în afecţiunile suprarenaliene, hipofizare sau
tiroidiene şi în prezenţa insuficienţei renale sau hepatice.
Necesarul de insulină poate fi crescut în cursul bolilor intercurente sau al tulburărilor emoţionale.
Combinaţia Humulin R cu pioglitazonă:
Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă când tiazolidindionele sunt utilizate în combinaţie cu
insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru
trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul cu combinaţia pioglitazonă şi Humulin R.
Dacă combinaţia este utilizată, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor
insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Pioglitazona trebuie întreruptă, dacă apare orice
simptom de deteriorare a funţiei cardiace.
10
Ajustarea dozelor de insulină poate fi necesară şi dacă pacienţii îşi modifică nivelul activităţii fizice sau îşi
modifică dieta.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se ştie că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei. Medicul trebuie să aibă în vedere
interacţiunile posibile şi să întrebe pacienţii despre celelalte medicamente cu care sunt trataţi, suplimentar
faţă de insulina umană.
Necesarul de insulină poate fi crescut de substanţele cu acţiune de creştere a glicemiei, cum sunt
glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, hormon de creştere, danazol, beta 2-simpatomimetice (cum sunt
ritodrină, salbutamol, terbutalină), tiazide.
Necesarul de insulină poate să scadă dacă se administrează concomitent substanţe cu acţiune de scădere a
glicemiei, cum sunt antidiabetice orale, salicilaţi (de exemplu, acidul acetilsalicilic), anumite antidepresive
(inhibitori de monoaminooxidază), anumiţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril,
enalapril), medicamente beta-blocante neselective şi alcool etilic.
Analogii somatostatinei (octreotid, lanreotid) pot fie să scadă, fie să crească, necesarul de insulină.
Medicul trebuie consultat atunci când, la insulina umană se administrează suplimentar medicamente ( vezi
pct.4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Este esenţială menţinerea unui bun control al pacientei tratate cu insulină (diabet insulino-dependent sau
diabet gestaţional), pe toată perioada sarcinii. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului
trimestru de sarcină şi creşte în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Pacientele
diagnosticate cu diabet trebuie sfătuite să informeze medicul dacă sunt gravide sau intenţionează să
rămână gravide.
În cazul gravidelor cu diabet este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemiei, precum şi al stării
generale de sănătate.
Pacientele diagnosticate cu diabet care alăptează pot necesita ajustări ale dozelor de insulină şi/sau ale
dietei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Capacitatea pacientului de a se concentra şi a reacţiona poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei.
Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt de importanţă specială (de
exemplu, conducerea vehiculelor sau folosirea unui utilaj).
Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii
vehiculelor, mai ales cei la care simptomele de avertizare în caz de hipoglicemie sunt absente sau sunt de
intensitate mică, precum şi cei care au episoade de hipoglicemie frecvente. În aceste circumstanţe,
recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor ar trebui reconsiderată.
4.8 Reacţii adverse
Cea mai frecventă reacţie adversă a terapiei cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate
determina pierderea stării de conştienţă şi, în cazuri extreme, chiar deces. Nu sunt prezentate frecvenţe
specifice pentru hipoglicemie, deoarece hipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină administrate
cât şi al altor factori, de exemplu dieta urmată sau exerciţiile fizice efectuate de către pacient.
Reacţiile de hipersensibilitate locală sunt frecvente (≥1/100 şi <1/10). Pot să apară eritem, inflamaţie şi
prurit la nivelul locului de administrare. Aceste condiţii sunt, de obicei, tranzitorii şi dispar în câteva zile
11
până la câteva săptămâni. În unele cazuri aceste reacţii locale pot avea legătură cu alţi factori decât
insulina, cum sunt substanţele iritante din soluţia folosită pentru dezinfectarea locului de administrare sau
o tehnică de injectare greşită.
Reacţia de hipersensibilitate sistemică, foarte rară (<1/10000), dar potenţial mai gravă, este o reacţie
alergică generalizată la insulină. Aceasta poate produce erupţii cutanate tranzitorii generalizate, dispnee,
wheezing, scăderea tensiunii arteriale, puls accelerat sau transpiraţii. Cazurile severe de hipersensibilitate
generalizată pot pune viaţa în pericol.
În cazurile rare de hipersensibilitate severă la Humulin este necesară instituirea imediată a tratamentului
adecvat. Poate fi necesară înlocuirea tratamentului cu insulină sau instituirea unui tratament de
desensibilizare.
Lipodistrofia care poate să apară la nivelul locului de administrare este mai puţin frecventă (≥1/1000 şi
<1/100).
În timpul tratamentului cu insulină s-a raportat apariţia edemelor, în special când controlul metabolic
anteriornu este eficace, este ameliorat prin tratament intensiv cu insulină.
4.9 Supradozaj
Nu se poate defini precis supradozajul cu insulină, deoarece glicemia este rezultatul unor interacţiuni
complexe între concentraţia plasmatică a insulinei, disponibilitatea glucozei şi alte procese metabolice.
Hipoglicemia poate să apară ca rezultat al unui exces de insulină, în relaţie cu aportul de alimente şi
consumul de energie.
Hipoglicemia poate fi asociată cu letargie, confuzie, palpitaţii, cefalee, transpiraţii şi vărsături.
Episoadele hipoglicemice uşoare răspund la administrarea orală de glucoză sau produse ce conţin zahăr.
Episoadele hipoglicemice severe pot fi tratate prin administrarea intramusculară sau subcutanată de
glucagon, urmată de administrarea orală de carbohidraţi, după ce pacientul îşi revine suficient. Dacă
pacientul nu răspunde la glucagon, trebuie să se administrează intravenos soluţie de glucoză.
Dacă pacientul este comatos, glucagonul va fi administrat intramuscular sau subcutanat. Totuşi, dacă
glucagonul nu este disponibil sau dacă pacientul nu răspunde la administrarea de glucagon, se va
administra intravenos soluţie de glucoză. Pacientului i se va administra o masă imediat ce îşi recapătă
starea de conştienţă.
Poate fi necesară administrarea orală susţinută de carbohidraţi şi menţinerea pacientului sub observaţie
deoarece, după o aparentă recuperare clinică, se poate reinstala hipoglicemia.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: insulină şi analogi cu acţiune rapidă, injectabile, codul ATC: A10AB01
Activitatea principală a insulinei este reglarea metabolismului glucozei.
În plus, insulina are şi câteva acţiuni anabolice şi anti-catabolice în diferite ţesuturi. La nivelul ţesutului
muscular, acestea includ creşterea sintezei de glicogen, acizi graşi, glicerol şi proteine, creşterea captării
de aminoacizi, cu scăderea glicogenolizei, gluconeogenezei, cetogenezei, lipolizei, catabolismului proteic
şi a eliminării de aminoacizi.
După administrarea subcutanată, profilul tipic al activităţii (curba de utilizare a glucozei) este ilustrat mai
jos.
Variaţiile în timp şi/sau intensitate ale activităţii insulinei care se pot întâlni la pacienţi sunt ilustrate prin
suprafaţa umbrită. Variabilitatea inter-individuală depinde de factori cum sunt mărimea dozei, temperatura
la nivelul locului de administrare şi activitatea fizică a pacientului.
12
Humulin R
Timpul (ore)
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea metabolică a acestui hormon. În consecinţă, este mai utilă
examinarea curbelor de utilizare a glucozei (aşa cum s-a discutat mai sus), atunci când se ia în considerare
activitatea insulinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Humulin este o insulină umană produsă prin tehnologie ADN recombinant. În studiile de toxicitate
subcronică nu s-au raportat evenimente grave. Într-o serie de teste de toxicitate genetică efectuate in vitro
şi in vivo, insulina umană nu a prezentat efect mutagen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metacrezol
Glicerol
Apă pentru preparate injectabile
Următorii excipienţi pot fi utilizaţi pentru ajustarea pH-ului: acid clorhidric şi/sau hidroxid de sodiu.
6.2 Incompatibilităţi
Preparatele de Humulin nu trebuie amestecate cu insuline ale altor producători sau cu insuline de origine
animală.
6.3 Perioada de valabilitate
Cartuş neutilizat
2 ani
După introducerea cartuşului într-un stilou injector (pen)
28 zile
Activitatea insulinei
13
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Cartuş neutilizat
A se păstra la frigider (2C - 8C). A nu se congela. A nu se expune la căldură excesivă sau la lumina
directă a soarelui.
A se păstra în ambalajul original.
După introducerea cartuşului într-un stilou injector (pen)
A se păstra la temperaturi sub 30°C. A nu se congela. Stiloul injector (pen-ul) cu cartuşul introdus nu
trebuie păstrat cu acul ataşat.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 cartuşe din sticlă tip I, cu dop din cauciuc care constă dintr-un cap-sondă în partea inferioară şi
un disc sigiliu în partea superioară a cartuşului, a câte 3 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare:
Un cartuş a 3 ml soluţie injectabilă este destinat folosirii împreună cu un stilou injector (pen) marcat CE,
conform recomandărilor fabricantului pen-ului.
a) Prepararea unei doze
Cartuşele care conţin Humulin R nu necesită resuspendare şi nu trebuie folosite decât dacă lichidul este
limpede, incolor, fără particule solide vizibile şi are aspect apos.
Cartuşele au fost prevăzute astfel încât să nu permită amestecarea în cartuş a nici unei alte forme de
insulină. Cartuşele nu au fost prevăzute pentru a fi reumplute.
Pentru montarea cartuşului, ataşarea acului şi administrarea injecţiei cu insulină se vor respecta
instrucţiunile fabricantului fiecărui pen.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei medicale.
Locul administrărilor trebuie rotat, astfel încât un acelaşi loc să nu fie folosit mai des decât aproximativ o
dată pe lună.
Fiecare cutie conţine un prospect cu instrucţiuni referitoare la modul de administrare al insulinei.
Acele nu se refolosesc. Aruncaţi acele cu grijă. Acele şi stilourile injectoare (pen-urile) nu trebuie folosite
decât de o persoană. Cartuşele se pot folosi până la golire, după care se vor arunca într-un mod adecvat.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lilly France S.A.S.,
24 Boulevard Vital Bouhot, CS 50004, 92521, NEUILLY SUR SEINE CEDEX,
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10080/2017/02
14
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2017
