HUMAGLOBIN
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
HUMAGLOBIN, pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă, 5%
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru soluţie perfuzabilă conţine 50 mg proteine totale, corespunzătoare la imunoglobulină
umană normală ≥ 95%.
Cel puţin 95% din conţinutul de proteine totale sunt imunoglobuline, din care Ig G reprezintă mai mult
de 99%. Conţinutul maxim de Ig A este de 50 µg/ml.
Procentajul de Ig G este:
Ig G
1- aproximativ 68%;
Ig G
2 - aproximativ 29%;
Ig G
3 - aproximativ 1%;
Ig G
4 - aproximativ 2%.
Conţine glucoză.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Humaglobin, pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă, 5%
Pulbere: l iofilizat de culoare albă sau uşor gălbuie.
Solvent: lichid limpede, incolor.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapia de substituţie în:
- Sindroame de imunodeficienţă primară:
- agamaglobulinemie şi hipogamaglobulinemie congenitale;
- imunodefic ienţe variabile comune;
- imunodeficienţe severe combinate;
- sindromul Wiskott Aldrich.
- Mielom sau leucemie limfatică cronică cu hipogamaglobulinemie secundară severă şi infecţii
recurente;
- Copii cu boală SIDA congenitală şi cu infecţii bacteriene re cidivante.
Imunomodulator
- Purpură trombocitopenică imună (idiopatică), la copii sau adulţi cu risc crescut de sângerare sau
anterior intervenţiilor chirurgicale, în vederea corectării numărului de trombocite;
- Sindrom Guillain Barré;
- Boala Kawasaki;
- Transplant alogen de măduvă hematopoietică.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza şi schema de administrare sunt dependente de indicaţia terapeutică.
În terapia de substituţie dozele pot fi individualizate în funcţie de proprietăţile farmacocinetice şi de
răspunsul clinic.
Următoarele scheme de administrare pot fi considerate ca recomandări (orientative) .
Terapia de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară
Dozajul se stabileşte astfel încât să se atingă o valoare a Ig G (determinată înain te de doza următoare)
de cel putin 4- 6 g/l. Durata administrării trebuie să fie de cel puţin 3- 6 luni de la iniţierea terapiei, până
când se atinge echilibrul dorit.
Doza iniţială recomandată este de 0,4- 0,8 g/kg urmată de cel puţin 0,2 g/kg la intervale de 3
săptamâni.
Doza necesară pentru a se atinge valoarea de 6 g/l este de 0,2- 0,8 g/kg şi lună. Intervalul dintre
administrări după ce s -a atins starea de echilibru, variază între 2 şi 4 săptămâni.
Este necesară determinarea concentraţiei înainte de doza u rmătoare pentru a ajusta dozele sau
intervalul dintre administrări.
Terapia de substituţie în m ielom sau leucemie limfatică cronică cu hipogamaglobulinemie secundară
severă şi infecţii recurente; terapia de substituţie la copii cu boală SIDA congenitală ş i cu infecţii
bacteriene recidivante
Doza recomandată este de 0,2-0,4 g/kg administrată la intervale de 3- 4 săptămâni.
Purpură trombocitopenică idiopatică
Pentru tratamentul unui episod acut, doza recomandată este de 0,8- 1 g/kg o dată pe zi, doză care poate
fi repetată o dată la 3 zile sau de 0,4 g/kg zilnic, timp de 2- 5 zile. Tratamentul poate fi repetat dacă
apare recidivă.
Sindrom Guillain Barré
Doza recomandată este de 0,4 g/kg şi zi, timp de 3- 7 zile.
Boala Kawasaki
Doza recomandată este de 1,6-2 g/kg, administrată în doze divizate într -un interval de 2- 5 zile sau de
2 g/kg în doză unică. Pacienţilor trebuie să li se administreze concomitent tratament cu acid
acetilsalicilic.
Transplant alogen de măduvă hematopoietică
Tratamentul cu imunoglobul ine umane normale poate fi utilizat atât înainte de transplant ca parte din
tratamentul de pregătire, cât şi după transplant . Pentru tratamentul infecţiilor şi profilaxia rejetului de
grefă, dozele se adaptează individual.
Doza iniţială este, în mod norma l, de 0,5 g/kg şi săptămână, începând cu şapte zile înainte de
transplant şi continuând până la trei luni după transplant.
În cazul persistenţei lipsei de producere de anticorpi, se recomandă o doză de 0,5 g/kg şi lună până la
atingerea unei valori normale.
Dozele recomandate sunt prezentate în tabelul următor:
Indicaţii Doza Frecvenţa injectării
Terapia de substituţie în
sindroame de imunodeficienţă
primară - Doza iniţială:
0,4-0,8 g/kg
după care:
0,2-0,8 g/kg
La intervale de 2 -4 săptămâni pentru
a se obţ ine o valoare a IgG de cel
puţin 4- 6 g/l
Terapia de substituţie în
sindroame imunodeficienţă
secundară
0,2-0,4 g/kg
La intervale de 3-4 săptămâni pentru
a se obţine o valoare a IgG de cel
puţin 4-6 g/l
Copii cu boală SIDA 0,2-0,4 g/kg
La interval de 3-4 săptămâni
3
Imunomodulator:
Purpură trombocitopenică
idiopatică 0,8-1 g/kg
sau
0,4 g/kg şi zi
În prima zi, se poate repeta la
intervale de 3 zile
Timp de 2-5 zile
Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg şi zi Timp de 3- 7 zile
Boala Kawasaki 1,6-
2 g/kg
sau
2 g/kg
În doze divizate, timp de 2-5 zile în
asociere cu acid acetilsalicilic sau
în doză unică în asociere cu acid
acetilsalicilic
Transplant alogen de măduvă
hematopoietică
- tratamentul infecţiilor şi
profilaxia rejetului de grefă
0,5 g/kg Săptămânal începând din ziua a 7-a
până la 3 luni după transplant
- persistenţa lipsei de producere
de anticorpi
0,5 g/kg Lunar, până la normalizarea valorii
anticorpilor
Mod de administrare
Humaglobin se administreaza numai intravenos, folosind un dispoz itiv de aplicare cu filtru inserat.
Produsul liofilizat se reconstituie cu ajutorul solventului care îl însoţeşte. Dizolvarea se realizează în
câteva minute. Înaintea administrării se recomandată încălzirea produsului la temperatura corpului.
Dizolvarea po ate fi sporită scuturând uşor şi rotind flaconul. Se evită formarea spumei.
Dacă este necesar Humaglobin poate fi diluat la de 4- 5 ori volumul original cu clorură de sodiu
izotonică 0,9%, sterilă sau cu altă soluţie perfuzabilă care poate fi amstecată cu Humaglobin fără a
modifica caracteristicile fizice ale acestuia (rata administrării trebuie să fie de 0,01 -0,02 ml/Kg/minut).
Reconstituirea Humaglobin
Se îndepărtează dopul protector al ambelor flacoane cu liofilizat şi cu solvent;
Se inseră acul de tr ansfer în flaconul cu solvent; se îndepărtează capacul protector de la celălalt căpăt
al acului. Se întoarce în jos flaconul cu solvent şi acul se inseră în dopul de cauciuc al flaconului cu
liofilizat; solventul se transferă prin vacuum dintr -un flaconul în altul.
Flaconul cu solvent se îndepărtează împreună cu acul pentru transfer.
Produsul este dizolvat în întregime prin rotaţia uşoară a flaconului. Se evită agitarea puternică a
produsului. În urma amestecului se obţine o soluţie transparenta sau uşor op alescentă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului medicamentos.
- Hipersensibilitate la imunoglobuline omologe, în special în cazurile foarte rare de deficienţă de
Ig A, când pacientul prezintă anticorpi anti Ig A.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu imunoglobuline influenţează scăderea efectului protector al vaccinurilor cu virusuri vii
cu excepţia vaccinului oral antipoliomielitic. De aceea, este justificată amânar ea imunizării active cu
astfel de vaccin cu 3 luni după terminarea tratamentului cu Humaglobin.
Humaglobin nu influenţează efectele vaccinurilor inactivate.
Anumite reacţ ii adverse severe pot fi semnalate ca fiind în legătură cu viteza de perfuzie. Viteza de
perfuzare recomandată la pct 4.2 Doze şi m od de administrare trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii
trebuie monitorizaţi atent şi trebuie urmărite cu atenţie orice simptome care pot să apară pe toată
perioada perfuzării.
Anumite reacţii adverse p ot să apară mai frecvent:
- în cazul unei viteze crescute de perfuzare;
- la pacienţi cu hipoglobulinemie sau agamaglobulinemie, cu sau fără deficit de IgA;
4
- la pacienţii cărora li s -au administrat pentru prima dată imunoglobuline umane normale, în
rarele cazuri în care este schimbat preparatul de imunoglobulină umană normală cu un altul sau
când există un interval prea mare de la perfuzarea anterioară.
Reacţiile de hipersensibilitate reală sunt rare. Ele pot să apară în cazul deficienţelor de Ig A cu
pre zenţa de anticorpi anti IgA.
Rareori, imunoglobulinele umane normale pot produce o scădere a tensiunii arteriale cu reacţie
anafilactică, chiar şi la pacienţii care au tolerat tratamentele anterioare cu imunoglobuline umane
normale.
Posibilele complica ţi i ap ărute datorita modului de administrare a produsului pot fi evitate respectâ nd
anumite reguli la administrarea lui:
- pastrarea flaconului la temperatura corpului inainte de a fi administrat;
- injectare lent ă la prima administrare pentru a ne asigura că pacientul nu este sensibil la produs;
- monotorizarea atent ă a pacien ţilor pentru depistarea simptomelor datorate perfuziei, mai ales la
cei la care se administreaz ă pentru prima dat ă, la cei la care a fost î nlocuit produsul folosit prima
dat ă cu altul s imilar sau dac ă perioada dintre prima administrare şi cea de a doua este mai mare.
- dozarea corect ă a soluţ iei de glucoz ă ( în solu ţia Humaglobin 5% , după reconstituire sunt 15 mg
glucoză /ml); se recomandă prudenţă î n cazurile posibile de diabet latent, di abet zaharat sau
pacienţi care urmează o dietă hipoglucidică .
- toţi ceilalţi pacienţi trebuie supravegheaţi timp de cel puţin 20 minute după administrare.
S -a evidenţiat clinic o asociere între administrarea i.v. a imunoglobulinelor şi fenomenele
tromboembolice (infarct miocardic, accident vascular cerebral, embolism pulmonar şi tromboză
venoasă profundă) care sunt corelate cu creşterea vâscozităţii sângelui prin administrarea de
imunoglobuline la pacienţii cu risc.
Se recomandă prec auţie în prescrierea şi perfuzarea i.v. a imunoglobulinelor la pacienţii cu obezitate şi
la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru evenimente trombotice (cum sunt vârstă înaintată,
hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli va sculare sau episoade trombotice,
pacienţi cu afecţiuni trombofilice existente sau dobândite, pacienţi cu perioade de imobilizare
prelungită, pacienţi cu hipovolemie severă sau pacienţi cu afecţiuni ce determină vâscozitate crescută a
sângelui).
La pacienţ ii cărora li s -a administrat tratament cu imunoglobuline i.v. s -au raportat cazuri de
insuficienţă renală acută. În majoritatea cazurilor s- au identificat factori de risc adiţionali, cum sunt
insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat , hipovolemie, supraponderalitate, administrarea
concomitentă de medicamente cu potenţial nefrotoxic sau vârsta peste 65 ani .
În caz de insuficienţă renală trebuie luată în considerare întreruperea administrarii i.v. a
imunoglobulinelor.
Raportările de disfuncţie renală s au insuficienţă renală acută s-au asociat cu administrarea i.v. de
produse Ig care conţin zahăr cu rol de conservant. La aceşti pacienţi cu risc se recomandă
administrarea i.v. de imunoglobuline care nu conţin zahăr.
La pacienţii cu risc de apariţie a reacţiilor adverse tromboembolice şi insuficienţă renală acută,
imunoglobuline trebuie administrate i.v. cu o viteză de perfuzare minimă.
Administrarea Humaglobin necesită respectarea strictă a recomandarilor de la punctul 4.2 şi luarea
urm ătoarelor m ăsuri:
- hidratarea adecvat ă înaint ea iniţierii perfuz iei
- monitorizarea fluxului urinar
- monitorizarea nivelului seric al creatininei
- evitarea utiliz ării concomitente a diureticelor de ans ă.
Î n plus produsul trebuie administrat la concentra ţia minimă şi la r itmul de perfuzie recomandat.
În cazul apariţiei reacţiilor adverse, fie se reduce viteza administrării, fie se opreşte administrarea.
Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiilor adverse.
În cazul apariţiei şocului, se instituie tratam entul standard pentru şoc.
5
Siguranţa virală
Când se administrează produse preparate din sânge uman sau plasmă nu se poate exclude în totalitate
posibilitatea transmiterii unor boli infecţioase sau a unor agenţi infecţioşi. Acest lucru este valabil atât
pentru agenţii virali cunoscuţi cât şi pentru alţi agenţi patogeni.
Măsurile standard de prevenire a transmiterii infecţiilor includ:
- selectarea donatorilor printr -o anamneză atentă şi printr -un screening al donaţiilor;
- testarea rezervei de plasmă pentru markeri infecţioşi;
- includerea în procesul de producţie a procedurilor validate de inactivare/îndepărtare virală.
Procedurile de inactivare/îndepărtare virală sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate cum
sunt HIV, VHB şi VHC. Aceste proceduri pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate
cum ar fi virusul hepatitei A sau parvovirusul B -19.
Se recomandă ca la fiecare administrare de Humaglobin să se înregistreze numărul şi seria lotului
pentru a asocia pacientul cu lotul.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Vaccinuri conţinând virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate cum
ar fi rujeolă, rubeolă, oreion şi varicelă pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni până la 3 luni.
După administrarea acestui produs trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu
vaccinuri cu virusuri vii atenuate.
În cazul rujeolei, eficacitatea vaccinului poate fi diminuată după adm inistrarea de imunoglobuline,
timp de până la un an.
De aceea, la pacienţii cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se determine valoarea
anticorpilor.
Interferenţa cu testele serologice
După administrarea de imunoglobuline, din cauza trans ferului pasiv de anticorpi în sângele
pacientului, pot apărea rezultate fals pozitive la testările serologice.
Transmiterea pasivă de anticorpi la antigenele eritrocitare, de exemplu A, B sau D poate să interfere cu
anumite teste serologice cum ar fi testu l Coombs, haptoglobina, numărul de reticulocite.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Siguranţa utilizării acestui produs în timpul sarcinii nu s -a stabilit prin studii clinice controlate, de
aceea trebuie administrat cu precauţie în timpul sarcinii sau alăptării. Experienţa clinică cu
imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii, asupra fătului
sau nou- născutului.
Imunoglobulinele se excretă în laptele matern şi pot contribui la transferul pasiv de anticorpi protectori
de l a mamă la sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Humaglobin nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Ocazional, pot să apară reacţii adverse cum sunt frisoane, cefalee, febră, vărsături, reacţii alergice,
greaţă, artralgii, scăderea tensiunii arteriale şi dureri de spate moderate; ele pot fi evitate prin
respectarea modului de pregatire şi de administrarea a perfuziei.
Rareori, imunoglobuline le umane normale pot produce o scădere a tensiunii arteriale şi în cazuri
izolate pot determina apariţia şocului anafilactic chiar în cazul pacienţilor care nu au prezentat
hipersensibilitate la administrările anterioare.
După administrarea de imunoglobuli ne umane normale s-au observat cazuri de meningită aseptică
reversibilă, cazuri izolate de anemie hemolitică reversibilă/hemoliză reversibilă şi cazuri rare de erupţii
cutanate tranzitorii.
S -au observat creşteri ale nivelului seric al creatininei şi/sau i nsuficienţă renală acută.
6
Foarte rar s-au raportat reacţii tromboembolice cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral,
embolism pulmonar şi tromboză venoasă profundă mai ales la vârstnici, la pacienţi cu manifestări de
ischemie cerebrală sau car diacă, la obezi sau hipovolemici.
Pentru informaţii de siguranţă virală vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţi cu risc
prezenţi, inclusiv pacienţi vârstnici sau pacienţi cu insuficienţă renală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: i munoglobulină umană normală pentru administrare intravasculară , codul
ATC: J06BA02
Imun oglobulinele umane normale conţin în principal imunoglobuline G (IgG) cu un spectru larg de
anticorpi împotriva agenţilor infecţioşi .
Imunoglobulinele umane normale contin anticorpi IgG prezenţi la populaţia normală.
Dozele adecvate de Humaglobin pot resta bili la normal nivelul de IgG scazut.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Imunoglobulinele umane normale sunt imediat şi complet biodisponibile în circulaţia sistemică după
administrarea intreavenoasă. Se distribuie relativ rapid între plasmă şi lichidul extravascular, iar
echilibrul între compartimentul intravascular şi cel interstiţial se atinge în 3 -5 zile. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare poate varia de la un pacient la altul, mai ales în imunodeficienţa
primară. Ig G si complexele Ig G s unt distruse în celulele sistemului reticuloendotelial.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Humaglobin, pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă, 5%
Glicină, glucoză, polietilen glicol, apă pentru preparate injectabile ; conţine urme de IgA.
6.2 Incompatibilităţi
Humaglobin nu va fi amestecat cu alte produse medicamentoase.
6.3 Perioada de valabilitate
2 a ni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi în tre 2ºC-8ºC, în ambalajul original. A nu se congela.
7
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ambalaj care conţine o cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu 2,5 g pulbere şi o cutie cu un flacon
din sticlă incoloră cu 50 ml solvent şi un set de administr are.
Ambalaj care conţine o cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu 5 g pulbere şi o cutie cu un flacon din
sticlă incoloră cu 100 ml solvent şi un set de administrare .
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea medicamentulu i în vederea administrării şi eliminării
reziduurilor
După deschidere flaconul trebuie menţinut şi încălzit la temperatura corpului înainte de a fi
administrat.
Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă. A nu se utiliza soluţii neomogene sau care prezintă
depozite. Soluţia se in spectează vizual înainte de utilizare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Produsul dizolvat nu trebuie sa fie răcit şi păstrat.
Se va utiliza numai în spital.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
HUMAN BIOPLAZMA MANUFACTURING AND TRADING LIMITED
LIABILITY COMPANY
(HUMAN BIOPLAZMA LLC)
H -2100 Gödöll ő, Táncsics Mihály út 8 0, Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢ IE I DE PUNERE PE PIAŢĂ
8066/2006/01 -02
9. DATA AUTORIZĂRI I
Autoriza re: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
FEBRUARIE, 2011
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
HUMAGLOBIN, pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă, 5%
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru soluţie perfuzabilă conţine 50 mg proteine totale, corespunzătoare la imunoglobulină
umană normală ≥ 95%.
Cel puţin 95% din conţinutul de proteine totale sunt imunoglobuline, din care Ig G reprezintă mai mult
de 99%. Conţinutul maxim de Ig A este de 50 µg/ml.
Procentajul de Ig G este:
Ig G
1- aproximativ 68%;
Ig G
2 - aproximativ 29%;
Ig G
3 - aproximativ 1%;
Ig G
4 - aproximativ 2%.
Conţine glucoză.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Humaglobin, pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă, 5%
Pulbere: l iofilizat de culoare albă sau uşor gălbuie.
Solvent: lichid limpede, incolor.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapia de substituţie în:
- Sindroame de imunodeficienţă primară:
- agamaglobulinemie şi hipogamaglobulinemie congenitale;
- imunodefic ienţe variabile comune;
- imunodeficienţe severe combinate;
- sindromul Wiskott Aldrich.
- Mielom sau leucemie limfatică cronică cu hipogamaglobulinemie secundară severă şi infecţii
recurente;
- Copii cu boală SIDA congenitală şi cu infecţii bacteriene re cidivante.
Imunomodulator
- Purpură trombocitopenică imună (idiopatică), la copii sau adulţi cu risc crescut de sângerare sau
anterior intervenţiilor chirurgicale, în vederea corectării numărului de trombocite;
- Sindrom Guillain Barré;
- Boala Kawasaki;
- Transplant alogen de măduvă hematopoietică.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza şi schema de administrare sunt dependente de indicaţia terapeutică.
În terapia de substituţie dozele pot fi individualizate în funcţie de proprietăţile farmacocinetice şi de
răspunsul clinic.
Următoarele scheme de administrare pot fi considerate ca recomandări (orientative) .
Terapia de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară
Dozajul se stabileşte astfel încât să se atingă o valoare a Ig G (determinată înain te de doza următoare)
de cel putin 4- 6 g/l. Durata administrării trebuie să fie de cel puţin 3- 6 luni de la iniţierea terapiei, până
când se atinge echilibrul dorit.
Doza iniţială recomandată este de 0,4- 0,8 g/kg urmată de cel puţin 0,2 g/kg la intervale de 3
săptamâni.
Doza necesară pentru a se atinge valoarea de 6 g/l este de 0,2- 0,8 g/kg şi lună. Intervalul dintre
administrări după ce s -a atins starea de echilibru, variază între 2 şi 4 săptămâni.
Este necesară determinarea concentraţiei înainte de doza u rmătoare pentru a ajusta dozele sau
intervalul dintre administrări.
Terapia de substituţie în m ielom sau leucemie limfatică cronică cu hipogamaglobulinemie secundară
severă şi infecţii recurente; terapia de substituţie la copii cu boală SIDA congenitală ş i cu infecţii
bacteriene recidivante
Doza recomandată este de 0,2-0,4 g/kg administrată la intervale de 3- 4 săptămâni.
Purpură trombocitopenică idiopatică
Pentru tratamentul unui episod acut, doza recomandată este de 0,8- 1 g/kg o dată pe zi, doză care poate
fi repetată o dată la 3 zile sau de 0,4 g/kg zilnic, timp de 2- 5 zile. Tratamentul poate fi repetat dacă
apare recidivă.
Sindrom Guillain Barré
Doza recomandată este de 0,4 g/kg şi zi, timp de 3- 7 zile.
Boala Kawasaki
Doza recomandată este de 1,6-2 g/kg, administrată în doze divizate într -un interval de 2- 5 zile sau de
2 g/kg în doză unică. Pacienţilor trebuie să li se administreze concomitent tratament cu acid
acetilsalicilic.
Transplant alogen de măduvă hematopoietică
Tratamentul cu imunoglobul ine umane normale poate fi utilizat atât înainte de transplant ca parte din
tratamentul de pregătire, cât şi după transplant . Pentru tratamentul infecţiilor şi profilaxia rejetului de
grefă, dozele se adaptează individual.
Doza iniţială este, în mod norma l, de 0,5 g/kg şi săptămână, începând cu şapte zile înainte de
transplant şi continuând până la trei luni după transplant.
În cazul persistenţei lipsei de producere de anticorpi, se recomandă o doză de 0,5 g/kg şi lună până la
atingerea unei valori normale.
Dozele recomandate sunt prezentate în tabelul următor:
Indicaţii Doza Frecvenţa injectării
Terapia de substituţie în
sindroame de imunodeficienţă
primară - Doza iniţială:
0,4-0,8 g/kg
după care:
0,2-0,8 g/kg
La intervale de 2 -4 săptămâni pentru
a se obţ ine o valoare a IgG de cel
puţin 4- 6 g/l
Terapia de substituţie în
sindroame imunodeficienţă
secundară
0,2-0,4 g/kg
La intervale de 3-4 săptămâni pentru
a se obţine o valoare a IgG de cel
puţin 4-6 g/l
Copii cu boală SIDA 0,2-0,4 g/kg
La interval de 3-4 săptămâni
3
Imunomodulator:
Purpură trombocitopenică
idiopatică 0,8-1 g/kg
sau
0,4 g/kg şi zi
În prima zi, se poate repeta la
intervale de 3 zile
Timp de 2-5 zile
Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg şi zi Timp de 3- 7 zile
Boala Kawasaki 1,6-
2 g/kg
sau
2 g/kg
În doze divizate, timp de 2-5 zile în
asociere cu acid acetilsalicilic sau
în doză unică în asociere cu acid
acetilsalicilic
Transplant alogen de măduvă
hematopoietică
- tratamentul infecţiilor şi
profilaxia rejetului de grefă
0,5 g/kg Săptămânal începând din ziua a 7-a
până la 3 luni după transplant
- persistenţa lipsei de producere
de anticorpi
0,5 g/kg Lunar, până la normalizarea valorii
anticorpilor
Mod de administrare
Humaglobin se administreaza numai intravenos, folosind un dispoz itiv de aplicare cu filtru inserat.
Produsul liofilizat se reconstituie cu ajutorul solventului care îl însoţeşte. Dizolvarea se realizează în
câteva minute. Înaintea administrării se recomandată încălzirea produsului la temperatura corpului.
Dizolvarea po ate fi sporită scuturând uşor şi rotind flaconul. Se evită formarea spumei.
Dacă este necesar Humaglobin poate fi diluat la de 4- 5 ori volumul original cu clorură de sodiu
izotonică 0,9%, sterilă sau cu altă soluţie perfuzabilă care poate fi amstecată cu Humaglobin fără a
modifica caracteristicile fizice ale acestuia (rata administrării trebuie să fie de 0,01 -0,02 ml/Kg/minut).
Reconstituirea Humaglobin
Se îndepărtează dopul protector al ambelor flacoane cu liofilizat şi cu solvent;
Se inseră acul de tr ansfer în flaconul cu solvent; se îndepărtează capacul protector de la celălalt căpăt
al acului. Se întoarce în jos flaconul cu solvent şi acul se inseră în dopul de cauciuc al flaconului cu
liofilizat; solventul se transferă prin vacuum dintr -un flaconul în altul.
Flaconul cu solvent se îndepărtează împreună cu acul pentru transfer.
Produsul este dizolvat în întregime prin rotaţia uşoară a flaconului. Se evită agitarea puternică a
produsului. În urma amestecului se obţine o soluţie transparenta sau uşor op alescentă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului medicamentos.
- Hipersensibilitate la imunoglobuline omologe, în special în cazurile foarte rare de deficienţă de
Ig A, când pacientul prezintă anticorpi anti Ig A.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu imunoglobuline influenţează scăderea efectului protector al vaccinurilor cu virusuri vii
cu excepţia vaccinului oral antipoliomielitic. De aceea, este justificată amânar ea imunizării active cu
astfel de vaccin cu 3 luni după terminarea tratamentului cu Humaglobin.
Humaglobin nu influenţează efectele vaccinurilor inactivate.
Anumite reacţ ii adverse severe pot fi semnalate ca fiind în legătură cu viteza de perfuzie. Viteza de
perfuzare recomandată la pct 4.2 Doze şi m od de administrare trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii
trebuie monitorizaţi atent şi trebuie urmărite cu atenţie orice simptome care pot să apară pe toată
perioada perfuzării.
Anumite reacţii adverse p ot să apară mai frecvent:
- în cazul unei viteze crescute de perfuzare;
- la pacienţi cu hipoglobulinemie sau agamaglobulinemie, cu sau fără deficit de IgA;
4
- la pacienţii cărora li s -au administrat pentru prima dată imunoglobuline umane normale, în
rarele cazuri în care este schimbat preparatul de imunoglobulină umană normală cu un altul sau
când există un interval prea mare de la perfuzarea anterioară.
Reacţiile de hipersensibilitate reală sunt rare. Ele pot să apară în cazul deficienţelor de Ig A cu
pre zenţa de anticorpi anti IgA.
Rareori, imunoglobulinele umane normale pot produce o scădere a tensiunii arteriale cu reacţie
anafilactică, chiar şi la pacienţii care au tolerat tratamentele anterioare cu imunoglobuline umane
normale.
Posibilele complica ţi i ap ărute datorita modului de administrare a produsului pot fi evitate respectâ nd
anumite reguli la administrarea lui:
- pastrarea flaconului la temperatura corpului inainte de a fi administrat;
- injectare lent ă la prima administrare pentru a ne asigura că pacientul nu este sensibil la produs;
- monotorizarea atent ă a pacien ţilor pentru depistarea simptomelor datorate perfuziei, mai ales la
cei la care se administreaz ă pentru prima dat ă, la cei la care a fost î nlocuit produsul folosit prima
dat ă cu altul s imilar sau dac ă perioada dintre prima administrare şi cea de a doua este mai mare.
- dozarea corect ă a soluţ iei de glucoz ă ( în solu ţia Humaglobin 5% , după reconstituire sunt 15 mg
glucoză /ml); se recomandă prudenţă î n cazurile posibile de diabet latent, di abet zaharat sau
pacienţi care urmează o dietă hipoglucidică .
- toţi ceilalţi pacienţi trebuie supravegheaţi timp de cel puţin 20 minute după administrare.
S -a evidenţiat clinic o asociere între administrarea i.v. a imunoglobulinelor şi fenomenele
tromboembolice (infarct miocardic, accident vascular cerebral, embolism pulmonar şi tromboză
venoasă profundă) care sunt corelate cu creşterea vâscozităţii sângelui prin administrarea de
imunoglobuline la pacienţii cu risc.
Se recomandă prec auţie în prescrierea şi perfuzarea i.v. a imunoglobulinelor la pacienţii cu obezitate şi
la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru evenimente trombotice (cum sunt vârstă înaintată,
hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli va sculare sau episoade trombotice,
pacienţi cu afecţiuni trombofilice existente sau dobândite, pacienţi cu perioade de imobilizare
prelungită, pacienţi cu hipovolemie severă sau pacienţi cu afecţiuni ce determină vâscozitate crescută a
sângelui).
La pacienţ ii cărora li s -a administrat tratament cu imunoglobuline i.v. s -au raportat cazuri de
insuficienţă renală acută. În majoritatea cazurilor s- au identificat factori de risc adiţionali, cum sunt
insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat , hipovolemie, supraponderalitate, administrarea
concomitentă de medicamente cu potenţial nefrotoxic sau vârsta peste 65 ani .
În caz de insuficienţă renală trebuie luată în considerare întreruperea administrarii i.v. a
imunoglobulinelor.
Raportările de disfuncţie renală s au insuficienţă renală acută s-au asociat cu administrarea i.v. de
produse Ig care conţin zahăr cu rol de conservant. La aceşti pacienţi cu risc se recomandă
administrarea i.v. de imunoglobuline care nu conţin zahăr.
La pacienţii cu risc de apariţie a reacţiilor adverse tromboembolice şi insuficienţă renală acută,
imunoglobuline trebuie administrate i.v. cu o viteză de perfuzare minimă.
Administrarea Humaglobin necesită respectarea strictă a recomandarilor de la punctul 4.2 şi luarea
urm ătoarelor m ăsuri:
- hidratarea adecvat ă înaint ea iniţierii perfuz iei
- monitorizarea fluxului urinar
- monitorizarea nivelului seric al creatininei
- evitarea utiliz ării concomitente a diureticelor de ans ă.
Î n plus produsul trebuie administrat la concentra ţia minimă şi la r itmul de perfuzie recomandat.
În cazul apariţiei reacţiilor adverse, fie se reduce viteza administrării, fie se opreşte administrarea.
Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiilor adverse.
În cazul apariţiei şocului, se instituie tratam entul standard pentru şoc.
5
Siguranţa virală
Când se administrează produse preparate din sânge uman sau plasmă nu se poate exclude în totalitate
posibilitatea transmiterii unor boli infecţioase sau a unor agenţi infecţioşi. Acest lucru este valabil atât
pentru agenţii virali cunoscuţi cât şi pentru alţi agenţi patogeni.
Măsurile standard de prevenire a transmiterii infecţiilor includ:
- selectarea donatorilor printr -o anamneză atentă şi printr -un screening al donaţiilor;
- testarea rezervei de plasmă pentru markeri infecţioşi;
- includerea în procesul de producţie a procedurilor validate de inactivare/îndepărtare virală.
Procedurile de inactivare/îndepărtare virală sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate cum
sunt HIV, VHB şi VHC. Aceste proceduri pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate
cum ar fi virusul hepatitei A sau parvovirusul B -19.
Se recomandă ca la fiecare administrare de Humaglobin să se înregistreze numărul şi seria lotului
pentru a asocia pacientul cu lotul.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Vaccinuri conţinând virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate cum
ar fi rujeolă, rubeolă, oreion şi varicelă pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni până la 3 luni.
După administrarea acestui produs trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu
vaccinuri cu virusuri vii atenuate.
În cazul rujeolei, eficacitatea vaccinului poate fi diminuată după adm inistrarea de imunoglobuline,
timp de până la un an.
De aceea, la pacienţii cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se determine valoarea
anticorpilor.
Interferenţa cu testele serologice
După administrarea de imunoglobuline, din cauza trans ferului pasiv de anticorpi în sângele
pacientului, pot apărea rezultate fals pozitive la testările serologice.
Transmiterea pasivă de anticorpi la antigenele eritrocitare, de exemplu A, B sau D poate să interfere cu
anumite teste serologice cum ar fi testu l Coombs, haptoglobina, numărul de reticulocite.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Siguranţa utilizării acestui produs în timpul sarcinii nu s -a stabilit prin studii clinice controlate, de
aceea trebuie administrat cu precauţie în timpul sarcinii sau alăptării. Experienţa clinică cu
imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii, asupra fătului
sau nou- născutului.
Imunoglobulinele se excretă în laptele matern şi pot contribui la transferul pasiv de anticorpi protectori
de l a mamă la sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Humaglobin nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Ocazional, pot să apară reacţii adverse cum sunt frisoane, cefalee, febră, vărsături, reacţii alergice,
greaţă, artralgii, scăderea tensiunii arteriale şi dureri de spate moderate; ele pot fi evitate prin
respectarea modului de pregatire şi de administrarea a perfuziei.
Rareori, imunoglobuline le umane normale pot produce o scădere a tensiunii arteriale şi în cazuri
izolate pot determina apariţia şocului anafilactic chiar în cazul pacienţilor care nu au prezentat
hipersensibilitate la administrările anterioare.
După administrarea de imunoglobuli ne umane normale s-au observat cazuri de meningită aseptică
reversibilă, cazuri izolate de anemie hemolitică reversibilă/hemoliză reversibilă şi cazuri rare de erupţii
cutanate tranzitorii.
S -au observat creşteri ale nivelului seric al creatininei şi/sau i nsuficienţă renală acută.
6
Foarte rar s-au raportat reacţii tromboembolice cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral,
embolism pulmonar şi tromboză venoasă profundă mai ales la vârstnici, la pacienţi cu manifestări de
ischemie cerebrală sau car diacă, la obezi sau hipovolemici.
Pentru informaţii de siguranţă virală vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţi cu risc
prezenţi, inclusiv pacienţi vârstnici sau pacienţi cu insuficienţă renală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: i munoglobulină umană normală pentru administrare intravasculară , codul
ATC: J06BA02
Imun oglobulinele umane normale conţin în principal imunoglobuline G (IgG) cu un spectru larg de
anticorpi împotriva agenţilor infecţioşi .
Imunoglobulinele umane normale contin anticorpi IgG prezenţi la populaţia normală.
Dozele adecvate de Humaglobin pot resta bili la normal nivelul de IgG scazut.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Imunoglobulinele umane normale sunt imediat şi complet biodisponibile în circulaţia sistemică după
administrarea intreavenoasă. Se distribuie relativ rapid între plasmă şi lichidul extravascular, iar
echilibrul între compartimentul intravascular şi cel interstiţial se atinge în 3 -5 zile. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare poate varia de la un pacient la altul, mai ales în imunodeficienţa
primară. Ig G si complexele Ig G s unt distruse în celulele sistemului reticuloendotelial.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Humaglobin, pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă, 5%
Glicină, glucoză, polietilen glicol, apă pentru preparate injectabile ; conţine urme de IgA.
6.2 Incompatibilităţi
Humaglobin nu va fi amestecat cu alte produse medicamentoase.
6.3 Perioada de valabilitate
2 a ni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi în tre 2ºC-8ºC, în ambalajul original. A nu se congela.
7
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ambalaj care conţine o cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu 2,5 g pulbere şi o cutie cu un flacon
din sticlă incoloră cu 50 ml solvent şi un set de administr are.
Ambalaj care conţine o cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu 5 g pulbere şi o cutie cu un flacon din
sticlă incoloră cu 100 ml solvent şi un set de administrare .
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea medicamentulu i în vederea administrării şi eliminării
reziduurilor
După deschidere flaconul trebuie menţinut şi încălzit la temperatura corpului înainte de a fi
administrat.
Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă. A nu se utiliza soluţii neomogene sau care prezintă
depozite. Soluţia se in spectează vizual înainte de utilizare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Produsul dizolvat nu trebuie sa fie răcit şi păstrat.
Se va utiliza numai în spital.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
HUMAN BIOPLAZMA MANUFACTURING AND TRADING LIMITED
LIABILITY COMPANY
(HUMAN BIOPLAZMA LLC)
H -2100 Gödöll ő, Táncsics Mihály út 8 0, Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢ IE I DE PUNERE PE PIAŢĂ
8066/2006/01 -02
9. DATA AUTORIZĂRI I
Autoriza re: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
FEBRUARIE, 2011
