OXIFLUX 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OXIFLUX 400 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine pentoxifilină 400 mg
Excipient: glucoză monohidrat; galben amurg FCF (E110).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat cu eliberare prelungită
Comprimate filmate de formă rotundă, biconvexe, de culoare roz închis, având diametrul de 12 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Prelungirea distanţei de mers la pacienţii cu arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare,
stadiul IIb Fontaine (claudicaţie intermitentă), atunci când nu pot fi aplicate sau nu sunt indicate alte
măsuri terapeutice, ca de exemplu: antrenamentul la mers, lărgirea lumenului arterial şi/sau proceduri
de revascularizare.
Tulburări funcţionale de cauză circulatorie la nivelul urechii interne (afectarea auzului, pierderea
bruscă a auzului etc).
4.2 Doze şi mod de administrare
Boală arterială periferică cronică ocluzivă în stadiul IIb Fontaine (claudicaţie intermitentă)
Dacă nu se recomandă altfel, trebuie administrate zilnic 1200 mg pentoxifilină (un comprimat cu
eliberare prelungită OXIFLUX 400 mg de 3 ori pe zi).
Pentru pacienţii cu tensiune arterială mică sau oscilantă pot fi necesare instrucţiuni speciale privind
dozele.
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), doza trebuie ajustată în
funcţie de toleranţa individuală.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este necesară reducerea dozei, care trebuie stabilită de
către medic, în funcţie de pacient şi în acord cu severitatea bolii şi toleranţa individuală.
2
Tulburări funcţionale de cauză circulatorie la nivelul urechii interne (afectarea auzului, pierderea
bruscă a auzului etc).
Dacă nu se recomandă altfel, trebuie administrate zilnic 1200 mg pentoxifilină cu eliberare prelungită,
repartizată în 2-3 prize (un comprimat OXIFLUX 400 mg de 3 ori pe zi).
La pacienţii cu tulburări circulatorii severe, asocierea cu administrarea parenterală (perfuzie i.v.) de
pentoxifilină 100 mg sau 300 mg, fiole, poate grăbi instalarea efectului.
Doza zilnică totală (parenterală şi orală) nu trebuie să depăşească 1200 mg pentoxifilină.
Se poate efectua numai tratament oral sau asociat, oral şi parenteral (perfuzie i.v.) sau numai
parenteral, în funcţie de severitatea tabloului clinic.
Pentru pacienţii cu tensiune arterială mică sau oscilantă pot fi necesare instrucţiuni speciale privind
dozajul.
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei sub 30 ml/min), dozele trebuie ajustate la
50-70% din dozele standard, în funcţie de toleranţa individuală.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, este necesară ajustarea dozei, care trebuie stabilită de către
medic, în funcţie de toleranţa pacientului şi de severitatea bolii.
Mod şi durată de administrare
Comprimatele filmate cu eliberare prelungită se înghit întregi, după mese, cu mult lichid. Durata
tratamentului trebuie stabilită de către medic, în funcţie de starea clinică a pacientului.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la pentoxifilină, la alte metilxantine sau la oricare dintre excipienţi;
- infarct miocardic acut;
- hemoragii intracerebrale sau alte hemoragii cu importanţă clinică;
- ulcer gastric şi/sau duodenal;
- diateze hemoragice;
- hemoragii retiniene extinse (risc de agravare a sângerărilor).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dacă apare hemoragie retiniană în timpul tratamentului cu pentoxifilină, administrarea
medicamentului trebuie întreruptă imediat.
La pacienţii cu aritmii cardiace, hipotensiune arterială, ateroscleroză coronariană, după un infarct
miocardic sau post-operator, după intervenţii chirurgicale, este necesară supravegherea medicală
atentă.
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) sau boală mixtă a ţesutului conjunctiv, OXIFLUX 400
mg trebuie administrat numai după evaluarea atentă a raportului risc-beneficiu.
Notă:
Excreţia pentoxifilinei poate fi întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei
sub 30 ml/min) sau insuficienţă hepatică severă. În aceste cazuri, este necesară ajustarea dozei şi
monitorizarea adecvată (vezi pct 4.2).
Datorită riscului hemoragic în timpul administrării concomitente de pentoxifilină şi anticoagulante
orale este necesară monitorizarea timpului de protrombină (INR).
3
Datorită riscului de anemie aplastică, în timpul tratamentului cu pentoxifilină, tabloul sanguin trebuie
monitorizat periodic.
Deoarece conţine glucoză, pacienţii cu sindrom rar de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Deoarece conţine galben amurg FCF (E110), poate să determine reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care scad tensiune arterială (antihipertensive)
Pentoxifilina poate să crească efectul medicamentelor antihipertensive şi să accentueze scăderea
tensiunii arteriale.
Anticoagulante
Pentoxifilina poate să crească efectul anticoagulantelor orale. Pacienţii cu o tendinţă crescută la
sângerare, datorită, de exemplu, administrării concomitente de medicamente anticoagulante, trebuie
monitorizaţi atent (de exemplu, controlul frecvent al INR), deoarece orice eveniment hemoragic poate
fi exacerbat .
Antidiabetice orale, insulina
Poate apare o scădere mai pronunţată a glicemiei, determinând reacţii hipoglicemice. Glicemia trebuie
monitorizată la intervale regulate, stabilite de la caz la caz.
Teofilina: este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a teofilinei, astfel încât reacţiile adverse ale
teofilinei pot fi accentuate în timpul tratamentului bolilor respiratorii.
Cimetidina: sunt posibile creşteri ale concentraţiei plasmatice ale pentoxifilinei şi ale efectului
pentoxifilinei.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Datorită experienţei limitate privind administrarea pentoxifilinei în timpul sarcinii, nu se recomandă
administrarea medicamentului la femeile gravide.
În timpul alăptării, pentoxifilina se excretă în laptele matern, dar sugarul primeşte numai cantităţi
minime din substanţă. De aceea, pentoxifilina va fi administrată în timpul perioadei de alăptare numai
după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Prin reacţiile adverse pe care le determină, pentoxifilina poate influenţa negativ capacitatea de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţii adverse sunt clasificate utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente
(≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare
(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rar: au fost raportate în timpul tratamentului cu pentoxifilină, episoade hemoragice (de exemplu,
hemoragii cutanate, mucoase, gastrice sau intestinale, ale tractului uro-genital).
Foarte rar: hemoragii intracraniene, hemoragii retiniene şi dezlipiri de retină; dacă hemoragia retiniană
apare în timpul tratamentului cu pentoxifilină, administrarea medicamentului trebuie întreruptă.
4
Foarte rar: trombocitopenie cu purpură trombocitopenică şi posibil, anemie aplastică letală (scăderea
completă sau parţială a producţiei tuturor celulelor sanguine, pancitopenie). Din acest motiv, tabloul
hematologic trebuie monitorizat periodic.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvent; greaţă, vărsături, meteorism, senzaţie de presiune în stomac şi diaree.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rar: colestază intrahepatică şi creşterea enzimelor hepatice (transaminaze, fosfatază alcalină).
Tulburări cardiace
Frecvent: bufeuri;
Mai puţin frecvent: tulburări de ritm cardiac (de exemplu, tahicardie)
Rar: scăderea tensiunii arteriale, angină pectorală, dispnee şi edeme periferice/edem angioneurotic.
Foarte rar: creşterea tensiunii arteriale.
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvent: reacţii de hipersensibilitate cum ar fi prurit, eritem cutanat, urticarie (papule pruriginoase).
Foarte rar: reacţii de hipersensibilitate foarte severe, care se instalează în câteva minute de la
administrare (edem angioneurotic, bronhospasm, şoc anafilactic).
La primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate trebuie întreruptă imediat administrarea
medicamentului şi instituit tratament specific.
Alte reacţii adverse
Mai puţin frecvent: s-a raportat apariţia ameţelilor şi cefaleei.
Mai puţin frecvent: nelinişte şi insomnie
Foarte rar: diaforeză, parestezii, tulburări vizuale, conjunctivite, convulsii, necroliza epidermică toxică
şi sindrom Stevens Johnson.
Foarte rar: simptome de meningită aseptică.
Pacienţi cu boli autoimune (LES, boală mixtă de ţesut conjunctiv) par să fie predispuşi apariţiei
acestor reacţii adverse. În toate cazurile observate, simptomele au fost reversibile după întreruperea
medicamentului.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului
Ameţeli, greaţă, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie, bufeuri, pierderea constienţei, febră, agitaţie,
areflexie, convulsii tonico-clonice, vărsături “în zaţ de cafea”, aritmii cardiace.
Tratament în caz de supradozaj
În cazul în care nu a trecut foarte mult timp de la administrarea unei doze excesive, se poate efectua
lavaj gastric sau poate fi redusă absorbţia substanţei, prin administrarea de cărbune activat.
Deoarece nu se cunoaşte antidotul specific, tratamentul trebuie să fie simptomatic. Pentru a se evita
eventualele complicaţii se recomandă transferul pacientului în secţia de terapie intensivă.
Măsuri terapeutice imediate în caz de reacţii de hipersensibilitate severe (şoc)
La primele semne (de exemplu, reacţii cutanate cum ar fi, urticarie, bufeuri, nelinişte, cefalee, pusee de
transpiraţie, greaţă), se instituie abord venos. Pe lângă măsurile de urgenţă uzuale, de exemplu,
plasarea pacientului în poziţie supină cu membrele inferioare ridicate, menţinerea căilor respiratorii
libere şi administrarea de oxigen, este indicată şi administrarea imediată de medicamente cum sunt:
substituenţi de volum, intravenos, adrenalină i.v., corticosteroizi (de exemplu, 250-1000 mg
metilprednisolon i.v.) şi antagonişti ai receptorilor histaminici.
În funcţie de severitatea simptomelor, poate fi necesară efectuarea ventilaţiei mecanice şi în cazul
stopului cardiac, resuscitarea cardio-respiratorie, în acord cu recomandările uzuale.
5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, vasodilatatoare periferice; derivaţi purinici, codul
ATC : C04AD03
Pentoxifilina ameliorează proprietăţile reologice ale sângelui, scăzând vâscozitatea sângelui.
Are în plus proprietăţi farmacologice, care sunt explicate prin următoarele:
- creşte deformabilitatea eritrocitelor, prin inhibarea fosfodiesterazei, cu creşterea consecutivă a
cantităţii de AMP ciclic intracelular şi ATP şi inhibând agregarea eritrocitelor.
- inhibă agregarea plachetară.
- diminuă creşterea concentraţiei plasmatice a fibrinogenului.
- inhibă activarea leucocitelor şi aderarea lor la endoteliul vascular.
Nu sunt disponibile studii referitoare la efectul pentoxifilinei asupra mortalităţii şi morbidităţii de
cauză cardio-cerebrovasculară.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Eliberarea pentoxifilinei din comprimatele cu eliberare prelungită OXIFLUX 400 mg se realizează în
decurs de 10-12 ore, astfel încât rezultă concentraţii sanguine constante. Pentoxifilina eliberată este
absorbită rapid şi aproape complet.
Pentoxifilina suferă fenomenul de prim pasaj hepatic, astfel încât biodisponibilitatea sistemică este de
numai 20-30%.
Pentoxifilina este metabolizată aproape în întregime în ficat. Principalul metabolit activ 1-(5-
hidroxietil)-3,7-dimetilxantina (metabolit I ) se găseşte în plasmă în concentraţii de două ori mai mari
(2:1) decât substanţa activă, cu care se află în echilibru biochimic.
Pentoxifilina şi metabolitul I sunt, în consecinţă, considerate o unitatea activă.
Pentoxifilina se elimină bifazic; timpul de înjumătăţire plasmatică iniţial al substanţei active este 0,4-
0,8 ore, iar cel al metaboliţilor 1,0-1,6 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
pentoxifilinei este de aproximativ 1,6 ore.
Eliminarea se face în principal pe cale renală, sub formă de metaboliţi polari hidrosolubili,
neconjugaţi; doar 4% se elimină în fecale. Sub formă nemetabolizată se excretă doar urme de
pentoxifilină.
În caz de insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare se prelungeşte şi biodisponibilitatea absolută creşte (vezi, de asemenea, pct. 4.3 şi pct. 4.2).
Biodisponibilitatea relativă calculată prin raportarea mărimii absorbţiei medicamentului test la cel de
referinţă (Trental) a fost de 93,84%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după administrarea de doză unică
Doze de 80 mg/kg administrate oral, produc la om, simptomele descrise la pct. 4.9.
Toxicitate după administrarea de doze repetate
Studiile de toxicitate cu doze repetate, efectuate cu pentoxifilină oral, în doze zilnice de până la 1000
mg/kg de două ori pe zi, la şobolan şi până la 100 mg pentoxifilină/kg de două ori pe zi, la câine, timp
de un an, nu au evidenţiat efecte toxice ale substanţei active asupra organelor. La câini, care au primit
timp de un an doze zilnice de 320 mg pentoxifilină/kg sau peste, s-au raportat, în cazuri izolate,
6
tulburări de coordonare, insuficienţă circulatorie, hemoragii, edem pulmonar şi celule gigante la
nivelul testiculilor.
Potenţial mutagen şi carcinogen
Testele de mutagenitate efectuate cu pentoxifilină nu au evidenţiat efecte mutagene. Rezultatele
studiilor pe termen lung privind potenţialul carcinogen la şoarece şi şobolan, au fost negative.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au fost efectuate la şoarece, şobolan, iepure de
casă şi câine. Nu s-au demonstrat efecte teratogene, embriotoxice sau efecte asupra fertilităţii. O viteză
crescută a absorbţiei a fost observată la doze foarte mari.
Pentoxifilina şi metaboliţii săi trec în laptele matern.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol
Amidon de porumb
Povidonă K 30
Hipromeloză 100000 cP
Stearat de magneziu
Film
Carboximetilceluloză sodică
Maltodextrină
Glucoză monohidrat
Dioxid de titan (E 171)
Lecitină de soia
Carmin (E 120)
Galben amurg FCF (E110)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORMED PHARMA S.A.,
Bd. Theodor Pallady nr.44B, sector 3
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
496/2007/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare, Decembrie-2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie, 2011
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OXIFLUX 400 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine pentoxifilină 400 mg
Excipient: glucoză monohidrat; galben amurg FCF (E110).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat cu eliberare prelungită
Comprimate filmate de formă rotundă, biconvexe, de culoare roz închis, având diametrul de 12 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Prelungirea distanţei de mers la pacienţii cu arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare,
stadiul IIb Fontaine (claudicaţie intermitentă), atunci când nu pot fi aplicate sau nu sunt indicate alte
măsuri terapeutice, ca de exemplu: antrenamentul la mers, lărgirea lumenului arterial şi/sau proceduri
de revascularizare.
Tulburări funcţionale de cauză circulatorie la nivelul urechii interne (afectarea auzului, pierderea
bruscă a auzului etc).
4.2 Doze şi mod de administrare
Boală arterială periferică cronică ocluzivă în stadiul IIb Fontaine (claudicaţie intermitentă)
Dacă nu se recomandă altfel, trebuie administrate zilnic 1200 mg pentoxifilină (un comprimat cu
eliberare prelungită OXIFLUX 400 mg de 3 ori pe zi).
Pentru pacienţii cu tensiune arterială mică sau oscilantă pot fi necesare instrucţiuni speciale privind
dozele.
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), doza trebuie ajustată în
funcţie de toleranţa individuală.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este necesară reducerea dozei, care trebuie stabilită de
către medic, în funcţie de pacient şi în acord cu severitatea bolii şi toleranţa individuală.
2
Tulburări funcţionale de cauză circulatorie la nivelul urechii interne (afectarea auzului, pierderea
bruscă a auzului etc).
Dacă nu se recomandă altfel, trebuie administrate zilnic 1200 mg pentoxifilină cu eliberare prelungită,
repartizată în 2-3 prize (un comprimat OXIFLUX 400 mg de 3 ori pe zi).
La pacienţii cu tulburări circulatorii severe, asocierea cu administrarea parenterală (perfuzie i.v.) de
pentoxifilină 100 mg sau 300 mg, fiole, poate grăbi instalarea efectului.
Doza zilnică totală (parenterală şi orală) nu trebuie să depăşească 1200 mg pentoxifilină.
Se poate efectua numai tratament oral sau asociat, oral şi parenteral (perfuzie i.v.) sau numai
parenteral, în funcţie de severitatea tabloului clinic.
Pentru pacienţii cu tensiune arterială mică sau oscilantă pot fi necesare instrucţiuni speciale privind
dozajul.
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei sub 30 ml/min), dozele trebuie ajustate la
50-70% din dozele standard, în funcţie de toleranţa individuală.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, este necesară ajustarea dozei, care trebuie stabilită de către
medic, în funcţie de toleranţa pacientului şi de severitatea bolii.
Mod şi durată de administrare
Comprimatele filmate cu eliberare prelungită se înghit întregi, după mese, cu mult lichid. Durata
tratamentului trebuie stabilită de către medic, în funcţie de starea clinică a pacientului.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la pentoxifilină, la alte metilxantine sau la oricare dintre excipienţi;
- infarct miocardic acut;
- hemoragii intracerebrale sau alte hemoragii cu importanţă clinică;
- ulcer gastric şi/sau duodenal;
- diateze hemoragice;
- hemoragii retiniene extinse (risc de agravare a sângerărilor).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dacă apare hemoragie retiniană în timpul tratamentului cu pentoxifilină, administrarea
medicamentului trebuie întreruptă imediat.
La pacienţii cu aritmii cardiace, hipotensiune arterială, ateroscleroză coronariană, după un infarct
miocardic sau post-operator, după intervenţii chirurgicale, este necesară supravegherea medicală
atentă.
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) sau boală mixtă a ţesutului conjunctiv, OXIFLUX 400
mg trebuie administrat numai după evaluarea atentă a raportului risc-beneficiu.
Notă:
Excreţia pentoxifilinei poate fi întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei
sub 30 ml/min) sau insuficienţă hepatică severă. În aceste cazuri, este necesară ajustarea dozei şi
monitorizarea adecvată (vezi pct 4.2).
Datorită riscului hemoragic în timpul administrării concomitente de pentoxifilină şi anticoagulante
orale este necesară monitorizarea timpului de protrombină (INR).
3
Datorită riscului de anemie aplastică, în timpul tratamentului cu pentoxifilină, tabloul sanguin trebuie
monitorizat periodic.
Deoarece conţine glucoză, pacienţii cu sindrom rar de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Deoarece conţine galben amurg FCF (E110), poate să determine reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care scad tensiune arterială (antihipertensive)
Pentoxifilina poate să crească efectul medicamentelor antihipertensive şi să accentueze scăderea
tensiunii arteriale.
Anticoagulante
Pentoxifilina poate să crească efectul anticoagulantelor orale. Pacienţii cu o tendinţă crescută la
sângerare, datorită, de exemplu, administrării concomitente de medicamente anticoagulante, trebuie
monitorizaţi atent (de exemplu, controlul frecvent al INR), deoarece orice eveniment hemoragic poate
fi exacerbat .
Antidiabetice orale, insulina
Poate apare o scădere mai pronunţată a glicemiei, determinând reacţii hipoglicemice. Glicemia trebuie
monitorizată la intervale regulate, stabilite de la caz la caz.
Teofilina: este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a teofilinei, astfel încât reacţiile adverse ale
teofilinei pot fi accentuate în timpul tratamentului bolilor respiratorii.
Cimetidina: sunt posibile creşteri ale concentraţiei plasmatice ale pentoxifilinei şi ale efectului
pentoxifilinei.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Datorită experienţei limitate privind administrarea pentoxifilinei în timpul sarcinii, nu se recomandă
administrarea medicamentului la femeile gravide.
În timpul alăptării, pentoxifilina se excretă în laptele matern, dar sugarul primeşte numai cantităţi
minime din substanţă. De aceea, pentoxifilina va fi administrată în timpul perioadei de alăptare numai
după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Prin reacţiile adverse pe care le determină, pentoxifilina poate influenţa negativ capacitatea de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţii adverse sunt clasificate utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente
(≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare
(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rar: au fost raportate în timpul tratamentului cu pentoxifilină, episoade hemoragice (de exemplu,
hemoragii cutanate, mucoase, gastrice sau intestinale, ale tractului uro-genital).
Foarte rar: hemoragii intracraniene, hemoragii retiniene şi dezlipiri de retină; dacă hemoragia retiniană
apare în timpul tratamentului cu pentoxifilină, administrarea medicamentului trebuie întreruptă.
4
Foarte rar: trombocitopenie cu purpură trombocitopenică şi posibil, anemie aplastică letală (scăderea
completă sau parţială a producţiei tuturor celulelor sanguine, pancitopenie). Din acest motiv, tabloul
hematologic trebuie monitorizat periodic.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvent; greaţă, vărsături, meteorism, senzaţie de presiune în stomac şi diaree.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rar: colestază intrahepatică şi creşterea enzimelor hepatice (transaminaze, fosfatază alcalină).
Tulburări cardiace
Frecvent: bufeuri;
Mai puţin frecvent: tulburări de ritm cardiac (de exemplu, tahicardie)
Rar: scăderea tensiunii arteriale, angină pectorală, dispnee şi edeme periferice/edem angioneurotic.
Foarte rar: creşterea tensiunii arteriale.
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvent: reacţii de hipersensibilitate cum ar fi prurit, eritem cutanat, urticarie (papule pruriginoase).
Foarte rar: reacţii de hipersensibilitate foarte severe, care se instalează în câteva minute de la
administrare (edem angioneurotic, bronhospasm, şoc anafilactic).
La primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate trebuie întreruptă imediat administrarea
medicamentului şi instituit tratament specific.
Alte reacţii adverse
Mai puţin frecvent: s-a raportat apariţia ameţelilor şi cefaleei.
Mai puţin frecvent: nelinişte şi insomnie
Foarte rar: diaforeză, parestezii, tulburări vizuale, conjunctivite, convulsii, necroliza epidermică toxică
şi sindrom Stevens Johnson.
Foarte rar: simptome de meningită aseptică.
Pacienţi cu boli autoimune (LES, boală mixtă de ţesut conjunctiv) par să fie predispuşi apariţiei
acestor reacţii adverse. În toate cazurile observate, simptomele au fost reversibile după întreruperea
medicamentului.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului
Ameţeli, greaţă, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie, bufeuri, pierderea constienţei, febră, agitaţie,
areflexie, convulsii tonico-clonice, vărsături “în zaţ de cafea”, aritmii cardiace.
Tratament în caz de supradozaj
În cazul în care nu a trecut foarte mult timp de la administrarea unei doze excesive, se poate efectua
lavaj gastric sau poate fi redusă absorbţia substanţei, prin administrarea de cărbune activat.
Deoarece nu se cunoaşte antidotul specific, tratamentul trebuie să fie simptomatic. Pentru a se evita
eventualele complicaţii se recomandă transferul pacientului în secţia de terapie intensivă.
Măsuri terapeutice imediate în caz de reacţii de hipersensibilitate severe (şoc)
La primele semne (de exemplu, reacţii cutanate cum ar fi, urticarie, bufeuri, nelinişte, cefalee, pusee de
transpiraţie, greaţă), se instituie abord venos. Pe lângă măsurile de urgenţă uzuale, de exemplu,
plasarea pacientului în poziţie supină cu membrele inferioare ridicate, menţinerea căilor respiratorii
libere şi administrarea de oxigen, este indicată şi administrarea imediată de medicamente cum sunt:
substituenţi de volum, intravenos, adrenalină i.v., corticosteroizi (de exemplu, 250-1000 mg
metilprednisolon i.v.) şi antagonişti ai receptorilor histaminici.
În funcţie de severitatea simptomelor, poate fi necesară efectuarea ventilaţiei mecanice şi în cazul
stopului cardiac, resuscitarea cardio-respiratorie, în acord cu recomandările uzuale.
5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, vasodilatatoare periferice; derivaţi purinici, codul
ATC : C04AD03
Pentoxifilina ameliorează proprietăţile reologice ale sângelui, scăzând vâscozitatea sângelui.
Are în plus proprietăţi farmacologice, care sunt explicate prin următoarele:
- creşte deformabilitatea eritrocitelor, prin inhibarea fosfodiesterazei, cu creşterea consecutivă a
cantităţii de AMP ciclic intracelular şi ATP şi inhibând agregarea eritrocitelor.
- inhibă agregarea plachetară.
- diminuă creşterea concentraţiei plasmatice a fibrinogenului.
- inhibă activarea leucocitelor şi aderarea lor la endoteliul vascular.
Nu sunt disponibile studii referitoare la efectul pentoxifilinei asupra mortalităţii şi morbidităţii de
cauză cardio-cerebrovasculară.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Eliberarea pentoxifilinei din comprimatele cu eliberare prelungită OXIFLUX 400 mg se realizează în
decurs de 10-12 ore, astfel încât rezultă concentraţii sanguine constante. Pentoxifilina eliberată este
absorbită rapid şi aproape complet.
Pentoxifilina suferă fenomenul de prim pasaj hepatic, astfel încât biodisponibilitatea sistemică este de
numai 20-30%.
Pentoxifilina este metabolizată aproape în întregime în ficat. Principalul metabolit activ 1-(5-
hidroxietil)-3,7-dimetilxantina (metabolit I ) se găseşte în plasmă în concentraţii de două ori mai mari
(2:1) decât substanţa activă, cu care se află în echilibru biochimic.
Pentoxifilina şi metabolitul I sunt, în consecinţă, considerate o unitatea activă.
Pentoxifilina se elimină bifazic; timpul de înjumătăţire plasmatică iniţial al substanţei active este 0,4-
0,8 ore, iar cel al metaboliţilor 1,0-1,6 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
pentoxifilinei este de aproximativ 1,6 ore.
Eliminarea se face în principal pe cale renală, sub formă de metaboliţi polari hidrosolubili,
neconjugaţi; doar 4% se elimină în fecale. Sub formă nemetabolizată se excretă doar urme de
pentoxifilină.
În caz de insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare se prelungeşte şi biodisponibilitatea absolută creşte (vezi, de asemenea, pct. 4.3 şi pct. 4.2).
Biodisponibilitatea relativă calculată prin raportarea mărimii absorbţiei medicamentului test la cel de
referinţă (Trental) a fost de 93,84%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după administrarea de doză unică
Doze de 80 mg/kg administrate oral, produc la om, simptomele descrise la pct. 4.9.
Toxicitate după administrarea de doze repetate
Studiile de toxicitate cu doze repetate, efectuate cu pentoxifilină oral, în doze zilnice de până la 1000
mg/kg de două ori pe zi, la şobolan şi până la 100 mg pentoxifilină/kg de două ori pe zi, la câine, timp
de un an, nu au evidenţiat efecte toxice ale substanţei active asupra organelor. La câini, care au primit
timp de un an doze zilnice de 320 mg pentoxifilină/kg sau peste, s-au raportat, în cazuri izolate,
6
tulburări de coordonare, insuficienţă circulatorie, hemoragii, edem pulmonar şi celule gigante la
nivelul testiculilor.
Potenţial mutagen şi carcinogen
Testele de mutagenitate efectuate cu pentoxifilină nu au evidenţiat efecte mutagene. Rezultatele
studiilor pe termen lung privind potenţialul carcinogen la şoarece şi şobolan, au fost negative.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au fost efectuate la şoarece, şobolan, iepure de
casă şi câine. Nu s-au demonstrat efecte teratogene, embriotoxice sau efecte asupra fertilităţii. O viteză
crescută a absorbţiei a fost observată la doze foarte mari.
Pentoxifilina şi metaboliţii săi trec în laptele matern.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol
Amidon de porumb
Povidonă K 30
Hipromeloză 100000 cP
Stearat de magneziu
Film
Carboximetilceluloză sodică
Maltodextrină
Glucoză monohidrat
Dioxid de titan (E 171)
Lecitină de soia
Carmin (E 120)
Galben amurg FCF (E110)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORMED PHARMA S.A.,
Bd. Theodor Pallady nr.44B, sector 3
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
496/2007/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare, Decembrie-2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie, 2011
