ALGOBLOCK


Substanta activa: METAMIZOLUM NATRIUM
Clasa ATC: N02BB02
Forma farmaceutica: COMPR.
Prescriptie: P-RF
Tip ambalaj: Cutie x 2 blist. PVC/Al x 10 compr.
Producator: SANTA SA - ROMANIA



AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 809/2008/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor medicamentului



REZUMATUL CARACTERISTICILOR MEDICAMENTULUI



1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Algoblock 500 mg comprimate



2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine metamizol sodic 500 mg.

Excipient: zahăr
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.



3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat
Comprimate neacoperite, în formă de discuri plate.



4. DATE CLINICE


4.1 Indicaţii terapeutice

Dureri acute severe postlezionale sau postoperatorii; colici; dureri de cauză tumorală; alte dureri
severe acute sau cronice, atunci când alte mijloace terapeutice nu sunt indicate.
Combaterea febrei, atunci când aceasta este refractară la alt tratament.


4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi şi copii peste 15 ani
Se administrează oral 1-2 comprimate Algoblock (500-1000 mg metamizol) în priză unică. La nevoie
se poate repeta până la cel mult de 4 ori pe zi. Doza în 24 ore nu trebuie să depăşească 5 g metamizol
(aproximativ 70 mg/kg).

Copii sub 15 ani
La copiii cu vârsta sub 15 ani nu se administrează metamizol sodic sub formă de comprimate (se
recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei).

Vârstnici
La pacienţii vârstnici sau cu stare generală alterată trebuie luat în considerare faptul că atât funcţia
renală cât şi cea hepatică pot fi afectate. Este necesară administrarea dozelor minime eficace.

Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică eliminarea metamizolului este întârziată, nu
trebuie administrate doze mari. In cazul unei administrări de scurtă durată nu este nevoie să se reducă
doza. În ceea ce priveşte administrarea de lungă durată, nu există suficientă experienţă.
2

4.3 Contraindicaţii

● Hipersensibilitate la metamizol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului
● Antecedente de alergie la derivaţii de pirazol, intoleranţă la antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)
● Afecţiuni ale măduvei hematopoietice
● Antecedente de agranulocitoză
● Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, porfirie hepatică acută.
● În primul şi ultimul trimestru de sarcină


4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Acest medicament poate determina fenomene alergice de tip anafilactic, de exemplu agranulocitoză
sau şoc anafilactic.
Deoarece agranulocitoza apare în mod neaşteptat şi este independentă de doză şi de durata
tratamentului, în cazul apariţiei febrei şi/sau anginei şi/sau ulceraţiilor bucale se impun întreruperea
imediată a tratamentului şi efectuarea urgentă a hemogramei. Continuarea administrării creşte riscul de
deces.
În cazul tratamentului de lungă durată trebuie controlată periodic hemograma.
În cazul următoarele afecţiuni riscul de şoc anafilactic este mai mare:
- astm bronşic alergic, rinită alergică;
- urticarie;
- intoleranţă la alcool (după ingestia unor cantităţi mici apar: strănut, lăcrimare, înroşire pronunţată a
feţei; intoleranţa la alcool poate evidenţia existenţa unui astm la AINS).
Înaintea începerii tratamentului este necesară o anamneză atentă privind eventualele afecţiuni alergice,
precum şi antecedentele de alergie la derivaţii de pirazol sau la salicilaţi.
În cazul pacienţilor cu risc crescut de şoc anafilactic, medicamentul se va administra numai dacă este
absolut necesar, după evaluarea atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic şi sub strictă
supraveghere medicală.
Deoarece conţine zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.


4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocierea metamizolului cu alte medicamente cunoscute ca mielotoxice nu este recomandabilă.
Derivaţii de pirazolonă pot interacţiona cu captopril, litiu, metotrexat şi triamteren. Metamizolul poate
să modifice eficacitatea antihipertensivelor şi diureticelor (cu excepţia furosemidului).
Deoarece metamizolul poate să scadă concentraţia plasmatică a ciclosporinei, aceasta trebuie
supravegheată în cazul utilizării concomitente a celor două medicamente.


4.6 Sarcina şi alăptarea

Studiile preclinice efectuate la animale cu doze mari de metamizol au pus în evidenţă efecte
teratogene. La făt există riscul afectării hematologice. Administrarea metamizolului în preajma naşterii
poate determina închiderea prematură a canalului arterial. Ca urmare a datelor prezentate,
administrarea metamizolului este contraindicată în primul şi în ultimul trimestru de sarcină; în
trimestrul al doilea se poate utiliza numai dacă este absolut necesar.
Metaboliţii medicamentului sunt eliminaţi în laptele matern; datorită riscului mielotoxic, în
următoarele 48 ore după administrare se întrerupe alăptarea.


4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Administrat în dozele recomandate metamizolul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
3

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000,
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).

Clasificarea MedDRA pe organe şi
sisteme
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice rare leucopenie
foarte rare agranulocitoză**,
trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar rare reacţii anafilactice şi
anafilactoide *
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
necunoscută crize de astm (crizele de
astm au fost observate la
pacienţii cu astm la AINS)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
necunoscută pot apare urticarie şi erupţii
maculopapuloase, precum
şi cazuri izolate de sindrom
Lyell sau de sindrom
Stevens-Johnson.
Tulburări renale şi ale căilor urinare foarte rare insuficienţă renală acută sau
nefrită interstiţială (uneori
însoţită de sindrom nefrotic
şi proteinurie)

*Metamizolul poate rareori să producă reacţii anafilactice şi anafilactoide, cu o evoluţie severă. Ele
pot apare imediat după administrarea pe cale orală, dar şi la câteva ore după administrare (în general
ele apar în prima oră după administrare). Reacţiile anafilactice se manifestă prin dispnee acută, chiar
apnee prin bronhospasm şi edem laringian, hipotensiune arterială şi colaps, urticarie, etc. Evoluţia
poate fi rapid letală dacă nu se administrează tratament adecvat în timp util: se injectează imediat
adrenalină, preferabil administrată intravenos lent, (0,1 – 0,25 mg de adrenalină, diluată în 10 ml de
soluţie perfuzabilă compatibilă), în 5 – 15 minute; de asemenea trebuie administrate 200-500 mg de
hemisuccinat de hidrocortizon, prin injectare intravenoasă lentă sau în perfuzie.
Reacţiile anafilactoide constau în apnee (prin spasm bronşic şi edem laringian) şi/sau colaps.

** Principalele manifestări ale agranulocitozei sunt febra, durerile faringiene, ulceraţii bucale
dureroase, ulceraţii anale, scăderea răspunsului imun, predispoziţie la infecţii bacteriene.
Hemograma prezintă dispariţia aproape completă a granulocitelor, iar în măduvă se constată blocarea
maturării la nivelul promielocitelor. Apariţia acestor manifestări impune întreruperea imediată a
tratamentului cu metamizol sodic.

Riscul de apariţie a agranulocitozei este foarte scăzut.
Foarte rar, poate apare decesul, în principal ca urmare a infecţiei severe.


4.9 Supradozaj

Semnele şi simptomele intoxicaţiei
În caz de supradozaj acut s-au semnalat: greaţă, dureri abdominale, afectarea funcţiei renale şi – rar –
simptome la nivelul SNC (vertij, somnolenţă, comă, convulsii), scăderea tensiunii arteriale pâna la şoc
şi tulburări de ritm (tahicardie).
Dupa administrarea de doze foarte mari, eliminarea unui metabolit netoxic (acid rubazonic) poate
determina colorarea în roşu a urinei.
Tratamentul
Dacă administrarea de metamizol este recentă se pot încerca măsurile uzuale de micşorare a absorbţiei
(lavaj gastric, respectiv administrare de cărbune medicinal). Metabolitul principal (4-N-
4
metilaminoantipirina) poate fi îndepărtat prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare
plasmatică.
Atât tratamentul intoxicaţiei cât şi prevenirea complicaţiilor necesită internarea într-o unitate de
terapie intensivă.



5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE


5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: analgezice şi antipiretice, derivaţi de pirazolonă, codul ATC: N02BB02.
Metamizolul este un derivat de pirazolonă cu proprietăţi analgezice, antipiretice şi slab
antiinflamatorii. Mecanismul de acţiune nu este pe deplin cunoscut. Rezultatele anumitor cercetări
indică faptul că atât metamizolul cât şi metabolitul său principal (4-N-metilaminoantipirina) au atât un
mecanism central de acţiune cât şi unul periferic.
Calmarea durerii, scăderea temperaturii crescute în sindromul febril şi efectul antiinflamator sunt
atribuite diminuării sintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei.
Efectul se instalează în 30-60 minute după administrarea orală şi în aproximativ 30 minute după
administrarea parenterală şi durează aproximativ 4 ore.


5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
După administrarea orală metamizolul este hidrolizat în totalitate în tubul digestiv, cu formarea unui
metabolit farmacologic activ, 4-metil-amino-antipirină (4-MAA), care se absoarbe. Absorbţia nu este
diminuată de ingestia concomitentă de alimente, dar este uşor întârziată.

Distribuţie
4-metil-amino-antipirina şi metaboliţii săi se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice,
difuzează rapid în ţesuturi şi se elimină în laptele matern.

Metabolizare
Metabolitul principal se metabolizează la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este acetilarea,
realizată prin intermediul enzimelor citocromului P 450. Acestea acţionează fie asupra 4-MAA, fie
asupra metabolitului său demetilat. 4-MAA acetilată şi demetilată, este transformată în continuare prin
sulfo- sau glucuronoconjugare.

Excreţie
Excreţia se realizează predominant pe cale urinară (90% din doză). Timpul de înjumătăţire prin
eliminare al 4 - MAA este de 3 ore.
La vârstnici, eliminarea este întârziată, timpul de înjumătăţire prin eliminare al 4 - MAA fiind de 4,5
ore.
În caz de insuficienţă renală acută s-a observat o scădere a clearance-ului total al 4 - MAA şi există
risc de acumulare a acestuia, în cazul administrării repetate.
Metabolismul 4-MAA nu a fost afectat în caz de insuficienţă hepatică moderată. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică gravă demetilarea şi acetilarea pot fi diminuate semnificativ.


5.3 Date preclinice de siguranţă

Vezi pct. 4.6.



6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE


6.1 Lista excipienţilor

Amidon de porumb
5
Zahăr
Stearat de magneziu


6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.


6.3 Perioada de valabilitate

2 ani


6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.


6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu două blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate


6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale



7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. Biofarm S.A.
Str. Logofătul Tăutu nr. 99, sector 3, Bucureşti, România



8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

809/2008/01



9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare – Iunie 2008


10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2012