FENTANYL ACTAVIS 100 micrograme/h
Substanta activa: FENTANYLUMClasa ATC: N02AB03Forma farmaceutica: PLASTURE TRANSDERMIC
Prescriptie: PS
Tip ambalaj: Cutie cu 8 plicuri multistrat din hartie Kraft-PEJD- Al-Surlyn x 1 plasture transdermic
Producator: ACTAVIS NORDIC A/S - DANEMARCA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fentanyl Actavis 25 micrograme/h plasture transdermic
Fentanyl Actavis 50 micrograme/h plasture transdermic
Fentanyl Actavis 100 micrograme/h plasture transdermic
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fentanyl Actavis 25 micrograme/h plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic eliberează 25 micrograme fentanil pe oră.
Fiecare plasture transdermic de 7,5 cm
2 conţine fentanil 4,125 mg.
Fentanyl Actavis 50 micrograme/h plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic eliberează 50 micrograme fentanil pe oră.
Fiecare plasture transdermic de 15 cm2 conţine fentanil 8,25 mg.
Fentanyl Actavis 100 micrograme/h plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic eliberează 100 micrograme fentanil pe oră.
Fiecare plasture transdermic de 30 cm2 conţine fentanil 16,5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic : Plasture transparent şi incolor, având imprimat pe folia de suport cu
cerneală albastră: „fentanyl 25 micrograme/h”/ „fentanyl 50 micrograme/h”/ „fentanyl 100
micrograme/h”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi :
Acest medicament este recomandat în cazul durerii cronice severe, care poate fi tratată corespunzător
doar cu analgezice opioide.
Copii şi adolescenţi :
- Tratamentul pe termen lung al durerii cronice severe la copii cu vârsta peste 2 ani cărora li se
administrează tratament cu opioide.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi :
Dozajul este individualizat şi se bazează pe antecedentele pacientului referitoare la opioide, ţinând
cont de următoarele:
- posibila instalare a toleranţei,
- starea generală actuală, situaţia medicală în care se află pacientul şi
- gradul de severitate al afecţiunii.
Doza de fentanil necesară este ajustată individual şi trebuie evaluată periodic după fiecare
administrare.
Pacienţi cărora li se administrează tratament cu opioide pentru prima dată (pacienţi opioid-naivi)
Experienţa clinică cu Fentanyl Actavis este limitată la pacienţii opioid-naivi. Dacă se consideră
adecvat tratamentul cu Fentanyl Actavis, se recomandă tratamentul iniţial cu doze scăzute cu opioide
cu durată scurtă de acţiune. Sunt disponibili plasturi transdermici cu o rată de eliberare de 12,5
micrograme/oră, care trebuie utilizaţi pentru primele doze. Ulterior, tratamentul pacienţilor poate fi
schimbat la plasturi transdermici cu 25 micrograme/oră. Doza poate fi ulterior modificată până la
valori mai mari sau mai mici, dacă este necesar, în trepte de 12 sau 25 micrograme/oră pentru a obţine
cea mai scăzută doză de Fentanyl Actavis, în funcţie de răspunsul la tratament şi de necesităţile
analgezice suplimentare (vezi de asemenea pct. 4.4).
La pacienţii foarte vârstnici sau slăbiţi, nu este recomandată începerea unui tratament opioid cu
Fentanyl Actavis, datorită sensibilităţii cunoscute a acestora la tratamentele cu opioide. În aceste
cazuri este de preferat iniţierea unui tratament cu doze mici de morfină cu eliberare imediată şi
prescrierea Fentanyl Actavis după determinarea dozajului optim.
La pacienţii cu toleranţă la opioide
Doza iniţială de Fentanyl Actavis trebuie să se bazeze pe necesarul de analgezice opioide din ultimele
24 de ore.
Schimbarea tratamentului de la alte opioide
La schimbarea tratamentului, de la opioide administrate oral sau parenteral la tratamentul cu fentanil,
dozajul iniţial trebuie calculat după cum urmează:
1. Trebuie determinată cantitatea de analgezice care a fost necesară în ultimele 24 de ore.
2. Doza echivalentă de fentanil trebuie determinată după cum urmează:
a) utilizând Tabelul 1, Conversia de la morfină orală la fentanil, pentru pacienţii la care este necesară o
abordare conservatoare a dozelor de opioid (rata de conversie a morfinei administrate oral la fentanil
transdermic este de 150:1)
b) utilizând Tabelul 2 pentru pacienţii cu tratament stabil şi bine tolerat cu opioide (rata de conversie a
morfinei administrate oral la fentanil transdermic este de 100:1)
c) utilizând Tabelul 3 pentru pacienţii copii şi adolescenţi, Conversia de la morfină orală la fentanil
(rata de conversie a morfinei administrate oral la fentanil transdermic este de 150:1)
Tabel 1: Doza iniţială de fentanil administrat transdermic recomandată pe baza dozei zilnice de
morfină administrată oral (pentru pacienţii ce necesită o abordare conservativă a dozelor de opioide)
Doza de morfină administrată oral
în 24 de ore (mg/zi)
Fentanil cu eliberare transdermică
(micrograme/h)
≤ 90 25
90- 134 37
135-224 50
225-314 75
315-404 100
405-494 125
495-584 150
585-674 175
3
675-764 200
765-854 225
855-944 250
945-1034 275
1035-1124 300
Tabel 2: Doza iniţială de fentanil administrat transdermic recomandată pe baza dozei zilnice de
morfină administrată oral (pentru pacienţii cu terapie cu opioide stabilă şi bine tolerată )
Doza de morfină administrată oral
(mg/24h)
Fentanil cu eliberare transdermică
(micrograme/h)
< 60
12,5
60-89 25
90-149 50
150-209 75
210-269 100
270-329 125
330-389 150
390-449 175
450-509 200
510-569 225
570-629 250
630-689 275
690-749 300
Prin aplicarea mai multor plasturi transdermici se poate obţine eliberarea unei cantităţi de fentanil mai
mare de 100 micrograme/h.
Tratamentul analgezic anterior trebuie iniţiat treptat, din momentul primei aplicări a plasturelui
transdermic până când este atinsă eficacitatea analgezică a Fentanyl Actavis. Atât pentru pacienţii
opioid-naivi, cât şi pentru cei cu toleranţă la opioide, evaluarea iniţială a efectului analgezic al
Fentanyl Actavis nu trebuie făcută înainte ca plasturele să fie purtat 24 de ore, datorită creşterii
graduale a concentraţiei plasmatice de fentanil în acest interval de timp.
Stabilirea dozelor şi tratamentul de întreţinere
Plasturele trebuie înlocuit la fiecare 72 de ore. Doza trebuie stabilită individual, până se obţine
eficacitatea analgezică. La pacienţii la care se înregistrează o scădere notabilă a eficacităţii în
intervalul de 48-72 de ore de la aplicare, ar putea fi necesară înlocuirea tratamentului cu fentanil după
48 de ore.
Sunt disponibili plasturi care eliberează 12,5 micrograme/oră şi utilizarea acestora este potrivită pentru
stabilirea dozei pentru grupul de dozaj scăzut. Dacă efectul analgezic la finalul primei perioade de
aplicare este insuficient, doza poate fi crescută după 3 zile până în momentul în care se obţine efectul
dorit pentru pacient. Modificările ulterioare ale dozelor, dacă sunt necesare, trebuie făcute în
următoarele trepte, de la 25 micrograme/oră până la 75 micrograme/oră: 25 micrograme/oră, 37
micrograme/oră, 50 micrograme/oră, 62 micrograme/oră, 75 micrograme/oră, apoi ajustarea dozelor
trebuie să se realizeze cu creşteri de 25 micrograme/oră, deşi trebuie ţinut cont de necesarul
suplimentar de analgezice (90 mg/zi morfină orală ≈ 25 micrograme/oră Fentanyl Actavis) şi de
durerile resimţite de pacient.
Pacienţii pot avea nevoie de doze suplimentare periodice dintr-un analgezic cu acţiune rapidă în cazul
apariţiei de dureri subite. Metode suplimentare sau alternative de tratare a durerii sau administrarea
alternativă a altor opioide trebuie luate în considerare atunci când Fentanyl Actavis este utilizat în
doze ce depăşesc 300 micrograme/oră.
4
Simptome ale sindromului de întrerupere (vezi pct. 4.8) au fost înregistrate la schimbarea
tratamentului de lungă durată cu morfină la tratament cu fentanil administrat transdermic în ciuda
obţinerii efectului analgezic dorit. În cazul simptomelor de întrerupere se recomandă tratarea
pacienţilor cu doze scăzute de morfină cu acţiune rapidă.
Oprirea tratamentului
Dacă este necesară întreruperea tratamentului cu Fentanyl Actavis, înlocuirea cu alte opioide trebuie
făcută treptat, pornind de la o doză scăzută şi crescând-o treptat. Aceasta se datorează faptului că
valorile concentraţiei plasmatice de fentanil scad treptat după îndepărtarea plasturelui, cu o medie a
timpului de înjumătăţire plasmatic prin eliminare între 13- 25 de ore. Ca regulă generală, întreruperea
tratamentului analgezic cu opioide trebuie făcută treptat, pentru a preîntâmpina simptomele de
întrerupere (greaţă, vărsături, diaree, anxietate şi tremor muscular). Tabelele 1 şi 2 nu trebuie utilizate
la schimbarea tratamentului de la fentanil administrat transdermic la morfină.
Utilizarea la pacienţii vârstnici
Date din studii cu fentanil intravenos sugerează că pacienţii vârstnici pot să aibă clearance redus, timp
de înjumătăţire prelungit şi pot fi mult mai sensibili la medicament decât pacienţii mai tineri. Studiile
privind Fentanyl Actavis la pacienţii vârstnici au demonstrat că farmacocinetica fentanilului nu diferă
semnificativ faţă de cea la pacienţii tineri, deşi concentraţiile plamatice au tendinţa să fie mai mari.
Pacienţii vârstnici, caşectici sau debilitaţi trebuie atent monitorizaţi pentru semne de toxicitate la
fentanil, iar doza trebuie redusă dacă este necesar.
La pacienţii foarte vârstnici sau slăbiţi, nu se recomandă să se iniţieze un tratament cu Fentanyl
Actavis datorită cunoscutei susceptibilităţi la tratamentele cu opioide. În aceste cazuri este de preferat
să se iniţieze un tratament cu doze scăzute de morfină cu eliberare imediată şi să se prescrie Fentanyl
Actavis după determinarea dozajului optim.
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta de 16 ani şi peste:
A se administra dozele pentru adulţi.
Copii cu vârsta între 2- 16 ani:
Fentanil plasture transdermic trebuie administrat numai pacienţilor copii şi adolescenţi cu toleranţă
la opioide (cu vârsta între 2-16 ani) care deja primesc cel puţin un echivalent de 30 mg morfină orală
pe zi. Pentru a schimba tratamentul pacienţilor copii şi adolescenţi de la opioide orale la fentanil
plasture transdermic utilizaţi Tabelul 3, Doza recomandată de fentanil pe baza dozei zilnice de morfină
administrată oral.
Tabel 3: Doza iniţială de fentanil administrat transdermic recomandată pe baza dozei zilnice de
morfină administrată oral (pentru pacienţi copii şi adolescenţi)
Doza de morfină administrată oral, pe
24 de ore
(mg/zi)
Doza de Fentanil cu eliberare transdermică
(micrograme/h)
30- 44 12
45- 134 25 1 În studii clinice aceste limite ale dozei zilnice de morfină orală au fost utilizate ca bază de conversie
pentru plasturii transdermici de fentanil
2 Conversia la doze de fentanil administrat transdermic mai mari de 25 micrograme/oră este aceeaşi la
adulţi şi la pacienţi copii şi adolescenţi
La copiii ce primesc mai mult de 90 mg morfină orală pe zi, sunt disponibile informaţii limitate din
studii clinice. În studiile la copii şi adolescenţi, doza necesară de fentanil administrat transdermic a
fost calculată conservator: 30 mg- 44 mg de morfină orală zilnică sau doza echivalentă de opioid a fost
înlocuită cu un plasture transdermic Fentanyl Actavis de 12 micrograme/oră. Trebuie menţionat că
acest model de conversie pentru copii şi adolescenţi se aplică doar la schimbarea de la morfină orală
(sau echivalentul său) la plasturii cu fentanil. Schema de conversie nu trebuie utilizată pentru
conversia de la fentanil la alţi opioizi, deoarece poate să apară supradozajul.
5
Efectul analgezic al primei doze de fentanil plasture transdermic nu va fi optim în primele 24 de ore.
Prin urmare, pe durata primelor 12 ore după trecerea la fentanil plasture transdermic, pacientului
trebuie să i se administreze doza anterioară obişnuită de analgezic. În următoarele 12 ore, aceste
analgezice trebuie administrate în funcţie de necesarul clinic.
Deoarece concentraţiile maxime de fentanil apar după 12-24 de ore de tratament, se recomandă
monitorizarea pacientului pentru reacţii adverse, care pot include hipoventilaţie, pentru cel puţin 48 de
ore după iniţierea tratamentului cu fentanil plasture transdermic sau după creşterea dozelor (vezi de
asemenea pct. 4.4).
Modificarea dozelor şi tratamentul de menţinere
Dacă efectul analgezic al fentanil plasture transdermic este insuficient, trebuie să se administreze
suplimentar morfină sau alt opioid cu durată scurtă de acţiune. În funcţie de necesităţile analgezice
suplimentare şi de statusul durerii la copil sau adolescent, se poate lua decizia de creştere a dozei.
Ajustarea dozei trebuie făcuta în trepte de 12 micrograme/ ora.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală trebuie ţinuţi sub observaţie atentă, iar dozele trebuie
scăzute dacă este necesar (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Pentru uz transdermic.
Fentanil plasture transdermic trebuie aplicat pe o suprafaţă cutanată neiritată şi neiradiată, plană, pe
torace sau pe partea superioară a braţului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi:
La copii mici, zona preferabilă pentru aplicarea plasturelui este partea superioară a spatelui, pentru a
minimiza posibilitatea de îndepărtare a plasturelui de către copil.
Nu sunt disponibile date privind siguranţa şi farmacocinetica pentru alte zone de aplicaţie.
Toţi pacienţii:
Se selectează o zonă cutanată fără pilozitate. Dacă acest lucru nu este posibil, părul de la locul zonei
de aplicaţie trebuie tăiat (nu ras) înainte de aplicare. Dacă zona de aplicare a fentanil plasture
transdermic necesită spălare înainte de aplicarea plasturelui, acest lucru trebuie făcut cu apă. Nu
trebuie utilizate săpunurile, uleiurile, loţiunile sau alt agent care poate irita pielea sau modifica
proprietăţile acesteia. Pielea trebuie să fie complet uscată înainte de aplicarea plasturelui. Plasturii
trebuie inspectaţi înainte de utilizare. Plasturii care sunt tăiaţi, rupţi sau deterioraţi în orice fel nu
trebuie utilizaţi.
Fentanil plasture transdermic trebuie extras din ambalajul protector prin îndoirea iniţială de-a lungul
liniei marcate (localizată în apropierea vârfului săgeţii de pe eticheta ambalajului) şi, ulterior, ruperea
cu atenţie a acestuia. Dacă ambalajul este tăiat cu foarfecele, acest lucru trebuie făcut în apropierea
marginii sigilate, astfel încat să nu se distrugă plasturele din interior.
Fentanil plasture transdermic trebuie imediat aplicat după înlăturarea ambalajului sigilat. A se evita
atingerea părţii adezive a plasturelui. După înlăturarea ambelor părţi ale ambalajului protector,
plasturele trebuie presat cu palma pe zona cutanată, în mod ferm, pentru aproximativ 30 de secunde,
asigurând contactul complet, în special pe margini. Apoi se spală mâinile cu apă curată.
Fentanil plasture transdermic trebui purtat în mod continuu timp de 72 de ore. Un nou plasture trebuie
apoi aplicat pe o zonă diferită de piele după îndepărtarea plasturelui transdermic anterior. Trebuie să
treca câteva zile până a se putea aplica un plasture nou, pe aceeasi zonă. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie evaluată la intervale regulate.
Deoarece plasturele transdermic este protejat la exterior de un film de acoperire rezistent la apă, poate
fi purtat, de asemenea, la duş.
6
Ocazional, poate fi necesară fixarea suplimentară a plasturelui.
Dacă sunt făcute creşteri progresive ale dozelor, aria suprafeţei active necesară pentru aplicarea
plasturelui se poate întinde atât de mult, încât să nu mai poate fi posibilă o creştere ulterioară a
dozelor.
Dacă rămân urme ale plasturelui pe piele, după îndepărtarea acestuia, acestea pot fi curăţate utilizând
cantităţi considerabile de apă şi săpun. Nu trebuie folosit niciodată alcool sanitar sau alţi solvenţi
pentru curăţare, deoarece aceştia pot pătrunde prin piele, datorită efectului plasturelui.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Durere acută sau post-operatorie, deoarece stabilirea dozei nu este posibilă la utilizarea pe
termen scurt.
- Afectare severă a sistemului nervos central.
- Deprimare severă a sistemului respirator.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
PACIENȚII CARE AU MANIFESTAT REACȚII ADVERSE GRAVE TREBUIE MONITORIZAȚI
CEL PUȚIN 24 DE ORE DUPĂ ÎNDEPĂRTAREA PLASTURELUI CU FENTANIL, SAU MAI
MULT, ÎN FUNCȚIE DE SIMPTOMELE CLINICE, DEOARECE CONCENTRAȚIILE
PLASMATICE DE FENTANIL SCAD TREPTAT ȘI SE REDUC CU APROXIMATIV 50% DUPĂ
17 ORE (INTERVAL 13-22 ORE).
Copii şi adolescenţi
A nu se lăsa fentanil plasture transdermic la vederea şi îndemâna copiilor înainte şi după utilizare.
Medicamentul trebuie utilizat doar ca parte a tratamentului integrat al durerii, în cazurile în care
pacientul este evaluat corespunzător din punct de vedere medical, social şi psihologic.
Tratamentul cu fentanil plasture transdermic trebuie iniţiat doar de către un medic cu experienţă,
familiarizat cu caracteristicile farmacocinetice ale plasturilor transdermici cu fentanil şi cu riscul de
hipoventilaţie severă.
Exista posibilitatea apariţiei hipoventilaţiei severe sau care poate pune în pericol viaţa la pacienţii
netrataţi anterior cu opioide, chiar dacă este utilizată cea mai scăzută doză de fentanil plasture
transdermic.
În cazul durerilor cronice care nu se datorează cancerului ar putea fi preferată iniţierea unui tratament
cu opioide puternice cu eliberare imediată (de exemplu morfină) şi prescrierea plasturilor transdermici
cu fentanil doar după determinarea dozajului optim de opioid puternic.
Plasturele transdermic nu trebuie tăiat. Un plasture care a fost divizat, tăiat, sau deteriorat în orice mod
nu trebuie utilizat, pentru că nu sunt disponibile informaţii privind calitatea, eficacitatea sau siguranţa
plasturelui astfel divizat. Dacă sunt necesare doze mai mari decât echivalentul a 500 mg morfină, este
recomandată o reevaluare a terapiei cu opioide.
Durerea necontrolată
Studiile au demonstrat că, aproape toţi pacienţii, în pofida tratamentului cu plasturi transdermici cu
fentanil, necesită tratament suplimentar cu medicamente potente, cu eliberare rapidă, pentru
ameliorarea durerilor necontrolate corespunzător.
Deprimarea respiratorie
Similar tuturor medicamentelor opioide potente, în timpul tratamentului cu fentanil anumiţi pacienţi
pot prezenta deprimare respiratorie semnificativă şi trebuie monitorizaţi pentru acest efect. Deprimarea
respiratorie poate persista şi după îndepărtarea fentanilului. Incidenţa deprimării respiratorii creşte
proporţional cu mărirea dozei de fentanil (vezi şi pct. 4.9, Supradozaj, privind deprimarea respiratorie
7
severă). Substanţele active asupra sistemului nervos central pot agrava deprimarea respiratorie (vezi
punctul 4.5). La pacienţii cu deprimare respiratorie pre-existentă, fentanilul trebuie utilizat numai cu
precauţie şi în doze mici.
Boala pulmonară cronică
La pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă (BPCO) sau alte tipuri de boli pulmonare,
fentanilul poate produce reacţii adverse mai severe. La astfel de pacienţi, opioidele pot determina
scăderea travaliului respirator şi creşterea rezistenţei căilor aeriene la flux.
Dependenţa şi abzul de medicament
În cazul administrării repetate de opioide, se pot dezvolta toleranţa şi dependenţa fizică sau psihică ,
dar acestea sunt rare în cazul tratamentului durerilor neoplazice. Dependenţa iatrogenă după
administrarea de opioide este rară. Pacienţii cu antecedente de dependenţă/ abuz de alcool sunt mai
susceptibili să dezvolte dependenţă şi abuz de tratament cu opioide. Pacienţii cu risc crescut de abuz
de opioide pot fi trataţi în mod corespunzător cu formule de opioide cu eliberare prelungită ; în orice
caz, aceşti pacienţi vor necesita monitorizare pentru semne de utilizare greşită, abuz sau dependenţă.
Abuzul de fentanil se poate produce într-un mod similar celui produs de alţi agonişti de opioide.
Abuzul sau utilizarea eronată intenţionată a fentanil plasture transdermic pot duce la supradozaj şi/ sau
deces.
Creşterea presiunii intracraniene
Fentanilul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care pot fi în mod special sensibili la efectele
intracraniene ale retenţiei de CO
2, cum sunt cei cu semne de tensiune intracraniană crescută, afectarea
stării de conştienţă sau comă. Fentanilul trebuie utilizat cu prudenţă de pacienţii cu tumori cerebrale.
Afecţiuni cardiace
Fentanilul poate determina bradicardie şi, în consecinţă, nu trebuie administrat pacienţilor cu
bradiaritmie. Opioidele pot determina hipotensiune arterială în special la pacienţii cu hipovolemie.
Hipotensiunea arterială esenţială simptomatică şi/sau hipovolemia trebuie corectată înainte de iniţierea
tratamentului cu plasturii transdermici cu fentanil.
Insuficienţă hepatică
Fentanilul este metabolizat la compuşi inactivi la nivelul ficatului, aşadar pacienţii cu afecţiuni
hepatice ar putea manifesta o eliminare întârziată. Dacă pacienţilor cu insuficienţă hepatică li se
administrează fentanil, aceştia trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru semne de toxicitate a fentanilului
şi, dacă este necesar, dozele de fentanil trebuie reduse (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă renală
Mai puţin de 10% din fentanil este eliminat sub formă nemodificată prin rinichi, şi spre deosebire de
morfină, nu se cunosc metaboliţi activi care să fie eliminaţi prin rinichi. Datele obţinute de la pacienţii
cu insuficienţă renală, la care s-a administrat intravenos fentanil sugerează faptul că, volumul de
distribuţie al fentanilului poate fi modificat de către dializă. Aceasta poate influenţa concentraţiile
plasmatice. Dacă pacienţii cu insuficienţă renală sunt trataţi cu fentanil administrat transdermic,
aceştia trebuie atent supravegheaţi pentru semnele de toxicitate ale fentanilului şi, dacă este necesar,
dozele trebuie reduse (vezi pct. 5.2).
Pacienţii febrili/aplicaţii de căldură externă
Un model farmacocinetic sugerează că valorile concentraţiei plasmatice de fentanil pot creşte cu o
treime dacă temperatura corporală creşte la 40ºC. Prin urmare, pacienţii cu febră trebuie monitorizaţi
pentru reacţii adverse la opioide, iar doza de fentanil trebuie ajustată dacă este necesar. Există un
potenţial de creştere a eliberării fentanilului dependent de temperatură, cu posibile consecinţe ale
supradozajului şi deces. Un studiu clinic farmacologic realizat la subiecţi adulţi sănătoşi a arătat că
aplicarea de căldură pe plasturele transdermic cu fentanil a crescut media valorior ASC ale fentanilului
cu 120% şi media valorilor C
max cu 61%.
8
Toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să evite expunerea zonei de aplicare a fentanil plasture transdermic la
surse de căldură externă cum sunt pernele electrice, paturile cu apă caldă, lămpile pentru încălzire sau
pentru bronzat, expunerea prelungiră la soare, băile fierbinţi prelungite, sauna şi băile jacuzzi fierbinţi.
Expunere accidentală prin transferul plasturelui
Transferul accidental al plasturelui cu fentanil la o persoană nepurtătoare de plasture (în special un
copil), în pat sau în timpul contactului fizic cu un purtător de plasture poate detemina o supradoză de
opioide la persoana nepurtătoare de plasture. Pacienții trebuie sfătuiți ca în cazul transferului
accidental al plasturelui, să îl îndepărteze imediat de pe pielea persoanei nepurtătoare de plasture (vezi
pct. 4.9 Supradozaj).
Interacţiuni cu alte medicamente:
Intracţiuni cu inhibitori CYP 3A4:
Utilizarea fentanilului concomitent cu inhibitori ai citocromului P450 3A4 (CYP 3A4 ) (de exemplu
ritonavir, ketoconazol, itraconazol, troleandromicin, claritromicin, nelfinavir, nefazodonă, verapamil,
diltiazem, şi amiodaronă) poate duce la o creştere a concentraţiilor plasmatice, care ar putea creşte sau
prelungi efectele terapeutice, cât şi reacţiile adverse, şi ar putea cauza deprimare respiratorie severă. În
această situaţie se recomandă acordarea de îngrijiri speciale pacientului, precum şi menţinerea acestuia
sub observaţie. Prin urmare, utilizarea concomitentă de fentanil transdermic şi inhibitori CYP 3A4 este
recomandată numai dacă pacientul este strict monitorizat. Pacienţii, în special cei care primesc
fentanil plasture transdermic şi inhibitori CYP 3A4 , trebuie monitorizaţi pentru semne de deprimare
respiratorie, iar ajustarea dozelor trebuie realizată cu precauţie.
Sindrom serotoninergic
Se recomandă precauție la administrarea fentanilului în asociere cu medicamente care afectează
sistemele serotoninergice de neurotransmițători.
Sindromul serotoninergic care poate pune în pericol viața poate apărea la administrarea concomitentă
a medicamentelor serotoninergice cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și
inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSR) și a medicamentelor care inhibă
metabolizarea serotoninei (inclusiv inhibitorii de monoaminoxidază (IMAO)). Acest fenomen poate
avea loc la administrarea dozelor recomandate.
Sindromul serotoninergic poate include modificări ale stării psihice (agitație, halucinații, comă),
instabilitate autonomică (tahicardie, tensiune arterială instabilă, hipertermie), anomalii neuromusculare
(hiperreflexie, necoordonare, rigiditate) și/sau simptome gastrointestinale (greață, vărsături, diaree).
Dacă se suspectează sindromul serotoninergic, tratamentul cu fentanil trebuie oprit.
Utilizare la pacienţi vârstnici
Datele provenite din studiile clinice efectuate cu fentanil administrat intravenos, sugerează faptul că,
pacienţii vârstnici pot avea un clearance plasmatic mai mic, un timp de înjumătăţire plasmatică
prelungit şi pot fi mai sensibili la substanţa activă, comparativ cu pacienţii mai tineri. Totuşi, studiile
clinice efectuate cu fentanil, administrat sub formă de plasture transdermic, la pacienţii vârstnici au
demonstrat faptul că, farmacocinetica fentanilului nu diferă semnificativ de cea a pacienţilor mai
tineri, deşi concentraţiile plasmatice tind să fie mai mari. Dacă pacienţii vârstnici sau cei care prezintă
caşexie primesc fentanil plasture transdermic, aceştia trebuie atent supravegheaţi pentru semne de
toxicitate a fentanilului şi, dacă este necesar, dozele trebuie reduse (vezi pct. 5.2).
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Fentanilul nu trebuie administrat la pacienţii copii şi adolescenţi opioid-naivi (vezi pct. 4.2). Există
posibilitatea hipoventilaţiei grave care poate pune în pericol viaţa, la orice doză de fentanil plasture
transdermic administrată.
Fentanil plasture transdermic nu a fost studiat la copii cu vârsta sub 2 ani. Fentanil plasture
transdermic trebuie administrat numai copiilor cu vârsta de 2 ani sau mai mult, cu toleranţă la opioide
(vezi pct. 4.2). Fentanil plasture transdermic nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 2 ani.
9
Pentru a preveni ingestia accidentală de către copii, se cere precauţie la alegerea locului de aplicare a
plasturelui cu fentanil (vezi pct. 6.6) şi controlarea atentă a adeziunii plasturelui.
Alăptare
Deoarece fentanil se excretă în laptele matern, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu
fentanil (vezi de asemenea pct. 4.6).
Pacienţi cu miastenia gravis
Pot apărea reacţii (mio)clonice ne-epileptice. Trebuie demonstrată precauţie la tratarea pacienţilor cu
miastenia gravis.
Utilizarea concomitentă de agonişti micşti/ antagonişti
Asocierea cu derivaţi ai acidului barbituric, buprenorfină, nalbufină şi pentazocină trebuie în general
evitată (vezi pct. 4.5).
Tract gastrointestinal
Opioidele cresc tonusul și scad contracțiile propulsive ale musculaturii netede ale tractului
gastrointestinal. Prelungirea în consecință a tranzitului intestinal ar putea fi responsabilă pentru efectul
de constipație al fentanilului. Pacienții trebuie avertizați să ia măsuri de prevenție a constipației,
profilaxia cu laxative putând fi luată în considerare în unele situații. La pacienții cu constipație cronică
trebuie luate măsuri suplimentare de precauție. În cazul prezenței sau suspiciunii de ileus paralitic,
tratamentul cu Fentanil Actavis trebuie oprit.
Investigarea prin rezonanţă magnetică
Plasturii transdermici cu fentanil conţin metal. Plasturele trebuie să fie îndepărtat înainte de scanarea
RMN, deoarece se poate supraîncălzi pe durata scanării RMN şi poate cauza arsuri în zona învecinată
plasturelui.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a altor medicamente deprimante ale sistemului nervos central, incluzând
opioide, sedative, hipnotice, anestezice generale, neuroleptice fenotiazinice, miorelaxante,
antihistaminice cu acţiune sedativă şi băuturi alcoolice, poate produce efecte deprimante respiratorii
suplimentare : hipoventilaţie, hipotensiune arterială şi sedarea profundă, comă sau deces. Prin urmare,
utilizarea concomitentă a oricăruia dintre medicamentele şi substanţele active menţionate anterior
necesită supravegherea atentă a pacientului.
Fentanilul, o substanţă activă care prezintă un clearance crescut, este metabolizat rapid şi extensiv, în
principal, prin intermediul izoenzimei CYP3A4.
Utilizarea concomitentă a fentanilului transdermic cu inhibitorii citocromului P450 3A4 (CYP3A4)
(de exemplu ritonavir, keoconazol, itraconazol, fluconazol, voriconazol, troleandtromicină,
claritromicină, nelfinavir, nafazodonă, verapamil, dilatiazem şi amiodaronă) poate duce la o creştere a
concentraţiilor plasmatice ale fentanilului, care pot duce la o creştere sau prelungire a efectelor
terapeutice sau efectelor adverse, şi poate cauza deprimare respiratorie severă. În această situaţie sunt
necesare îngrijirea şi supravegherea atentă a pacientului. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor
citocromului P450 3A4 şi a fentanilului transdermic nu este recomandată, numai dacă pacientul este
atent monitorizat (vezi de asemenea pct. 4.4).
Itraconazolul (un inhibitor potent al CYP3A4), administrat oral în doză de 200 mg pe zi, timp de patru
zile, nu a avut un efect semnificativ asupra farmacocineticii fentanilului administrat intravenos. Totuşi,
la anumiţi subiecţi au fost observate, concentraţii plasmatice crescute. Administrarea orală de ritonavir
(unul dintre cei mai potenţi inhibitori ai CYP3A4), a redus clearance-ul fentanilului administrat
intravenos cu două treimi şi a dublat timpul de înjumătăţire plasmatică.
10
Utilizarea concomitentă a inductorilor de CYP3A4 (de exemplu rifampicină, carbamazepină,
fenobarbital, fenitoină) poate determina scăderea concentrației plasmatice de fentanil și scăderea
efectului terapeutic. Acest lucru poate impune ajustarea dozei de fentanil administrat transdermic.
După terminarea tratamentului cu inductorul de CYP3A4, efectele inductorului scad treptat și pot
determina creșterea concentrației plasmatice de fentanil, ceea ce poate crește sau prelungi atât efectul
terapeutic, cât și reacțiile adverse, putând cauza depresie respiratorie severă. În acest caz, pot fi
necesare monitorizarea atentă și ajustarea dozei.
Medicamente serotoninergice
Administrarea fentanilului în asociere cu un agent serotoninergic, cum este un inhibitor selectiv al
recaptării serotoninei (ISRS), un inhibitor al recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN) sau un
inhibitor de monoaminoxidază (IMAO) poate crește riscul de sindrom serotoninergic, o afecțiune care
poate pune în pericol viața.
Inhibitori de monoaminoxidază (IMAO)
Fentanilul nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii care necesită administrare concomitentă a
unui IMAO. Au fost raportate interacţiuni severe şi neprevăzute cu IMAO, implicând potenţarea
efectelor opiaceelor sau potenţarea efectelor serotoninergice, în special la pacienţi cu insuficienţă
cardiacă. Prin urmare, fentanil nu trebuie utilizat timp de 14 zile după întreruperea tratamentului cu
IMAO.
Utilizarea concomitentă de agonişti micşti/ antagonişti
Utilizarea concomitentă cu bufenorfină, nalbufină sau pentazocină nu este recomandată. Acestea au o
mare afinitate pentru receptorii opidelor cu activitate intrinsecă relativ scăzută şi prin urmare
antagonizează parţial efectul analgezic al fentanilului şi poate induce simptome de întrerupere la
pacienţii dependenţi (vezi de asemenea pct.4.4).
Utilizarea concomitentă a derivaţilor de acid barbituric trebuie evitată, deoarece efectul de deprimare
respiratorie al fentanilului poate fi accentuat.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date privind utilizarea fentanil la femeile însărcinate. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este
necunoscut, cu toate că s-a observat că fentanil, utilizat ca anestezic intravenos, trece bariera
placentară în timpul stadiilor timpurii ale sarcinii. Sindromul neonatal de întrerupere a tratamentului a
fost raportat la nou-născuţii mamelor care au utilizat fentanil în mod cronic în timpul sarcinii.
Fentanilul trebuie utilizat în timpul sarcinii, doar dacă este absolut necesar.
Nu se recomandă utilizarea fentanilului în timpul travaliului şi naşterii (inclusiv prin cezariană),
deoarece acesta nu trebuie utilizat în tratamentul durerii acute sau post-operatorii şi deoarece fentanil
traversează bariera placentară, putând cauza deprimare respiratorie a fătului sau nou-născutului (vezi
pct. 4.3).
Alăptarea
Fentanilul este excretat în laptele matern şi poate determina sedare şi depimare respiratorie la sugarul
alăptat. În consecinţă, alăptarea trebuie întreruptă pentru cel puţin 72 de ore după îndepărtarea fentanil
plasture transdermic (vezi de asemenea pct. 4.4).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
11
Fentanil plasture transdermic are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje. Aceasta este de aşteptat, în special la începutul tratamentului, la orice modificare a
dozelor, precum şi în corelaţie cu consumul de alcool etilic şi tranchilizante. Pacienţii la care s-a
stabilit o doză constantă nu trebuie, în mod obligatoriu, restricţionaţi. În consecinţă, pacienţii trebuie
să primească avizul medicului dacă pot conduce vehicule sau folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Siguranţa fentanilului a fost evaluată la 1854 de pacienţi care au participat în 11 studii clinice (tip
dublu- orb [controlate cu placebo sau cu control activ], şi/sau studii deschise cu fentanil [fără control
sau control activ]), utilizat pentru controlul durerilor cronice din cadrul patologiei maligne sau ne-
maligne. Aceşti subiecţi au luat cel puţin 1 doză de fentanil şi au furnizat date privind siguranţa
fentanilului. Pe baza datelor de siguranţă din aceste studii clinice, cele mai frecvente reacţii adverse
raportate au fost (cu incidenţă %) : greaţă (37,7 %), vărsături (23,1%), constipaţie (23,1%),
somnolenţă (15%), ameţeli (13,1%), şi dureri de cap (11,8%).
Reacţiile adverse raportate în asociere cu utilizarea fentanilului din aceste studii clinice, inclusiv
reacţiile adverse menţionate mai sus, şi cele din experienţa de după punerea pe piaţă sunt enumerate
mai jos.
Următoarele grupe de frecvenţă sunt utilizate pentru descrierea incidenţei reacţiilor adverse:
Foarte frecvente (≥1/10),
Frecvente (≥1/100, <1/10),
Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100,
Rare (≥1/10000, <1/1000),
Foarte rare (<1/10000)
Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele clinice disponibile).
Cea mai gravă reacţie adversă a fentanilului este depimarea respiratorie.
Reacţii adverse
Categorii de frecvenţă
Clasificarea
pe organe,
aparate şi
sisteme Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Frecvenţă
necunoscută
Tulbuări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibi
litate Reacţii
anafilactice/
anafilactoide Şoc
anafilactic,
racţie
anafilactică,
reacţie
anafilactoidă
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Anorexie
Tulburări
psihice
Insomnie,
depresie,
anxietate,
confuzie,
halucinaţii,
sedare,
nervozitate,
pierderea
apetitului
alimentar Agitaţie,
dezorientare,
stare euforică,
amnezie Idei
delirante,
stare de
excitaţie,
confuzie
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli,
cefalee,
somnolenTremor,
parestezie Hipoestezie,
convulsii
(incluzând Ataxie
12
ţă convulsii
clonice şi
convulsii din
cadrul crizei
epileptice
grand mal),
amnezie,
tulburări de
vorbire
Tulburări
oculare
Miozită Ambliopie
Tulburări
acustice şi
vestibulare Vertij
Tulburări
cardiace
Palpitaţii,
tahicardie Bradicardie,
cianoză Aritmie
Tulburări
vasculare Hipertensiu
ne arterială Hipotensiune
arterială Vasodilat
aţie
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee Deprimare
respiratorie,
detresa
respiratorie Apnee,
hipoventil
aţie Bradipnee
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă,
vărsături,
constipaţi
e Diaree,
xerostomie,
dureri
abdominale,
dureri
abdominale
superioare,
dispepsie Ileus paralatic Subileus ,
sughiţ Flatulenţă
dureroasă
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Reacţii
cutanate la
nivelul
locului de
aplicare,
hiperhidroză
, prurit,
erupţie
cutanată
tranzitorie,
eritem
Eczeme,
dermatită
alergică,
afecţiuni ale
pielii,
dermatită,
dermatită de
contact,
exantem. De
obicei, erupţia
cutanată
tranzitorie,
eritemul şi
pruritul dispar
în decurs de o
zi de la
îndepărtarea
plasturelui.
Tulburări
musculare şi
ale şesutului
conjuctiv Spasme
musculare Convuslii
musculare
13
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Retenţie
urinară Cistalgie,
oligurie
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Disfuncţie
erectilă,
Disfuncţie
sexuală
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Oboseală,
edeme
periferice,
astenie,
stare
generală de
rău, senzaţie
de frig Reacţii
cutanate la
nivelul locului
de aplicare,
afecţiune
asemănătoare
gripei,
modificarea
temperaturii
corporale,
hipersensibilit
ate la nivelul
locului de
aplicare,
sindrom de
întrerupere Dermatită
la nivelul
locului de
aplicare,
eczeme la
nivelul
locului de
aplicare.
Alte reacţii adverse
Similar altor analgezice opioide, toleranţa, dependenţa fizică şi psihică se pot dezvolta în cazul
utilizării de lungă durată a fentanilului (vezi pct. 4.4).
Simptomele sindromului de întrerupere la opioide (de exemplu greaţă, vărsături, diaree, anxietate şi
tremor) pot să apară la pacienţi după schimbarea tratamentului de la analgezicele opioide prescrise
anterior la fentanil plasture transdermic sau după întreruperea bruscă a tratamentului (vezi pct. 4.2).
Au fost raportări foarte rare de nou-născuţi cu sindrom de înrerupere când mamele au utilizat în mod
cronic fentanil plasture transdermic în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6).
Copii şi adolescenţi
Profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi trataţi cu fentanil a fost similar cu cel observat la
adulţi. Nu a fost observat la copii şi adolescenţi niciun risc în afara celor aşteptate la utilizarea
opioidelor pentru ameliorarea durerii din afecţiunile grave, şi nu pare a fi niciun risc specific la copii şi
adolescenţi asociat cu utilizarea fentanilului la copii cu vârsta de până la 2 ani când este utilizat
conform indicaţiilor. Reacţiile adverse raportate foarte frecvent în studiile la copii şi adolescenţi au
fost febra, vărsăturile şi greaţa.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului cu fentanil sunt o extensie a acţiunilor sale farmacologice, cele mai grave
efecte adverse fiind deprimare respiratorie cu respiraţie Cheyne–Stokes şi/sau cianoză, letargie şi
comă. Alte simptome pot fi: hipotermie, scăderea tonusului muscular, bradicardie, hipotensiune
arterială. Semnele de intoxicaţie acută sunt: sedare profundă, ataxie, mioză, convulsii şi deprimare
respiratorie, care este simptomul principal.
14
Tratament
Pentru tratamentul deprimării respiratorii trebuie luate imediat măsuri de tratament, incluzând
îndepărtarea plasturelui şi stimularea fizică sau verbală a pacientului. Aceste acţiuni pot fi urmate de
administrarea unui antagonist opioid specific, cum este naloxona.
Pentru adulţi, este recomandată o doză iniţială de 0,4 – 2 mg clorhidrat de naloxonă, administrată
intravenos. Dacă este necesar, poate fi administrată o doză similară la fiecare 2 sau 3 minute sau se
poate administra o perfuzie continuă cu 2 mg clorhidrat de naloxonă în 500 ml soluţie izotonă de
clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie de glucoză 50 mg/ml (5%). Viteza de perfuzare trebuie
ajustată în funcţie de injecţiile intravenoase anterioare administrate în bolus şi de răspunsul individual
al pacientului. Dacă administrarea intravenoasă nu este posibilă, clorhidratul de naloxonă poate fi
administrat, de asemenea, intramuscular sau subcutanat. După administrarea intramusculară sau
subcutanată debutul acţiunii va fi mai lent, comparativ cu administrarea intravenoasă. Administrarea
intramusculară va produce un efect mai prelungit decât administrarea intravenoasă.
Deprimarea respiratorie determinată de supradozaj poate persista mai mult decât efectul antagonistului
opioid. Intervalul dintre dozele iv de antagonişti trebuie ales cu atenţie datorită posibilităţii de re-
narcotizare după ce plasturele este îndepărtat; poate fi necesară administrarea repetată sau perfuzia
continuă de naloxonă, dacă aceasta este necesară datorită stării clinice a pacientului. Combaterea
efectului narcotic poate determina amplificarea durerii acute şi eliberarea de catecolamine.
Dacă este necesară şi impusă de condiţiile clinice, trebuie realizată şi menţinută permeabilitatea căilor
respiratorii cu o mască orofaringiană sau cu intubaţie endotraheală, şi, dacă este necesar, trebuie
administrat oxigen, iar respiraţia trebuie asistată sau controlată. Trebuie menţinute o temperatură
corporală şi un aport lichidian adecvat.
Dacă apare hipotensiune arterială severă sau persistentă, trebuie luată în considerare existenţa unei
hipovolemii, care trebuie tratată prin administrarea parenterală, adecvată, de lichide.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice opioide ; derivaţi de fenilpiperidină, codul ATC: N02AB03
Fentanilul este un analgezic opioid care interacţionează în principal cu receptorii µ. Principalele sale
efecte terapeutice sunt analgezia şi sedarea. Concentraţia plasmatică de fentanil care determină un
efect analgezic minim, la pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu opioide, variază între 0,3 – 1,5
ng/ml; o creştere a incidenţei reacţiilor adverse a fost observată la concentraţii plasmatice care
depăşesc 2 ng/ml. Atât concentraţia plasmatică minimă eficace de fentanil cât şi concentraţia
plasmatică care determină reacţii adverse vor fi mai mari, odată cu dezvoltarea toleranţei crescute.
Tendinţa de a dezvolta toleranţă variază considerabil, de la individ la individ.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa plasturelui transdermic cu fentanil a fost evaluată în 3 studii clinice deschise, la 293 pacienţi
copii şi adolescenţi cu dureri cronice, cu vârsta între 2 ani şi 18 ani, dintre care 66 de copii cu vârsta
între 2 şi 6 ani. În aceste studii clinice, au fost înlocuite doze de 30- 45 mg morfină pe zi cu un plasture
transdermic de fentanil 12 micrograme/h. Doze iniţiale de 25 micrograme/h şi mai mari au fost
utilizate la 181 de pacienţi pe baza dozelor anterioare zilnice de opioid de cel puţin 45 mg pe doză de
morfină orală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
15
După administrarea fentanil plasture transdermic, absorbţia fentanilului de la nivelul pielii este
continuă, pe parcursul unei perioade de 72 de ore. Datorită matricei polimerice şi a difuziunii
fentanilului prin straturile pielii, rata de eliberare rămâne relativ constantă.
Absorbţie
După prima aplicare a fentanil plasture transdermic, concentraţiile plasmatice de fentanil cresc
progresiv, în general echilibrându-se după 12 - 24 de ore şi se menţin relativ constante până la sfârşitul
perioadei de aplicare de 72 de ore. Valorile concentraţiilor plasmatice de fentanil atinse depind de
mărimea plasturelui transdermic. La a doua perioadă de aplicare de 72 de ore se atinge concentraţia
plasmatică la starea de echilibru, care se menţine în timpul aplicaţiilor ulterioare ale unui plasture de
aceeaşi mărime.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a fentanilului este de 84%.
Metabolizare
Fentanilul este metabolizat în principal la nivel hepatic, prin intermediul izoenzimei CYP3A4.
Principalul său metabolit, norfentanil, este inactiv.
Eliminare
În cazul opririi tratamentului cu fentanil plasture transdermic, concentraţiile plasmatice de fentanil
descresc treptat, scăzând cu aproximativ 50% pe parcursul a 13 – 22 de ore şi 22 – 25 de ore, la adulţi,
respectiv la copii. Comparativ cu administrarea intravenoasă, a fost evidenţiată o absorbţie continuă a
fentanil de la nivelul pielii, cu o reducere lentă a concentraţiilor plasmatice.
Aproape 75% din doza de fentanil administrată se excretă în urină, în principal sub formă de
metaboliţi, şi doar 10% sub formă nemodificată. Aproximativ 9% din doză se regăseşte în materiile
fecale, în principal sub formă de metaboliţi.
Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi
Raportat la greutatea corporală, clearance-ul (l/oră/kg) la copii şi adolescenţi este cu 82% mai mare la
copii cu vârsta între 2 şi 5 ani, şi cu 25% mai mare la copii între 6-10 ani comparativ cu cel al copiilor
între 11 şi 16 ani, care au acelaşi clearance ca la adulţi. Aceste rezultate au fost luate în considerare în
determinarea dozelor recomandate la copii şi adolescenţi.
Pacienţii vârstnici şi cei cu stare generală alterată pot prezenta un clearance redus al fentanilului, care
determină prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică. La pacienţii cu insuficienţă renală sau
hepatică, clearance-ul fentanilului poate fi influenţat, datorită modificărilor proteinelor plasmatice şi a
clearance-ului metabolic, determinând creşterea concentraţiilor plasmatice (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după administrarea de doze repetate şi
genotoxicitatea.
La şobolani, studiile efectuate au evidenţiat reducerea fertilităţii şi creşterea mortalităţii fetuşilor.
Totuşi, nu au fost demonstrate efecte teratogene.
Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate pe termen lung.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Strat adeziv
Strat adeziv din poliacrilat
16
Strat de suport
Folie din polipropilenă
Cerneală de inscripţionare albastră
Strat de protecţie ocluziv
Folie din polietilenă tereftalat (siliconată)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Plic multistrat din hârtie Kraft-PEJD-Al-Surlyn a câte un plasture transdermic.
Folia compozită conţine următoarele straturi, de la exterior spre interior: hârtie filmată Kraft, folie de
polietilenă de joasă densitate, folie de aluminiu, Surlyn.
Cutie cu 3 plicuri multistrat
Cutie cu 4 plicuri multistrat.
Cutie cu 5 plicuri multistrat
Cutie cu 8 plicuri multistrat
Cutie cu 10 plicuri multistrat
Cutie cu 16 plicuri multistrat
Cutie cu 20 plicuri multistrat
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Chiar şi după utilizare, în plasturii transdermici rămân cantităţi mari de fentanil. Plasturii transdermici
utilizaţi trebuie pliaţi cu suprafaţa adezivă la interior şi aruncaţi, sau, ori de câte ori este posibil,
returnaţi la farmacie. Orice medicament neutilizat trebuie aruncat sau returnat la farmacie.
Eliminarea plasturilor
Plasturii utilizaţi pot să conţină cantităţi semnificative de substanţă activă. Prin urmare, după
îndepărtare, plasturii uzaţi trebuie pliaţi puternic la jumătate, cu suprafața adezivă la interior, pentru a
nu fi expusă partea adezivă, și trebuie aruncați în condiții de siguranță și nu la îndemâna copiilor, în
concordanţă cu instrucţiunile din cutie.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegur 76-78,
IS-220 Hafnarfjörður, Islanda
17
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4176/2012/01-02-03-04-05-06-07
4177/2012/01-02-03-04-05-06-07
4179/2012/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iulie 2008
Reînnoirea autorizaţiei – Ianuarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fentanyl Actavis 25 micrograme/h plasture transdermic
Fentanyl Actavis 50 micrograme/h plasture transdermic
Fentanyl Actavis 100 micrograme/h plasture transdermic
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fentanyl Actavis 25 micrograme/h plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic eliberează 25 micrograme fentanil pe oră.
Fiecare plasture transdermic de 7,5 cm
2 conţine fentanil 4,125 mg.
Fentanyl Actavis 50 micrograme/h plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic eliberează 50 micrograme fentanil pe oră.
Fiecare plasture transdermic de 15 cm2 conţine fentanil 8,25 mg.
Fentanyl Actavis 100 micrograme/h plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic eliberează 100 micrograme fentanil pe oră.
Fiecare plasture transdermic de 30 cm2 conţine fentanil 16,5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic : Plasture transparent şi incolor, având imprimat pe folia de suport cu
cerneală albastră: „fentanyl 25 micrograme/h”/ „fentanyl 50 micrograme/h”/ „fentanyl 100
micrograme/h”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi :
Acest medicament este recomandat în cazul durerii cronice severe, care poate fi tratată corespunzător
doar cu analgezice opioide.
Copii şi adolescenţi :
- Tratamentul pe termen lung al durerii cronice severe la copii cu vârsta peste 2 ani cărora li se
administrează tratament cu opioide.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi :
Dozajul este individualizat şi se bazează pe antecedentele pacientului referitoare la opioide, ţinând
cont de următoarele:
- posibila instalare a toleranţei,
- starea generală actuală, situaţia medicală în care se află pacientul şi
- gradul de severitate al afecţiunii.
Doza de fentanil necesară este ajustată individual şi trebuie evaluată periodic după fiecare
administrare.
Pacienţi cărora li se administrează tratament cu opioide pentru prima dată (pacienţi opioid-naivi)
Experienţa clinică cu Fentanyl Actavis este limitată la pacienţii opioid-naivi. Dacă se consideră
adecvat tratamentul cu Fentanyl Actavis, se recomandă tratamentul iniţial cu doze scăzute cu opioide
cu durată scurtă de acţiune. Sunt disponibili plasturi transdermici cu o rată de eliberare de 12,5
micrograme/oră, care trebuie utilizaţi pentru primele doze. Ulterior, tratamentul pacienţilor poate fi
schimbat la plasturi transdermici cu 25 micrograme/oră. Doza poate fi ulterior modificată până la
valori mai mari sau mai mici, dacă este necesar, în trepte de 12 sau 25 micrograme/oră pentru a obţine
cea mai scăzută doză de Fentanyl Actavis, în funcţie de răspunsul la tratament şi de necesităţile
analgezice suplimentare (vezi de asemenea pct. 4.4).
La pacienţii foarte vârstnici sau slăbiţi, nu este recomandată începerea unui tratament opioid cu
Fentanyl Actavis, datorită sensibilităţii cunoscute a acestora la tratamentele cu opioide. În aceste
cazuri este de preferat iniţierea unui tratament cu doze mici de morfină cu eliberare imediată şi
prescrierea Fentanyl Actavis după determinarea dozajului optim.
La pacienţii cu toleranţă la opioide
Doza iniţială de Fentanyl Actavis trebuie să se bazeze pe necesarul de analgezice opioide din ultimele
24 de ore.
Schimbarea tratamentului de la alte opioide
La schimbarea tratamentului, de la opioide administrate oral sau parenteral la tratamentul cu fentanil,
dozajul iniţial trebuie calculat după cum urmează:
1. Trebuie determinată cantitatea de analgezice care a fost necesară în ultimele 24 de ore.
2. Doza echivalentă de fentanil trebuie determinată după cum urmează:
a) utilizând Tabelul 1, Conversia de la morfină orală la fentanil, pentru pacienţii la care este necesară o
abordare conservatoare a dozelor de opioid (rata de conversie a morfinei administrate oral la fentanil
transdermic este de 150:1)
b) utilizând Tabelul 2 pentru pacienţii cu tratament stabil şi bine tolerat cu opioide (rata de conversie a
morfinei administrate oral la fentanil transdermic este de 100:1)
c) utilizând Tabelul 3 pentru pacienţii copii şi adolescenţi, Conversia de la morfină orală la fentanil
(rata de conversie a morfinei administrate oral la fentanil transdermic este de 150:1)
Tabel 1: Doza iniţială de fentanil administrat transdermic recomandată pe baza dozei zilnice de
morfină administrată oral (pentru pacienţii ce necesită o abordare conservativă a dozelor de opioide)
Doza de morfină administrată oral
în 24 de ore (mg/zi)
Fentanil cu eliberare transdermică
(micrograme/h)
≤ 90 25
90- 134 37
135-224 50
225-314 75
315-404 100
405-494 125
495-584 150
585-674 175
3
675-764 200
765-854 225
855-944 250
945-1034 275
1035-1124 300
Tabel 2: Doza iniţială de fentanil administrat transdermic recomandată pe baza dozei zilnice de
morfină administrată oral (pentru pacienţii cu terapie cu opioide stabilă şi bine tolerată )
Doza de morfină administrată oral
(mg/24h)
Fentanil cu eliberare transdermică
(micrograme/h)
< 60
12,5
60-89 25
90-149 50
150-209 75
210-269 100
270-329 125
330-389 150
390-449 175
450-509 200
510-569 225
570-629 250
630-689 275
690-749 300
Prin aplicarea mai multor plasturi transdermici se poate obţine eliberarea unei cantităţi de fentanil mai
mare de 100 micrograme/h.
Tratamentul analgezic anterior trebuie iniţiat treptat, din momentul primei aplicări a plasturelui
transdermic până când este atinsă eficacitatea analgezică a Fentanyl Actavis. Atât pentru pacienţii
opioid-naivi, cât şi pentru cei cu toleranţă la opioide, evaluarea iniţială a efectului analgezic al
Fentanyl Actavis nu trebuie făcută înainte ca plasturele să fie purtat 24 de ore, datorită creşterii
graduale a concentraţiei plasmatice de fentanil în acest interval de timp.
Stabilirea dozelor şi tratamentul de întreţinere
Plasturele trebuie înlocuit la fiecare 72 de ore. Doza trebuie stabilită individual, până se obţine
eficacitatea analgezică. La pacienţii la care se înregistrează o scădere notabilă a eficacităţii în
intervalul de 48-72 de ore de la aplicare, ar putea fi necesară înlocuirea tratamentului cu fentanil după
48 de ore.
Sunt disponibili plasturi care eliberează 12,5 micrograme/oră şi utilizarea acestora este potrivită pentru
stabilirea dozei pentru grupul de dozaj scăzut. Dacă efectul analgezic la finalul primei perioade de
aplicare este insuficient, doza poate fi crescută după 3 zile până în momentul în care se obţine efectul
dorit pentru pacient. Modificările ulterioare ale dozelor, dacă sunt necesare, trebuie făcute în
următoarele trepte, de la 25 micrograme/oră până la 75 micrograme/oră: 25 micrograme/oră, 37
micrograme/oră, 50 micrograme/oră, 62 micrograme/oră, 75 micrograme/oră, apoi ajustarea dozelor
trebuie să se realizeze cu creşteri de 25 micrograme/oră, deşi trebuie ţinut cont de necesarul
suplimentar de analgezice (90 mg/zi morfină orală ≈ 25 micrograme/oră Fentanyl Actavis) şi de
durerile resimţite de pacient.
Pacienţii pot avea nevoie de doze suplimentare periodice dintr-un analgezic cu acţiune rapidă în cazul
apariţiei de dureri subite. Metode suplimentare sau alternative de tratare a durerii sau administrarea
alternativă a altor opioide trebuie luate în considerare atunci când Fentanyl Actavis este utilizat în
doze ce depăşesc 300 micrograme/oră.
4
Simptome ale sindromului de întrerupere (vezi pct. 4.8) au fost înregistrate la schimbarea
tratamentului de lungă durată cu morfină la tratament cu fentanil administrat transdermic în ciuda
obţinerii efectului analgezic dorit. În cazul simptomelor de întrerupere se recomandă tratarea
pacienţilor cu doze scăzute de morfină cu acţiune rapidă.
Oprirea tratamentului
Dacă este necesară întreruperea tratamentului cu Fentanyl Actavis, înlocuirea cu alte opioide trebuie
făcută treptat, pornind de la o doză scăzută şi crescând-o treptat. Aceasta se datorează faptului că
valorile concentraţiei plasmatice de fentanil scad treptat după îndepărtarea plasturelui, cu o medie a
timpului de înjumătăţire plasmatic prin eliminare între 13- 25 de ore. Ca regulă generală, întreruperea
tratamentului analgezic cu opioide trebuie făcută treptat, pentru a preîntâmpina simptomele de
întrerupere (greaţă, vărsături, diaree, anxietate şi tremor muscular). Tabelele 1 şi 2 nu trebuie utilizate
la schimbarea tratamentului de la fentanil administrat transdermic la morfină.
Utilizarea la pacienţii vârstnici
Date din studii cu fentanil intravenos sugerează că pacienţii vârstnici pot să aibă clearance redus, timp
de înjumătăţire prelungit şi pot fi mult mai sensibili la medicament decât pacienţii mai tineri. Studiile
privind Fentanyl Actavis la pacienţii vârstnici au demonstrat că farmacocinetica fentanilului nu diferă
semnificativ faţă de cea la pacienţii tineri, deşi concentraţiile plamatice au tendinţa să fie mai mari.
Pacienţii vârstnici, caşectici sau debilitaţi trebuie atent monitorizaţi pentru semne de toxicitate la
fentanil, iar doza trebuie redusă dacă este necesar.
La pacienţii foarte vârstnici sau slăbiţi, nu se recomandă să se iniţieze un tratament cu Fentanyl
Actavis datorită cunoscutei susceptibilităţi la tratamentele cu opioide. În aceste cazuri este de preferat
să se iniţieze un tratament cu doze scăzute de morfină cu eliberare imediată şi să se prescrie Fentanyl
Actavis după determinarea dozajului optim.
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta de 16 ani şi peste:
A se administra dozele pentru adulţi.
Copii cu vârsta între 2- 16 ani:
Fentanil plasture transdermic trebuie administrat numai pacienţilor copii şi adolescenţi cu toleranţă
la opioide (cu vârsta între 2-16 ani) care deja primesc cel puţin un echivalent de 30 mg morfină orală
pe zi. Pentru a schimba tratamentul pacienţilor copii şi adolescenţi de la opioide orale la fentanil
plasture transdermic utilizaţi Tabelul 3, Doza recomandată de fentanil pe baza dozei zilnice de morfină
administrată oral.
Tabel 3: Doza iniţială de fentanil administrat transdermic recomandată pe baza dozei zilnice de
morfină administrată oral (pentru pacienţi copii şi adolescenţi)
Doza de morfină administrată oral, pe
24 de ore
(mg/zi)
Doza de Fentanil cu eliberare transdermică
(micrograme/h)
30- 44 12
45- 134 25 1 În studii clinice aceste limite ale dozei zilnice de morfină orală au fost utilizate ca bază de conversie
pentru plasturii transdermici de fentanil
2 Conversia la doze de fentanil administrat transdermic mai mari de 25 micrograme/oră este aceeaşi la
adulţi şi la pacienţi copii şi adolescenţi
La copiii ce primesc mai mult de 90 mg morfină orală pe zi, sunt disponibile informaţii limitate din
studii clinice. În studiile la copii şi adolescenţi, doza necesară de fentanil administrat transdermic a
fost calculată conservator: 30 mg- 44 mg de morfină orală zilnică sau doza echivalentă de opioid a fost
înlocuită cu un plasture transdermic Fentanyl Actavis de 12 micrograme/oră. Trebuie menţionat că
acest model de conversie pentru copii şi adolescenţi se aplică doar la schimbarea de la morfină orală
(sau echivalentul său) la plasturii cu fentanil. Schema de conversie nu trebuie utilizată pentru
conversia de la fentanil la alţi opioizi, deoarece poate să apară supradozajul.
5
Efectul analgezic al primei doze de fentanil plasture transdermic nu va fi optim în primele 24 de ore.
Prin urmare, pe durata primelor 12 ore după trecerea la fentanil plasture transdermic, pacientului
trebuie să i se administreze doza anterioară obişnuită de analgezic. În următoarele 12 ore, aceste
analgezice trebuie administrate în funcţie de necesarul clinic.
Deoarece concentraţiile maxime de fentanil apar după 12-24 de ore de tratament, se recomandă
monitorizarea pacientului pentru reacţii adverse, care pot include hipoventilaţie, pentru cel puţin 48 de
ore după iniţierea tratamentului cu fentanil plasture transdermic sau după creşterea dozelor (vezi de
asemenea pct. 4.4).
Modificarea dozelor şi tratamentul de menţinere
Dacă efectul analgezic al fentanil plasture transdermic este insuficient, trebuie să se administreze
suplimentar morfină sau alt opioid cu durată scurtă de acţiune. În funcţie de necesităţile analgezice
suplimentare şi de statusul durerii la copil sau adolescent, se poate lua decizia de creştere a dozei.
Ajustarea dozei trebuie făcuta în trepte de 12 micrograme/ ora.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală trebuie ţinuţi sub observaţie atentă, iar dozele trebuie
scăzute dacă este necesar (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Pentru uz transdermic.
Fentanil plasture transdermic trebuie aplicat pe o suprafaţă cutanată neiritată şi neiradiată, plană, pe
torace sau pe partea superioară a braţului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi:
La copii mici, zona preferabilă pentru aplicarea plasturelui este partea superioară a spatelui, pentru a
minimiza posibilitatea de îndepărtare a plasturelui de către copil.
Nu sunt disponibile date privind siguranţa şi farmacocinetica pentru alte zone de aplicaţie.
Toţi pacienţii:
Se selectează o zonă cutanată fără pilozitate. Dacă acest lucru nu este posibil, părul de la locul zonei
de aplicaţie trebuie tăiat (nu ras) înainte de aplicare. Dacă zona de aplicare a fentanil plasture
transdermic necesită spălare înainte de aplicarea plasturelui, acest lucru trebuie făcut cu apă. Nu
trebuie utilizate săpunurile, uleiurile, loţiunile sau alt agent care poate irita pielea sau modifica
proprietăţile acesteia. Pielea trebuie să fie complet uscată înainte de aplicarea plasturelui. Plasturii
trebuie inspectaţi înainte de utilizare. Plasturii care sunt tăiaţi, rupţi sau deterioraţi în orice fel nu
trebuie utilizaţi.
Fentanil plasture transdermic trebuie extras din ambalajul protector prin îndoirea iniţială de-a lungul
liniei marcate (localizată în apropierea vârfului săgeţii de pe eticheta ambalajului) şi, ulterior, ruperea
cu atenţie a acestuia. Dacă ambalajul este tăiat cu foarfecele, acest lucru trebuie făcut în apropierea
marginii sigilate, astfel încat să nu se distrugă plasturele din interior.
Fentanil plasture transdermic trebuie imediat aplicat după înlăturarea ambalajului sigilat. A se evita
atingerea părţii adezive a plasturelui. După înlăturarea ambelor părţi ale ambalajului protector,
plasturele trebuie presat cu palma pe zona cutanată, în mod ferm, pentru aproximativ 30 de secunde,
asigurând contactul complet, în special pe margini. Apoi se spală mâinile cu apă curată.
Fentanil plasture transdermic trebui purtat în mod continuu timp de 72 de ore. Un nou plasture trebuie
apoi aplicat pe o zonă diferită de piele după îndepărtarea plasturelui transdermic anterior. Trebuie să
treca câteva zile până a se putea aplica un plasture nou, pe aceeasi zonă. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie evaluată la intervale regulate.
Deoarece plasturele transdermic este protejat la exterior de un film de acoperire rezistent la apă, poate
fi purtat, de asemenea, la duş.
6
Ocazional, poate fi necesară fixarea suplimentară a plasturelui.
Dacă sunt făcute creşteri progresive ale dozelor, aria suprafeţei active necesară pentru aplicarea
plasturelui se poate întinde atât de mult, încât să nu mai poate fi posibilă o creştere ulterioară a
dozelor.
Dacă rămân urme ale plasturelui pe piele, după îndepărtarea acestuia, acestea pot fi curăţate utilizând
cantităţi considerabile de apă şi săpun. Nu trebuie folosit niciodată alcool sanitar sau alţi solvenţi
pentru curăţare, deoarece aceştia pot pătrunde prin piele, datorită efectului plasturelui.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Durere acută sau post-operatorie, deoarece stabilirea dozei nu este posibilă la utilizarea pe
termen scurt.
- Afectare severă a sistemului nervos central.
- Deprimare severă a sistemului respirator.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
PACIENȚII CARE AU MANIFESTAT REACȚII ADVERSE GRAVE TREBUIE MONITORIZAȚI
CEL PUȚIN 24 DE ORE DUPĂ ÎNDEPĂRTAREA PLASTURELUI CU FENTANIL, SAU MAI
MULT, ÎN FUNCȚIE DE SIMPTOMELE CLINICE, DEOARECE CONCENTRAȚIILE
PLASMATICE DE FENTANIL SCAD TREPTAT ȘI SE REDUC CU APROXIMATIV 50% DUPĂ
17 ORE (INTERVAL 13-22 ORE).
Copii şi adolescenţi
A nu se lăsa fentanil plasture transdermic la vederea şi îndemâna copiilor înainte şi după utilizare.
Medicamentul trebuie utilizat doar ca parte a tratamentului integrat al durerii, în cazurile în care
pacientul este evaluat corespunzător din punct de vedere medical, social şi psihologic.
Tratamentul cu fentanil plasture transdermic trebuie iniţiat doar de către un medic cu experienţă,
familiarizat cu caracteristicile farmacocinetice ale plasturilor transdermici cu fentanil şi cu riscul de
hipoventilaţie severă.
Exista posibilitatea apariţiei hipoventilaţiei severe sau care poate pune în pericol viaţa la pacienţii
netrataţi anterior cu opioide, chiar dacă este utilizată cea mai scăzută doză de fentanil plasture
transdermic.
În cazul durerilor cronice care nu se datorează cancerului ar putea fi preferată iniţierea unui tratament
cu opioide puternice cu eliberare imediată (de exemplu morfină) şi prescrierea plasturilor transdermici
cu fentanil doar după determinarea dozajului optim de opioid puternic.
Plasturele transdermic nu trebuie tăiat. Un plasture care a fost divizat, tăiat, sau deteriorat în orice mod
nu trebuie utilizat, pentru că nu sunt disponibile informaţii privind calitatea, eficacitatea sau siguranţa
plasturelui astfel divizat. Dacă sunt necesare doze mai mari decât echivalentul a 500 mg morfină, este
recomandată o reevaluare a terapiei cu opioide.
Durerea necontrolată
Studiile au demonstrat că, aproape toţi pacienţii, în pofida tratamentului cu plasturi transdermici cu
fentanil, necesită tratament suplimentar cu medicamente potente, cu eliberare rapidă, pentru
ameliorarea durerilor necontrolate corespunzător.
Deprimarea respiratorie
Similar tuturor medicamentelor opioide potente, în timpul tratamentului cu fentanil anumiţi pacienţi
pot prezenta deprimare respiratorie semnificativă şi trebuie monitorizaţi pentru acest efect. Deprimarea
respiratorie poate persista şi după îndepărtarea fentanilului. Incidenţa deprimării respiratorii creşte
proporţional cu mărirea dozei de fentanil (vezi şi pct. 4.9, Supradozaj, privind deprimarea respiratorie
7
severă). Substanţele active asupra sistemului nervos central pot agrava deprimarea respiratorie (vezi
punctul 4.5). La pacienţii cu deprimare respiratorie pre-existentă, fentanilul trebuie utilizat numai cu
precauţie şi în doze mici.
Boala pulmonară cronică
La pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă (BPCO) sau alte tipuri de boli pulmonare,
fentanilul poate produce reacţii adverse mai severe. La astfel de pacienţi, opioidele pot determina
scăderea travaliului respirator şi creşterea rezistenţei căilor aeriene la flux.
Dependenţa şi abzul de medicament
În cazul administrării repetate de opioide, se pot dezvolta toleranţa şi dependenţa fizică sau psihică ,
dar acestea sunt rare în cazul tratamentului durerilor neoplazice. Dependenţa iatrogenă după
administrarea de opioide este rară. Pacienţii cu antecedente de dependenţă/ abuz de alcool sunt mai
susceptibili să dezvolte dependenţă şi abuz de tratament cu opioide. Pacienţii cu risc crescut de abuz
de opioide pot fi trataţi în mod corespunzător cu formule de opioide cu eliberare prelungită ; în orice
caz, aceşti pacienţi vor necesita monitorizare pentru semne de utilizare greşită, abuz sau dependenţă.
Abuzul de fentanil se poate produce într-un mod similar celui produs de alţi agonişti de opioide.
Abuzul sau utilizarea eronată intenţionată a fentanil plasture transdermic pot duce la supradozaj şi/ sau
deces.
Creşterea presiunii intracraniene
Fentanilul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care pot fi în mod special sensibili la efectele
intracraniene ale retenţiei de CO
2, cum sunt cei cu semne de tensiune intracraniană crescută, afectarea
stării de conştienţă sau comă. Fentanilul trebuie utilizat cu prudenţă de pacienţii cu tumori cerebrale.
Afecţiuni cardiace
Fentanilul poate determina bradicardie şi, în consecinţă, nu trebuie administrat pacienţilor cu
bradiaritmie. Opioidele pot determina hipotensiune arterială în special la pacienţii cu hipovolemie.
Hipotensiunea arterială esenţială simptomatică şi/sau hipovolemia trebuie corectată înainte de iniţierea
tratamentului cu plasturii transdermici cu fentanil.
Insuficienţă hepatică
Fentanilul este metabolizat la compuşi inactivi la nivelul ficatului, aşadar pacienţii cu afecţiuni
hepatice ar putea manifesta o eliminare întârziată. Dacă pacienţilor cu insuficienţă hepatică li se
administrează fentanil, aceştia trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru semne de toxicitate a fentanilului
şi, dacă este necesar, dozele de fentanil trebuie reduse (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă renală
Mai puţin de 10% din fentanil este eliminat sub formă nemodificată prin rinichi, şi spre deosebire de
morfină, nu se cunosc metaboliţi activi care să fie eliminaţi prin rinichi. Datele obţinute de la pacienţii
cu insuficienţă renală, la care s-a administrat intravenos fentanil sugerează faptul că, volumul de
distribuţie al fentanilului poate fi modificat de către dializă. Aceasta poate influenţa concentraţiile
plasmatice. Dacă pacienţii cu insuficienţă renală sunt trataţi cu fentanil administrat transdermic,
aceştia trebuie atent supravegheaţi pentru semnele de toxicitate ale fentanilului şi, dacă este necesar,
dozele trebuie reduse (vezi pct. 5.2).
Pacienţii febrili/aplicaţii de căldură externă
Un model farmacocinetic sugerează că valorile concentraţiei plasmatice de fentanil pot creşte cu o
treime dacă temperatura corporală creşte la 40ºC. Prin urmare, pacienţii cu febră trebuie monitorizaţi
pentru reacţii adverse la opioide, iar doza de fentanil trebuie ajustată dacă este necesar. Există un
potenţial de creştere a eliberării fentanilului dependent de temperatură, cu posibile consecinţe ale
supradozajului şi deces. Un studiu clinic farmacologic realizat la subiecţi adulţi sănătoşi a arătat că
aplicarea de căldură pe plasturele transdermic cu fentanil a crescut media valorior ASC ale fentanilului
cu 120% şi media valorilor C
max cu 61%.
8
Toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să evite expunerea zonei de aplicare a fentanil plasture transdermic la
surse de căldură externă cum sunt pernele electrice, paturile cu apă caldă, lămpile pentru încălzire sau
pentru bronzat, expunerea prelungiră la soare, băile fierbinţi prelungite, sauna şi băile jacuzzi fierbinţi.
Expunere accidentală prin transferul plasturelui
Transferul accidental al plasturelui cu fentanil la o persoană nepurtătoare de plasture (în special un
copil), în pat sau în timpul contactului fizic cu un purtător de plasture poate detemina o supradoză de
opioide la persoana nepurtătoare de plasture. Pacienții trebuie sfătuiți ca în cazul transferului
accidental al plasturelui, să îl îndepărteze imediat de pe pielea persoanei nepurtătoare de plasture (vezi
pct. 4.9 Supradozaj).
Interacţiuni cu alte medicamente:
Intracţiuni cu inhibitori CYP 3A4:
Utilizarea fentanilului concomitent cu inhibitori ai citocromului P450 3A4 (CYP 3A4 ) (de exemplu
ritonavir, ketoconazol, itraconazol, troleandromicin, claritromicin, nelfinavir, nefazodonă, verapamil,
diltiazem, şi amiodaronă) poate duce la o creştere a concentraţiilor plasmatice, care ar putea creşte sau
prelungi efectele terapeutice, cât şi reacţiile adverse, şi ar putea cauza deprimare respiratorie severă. În
această situaţie se recomandă acordarea de îngrijiri speciale pacientului, precum şi menţinerea acestuia
sub observaţie. Prin urmare, utilizarea concomitentă de fentanil transdermic şi inhibitori CYP 3A4 este
recomandată numai dacă pacientul este strict monitorizat. Pacienţii, în special cei care primesc
fentanil plasture transdermic şi inhibitori CYP 3A4 , trebuie monitorizaţi pentru semne de deprimare
respiratorie, iar ajustarea dozelor trebuie realizată cu precauţie.
Sindrom serotoninergic
Se recomandă precauție la administrarea fentanilului în asociere cu medicamente care afectează
sistemele serotoninergice de neurotransmițători.
Sindromul serotoninergic care poate pune în pericol viața poate apărea la administrarea concomitentă
a medicamentelor serotoninergice cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și
inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSR) și a medicamentelor care inhibă
metabolizarea serotoninei (inclusiv inhibitorii de monoaminoxidază (IMAO)). Acest fenomen poate
avea loc la administrarea dozelor recomandate.
Sindromul serotoninergic poate include modificări ale stării psihice (agitație, halucinații, comă),
instabilitate autonomică (tahicardie, tensiune arterială instabilă, hipertermie), anomalii neuromusculare
(hiperreflexie, necoordonare, rigiditate) și/sau simptome gastrointestinale (greață, vărsături, diaree).
Dacă se suspectează sindromul serotoninergic, tratamentul cu fentanil trebuie oprit.
Utilizare la pacienţi vârstnici
Datele provenite din studiile clinice efectuate cu fentanil administrat intravenos, sugerează faptul că,
pacienţii vârstnici pot avea un clearance plasmatic mai mic, un timp de înjumătăţire plasmatică
prelungit şi pot fi mai sensibili la substanţa activă, comparativ cu pacienţii mai tineri. Totuşi, studiile
clinice efectuate cu fentanil, administrat sub formă de plasture transdermic, la pacienţii vârstnici au
demonstrat faptul că, farmacocinetica fentanilului nu diferă semnificativ de cea a pacienţilor mai
tineri, deşi concentraţiile plasmatice tind să fie mai mari. Dacă pacienţii vârstnici sau cei care prezintă
caşexie primesc fentanil plasture transdermic, aceştia trebuie atent supravegheaţi pentru semne de
toxicitate a fentanilului şi, dacă este necesar, dozele trebuie reduse (vezi pct. 5.2).
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Fentanilul nu trebuie administrat la pacienţii copii şi adolescenţi opioid-naivi (vezi pct. 4.2). Există
posibilitatea hipoventilaţiei grave care poate pune în pericol viaţa, la orice doză de fentanil plasture
transdermic administrată.
Fentanil plasture transdermic nu a fost studiat la copii cu vârsta sub 2 ani. Fentanil plasture
transdermic trebuie administrat numai copiilor cu vârsta de 2 ani sau mai mult, cu toleranţă la opioide
(vezi pct. 4.2). Fentanil plasture transdermic nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 2 ani.
9
Pentru a preveni ingestia accidentală de către copii, se cere precauţie la alegerea locului de aplicare a
plasturelui cu fentanil (vezi pct. 6.6) şi controlarea atentă a adeziunii plasturelui.
Alăptare
Deoarece fentanil se excretă în laptele matern, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu
fentanil (vezi de asemenea pct. 4.6).
Pacienţi cu miastenia gravis
Pot apărea reacţii (mio)clonice ne-epileptice. Trebuie demonstrată precauţie la tratarea pacienţilor cu
miastenia gravis.
Utilizarea concomitentă de agonişti micşti/ antagonişti
Asocierea cu derivaţi ai acidului barbituric, buprenorfină, nalbufină şi pentazocină trebuie în general
evitată (vezi pct. 4.5).
Tract gastrointestinal
Opioidele cresc tonusul și scad contracțiile propulsive ale musculaturii netede ale tractului
gastrointestinal. Prelungirea în consecință a tranzitului intestinal ar putea fi responsabilă pentru efectul
de constipație al fentanilului. Pacienții trebuie avertizați să ia măsuri de prevenție a constipației,
profilaxia cu laxative putând fi luată în considerare în unele situații. La pacienții cu constipație cronică
trebuie luate măsuri suplimentare de precauție. În cazul prezenței sau suspiciunii de ileus paralitic,
tratamentul cu Fentanil Actavis trebuie oprit.
Investigarea prin rezonanţă magnetică
Plasturii transdermici cu fentanil conţin metal. Plasturele trebuie să fie îndepărtat înainte de scanarea
RMN, deoarece se poate supraîncălzi pe durata scanării RMN şi poate cauza arsuri în zona învecinată
plasturelui.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a altor medicamente deprimante ale sistemului nervos central, incluzând
opioide, sedative, hipnotice, anestezice generale, neuroleptice fenotiazinice, miorelaxante,
antihistaminice cu acţiune sedativă şi băuturi alcoolice, poate produce efecte deprimante respiratorii
suplimentare : hipoventilaţie, hipotensiune arterială şi sedarea profundă, comă sau deces. Prin urmare,
utilizarea concomitentă a oricăruia dintre medicamentele şi substanţele active menţionate anterior
necesită supravegherea atentă a pacientului.
Fentanilul, o substanţă activă care prezintă un clearance crescut, este metabolizat rapid şi extensiv, în
principal, prin intermediul izoenzimei CYP3A4.
Utilizarea concomitentă a fentanilului transdermic cu inhibitorii citocromului P450 3A4 (CYP3A4)
(de exemplu ritonavir, keoconazol, itraconazol, fluconazol, voriconazol, troleandtromicină,
claritromicină, nelfinavir, nafazodonă, verapamil, dilatiazem şi amiodaronă) poate duce la o creştere a
concentraţiilor plasmatice ale fentanilului, care pot duce la o creştere sau prelungire a efectelor
terapeutice sau efectelor adverse, şi poate cauza deprimare respiratorie severă. În această situaţie sunt
necesare îngrijirea şi supravegherea atentă a pacientului. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor
citocromului P450 3A4 şi a fentanilului transdermic nu este recomandată, numai dacă pacientul este
atent monitorizat (vezi de asemenea pct. 4.4).
Itraconazolul (un inhibitor potent al CYP3A4), administrat oral în doză de 200 mg pe zi, timp de patru
zile, nu a avut un efect semnificativ asupra farmacocineticii fentanilului administrat intravenos. Totuşi,
la anumiţi subiecţi au fost observate, concentraţii plasmatice crescute. Administrarea orală de ritonavir
(unul dintre cei mai potenţi inhibitori ai CYP3A4), a redus clearance-ul fentanilului administrat
intravenos cu două treimi şi a dublat timpul de înjumătăţire plasmatică.
10
Utilizarea concomitentă a inductorilor de CYP3A4 (de exemplu rifampicină, carbamazepină,
fenobarbital, fenitoină) poate determina scăderea concentrației plasmatice de fentanil și scăderea
efectului terapeutic. Acest lucru poate impune ajustarea dozei de fentanil administrat transdermic.
După terminarea tratamentului cu inductorul de CYP3A4, efectele inductorului scad treptat și pot
determina creșterea concentrației plasmatice de fentanil, ceea ce poate crește sau prelungi atât efectul
terapeutic, cât și reacțiile adverse, putând cauza depresie respiratorie severă. În acest caz, pot fi
necesare monitorizarea atentă și ajustarea dozei.
Medicamente serotoninergice
Administrarea fentanilului în asociere cu un agent serotoninergic, cum este un inhibitor selectiv al
recaptării serotoninei (ISRS), un inhibitor al recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN) sau un
inhibitor de monoaminoxidază (IMAO) poate crește riscul de sindrom serotoninergic, o afecțiune care
poate pune în pericol viața.
Inhibitori de monoaminoxidază (IMAO)
Fentanilul nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii care necesită administrare concomitentă a
unui IMAO. Au fost raportate interacţiuni severe şi neprevăzute cu IMAO, implicând potenţarea
efectelor opiaceelor sau potenţarea efectelor serotoninergice, în special la pacienţi cu insuficienţă
cardiacă. Prin urmare, fentanil nu trebuie utilizat timp de 14 zile după întreruperea tratamentului cu
IMAO.
Utilizarea concomitentă de agonişti micşti/ antagonişti
Utilizarea concomitentă cu bufenorfină, nalbufină sau pentazocină nu este recomandată. Acestea au o
mare afinitate pentru receptorii opidelor cu activitate intrinsecă relativ scăzută şi prin urmare
antagonizează parţial efectul analgezic al fentanilului şi poate induce simptome de întrerupere la
pacienţii dependenţi (vezi de asemenea pct.4.4).
Utilizarea concomitentă a derivaţilor de acid barbituric trebuie evitată, deoarece efectul de deprimare
respiratorie al fentanilului poate fi accentuat.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date privind utilizarea fentanil la femeile însărcinate. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este
necunoscut, cu toate că s-a observat că fentanil, utilizat ca anestezic intravenos, trece bariera
placentară în timpul stadiilor timpurii ale sarcinii. Sindromul neonatal de întrerupere a tratamentului a
fost raportat la nou-născuţii mamelor care au utilizat fentanil în mod cronic în timpul sarcinii.
Fentanilul trebuie utilizat în timpul sarcinii, doar dacă este absolut necesar.
Nu se recomandă utilizarea fentanilului în timpul travaliului şi naşterii (inclusiv prin cezariană),
deoarece acesta nu trebuie utilizat în tratamentul durerii acute sau post-operatorii şi deoarece fentanil
traversează bariera placentară, putând cauza deprimare respiratorie a fătului sau nou-născutului (vezi
pct. 4.3).
Alăptarea
Fentanilul este excretat în laptele matern şi poate determina sedare şi depimare respiratorie la sugarul
alăptat. În consecinţă, alăptarea trebuie întreruptă pentru cel puţin 72 de ore după îndepărtarea fentanil
plasture transdermic (vezi de asemenea pct. 4.4).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
11
Fentanil plasture transdermic are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje. Aceasta este de aşteptat, în special la începutul tratamentului, la orice modificare a
dozelor, precum şi în corelaţie cu consumul de alcool etilic şi tranchilizante. Pacienţii la care s-a
stabilit o doză constantă nu trebuie, în mod obligatoriu, restricţionaţi. În consecinţă, pacienţii trebuie
să primească avizul medicului dacă pot conduce vehicule sau folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Siguranţa fentanilului a fost evaluată la 1854 de pacienţi care au participat în 11 studii clinice (tip
dublu- orb [controlate cu placebo sau cu control activ], şi/sau studii deschise cu fentanil [fără control
sau control activ]), utilizat pentru controlul durerilor cronice din cadrul patologiei maligne sau ne-
maligne. Aceşti subiecţi au luat cel puţin 1 doză de fentanil şi au furnizat date privind siguranţa
fentanilului. Pe baza datelor de siguranţă din aceste studii clinice, cele mai frecvente reacţii adverse
raportate au fost (cu incidenţă %) : greaţă (37,7 %), vărsături (23,1%), constipaţie (23,1%),
somnolenţă (15%), ameţeli (13,1%), şi dureri de cap (11,8%).
Reacţiile adverse raportate în asociere cu utilizarea fentanilului din aceste studii clinice, inclusiv
reacţiile adverse menţionate mai sus, şi cele din experienţa de după punerea pe piaţă sunt enumerate
mai jos.
Următoarele grupe de frecvenţă sunt utilizate pentru descrierea incidenţei reacţiilor adverse:
Foarte frecvente (≥1/10),
Frecvente (≥1/100, <1/10),
Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100,
Rare (≥1/10000, <1/1000),
Foarte rare (<1/10000)
Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele clinice disponibile).
Cea mai gravă reacţie adversă a fentanilului este depimarea respiratorie.
Reacţii adverse
Categorii de frecvenţă
Clasificarea
pe organe,
aparate şi
sisteme Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Frecvenţă
necunoscută
Tulbuări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibi
litate Reacţii
anafilactice/
anafilactoide Şoc
anafilactic,
racţie
anafilactică,
reacţie
anafilactoidă
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Anorexie
Tulburări
psihice
Insomnie,
depresie,
anxietate,
confuzie,
halucinaţii,
sedare,
nervozitate,
pierderea
apetitului
alimentar Agitaţie,
dezorientare,
stare euforică,
amnezie Idei
delirante,
stare de
excitaţie,
confuzie
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli,
cefalee,
somnolenTremor,
parestezie Hipoestezie,
convulsii
(incluzând Ataxie
12
ţă convulsii
clonice şi
convulsii din
cadrul crizei
epileptice
grand mal),
amnezie,
tulburări de
vorbire
Tulburări
oculare
Miozită Ambliopie
Tulburări
acustice şi
vestibulare Vertij
Tulburări
cardiace
Palpitaţii,
tahicardie Bradicardie,
cianoză Aritmie
Tulburări
vasculare Hipertensiu
ne arterială Hipotensiune
arterială Vasodilat
aţie
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee Deprimare
respiratorie,
detresa
respiratorie Apnee,
hipoventil
aţie Bradipnee
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă,
vărsături,
constipaţi
e Diaree,
xerostomie,
dureri
abdominale,
dureri
abdominale
superioare,
dispepsie Ileus paralatic Subileus ,
sughiţ Flatulenţă
dureroasă
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Reacţii
cutanate la
nivelul
locului de
aplicare,
hiperhidroză
, prurit,
erupţie
cutanată
tranzitorie,
eritem
Eczeme,
dermatită
alergică,
afecţiuni ale
pielii,
dermatită,
dermatită de
contact,
exantem. De
obicei, erupţia
cutanată
tranzitorie,
eritemul şi
pruritul dispar
în decurs de o
zi de la
îndepărtarea
plasturelui.
Tulburări
musculare şi
ale şesutului
conjuctiv Spasme
musculare Convuslii
musculare
13
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Retenţie
urinară Cistalgie,
oligurie
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Disfuncţie
erectilă,
Disfuncţie
sexuală
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Oboseală,
edeme
periferice,
astenie,
stare
generală de
rău, senzaţie
de frig Reacţii
cutanate la
nivelul locului
de aplicare,
afecţiune
asemănătoare
gripei,
modificarea
temperaturii
corporale,
hipersensibilit
ate la nivelul
locului de
aplicare,
sindrom de
întrerupere Dermatită
la nivelul
locului de
aplicare,
eczeme la
nivelul
locului de
aplicare.
Alte reacţii adverse
Similar altor analgezice opioide, toleranţa, dependenţa fizică şi psihică se pot dezvolta în cazul
utilizării de lungă durată a fentanilului (vezi pct. 4.4).
Simptomele sindromului de întrerupere la opioide (de exemplu greaţă, vărsături, diaree, anxietate şi
tremor) pot să apară la pacienţi după schimbarea tratamentului de la analgezicele opioide prescrise
anterior la fentanil plasture transdermic sau după întreruperea bruscă a tratamentului (vezi pct. 4.2).
Au fost raportări foarte rare de nou-născuţi cu sindrom de înrerupere când mamele au utilizat în mod
cronic fentanil plasture transdermic în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6).
Copii şi adolescenţi
Profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi trataţi cu fentanil a fost similar cu cel observat la
adulţi. Nu a fost observat la copii şi adolescenţi niciun risc în afara celor aşteptate la utilizarea
opioidelor pentru ameliorarea durerii din afecţiunile grave, şi nu pare a fi niciun risc specific la copii şi
adolescenţi asociat cu utilizarea fentanilului la copii cu vârsta de până la 2 ani când este utilizat
conform indicaţiilor. Reacţiile adverse raportate foarte frecvent în studiile la copii şi adolescenţi au
fost febra, vărsăturile şi greaţa.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului cu fentanil sunt o extensie a acţiunilor sale farmacologice, cele mai grave
efecte adverse fiind deprimare respiratorie cu respiraţie Cheyne–Stokes şi/sau cianoză, letargie şi
comă. Alte simptome pot fi: hipotermie, scăderea tonusului muscular, bradicardie, hipotensiune
arterială. Semnele de intoxicaţie acută sunt: sedare profundă, ataxie, mioză, convulsii şi deprimare
respiratorie, care este simptomul principal.
14
Tratament
Pentru tratamentul deprimării respiratorii trebuie luate imediat măsuri de tratament, incluzând
îndepărtarea plasturelui şi stimularea fizică sau verbală a pacientului. Aceste acţiuni pot fi urmate de
administrarea unui antagonist opioid specific, cum este naloxona.
Pentru adulţi, este recomandată o doză iniţială de 0,4 – 2 mg clorhidrat de naloxonă, administrată
intravenos. Dacă este necesar, poate fi administrată o doză similară la fiecare 2 sau 3 minute sau se
poate administra o perfuzie continuă cu 2 mg clorhidrat de naloxonă în 500 ml soluţie izotonă de
clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie de glucoză 50 mg/ml (5%). Viteza de perfuzare trebuie
ajustată în funcţie de injecţiile intravenoase anterioare administrate în bolus şi de răspunsul individual
al pacientului. Dacă administrarea intravenoasă nu este posibilă, clorhidratul de naloxonă poate fi
administrat, de asemenea, intramuscular sau subcutanat. După administrarea intramusculară sau
subcutanată debutul acţiunii va fi mai lent, comparativ cu administrarea intravenoasă. Administrarea
intramusculară va produce un efect mai prelungit decât administrarea intravenoasă.
Deprimarea respiratorie determinată de supradozaj poate persista mai mult decât efectul antagonistului
opioid. Intervalul dintre dozele iv de antagonişti trebuie ales cu atenţie datorită posibilităţii de re-
narcotizare după ce plasturele este îndepărtat; poate fi necesară administrarea repetată sau perfuzia
continuă de naloxonă, dacă aceasta este necesară datorită stării clinice a pacientului. Combaterea
efectului narcotic poate determina amplificarea durerii acute şi eliberarea de catecolamine.
Dacă este necesară şi impusă de condiţiile clinice, trebuie realizată şi menţinută permeabilitatea căilor
respiratorii cu o mască orofaringiană sau cu intubaţie endotraheală, şi, dacă este necesar, trebuie
administrat oxigen, iar respiraţia trebuie asistată sau controlată. Trebuie menţinute o temperatură
corporală şi un aport lichidian adecvat.
Dacă apare hipotensiune arterială severă sau persistentă, trebuie luată în considerare existenţa unei
hipovolemii, care trebuie tratată prin administrarea parenterală, adecvată, de lichide.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice opioide ; derivaţi de fenilpiperidină, codul ATC: N02AB03
Fentanilul este un analgezic opioid care interacţionează în principal cu receptorii µ. Principalele sale
efecte terapeutice sunt analgezia şi sedarea. Concentraţia plasmatică de fentanil care determină un
efect analgezic minim, la pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu opioide, variază între 0,3 – 1,5
ng/ml; o creştere a incidenţei reacţiilor adverse a fost observată la concentraţii plasmatice care
depăşesc 2 ng/ml. Atât concentraţia plasmatică minimă eficace de fentanil cât şi concentraţia
plasmatică care determină reacţii adverse vor fi mai mari, odată cu dezvoltarea toleranţei crescute.
Tendinţa de a dezvolta toleranţă variază considerabil, de la individ la individ.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa plasturelui transdermic cu fentanil a fost evaluată în 3 studii clinice deschise, la 293 pacienţi
copii şi adolescenţi cu dureri cronice, cu vârsta între 2 ani şi 18 ani, dintre care 66 de copii cu vârsta
între 2 şi 6 ani. În aceste studii clinice, au fost înlocuite doze de 30- 45 mg morfină pe zi cu un plasture
transdermic de fentanil 12 micrograme/h. Doze iniţiale de 25 micrograme/h şi mai mari au fost
utilizate la 181 de pacienţi pe baza dozelor anterioare zilnice de opioid de cel puţin 45 mg pe doză de
morfină orală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
15
După administrarea fentanil plasture transdermic, absorbţia fentanilului de la nivelul pielii este
continuă, pe parcursul unei perioade de 72 de ore. Datorită matricei polimerice şi a difuziunii
fentanilului prin straturile pielii, rata de eliberare rămâne relativ constantă.
Absorbţie
După prima aplicare a fentanil plasture transdermic, concentraţiile plasmatice de fentanil cresc
progresiv, în general echilibrându-se după 12 - 24 de ore şi se menţin relativ constante până la sfârşitul
perioadei de aplicare de 72 de ore. Valorile concentraţiilor plasmatice de fentanil atinse depind de
mărimea plasturelui transdermic. La a doua perioadă de aplicare de 72 de ore se atinge concentraţia
plasmatică la starea de echilibru, care se menţine în timpul aplicaţiilor ulterioare ale unui plasture de
aceeaşi mărime.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a fentanilului este de 84%.
Metabolizare
Fentanilul este metabolizat în principal la nivel hepatic, prin intermediul izoenzimei CYP3A4.
Principalul său metabolit, norfentanil, este inactiv.
Eliminare
În cazul opririi tratamentului cu fentanil plasture transdermic, concentraţiile plasmatice de fentanil
descresc treptat, scăzând cu aproximativ 50% pe parcursul a 13 – 22 de ore şi 22 – 25 de ore, la adulţi,
respectiv la copii. Comparativ cu administrarea intravenoasă, a fost evidenţiată o absorbţie continuă a
fentanil de la nivelul pielii, cu o reducere lentă a concentraţiilor plasmatice.
Aproape 75% din doza de fentanil administrată se excretă în urină, în principal sub formă de
metaboliţi, şi doar 10% sub formă nemodificată. Aproximativ 9% din doză se regăseşte în materiile
fecale, în principal sub formă de metaboliţi.
Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi
Raportat la greutatea corporală, clearance-ul (l/oră/kg) la copii şi adolescenţi este cu 82% mai mare la
copii cu vârsta între 2 şi 5 ani, şi cu 25% mai mare la copii între 6-10 ani comparativ cu cel al copiilor
între 11 şi 16 ani, care au acelaşi clearance ca la adulţi. Aceste rezultate au fost luate în considerare în
determinarea dozelor recomandate la copii şi adolescenţi.
Pacienţii vârstnici şi cei cu stare generală alterată pot prezenta un clearance redus al fentanilului, care
determină prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică. La pacienţii cu insuficienţă renală sau
hepatică, clearance-ul fentanilului poate fi influenţat, datorită modificărilor proteinelor plasmatice şi a
clearance-ului metabolic, determinând creşterea concentraţiilor plasmatice (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după administrarea de doze repetate şi
genotoxicitatea.
La şobolani, studiile efectuate au evidenţiat reducerea fertilităţii şi creşterea mortalităţii fetuşilor.
Totuşi, nu au fost demonstrate efecte teratogene.
Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate pe termen lung.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Strat adeziv
Strat adeziv din poliacrilat
16
Strat de suport
Folie din polipropilenă
Cerneală de inscripţionare albastră
Strat de protecţie ocluziv
Folie din polietilenă tereftalat (siliconată)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Plic multistrat din hârtie Kraft-PEJD-Al-Surlyn a câte un plasture transdermic.
Folia compozită conţine următoarele straturi, de la exterior spre interior: hârtie filmată Kraft, folie de
polietilenă de joasă densitate, folie de aluminiu, Surlyn.
Cutie cu 3 plicuri multistrat
Cutie cu 4 plicuri multistrat.
Cutie cu 5 plicuri multistrat
Cutie cu 8 plicuri multistrat
Cutie cu 10 plicuri multistrat
Cutie cu 16 plicuri multistrat
Cutie cu 20 plicuri multistrat
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Chiar şi după utilizare, în plasturii transdermici rămân cantităţi mari de fentanil. Plasturii transdermici
utilizaţi trebuie pliaţi cu suprafaţa adezivă la interior şi aruncaţi, sau, ori de câte ori este posibil,
returnaţi la farmacie. Orice medicament neutilizat trebuie aruncat sau returnat la farmacie.
Eliminarea plasturilor
Plasturii utilizaţi pot să conţină cantităţi semnificative de substanţă activă. Prin urmare, după
îndepărtare, plasturii uzaţi trebuie pliaţi puternic la jumătate, cu suprafața adezivă la interior, pentru a
nu fi expusă partea adezivă, și trebuie aruncați în condiții de siguranță și nu la îndemâna copiilor, în
concordanţă cu instrucţiunile din cutie.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegur 76-78,
IS-220 Hafnarfjörður, Islanda
17
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4176/2012/01-02-03-04-05-06-07
4177/2012/01-02-03-04-05-06-07
4179/2012/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iulie 2008
Reînnoirea autorizaţiei – Ianuarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
