PREDNISON - RICHTER 5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PREDNISON-RICHTER 5 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine prednisonă 5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 106,33 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite, rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 7 mm,
având gravat pe una din suprafeţe simbolul „”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- colagenoze: pusee evolutive ale afecţiunilor sistemice - în special lupus eritematos sistemic,
vasculite, polimiozite, sarcoidoză viscerală;
- afecţiuni dermatologice: lupus eritematos, pemfigus şi pemfigoid bulos, forme severe de
psoriazis eritrodermic sau pustular, rezistent la alte tratamente, forme severe de urticarie acută;
- afecţiuni digestive: forme grave de rectocolită hemoragică şi boală Crohn, hepatită cronică
activă autoimună, hepatită alcoolică acută severă;
- afecţiuni endocrine: tiroidită (nesupurativă), cazuri selecţionate de hipercalcemie;
- afecţiuni hematologice: purpură trombocitopenică autoimună severă, anemie hemolitică
autoimună, eritroblastopenie, hemopatii maligne limfoide - leucemie limfocitară acută sau
cronică, limfoame Hodgkiniene sau non- Hodgkiniene (în asocieri polichimioterapice);
- afecţiuni neoplazice: ameliorarea simptomatologiei determinate de neoplazie, a unor reacţii
adverse la citostatice (greaţă, vărsături), ameliorarea calităţii vieţii bolnavului şi în cadrul unor
asocieri polichimioterapice;
- afecţiuni renale: sindrom nefrotic cu leziuni glomerulare minime, sindrom nefrotic cu hialinoză
segmentară şi focală primitive, nefropatie lupică stadiile III-IV, sarcoidoză granulomatoasă
intrarenală, vasculite cu afectare renală, glomerulonefrite extracapilare primitive;
- afecţiuni neurologice: edem cerebral asociat neoplasmelor cerebrale, poliradiculonevrită cronică
idiopatică inflamatorie, spasme infantile (sindrom West), sindrom Lennox-Gastaut, scleroză
multiplă în puseu, miastenia gravis, meningită tuberculoasă (asociat chimioterapiei specifice, ca
tratament adjuvant);
- afecţiuni oftalmologice: uveită anterioară şi posterioară severă, exoftalmie edematoasă, nevrită
optică confirmată (în continuarea unui glucocorticoid intravenos);
- afecţiuni ORL: polipi nazali, cazuri selecţionate de otită seroasă şi de sinuzită acută sau cronică,
rinite alergice sezoniere (cure scurte), laringită acută severă la copii;
- afecţiuni respiratorii: astm bronşic corticodependent - forme rezistente la tratamentul uzual,
inclusiv la glucocorticoizi inhalatori, crize severe de astm bronşic (cure scurte), stare de rău
2
asmatic (în continuarea unui glucocorticoid intravenos); bronhopneumopatie cronică obstructivă
(pentru evaluarea reversibilităţii sindromului obstructiv), sarcoidoză evolutivă, fibroză
pulmonară interstiţială difuză;
- afecţiuni reumatice: forme severe de poliartrită reumatoidă, pusee acute ale artrozei, reumatism
poliarticular acut, nevralgie cervico-brahială severă, rebelă la tratamentul uzual;
- transplant de organe şi măduvă osoasă: profilaxia şi tratamentul rejetului de grefă, profilaxia şi
tratamentul reacţiei grefă contra gazdă.
4.2 Doze şi mod de administrare
La adult, tratamentul acut se începe cu doze mari, 30-80 mg prednisonă pe zi, respectiv 6-16
comprimate Prednison-Richter şi 1-3 mg prednisonă/kg şi zi la copii, în administrare orală, fracţionat.
Dacă tratamentul durează mai mult de 10 zile, doza se scade, în funcţie de răspunsul terapeutic, până
la întreruperea tratamentului. La nevoie, în afecţiunile severe cu evoluţie prelungită, tratamentul se
continuă cu doza minimă eficace - doza de întreţinere recomandată este de 10 mg prednisonă pe zi (5-
15 mg), administrate într-o singură priză zilnică, dimineaţa, la trezire, încercând eventual o schemă de
tratament alternativ, o dată la două zile. Trecerea de la administrarea zilnică la cea alternativă se face
prin creşterea treptată a dozei din prima zi, pe măsura scăderii până la suprimare a dozei din cea de a
doua zi.
Întreruperea tratamentului se face prin scăderea treptată a dozei - obişnuit doza zilnică se scade cu un
comprimat la intervale de 1-2 săptămâni.
În afecţiuni cronice evolutive se începe cu o doză mică: 5-10 mg zilnic la adult, 0,25-0,5 mg/kg şi zi la
copii, care se creşte treptat până la obţinerea efectului terapeutic optim. În continuare, doza se scade
treptat până la doza minimă eficace.
Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacientului. Dacă tratamentul trebuie continuat, se va
evalua cu grijă raportul risc/beneficiu terapeutic pentru glucocorticoizi, îndeosebi posibilitatea
dezvoltării corticodependenţei.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la prednisonă sau la oricare dintre excipienţi;
- psihoze severe;
- infecţii sistemice netratate;
- cu aproximativ 8 săptămâni înainte şi 2 săptămâni după vaccinările profilactice cu vaccinuri vii
atenuate.
Nu există contraindicaţii absolute ale glucocorticoizilor, atunci când administrarea acestora este de
importanţă vitală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Glucocorticoizii sunt medicamente foarte eficace, deosebit de utile terapeutic, dar cu risc mare de
reacţii adverse, inclusiv corticodependenţă.
Se recomandă administrarea sub control medical, evitând tratamentul pe termen lung, cu doze mari.
Glucocorticoizii în doze mari şi administrare prelungită, deprimă funcţia corticosuprarenalei, cu
fenomene de hipocorticism endogen şi dependenţă de tratamentul hormonal.
Întreruperea bruscă a administrării poate să determine agravarea simptomelor afecţiunii tratate şi
fenomene de insuficienţă suprarenală (mai ales în situaţii de stres, de exemplu intervenţii chirurgicale,
traumatisme, infecţii, etc). Pentru profilaxia insuficienţei corticosuprarenale este necesară indicarea cu
discernământ a medicaţiei cu glucocorticoizi şi evitarea tratamentului prelungit, cu doze mari.
Dacă este necesar tratamentul de întreţinere, prednisona trebuie administrată o singură dată pe zi,
dimineaţa, eventual se încearcă administrarea alternativă, o dată la două zile.
Pentru evitarea fenomenelor de sevraj întreruperea tratamentului cortizonic se face prin scăderea
treptată a dozelor. Pacienţii cărora li se administrează glucocorticoizi trebuie atenţionaţi asupra
3
necesităţii creşterii dozei zilnice în situaţie de stres, de exemplu în caz de intervenţii chirurgicale,
traumatisme, infecţii, etc.
Ulcerul gastroduodenal activ reprezintă o contraindicaţie relativă a corticoterapiei. Când administrarea
prednisonei este indispensabilă, se recomandă asocierea cu inhibitori ai secreţiei gastrice acide şi
evitarea tratamentului prelungit. Se recomandă precauţie la administrarea glucocorticoizilor şi
supraveghere medicală atentă în antecedente de ulcer gastroduodenal.
Datorită efectului antiinflamator şi imunodepresiv, glucocorticoizii favorizează dezvoltarea infecţiilor
- infecţiile bacteriene localizate se pot generaliza, tuberculoza poate fi reactivată, micozele locale pot
deveni sistemice, virozele (îndeosebi herpesul ocular, zona zoster şi varicela) se pot exacerba, unele
parazitoze se agravează. Semnele evolutive ale unei infecţii pot fi mascate. În general, corticoterapia
este contraindicată în infecţiile care nu pot fi controlate prin tratament specific. Înaintea instituirii
tratamentului cu glucocorticoizi, pentru orice indicaţie, trebuie îndepărtată posibilitatea existenţei unor
focare de infecţie viscerale. Bolnavii trebuie investigaţi privitor la eventualitatea infecţiei tuberculoase
(care impune chimioterapia specifică). Dacă apare o infecţie în timpul tratamentului cortizonic este
obligatorie instituirea tratamentului antiinfecţios specific. În cazul varicelei, tratamentul cortizonic
prelungit nu trebuie întrerupt, datorită riscului de insuficienţă suprarenală. În timpul tratamentului,
pacienţii trebuie avertizaţi să evite contactul cu persoane bolnave de rujeolă sau varicelă. La contacţi
se recomandă administrarea gamaglobulinelor specifice.
Glucocorticoizii pot fi indicaţi în cazuri selecţionate de infecţii (menţinerea homeostaziei în condiţii de
criză şi/sau prin efectul antiinflamator). Glucocorticoizii pot fi indicaţi în infecţiile grave însoţite de
şoc, formele severe de tuberculoză, encefalitele virale acute. Tratamentul cortizonic se efectuează
obligatoriu sub protecţie cu antibiotice/chimioterapice specifice (în măsura în care acestea sunt
disponibile).
Glucocorticoizii favorizează apariţia osteoporozei. La bolnavii cu poliartrită reumatoidă acest efect,
alături de favorizarea fenomenelor degenerative articulare, reprezintă dezavantaje care pot depăşi
beneficiul terapeutic. Acest lucru este deosebit de important în cazul existenţei unor factori de risc, de
exemplu predispoziţie familială, vârstă înaintată, postmenopauză, aport insuficient de proteine şi
calciu, fumat excesiv, consum excesiv de alcool, activitate fizică redusă. Pentru profilaxia
osteoporozei cortizonice se recomandă administrarea concomitentă de calciu, vitamina D, respectiv
activitate fizică. În cazul unei osteoporoze preexistente este necesară utilizarea concomitentă a unui
tratament adecvat. În formele severe de osteoporoză, steroizii se vor utiliza doar în indicaţii vitale, pe
termen scurt şi cu doze cât mai mici.
La copii, glucocorticoizii inhibă maturarea osoasă şi pot să întârzie creşterea. Acest efect poate fi
minimalizat prin evitarea tratamentului îndelungat cu doze mari. Dacă este necesar un tratament de
întreţinere, se recomandă, în măsura posibilului, mărirea intervalului între doze (o dată la două zile).
Prednisona, similar celorlalţi glucocorticoizi, poate să determine excitaţie la nivelul sistemului nervos
central, chiar fenomene psihotice. Indicarea la bolnavii cu antecedente psihotice este justificată numai
în situaţii de excepţie, ţinând seama de posibilitatea decompensării psihice.
În timpul tratamentului îndelungat este indicată monitorizarea periodică (inclusiv examinări
oftalmologice la intervale de 3 luni). La pacienţii cu glaucom sau cu ulceraţii sau leziuni corneene,
prednisona trebuie administrată doar dacă este absolut necesară şi, în funcţie de necesităţi, trebuie
asociată cu tratament corespunzător.
Glucocorticoizii au efect hiperglicemiant. Se recomandă precauţie în cazul administrării la pacienţi cu
antecedente familiale de diabet zaharat. Diabetul zaharat este o contraindicaţie relativă. Dacă
administrarea glucocorticoizilor este indispensabilă, se recomandă reevaluarea tratamentului
antidiabetic pentru menţinerea glicemiei sub control.
Deşi prednisona are efect slab de retenţie hidrosalină, trebuie administrată cu precauţie în toate
situaţiile în care retenţia hidrosalină poate avea efecte negative- insuficienţă cardiacă, hipertensiune
arterială, epilepsie. În timpul tratamentului este necesară verificarea în mod regulat a tensiunii arteriale
4
la pacienţii cu hipertensiune arterială dificil de controlat. În timpul tratamentului se recomandă
evitarea consumului excesiv de sare. Dozele mari şi tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi pot să
determine hipokaliemie, de aceea este necesară utilizarea suplimentelor de potasiu şi monitorizarea
nivelurilor de potasiu.
Administrarea glucocorticoizilor necesită precauţie în cazul pacienţilor vârstnici, al celor cu colită
ulceroasă (risc de perforaţie), anastomoze intestinale recente, diverticulită, insuficienţă renală,
insuficienţă hepatică, miastenia gravis.
În timpul tratamentului cu Prednison-Richter nu pot fi efectuate vaccinări cu vaccinuri vii atenuate
(vezi pct. 4.3 şi 4.5). Vaccinările cu vaccinuri inactivate sunt, în general, posibile. Totuşi, trebuie luat
în considerare că răspunsul imunitar, şi ca urmare succesul vaccinării, poate fi diminuat de către doze
mai mari de glucocorticoizi.
La utilizarea unor doze mari de prednisolon pentru o perioadă mai lungă de timp (30 mg/zi pentru cel
puţin 4 săptămâni), au fost observate tulburări reversibile de spermatogeneză, care au persistat timp de
câteva luni după întreruperea tratamentului.
Deoarece conţine lactoză monohidrat, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Atenţionare pentru sportivi
Prednisona şi alţi glucocorticoizi sistemici pot să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru
controlul antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care pot să determine torsada vârfurilor (astemizol, terfenadină, bepridil, eritromicină
intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă, vincamină), inclusiv unele
antiaritmice din clasele Ia, III (amiodaronă, bretiliu, disopiramidă, chinidină, sotalol) - risc crescut de
aritmii severe, în special la persoanele cu interval QT prelungit şi în condiţii de hipopotasemie.
Asocierea este contraindicată, iar în cazul antiaritmicelor cu risc se impune precauţie la administrare;
hipopotasemia trebuie corectată.
Medicamente hipopotasemiante (diuretice, purgative, amfotericină B i.v.): risc crescut de
hipopotasemie.
Glicozizii digitalici: hipopotasemia determinată de dozele mari de glucocorticoizi, administrate timp
îndelungat, creşte riscul aritmiilor determinate de glicozizii digitalici.
Insulină, metformină, sulfamide antidiabetice: micşorarea eficacităţii acestora, datorită favorizării
hiperglicemiei de către glucocorticoizi; poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină sau
antidiabetice orale.
Anticoagulante: eficacitatea anticoagulantelor poate fi crescută sau scăzută.
Antihipertensive: eficacitatea acestora poate fi micşorată datorită favorizării retenţiei hidrosaline de
către glucocorticoizi.
Contraceptive orale: poate creşte concentraţia glucocorticoizilor.
Somatropină: eficacitatea acesteia poate fi diminuată.
Acid acetilsalicilic, indometacin şi alte antiinflamatoare nesteroidiene/agenţi antireumatici, salicilaţi:
glucocorticoizii pot să scadă salicilemia, prin creşterea eliminării salicilatului; la întreruperea
5
tratamentului cu glucocorticoizi salicilemia poate să crească. Creşte riscul ulceraţiilor şi hemoragiilor
gastrointestinale.
Atropină şi alte anticolinergice: creştere adiţională a presiunii intraoculare.
Carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifabutină, rifampicină şi alte medicamente
inductoare enzimatice: posibilitatea micşorării concentraţiei plasmatice de glucocorticoizi, cu
diminuarea eficacităţii.
Izoniazidă: posibilitatea scăderii concentraţiei plasmatice a izoniazidei datorită favorizării
metabolizării sale.
Antiacide conţinând aluminiu, magneziu şi calciu: este posibilă scăderea absorbţiei intestinale a
prednisonei; se recomandă un interval de 2 ore între administrarea acestor medicamente.
Interferon alfa: efectul interferonului poate fi scăzut.
Vaccinuri vii atenuate: risc de boală generalizată cu posibilitate de evoluţie letală, datorită acţiunii
imunodepresive a glucocorticoizilor. Se folosesc numai vaccinuri inactivate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Glucocorticoizii traversează bariera fetoplacentară. Studiile la animale au evidenţiat că utilizarea în
timpul sarcinii a unor doze farmacologice de glucocorticoizi poate mări riscul creşterii intrauterine
întârziate, al bolilor cardiovasculare şi metabolice la vârsta adultă şi pot avea efect asupra densităţii
receptorilor pentru glucocorticoizi, turnover-ului neurotransmiţătorilor şi asupra dezvoltării
neurocomportamentale. În studiile la animale prednisona a determinat fisură palatină (vezi pct. 5.3).
Există discuţii asupra faptului că glucocorticoizii, administraţi în timpul primului trimestru de sarcină,
ar putea creşte riscul apariţiei fisurii palatine şi la fătul uman. Dozele mari administrate la gravide pot
să determine, excepţional, insuficienţă corticosuprarenală la nou-născut.
În general, glucocorticoizii trebuie administraţi în timpul sarcinii numai la indicaţia şi sub
supravegherea medicului.
Alăptarea
Glucocorticoizii trec în laptele matern în cantităţi mici (până la 0,23% din doza individuală). La dozele
de până la 10 mg/zi, cantitatea ajunsă în laptele matern rămâne sub limita detectabilităţii. Până în
prezent nu au fost raportate efecte negative asupra sugarului. Totuşi, glucocorticoizii trebuie utilizaţi
doar în cazurile în care beneficiile terapeutice depăşesc riscurile posibile.
La doze de peste 10 mg/zi creşte raportul dintre concentraţia în lapte şi cea în plasmă (de exemplu la o
doză zilnică de 80 mg prednisonă 25% din concentraţia plasmatică se regăseşte în lapte), de aceea în
aceste situaţii se recomandă întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, tulburările de vedere apărute la unii pacienţi pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Apar în general în cazul tratamentului prelungit sau când se administrează doze mari.
Estimarea frecvenţei: Foarte frecvente ( 1/10), frecvente ( 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (
1/1000 şi < 1/100), rare ( 1/10000 şi < 1/1000) , foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
6
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente:
- leucocitoză moderată, limfopenie, eozinopenie, policitemie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente:
- afectarea proceselor imune (favorizarea infecţiilor, mascarea infecţiilor).
Rare:
- reacţii de hipersensibilitate, incluzând anafilaxia.
Tulburări endocrine
Frecvente:
- sindrom Cushing iatrogen;
- fenomene de hipocorticism endogen (prin inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian); în cazul tratamentului prelungit cu doze mari se poate produce atrofia
corticosuprarenalei cu corticodependenţă definitivă;
- hirsutism;
- scăderea toleranţei la glucoză, activarea diabetului latent sau agravarea diabetului manifest;
- întârzierea creşterii la copii;
- ciclu menstrual neregulat şi amenoree.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente:
- creşterea apetitului alimentar;
- creşterea în greutate;
- hipertrigliceridemie şi hipercolesterolemie;
- alcaloză metabolică, în cazul tratamentului prelungit cu doze mari;
- creşterea excreţiei de potasiu (risc de apariţie a aritmiilor);
- alcaloză hipopotasemică;
- retenţie de sodiu;
- edeme (retenţie de apă).
Tulburări psihice
Frecvente:
- insomnie.
Rare:
- euforie, stare de excitaţie tulburări psihotice de tip maniacal, stări confuzionale, stare depresivă.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
- cefalee.
Rare:
- manifestarea unei epilepsii latente şi o predispoziţie crescută de apariţie de convulsii în cazul
epilepsiei manifeste.
Tulburări oculare
Frecvente:
- glaucom, cataractă subcapsulară posterioară.
Rare:
- agravarea simptomelor ulcerului cornean, favorizarea infecţiilor virale, fungice şi bacteriene.
Tulburări cardiace
Frecvente:
- tendinţă de retenţie hidrosalină, cu posibilitatea unor consecinţe nedorite în caz de insuficienţă
cardiacă sau hipertensiune arterială.
7
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente:
- risc crescut de tromboză şi arterioscleroză, vasculită.
Tulburări gastrointestinale
Mai puţin frecvente:
- ulcer gastroduodenal, ulceraţii ale intestinului subţire, perforaţii şi hemoragii digestive.
Rare:
- pancreatită acută (semnalată în special la copii).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente:
- purpură, echimoze, vergeturi (striae rubrae), teleangiectazii, atrofia pielii, fragilitate capilară
crescută.
Mai puţin frecvente:
- hipertricoză, acnee, întârzierea cicatrizării, modificări ale pigmentaţiei pielii.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente:
- atrofie musculară precedată de astenie;
- ruptură de tendon;
- osteoporoză, fracturi pe os patologic, în special tasări ale corpilor vertebrali.
Rare:
- osteonecroză aseptică a capului femural.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj.
La un eventual supradozaj poate fi aşteptată o intensificare a reacţiilor adverse, mai ales a celor
endocrine, metabolice şi electrolitice (vezi pct. 4.8). Nu se cunoaşte antidotul pentru supradozajul cu
prednisonă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic; glucocorticoizi, codul ATC: H02AB07
Prednisona este un glucocorticoid de semisinteză. Are proprietăţi antiinflamatoare şi imunodepresive.
Inhibă chemotaxa, activitatea celulelor imunitare, eliberarea şi efectul mediatoarelor reacţiilor
inflamatorii şi imunitare, de exemplu: enzime lizosomale, prostaglandine şi leucotriene. Tratamentul
îndelungat cu doze mari determină alterarea răspunsului imunitar şi a funcţiei cortexului suprarenal.
Creşte glicemia şi măreşte catabolismul proteic. Are un efect mai puternic decât cortizonul şi
hidrocortizonul; doza de 5 mg prednisonă este echiactivă (ca antiinflamator şi glucoreglator) cu 20 mg
hidrocortizon şi 25 mg cortizon (administrate oral). Efectul de retenţie hidrosalină, de tip
mineralocorticoid, este slab. Durata de acţiune este ceva mai lungă decât cea a glucocorticoizilor
naturali.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Prednisona se absoarbe bine din intestin şi realizează concentraţia plasmatică maximă la 1-3 ore după
administrare orală. Alimentaţia favorizează absorbţia, dar nu şi biodisponibilitatea. Timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 3 ore la adult şi mai mic la copii, iar durata efectului este
de 12-16 ore. Se metabolizează în ficat, rezultând forma activă, prednisolonul. Afecţiunile hepatice
determină prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică şi pe fondul hipoalbuminemiei creşte
8
proporţia de substanţă nelegată de proteinele plasmatice şi ca urmare, creşte frecvenţa reacţiilor
adverse. Este excretat urinar, 20% sub formă de prednisolon, 80% ca metaboliţi conjugaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea subacută şi cronică
La şobolani, după administrarea intraperitoneală timp de 7-14 zile a 33 mg prednisonă/kg şi zi, s-au
observat modificări microscopice ale celulelor Langerhans. La iepuri, administrarea a 2-3 mg
prednisonă/kg şi zi, timp de 2-4 săptămâni a determinat leziuni hepatice. La porci de guinea şi câini,
după câteva săptămâni de administrare a 0,5-5 respectiv 4 mg prednisonă/kg şi zi, au fost raportate
efecte histotoxice (mionecroze).
Genotoxicitatea
Nu au fost observate efecte genotoxice în studiile convenţionale de genotoxicitate.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de reproducere efectuate la animale, glucocorticoizii, cum este prednisona, au determinat
malformaţii (fisură palatină, malformaţii scheletale). La şobolani, în cazul administrării parenterale, au
fost observate anomalii minore ale craniului, mandibulei şi limbii. De asemenea, a fost observată
retardarea creşterii intrauterine (vezi şi pct. 4.6).
La pacienţii umani trataţi cu doze terapeutice este puţin probabilă apariţia unor efecte similare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Crospovidonă
Talc
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
477/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei- Decembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PREDNISON-RICHTER 5 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine prednisonă 5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 106,33 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite, rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 7 mm,
având gravat pe una din suprafeţe simbolul „”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- colagenoze: pusee evolutive ale afecţiunilor sistemice - în special lupus eritematos sistemic,
vasculite, polimiozite, sarcoidoză viscerală;
- afecţiuni dermatologice: lupus eritematos, pemfigus şi pemfigoid bulos, forme severe de
psoriazis eritrodermic sau pustular, rezistent la alte tratamente, forme severe de urticarie acută;
- afecţiuni digestive: forme grave de rectocolită hemoragică şi boală Crohn, hepatită cronică
activă autoimună, hepatită alcoolică acută severă;
- afecţiuni endocrine: tiroidită (nesupurativă), cazuri selecţionate de hipercalcemie;
- afecţiuni hematologice: purpură trombocitopenică autoimună severă, anemie hemolitică
autoimună, eritroblastopenie, hemopatii maligne limfoide - leucemie limfocitară acută sau
cronică, limfoame Hodgkiniene sau non- Hodgkiniene (în asocieri polichimioterapice);
- afecţiuni neoplazice: ameliorarea simptomatologiei determinate de neoplazie, a unor reacţii
adverse la citostatice (greaţă, vărsături), ameliorarea calităţii vieţii bolnavului şi în cadrul unor
asocieri polichimioterapice;
- afecţiuni renale: sindrom nefrotic cu leziuni glomerulare minime, sindrom nefrotic cu hialinoză
segmentară şi focală primitive, nefropatie lupică stadiile III-IV, sarcoidoză granulomatoasă
intrarenală, vasculite cu afectare renală, glomerulonefrite extracapilare primitive;
- afecţiuni neurologice: edem cerebral asociat neoplasmelor cerebrale, poliradiculonevrită cronică
idiopatică inflamatorie, spasme infantile (sindrom West), sindrom Lennox-Gastaut, scleroză
multiplă în puseu, miastenia gravis, meningită tuberculoasă (asociat chimioterapiei specifice, ca
tratament adjuvant);
- afecţiuni oftalmologice: uveită anterioară şi posterioară severă, exoftalmie edematoasă, nevrită
optică confirmată (în continuarea unui glucocorticoid intravenos);
- afecţiuni ORL: polipi nazali, cazuri selecţionate de otită seroasă şi de sinuzită acută sau cronică,
rinite alergice sezoniere (cure scurte), laringită acută severă la copii;
- afecţiuni respiratorii: astm bronşic corticodependent - forme rezistente la tratamentul uzual,
inclusiv la glucocorticoizi inhalatori, crize severe de astm bronşic (cure scurte), stare de rău
2
asmatic (în continuarea unui glucocorticoid intravenos); bronhopneumopatie cronică obstructivă
(pentru evaluarea reversibilităţii sindromului obstructiv), sarcoidoză evolutivă, fibroză
pulmonară interstiţială difuză;
- afecţiuni reumatice: forme severe de poliartrită reumatoidă, pusee acute ale artrozei, reumatism
poliarticular acut, nevralgie cervico-brahială severă, rebelă la tratamentul uzual;
- transplant de organe şi măduvă osoasă: profilaxia şi tratamentul rejetului de grefă, profilaxia şi
tratamentul reacţiei grefă contra gazdă.
4.2 Doze şi mod de administrare
La adult, tratamentul acut se începe cu doze mari, 30-80 mg prednisonă pe zi, respectiv 6-16
comprimate Prednison-Richter şi 1-3 mg prednisonă/kg şi zi la copii, în administrare orală, fracţionat.
Dacă tratamentul durează mai mult de 10 zile, doza se scade, în funcţie de răspunsul terapeutic, până
la întreruperea tratamentului. La nevoie, în afecţiunile severe cu evoluţie prelungită, tratamentul se
continuă cu doza minimă eficace - doza de întreţinere recomandată este de 10 mg prednisonă pe zi (5-
15 mg), administrate într-o singură priză zilnică, dimineaţa, la trezire, încercând eventual o schemă de
tratament alternativ, o dată la două zile. Trecerea de la administrarea zilnică la cea alternativă se face
prin creşterea treptată a dozei din prima zi, pe măsura scăderii până la suprimare a dozei din cea de a
doua zi.
Întreruperea tratamentului se face prin scăderea treptată a dozei - obişnuit doza zilnică se scade cu un
comprimat la intervale de 1-2 săptămâni.
În afecţiuni cronice evolutive se începe cu o doză mică: 5-10 mg zilnic la adult, 0,25-0,5 mg/kg şi zi la
copii, care se creşte treptat până la obţinerea efectului terapeutic optim. În continuare, doza se scade
treptat până la doza minimă eficace.
Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacientului. Dacă tratamentul trebuie continuat, se va
evalua cu grijă raportul risc/beneficiu terapeutic pentru glucocorticoizi, îndeosebi posibilitatea
dezvoltării corticodependenţei.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la prednisonă sau la oricare dintre excipienţi;
- psihoze severe;
- infecţii sistemice netratate;
- cu aproximativ 8 săptămâni înainte şi 2 săptămâni după vaccinările profilactice cu vaccinuri vii
atenuate.
Nu există contraindicaţii absolute ale glucocorticoizilor, atunci când administrarea acestora este de
importanţă vitală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Glucocorticoizii sunt medicamente foarte eficace, deosebit de utile terapeutic, dar cu risc mare de
reacţii adverse, inclusiv corticodependenţă.
Se recomandă administrarea sub control medical, evitând tratamentul pe termen lung, cu doze mari.
Glucocorticoizii în doze mari şi administrare prelungită, deprimă funcţia corticosuprarenalei, cu
fenomene de hipocorticism endogen şi dependenţă de tratamentul hormonal.
Întreruperea bruscă a administrării poate să determine agravarea simptomelor afecţiunii tratate şi
fenomene de insuficienţă suprarenală (mai ales în situaţii de stres, de exemplu intervenţii chirurgicale,
traumatisme, infecţii, etc). Pentru profilaxia insuficienţei corticosuprarenale este necesară indicarea cu
discernământ a medicaţiei cu glucocorticoizi şi evitarea tratamentului prelungit, cu doze mari.
Dacă este necesar tratamentul de întreţinere, prednisona trebuie administrată o singură dată pe zi,
dimineaţa, eventual se încearcă administrarea alternativă, o dată la două zile.
Pentru evitarea fenomenelor de sevraj întreruperea tratamentului cortizonic se face prin scăderea
treptată a dozelor. Pacienţii cărora li se administrează glucocorticoizi trebuie atenţionaţi asupra
3
necesităţii creşterii dozei zilnice în situaţie de stres, de exemplu în caz de intervenţii chirurgicale,
traumatisme, infecţii, etc.
Ulcerul gastroduodenal activ reprezintă o contraindicaţie relativă a corticoterapiei. Când administrarea
prednisonei este indispensabilă, se recomandă asocierea cu inhibitori ai secreţiei gastrice acide şi
evitarea tratamentului prelungit. Se recomandă precauţie la administrarea glucocorticoizilor şi
supraveghere medicală atentă în antecedente de ulcer gastroduodenal.
Datorită efectului antiinflamator şi imunodepresiv, glucocorticoizii favorizează dezvoltarea infecţiilor
- infecţiile bacteriene localizate se pot generaliza, tuberculoza poate fi reactivată, micozele locale pot
deveni sistemice, virozele (îndeosebi herpesul ocular, zona zoster şi varicela) se pot exacerba, unele
parazitoze se agravează. Semnele evolutive ale unei infecţii pot fi mascate. În general, corticoterapia
este contraindicată în infecţiile care nu pot fi controlate prin tratament specific. Înaintea instituirii
tratamentului cu glucocorticoizi, pentru orice indicaţie, trebuie îndepărtată posibilitatea existenţei unor
focare de infecţie viscerale. Bolnavii trebuie investigaţi privitor la eventualitatea infecţiei tuberculoase
(care impune chimioterapia specifică). Dacă apare o infecţie în timpul tratamentului cortizonic este
obligatorie instituirea tratamentului antiinfecţios specific. În cazul varicelei, tratamentul cortizonic
prelungit nu trebuie întrerupt, datorită riscului de insuficienţă suprarenală. În timpul tratamentului,
pacienţii trebuie avertizaţi să evite contactul cu persoane bolnave de rujeolă sau varicelă. La contacţi
se recomandă administrarea gamaglobulinelor specifice.
Glucocorticoizii pot fi indicaţi în cazuri selecţionate de infecţii (menţinerea homeostaziei în condiţii de
criză şi/sau prin efectul antiinflamator). Glucocorticoizii pot fi indicaţi în infecţiile grave însoţite de
şoc, formele severe de tuberculoză, encefalitele virale acute. Tratamentul cortizonic se efectuează
obligatoriu sub protecţie cu antibiotice/chimioterapice specifice (în măsura în care acestea sunt
disponibile).
Glucocorticoizii favorizează apariţia osteoporozei. La bolnavii cu poliartrită reumatoidă acest efect,
alături de favorizarea fenomenelor degenerative articulare, reprezintă dezavantaje care pot depăşi
beneficiul terapeutic. Acest lucru este deosebit de important în cazul existenţei unor factori de risc, de
exemplu predispoziţie familială, vârstă înaintată, postmenopauză, aport insuficient de proteine şi
calciu, fumat excesiv, consum excesiv de alcool, activitate fizică redusă. Pentru profilaxia
osteoporozei cortizonice se recomandă administrarea concomitentă de calciu, vitamina D, respectiv
activitate fizică. În cazul unei osteoporoze preexistente este necesară utilizarea concomitentă a unui
tratament adecvat. În formele severe de osteoporoză, steroizii se vor utiliza doar în indicaţii vitale, pe
termen scurt şi cu doze cât mai mici.
La copii, glucocorticoizii inhibă maturarea osoasă şi pot să întârzie creşterea. Acest efect poate fi
minimalizat prin evitarea tratamentului îndelungat cu doze mari. Dacă este necesar un tratament de
întreţinere, se recomandă, în măsura posibilului, mărirea intervalului între doze (o dată la două zile).
Prednisona, similar celorlalţi glucocorticoizi, poate să determine excitaţie la nivelul sistemului nervos
central, chiar fenomene psihotice. Indicarea la bolnavii cu antecedente psihotice este justificată numai
în situaţii de excepţie, ţinând seama de posibilitatea decompensării psihice.
În timpul tratamentului îndelungat este indicată monitorizarea periodică (inclusiv examinări
oftalmologice la intervale de 3 luni). La pacienţii cu glaucom sau cu ulceraţii sau leziuni corneene,
prednisona trebuie administrată doar dacă este absolut necesară şi, în funcţie de necesităţi, trebuie
asociată cu tratament corespunzător.
Glucocorticoizii au efect hiperglicemiant. Se recomandă precauţie în cazul administrării la pacienţi cu
antecedente familiale de diabet zaharat. Diabetul zaharat este o contraindicaţie relativă. Dacă
administrarea glucocorticoizilor este indispensabilă, se recomandă reevaluarea tratamentului
antidiabetic pentru menţinerea glicemiei sub control.
Deşi prednisona are efect slab de retenţie hidrosalină, trebuie administrată cu precauţie în toate
situaţiile în care retenţia hidrosalină poate avea efecte negative- insuficienţă cardiacă, hipertensiune
arterială, epilepsie. În timpul tratamentului este necesară verificarea în mod regulat a tensiunii arteriale
4
la pacienţii cu hipertensiune arterială dificil de controlat. În timpul tratamentului se recomandă
evitarea consumului excesiv de sare. Dozele mari şi tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi pot să
determine hipokaliemie, de aceea este necesară utilizarea suplimentelor de potasiu şi monitorizarea
nivelurilor de potasiu.
Administrarea glucocorticoizilor necesită precauţie în cazul pacienţilor vârstnici, al celor cu colită
ulceroasă (risc de perforaţie), anastomoze intestinale recente, diverticulită, insuficienţă renală,
insuficienţă hepatică, miastenia gravis.
În timpul tratamentului cu Prednison-Richter nu pot fi efectuate vaccinări cu vaccinuri vii atenuate
(vezi pct. 4.3 şi 4.5). Vaccinările cu vaccinuri inactivate sunt, în general, posibile. Totuşi, trebuie luat
în considerare că răspunsul imunitar, şi ca urmare succesul vaccinării, poate fi diminuat de către doze
mai mari de glucocorticoizi.
La utilizarea unor doze mari de prednisolon pentru o perioadă mai lungă de timp (30 mg/zi pentru cel
puţin 4 săptămâni), au fost observate tulburări reversibile de spermatogeneză, care au persistat timp de
câteva luni după întreruperea tratamentului.
Deoarece conţine lactoză monohidrat, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Atenţionare pentru sportivi
Prednisona şi alţi glucocorticoizi sistemici pot să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru
controlul antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care pot să determine torsada vârfurilor (astemizol, terfenadină, bepridil, eritromicină
intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă, vincamină), inclusiv unele
antiaritmice din clasele Ia, III (amiodaronă, bretiliu, disopiramidă, chinidină, sotalol) - risc crescut de
aritmii severe, în special la persoanele cu interval QT prelungit şi în condiţii de hipopotasemie.
Asocierea este contraindicată, iar în cazul antiaritmicelor cu risc se impune precauţie la administrare;
hipopotasemia trebuie corectată.
Medicamente hipopotasemiante (diuretice, purgative, amfotericină B i.v.): risc crescut de
hipopotasemie.
Glicozizii digitalici: hipopotasemia determinată de dozele mari de glucocorticoizi, administrate timp
îndelungat, creşte riscul aritmiilor determinate de glicozizii digitalici.
Insulină, metformină, sulfamide antidiabetice: micşorarea eficacităţii acestora, datorită favorizării
hiperglicemiei de către glucocorticoizi; poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină sau
antidiabetice orale.
Anticoagulante: eficacitatea anticoagulantelor poate fi crescută sau scăzută.
Antihipertensive: eficacitatea acestora poate fi micşorată datorită favorizării retenţiei hidrosaline de
către glucocorticoizi.
Contraceptive orale: poate creşte concentraţia glucocorticoizilor.
Somatropină: eficacitatea acesteia poate fi diminuată.
Acid acetilsalicilic, indometacin şi alte antiinflamatoare nesteroidiene/agenţi antireumatici, salicilaţi:
glucocorticoizii pot să scadă salicilemia, prin creşterea eliminării salicilatului; la întreruperea
5
tratamentului cu glucocorticoizi salicilemia poate să crească. Creşte riscul ulceraţiilor şi hemoragiilor
gastrointestinale.
Atropină şi alte anticolinergice: creştere adiţională a presiunii intraoculare.
Carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifabutină, rifampicină şi alte medicamente
inductoare enzimatice: posibilitatea micşorării concentraţiei plasmatice de glucocorticoizi, cu
diminuarea eficacităţii.
Izoniazidă: posibilitatea scăderii concentraţiei plasmatice a izoniazidei datorită favorizării
metabolizării sale.
Antiacide conţinând aluminiu, magneziu şi calciu: este posibilă scăderea absorbţiei intestinale a
prednisonei; se recomandă un interval de 2 ore între administrarea acestor medicamente.
Interferon alfa: efectul interferonului poate fi scăzut.
Vaccinuri vii atenuate: risc de boală generalizată cu posibilitate de evoluţie letală, datorită acţiunii
imunodepresive a glucocorticoizilor. Se folosesc numai vaccinuri inactivate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Glucocorticoizii traversează bariera fetoplacentară. Studiile la animale au evidenţiat că utilizarea în
timpul sarcinii a unor doze farmacologice de glucocorticoizi poate mări riscul creşterii intrauterine
întârziate, al bolilor cardiovasculare şi metabolice la vârsta adultă şi pot avea efect asupra densităţii
receptorilor pentru glucocorticoizi, turnover-ului neurotransmiţătorilor şi asupra dezvoltării
neurocomportamentale. În studiile la animale prednisona a determinat fisură palatină (vezi pct. 5.3).
Există discuţii asupra faptului că glucocorticoizii, administraţi în timpul primului trimestru de sarcină,
ar putea creşte riscul apariţiei fisurii palatine şi la fătul uman. Dozele mari administrate la gravide pot
să determine, excepţional, insuficienţă corticosuprarenală la nou-născut.
În general, glucocorticoizii trebuie administraţi în timpul sarcinii numai la indicaţia şi sub
supravegherea medicului.
Alăptarea
Glucocorticoizii trec în laptele matern în cantităţi mici (până la 0,23% din doza individuală). La dozele
de până la 10 mg/zi, cantitatea ajunsă în laptele matern rămâne sub limita detectabilităţii. Până în
prezent nu au fost raportate efecte negative asupra sugarului. Totuşi, glucocorticoizii trebuie utilizaţi
doar în cazurile în care beneficiile terapeutice depăşesc riscurile posibile.
La doze de peste 10 mg/zi creşte raportul dintre concentraţia în lapte şi cea în plasmă (de exemplu la o
doză zilnică de 80 mg prednisonă 25% din concentraţia plasmatică se regăseşte în lapte), de aceea în
aceste situaţii se recomandă întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, tulburările de vedere apărute la unii pacienţi pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Apar în general în cazul tratamentului prelungit sau când se administrează doze mari.
Estimarea frecvenţei: Foarte frecvente ( 1/10), frecvente ( 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (
1/1000 şi < 1/100), rare ( 1/10000 şi < 1/1000) , foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
6
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente:
- leucocitoză moderată, limfopenie, eozinopenie, policitemie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente:
- afectarea proceselor imune (favorizarea infecţiilor, mascarea infecţiilor).
Rare:
- reacţii de hipersensibilitate, incluzând anafilaxia.
Tulburări endocrine
Frecvente:
- sindrom Cushing iatrogen;
- fenomene de hipocorticism endogen (prin inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian); în cazul tratamentului prelungit cu doze mari se poate produce atrofia
corticosuprarenalei cu corticodependenţă definitivă;
- hirsutism;
- scăderea toleranţei la glucoză, activarea diabetului latent sau agravarea diabetului manifest;
- întârzierea creşterii la copii;
- ciclu menstrual neregulat şi amenoree.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente:
- creşterea apetitului alimentar;
- creşterea în greutate;
- hipertrigliceridemie şi hipercolesterolemie;
- alcaloză metabolică, în cazul tratamentului prelungit cu doze mari;
- creşterea excreţiei de potasiu (risc de apariţie a aritmiilor);
- alcaloză hipopotasemică;
- retenţie de sodiu;
- edeme (retenţie de apă).
Tulburări psihice
Frecvente:
- insomnie.
Rare:
- euforie, stare de excitaţie tulburări psihotice de tip maniacal, stări confuzionale, stare depresivă.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
- cefalee.
Rare:
- manifestarea unei epilepsii latente şi o predispoziţie crescută de apariţie de convulsii în cazul
epilepsiei manifeste.
Tulburări oculare
Frecvente:
- glaucom, cataractă subcapsulară posterioară.
Rare:
- agravarea simptomelor ulcerului cornean, favorizarea infecţiilor virale, fungice şi bacteriene.
Tulburări cardiace
Frecvente:
- tendinţă de retenţie hidrosalină, cu posibilitatea unor consecinţe nedorite în caz de insuficienţă
cardiacă sau hipertensiune arterială.
7
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente:
- risc crescut de tromboză şi arterioscleroză, vasculită.
Tulburări gastrointestinale
Mai puţin frecvente:
- ulcer gastroduodenal, ulceraţii ale intestinului subţire, perforaţii şi hemoragii digestive.
Rare:
- pancreatită acută (semnalată în special la copii).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente:
- purpură, echimoze, vergeturi (striae rubrae), teleangiectazii, atrofia pielii, fragilitate capilară
crescută.
Mai puţin frecvente:
- hipertricoză, acnee, întârzierea cicatrizării, modificări ale pigmentaţiei pielii.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente:
- atrofie musculară precedată de astenie;
- ruptură de tendon;
- osteoporoză, fracturi pe os patologic, în special tasări ale corpilor vertebrali.
Rare:
- osteonecroză aseptică a capului femural.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj.
La un eventual supradozaj poate fi aşteptată o intensificare a reacţiilor adverse, mai ales a celor
endocrine, metabolice şi electrolitice (vezi pct. 4.8). Nu se cunoaşte antidotul pentru supradozajul cu
prednisonă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic; glucocorticoizi, codul ATC: H02AB07
Prednisona este un glucocorticoid de semisinteză. Are proprietăţi antiinflamatoare şi imunodepresive.
Inhibă chemotaxa, activitatea celulelor imunitare, eliberarea şi efectul mediatoarelor reacţiilor
inflamatorii şi imunitare, de exemplu: enzime lizosomale, prostaglandine şi leucotriene. Tratamentul
îndelungat cu doze mari determină alterarea răspunsului imunitar şi a funcţiei cortexului suprarenal.
Creşte glicemia şi măreşte catabolismul proteic. Are un efect mai puternic decât cortizonul şi
hidrocortizonul; doza de 5 mg prednisonă este echiactivă (ca antiinflamator şi glucoreglator) cu 20 mg
hidrocortizon şi 25 mg cortizon (administrate oral). Efectul de retenţie hidrosalină, de tip
mineralocorticoid, este slab. Durata de acţiune este ceva mai lungă decât cea a glucocorticoizilor
naturali.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Prednisona se absoarbe bine din intestin şi realizează concentraţia plasmatică maximă la 1-3 ore după
administrare orală. Alimentaţia favorizează absorbţia, dar nu şi biodisponibilitatea. Timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 3 ore la adult şi mai mic la copii, iar durata efectului este
de 12-16 ore. Se metabolizează în ficat, rezultând forma activă, prednisolonul. Afecţiunile hepatice
determină prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică şi pe fondul hipoalbuminemiei creşte
8
proporţia de substanţă nelegată de proteinele plasmatice şi ca urmare, creşte frecvenţa reacţiilor
adverse. Este excretat urinar, 20% sub formă de prednisolon, 80% ca metaboliţi conjugaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea subacută şi cronică
La şobolani, după administrarea intraperitoneală timp de 7-14 zile a 33 mg prednisonă/kg şi zi, s-au
observat modificări microscopice ale celulelor Langerhans. La iepuri, administrarea a 2-3 mg
prednisonă/kg şi zi, timp de 2-4 săptămâni a determinat leziuni hepatice. La porci de guinea şi câini,
după câteva săptămâni de administrare a 0,5-5 respectiv 4 mg prednisonă/kg şi zi, au fost raportate
efecte histotoxice (mionecroze).
Genotoxicitatea
Nu au fost observate efecte genotoxice în studiile convenţionale de genotoxicitate.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de reproducere efectuate la animale, glucocorticoizii, cum este prednisona, au determinat
malformaţii (fisură palatină, malformaţii scheletale). La şobolani, în cazul administrării parenterale, au
fost observate anomalii minore ale craniului, mandibulei şi limbii. De asemenea, a fost observată
retardarea creşterii intrauterine (vezi şi pct. 4.6).
La pacienţii umani trataţi cu doze terapeutice este puţin probabilă apariţia unor efecte similare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Crospovidonă
Talc
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
477/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei- Decembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2012
