ROCURONIUM KABI 10mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rocuronium Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine bromură de rocuroniu 10 mg.
Fiecare flacon a 2,5 ml conţine bromură de rocuroniu 25 mg.
Fiecare flacon a 5 ml conţine bromură de rocuroniu 50 mg.
Fiecare flacon a 10 ml conţine bromură de rocuroniu 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la galben-maroniu pal.
pH-ul soluţiei: 3,8-4,2
Osmolaritate: 271-312 mOsmol/l.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Rocuronium Kabi este indicat la adulţi şi la copii şi adolescenţi (de la nou-născuţi la termen până la
adolescenţi (de la 0 la < 18 ani)) ca adjuvant în anestezia generală, pentru a facilita intubaţia traheală
în timpul secvenţei de inducţie a anesteziei de rutină şi pentru a asigura relaxarea musculaturii
scheletice, în timpul intervenţiei chirurgicale.
La adulţi, Rocuronium Kabi este indicat, de asemenea, pentru a facilita intubaţia traheală în timpul
inducţiei cu secvenţă rapidă şi ca adjuvant în terapia intensivă (ATI) (de exemplu, pentru a facilita
intubaţia traheală), în tratament de scurtă durată.
Vezi, de asemenea, pct. 4.2 şi 5.1.
4.2 Doze şi mod de administrare
Similar altor medicamente blocante neuromusculare, doza de bromură de rocuroniu trebuie
individualizată pentru fiecare pacient. Pentru stabilirea dozei, trebuie să se ţină cont de: metoda de
anestezie şi durata prevăzută pentru intervenţia chirurgicală, metoda de sedare şi durata prevăzută
pentru ventilaţia mecanică, posibila interacţiune cu alte medicamente administrate concomitent,
precum şi starea pacientului. Este recomandată utilizarea unei tehnici de monitorizare neuromusculară
adecvate, pentru evaluarea blocului neuromuscular şi a trezirii din anestezie.
Anestezicele inhalatorii potenţează efectele blocante neuromusculare ale bromurii de rocuroniu.
Această potenţare devine relevantă clinic în timpul anesteziei, atunci când anestezicele volatile ating o
anumită concentraţie tisulară. Consecutiv, este necesară ajustarea dozelor prin administrarea unor doze
2
de întreţinere mai mici, la intervale de timp mai mari sau utilizând viteze de perfuzare mai mici pentru
bromura de rocuroniu, în timpul procedurilor de lungă durată (peste o oră), efectuate sub anestezie
inhalatorie.
La pacienţii adulţi, următoarele recomandări pentru dozare pot servi ca şi ghid general pentru intubaţia
traheală şi relaxarea musculară în intervenţii chirurgicale de scurtă şi lungă durată, precum şi pentru
utilizarea în terapia intensivă.
Acest medicament este pentru o singura administrare.
Intervenţii chirurgicale
Intubaţie traheală:
Doza standard pentru intubaţie traheală în timpul unei anestezii de rutină este de 0,6 mg bromură de
rocuroniu/kg, aceasta asigurând condiţii corespunzătoare de intubaţie în aproximativ 60 de secunde, la
majoritatea pacienţilor. Pentru a facilita condiţiile de intubaţie traheală în timpul inducerii anesteziei în
secvenţă rapidă, se recomandă o doză de 1,0 mg bromură de rocuroniu/kg, care asigură de asemenea
condiţii corespunzătoare de intubaţie în aproximativ 60 de secunde, la majoritatea pacienţilor. Dacă se
utilizează o doză de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg pentru inducerea anesteziei în secvenţă rapidă, se
recomandă intubarea pacientului după 90 de secunde de la administrarea bromurii de rocuroniu.
Doză de întreţinere:
Doza de întreţinere recomandată este de 0,15 mg bromură de rocuroniu/kg. În cazul anesteziei
inhalatorii de lungă durată, doza trebuie redusă la 0,075-0,1 mg bromură de rocuroniu/kg.
Este preferabil ca dozele de întreţinere să se administreze atunci când amplitudinea răspunsului
muscular la stimularea unică a revenit la 25% din amplitudinea răspunsului la stimularea unică de
control sau când sunt prezente 2-3 răspunsuri pentru o serie de patru stimulări (SPS).
Perfuzie continuă:
Dacă bromura de rocuroniu este administrată în perfuzie continuă, se recomandă administrarea unei
doze de încărcare de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg şi, când blocul neuromuscular începe să se
reducă, să se înceapă administrarea în perfuzie. Viteza de perfuzare trebuie ajustată astfel încât să se
menţină o amplitudine a răspunsului muscular la stimularea unică de 10% din răspunsul la stimularea
unică de control sau să se menţină 1-2 răspunsuri pentru o serie de patru stimulări.
La pacienţii adulţi aflaţi sub anestezie intravenoasă, viteza de perfuzare necesară pentru menţinerea
blocului neuromuscular la acest nivel variază între 0,3-0,6 mg/kg şi oră. Sub anestezie inhalatorie,
viteza de perfuzare variază între 0,3-0,4 mg/kg şi oră.
Deoarece viteza de perfuzare variază în funcţie de pacient şi de metoda de anestezie utilizată, este
necesară monitorizarea continuă a blocului neuromuscular.
Doze utilizate la femei gravide:
La paciente supuse intervenţiei prin cezariană, se recomandă utilizarea doar a dozei de 0,6 mg
bromură de rocuroniu/kg, deoarece doza de 1,0 mg/kg nu a fost investigată la acest grup de paciente.
Reversia blocului neuromuscular indus de medicamente blocante neuromusculare poate fi inhibată sau
nesatisfăcătoare la paciente care au primit săruri de magneziu pentru toxemia gravidică, deoarece
sărurile de magneziu potenţează blocul neuromuscular. Prin urmare, la aceste paciente, doza de
rocuroniu trebuie redusă şi ajustată în funcţie de răspunsul muscular la stimularea unică.
Copii şi adolescenţi:
La nou-născuţi (0-28 zile), sugari (28 zile până la 3 luni), copii mici (> 3 luni până la 2 ani), copii
(2-11 ani) şi adolescenţi (12 până la 17 ani), doza recomandată pentru intubaţie în timpul anesteziei
de rutină şi doza de întreţinere sunt similare cu cele recomandate la adulţi. Totuşi, durata de acţiune a
unei doze unice pentru intubare va fi mai lungă la nou-născuţi şi sugari decât la copii (vezi pct. 5.1).
În pediatrie, vitezele de perfuzare pentru perfuzia continuă sunt aceleaşi ca la adulţi, cu excepţia
copiilor. Pentru copii, pot fi necesare viteze de perfuzare mai mari.
Prin urmare, la copii se recomandă aceleaşi viteze de perfuzare iniţiale ca pentru adulţi şi acestea
trebuie ajustate astfel încât, în timpul procedurii, să se menţină amplitudinea răspunsului muscular la
3
stimulare unică la 10% din cea a stimulării unice de control sau să se menţină 1-2 răspunsuri la o serie
de patru stimulări.
Experienţa cu bromură de rocuroniu în inducţia cu secvenţă rapidă la copii şi adolescenţi este limitată.
Prin urmare, bromura de rocuroniu nu este recomandată pentru a facilita condiţiile de intubaţie
traheală în timpul inducerii anesteziei în secvenţă rapidă, la copii şi adolescenţi.
Doze utilizate la vârstnici şi la pacienţi cu afecţiuni hepatice şi/sau ale căilor biliare şi/sau cu
insuficienţă renală:
Doza standard pentru intubaţie la vârstnici şi la pacienţi cu afecţiuni hepatice şi/sau ale căilor biliare
şi/sau cu insuficienţă renală în timpul anesteziei de rutină este de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg.
Pentru inducerea anesteziei în secvenţă rapidă la pacienţi la care se aşteaptă o acţiune prelungită,
trebuie avută în vedere o doză de 0,6 mg/kg, deşi condiţiile corespunzătoare pentru intubaţia traheală
nu pot fi obţinute la 90 de secunde după administrarea bromurii de rocuroniu. Independent de tehnica
de anestezie utilizată, doza de întreţinere recomandată pentru aceşti pacienţi este de 0,075-0,1 mg
bromură de rocuroniu/kg şi viteza de perfuzare este de 0,3-0,4 mg/kg şi oră (vezi şi Perfuzie continuă).
Doze utilizate la pacienţi supraponderali şi obezi:
În cazul utilizării la pacienţi supraponderali sau obezi (definiţi ca pacienţi cu o greutate corporală cu
30% sau mai mult peste greutatea ideală), dozele trebuie reduse având în vedere masa musculară.
Proceduri de terapie intensivă
Intubaţie traheală
Pentru intubaţie traheală, se utilizează dozele descrise anterior pentru intervenţiile chirurgicale.
Mod de administrare
Bromura de rocuroniu se administrează intravenos (i.v.), fie injectată în bolus, fie în perfuzie continuă
(pentru informaţii suplimentare, vezi pct. 6.6).
4.3 Contraindicaţii
Bromura de rocuroniu este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la bromura de rocuroniu sau
la ionul bromură sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Bromura de rocuroniu trebuie administrată numai de către personalul medical cu experienţă în
utilizarea medicamentelor blocante neuromusculare. Aparatura corespunzătoare şi personalul necesar
pentru intubaţie endotraheală şi ventilaţie artificială trebuie să fie disponibile pentru o intervenţie
imediată.
Întrucât bromura de rocuroniu determină paralizia musculaturii respiratorii, se va asigura ventilaţia
asistată la pacienţii trataţi cu acest medicament, până la restabilirea respiraţiei spontane eficiente.
Similar tuturor medicamentelor blocante neuromusculare, este importantă anticiparea dificultăţilor de
intubaţie, mai ales când aceste medicamente sunt utilizate în cadrul unei tehnici de inducere a
anesteziei cu secvenţă rapidă.
Similar altor medicamente blocante neuromusculare, s-a raportat fenomenul de curarizare reziduală
pentru rocuroniu. Pentru a preveni complicaţiile determinate de curarizarea reziduală, se recomandă
extubarea pacientului numai după o suficientă remitere a blocului neuromuscular. Trebuie luaţi în
considerare şi alţi factori care pot determina curarizare reziduală după extubaţie, în faza post-
operatorie (cum sunt, interacţiunile medicamentoase sau starea pacientului). Dacă nu este utilizat ca o
componentă a practicii clinice standardizate, trebuie avută în vedere utilizarea unui medicament pentru
trezire, (cum ar fi sugammadex sau inhibitori ai acetilcolinesterazei), în special în cazurile în care
probabilitatea de apariţie a fenomenului de curarizare reziduală este mai mare.
4
Înainte de a părăsi sala de operaţie după anestezie, medicul trebuie să se asigure că pacientul respiră
spontan, profund şi regulat.
După administrarea medicamentelor blocante neuromusculare, pot apărea reacţii anafilactice (vezi mai
sus). Trebuie luate întotdeauna măsuri pentru tratarea acestor reacţii. Mai ales în cazul unor
antecedente de reacţii anafilactice la medicamente blocante neuromusculare, trebuie luate precauţii
speciale, deoarece au fost raportate reacţii alergice încrucişate la medicamente din această grupă
terapeutică.
Doze mai mari de 0,9 mg bromură de rocuroniu/kg pot determina creşterea frecvenţei cardiace; acest
efect poate contracara bradicardia determinată de alte medicamente anestezice sau prin stimulare
vagală.
În general, s-a observat paralizie şi/sau slăbiciune musculară prelungită, după utilizarea de lungă
durată a medicamentelor blocante neuromusculare în unităţile de terapie intensivă. Pentru a preveni o
posibilă prelungire a blocului neuromuscular şi/sau supradozajul, se recomandă cu insistenţă
monitorizarea transmisiei neuromusculare pe întreaga perioadă de utilizare a medicamentelor blocante
neuromusculare. În plus, pacientului trebuie să i se administreze medicamente analgezice şi sedative
adecvate. Mai mult, medicamentele blocante neuromusculare trebuie dozate în funcţie de efectul
individual al pacientului. Administrarea trebuie efectuată de medici cu experienţă, familiarizaţi cu
efectele acestor medicamente şi cu tehnicile corespunzătoare de monitorizare neuromusculară sau sub
îndrumarea unor astfel de medici.
Deoarece bromura de rocuroniu este întotdeauna utilizată împreună cu alte medicamente şi ţinând cont
de faptul că este posibil ca în timpul anesteziei să apară hipertermia malignă, chiar în absenţa unor
factori declanşatori cunoscuţi, medicii trebuie să cunoască semnele precoce, diagnosticul de
confirmare şi tratamentul hipertermiei maligne, înainte de începerea oricărei anestezii. Studiile la
animale au arătat că bromura de rocuroniu nu este un factor declanşator al hipertermiei maligne.
S-a raportat în mod regulat miopatie după administrarea pe termen lung în terapia intensivă a altor
blocante neuromusculare antidepolarizante, în asociere cu tratamentul cu corticosteroizi. Prin urmare,
în cazul pacinţilor cărora li se administrează atât medicamente blocante neuromusculare, cât şi
corticosteroizi, perioada de administrare a medicamentului blocant neuromuscular trebuie redusă cât
se poate de mult.
Rocuroniu trebuie administrat numai după revenirea completă din blocul neuromuscular determinat de
suxametoniu.
Următoarele afecţiuni pot influenţa farmacocinetica şi/sau farmacodinamia bromurii de
rocuroniu:
Afecţiuni hepatice şi/sau ale căilor biliare şi insuficienţă renală
Bromura de rocuroniu se excretă în urină şi bilă. De aceea, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
afecţiuni hepatice şi/sau biliare semnificative clinic şi/sau insuficienţă renală. La aceste grupe de
pacienţi, s-a observat prelungirea efectului la doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg.
Timp de persistenţă în circulaţie prelungit
Afecţiunile asociate cu un timp de persistenţă în circulaţie prelungit, cum sunt afecţiunile
cardiovasculare, vârsta înaintată şi stările edematoase, care determină un volum de distribuţie crescut,
pot contribui la întârzierea instalării acţiunii medicamentului. Durata de acţiune poate fi, de asemenea,
prelungită, ca urmare a reducerii clearance-ului plasmatic.
Afecţiuni neuromusculare
Similar altor medicamente blocante neuromusculare, bromura de rocuroniu trebuie utilizată cu
precauţie deosebită la pacienţii care au boală neuromusculară sau după poliomielită, deoarece
răspunsul la medicamentele blocante neuromusculare poate fi considerabil alterat în aceste cazuri.
Mărimea şi tipul acestei alterări poate varia foarte mult. La pacienţii cu miastenia gravis sau cu
5
sindrom miastenic (Eaton-Lambert), doze mici de bromură de rocuroniu pot avea efecte marcate şi
doza de bromură de rocuroniu trebuie ajustată în funcţie de răspuns.
Hipotermie
În cursul intervenţiilor chirurgicale efectuate în condiţii de hipotermie, efectul blocant neuromuscular
al bromurii de rocuroniu este crescut şi acţiunea este prelungită.
Obezitate
Similar altor medicamente blocante neuromusculare, administrarea bromurii de rocuroniu la pacienţi
obezi poate determina o acţiune prelungită şi o întârziere a trezirii spontane din anestezie, dacă dozele
administrate sunt calculate în funcţie de greutatea corporală reală.
Arsuri
Este cunoscut faptul că pacienţii cu arsuri dezvoltă rezistenţă la medicamentele blocante
neuromusculare antidepolarizante. Se recomandă ajustarea dozelor în funcţie de răspuns.
Afecţiuni care pot potenţa efectele bromurii de rocuroniu
Hipokaliemie (de exemplu, după vărsături severe, diaree sau tratament cu diuretice),
hipermagneziemie, hipocalcemie (după transfuzii masive), hipoproteinemie, deshidratare, acidoză,
hipercapnie şi caşexie.
Prin urmare, dezechilibrele electrolitice severe, modificarea pH-ului sanguin sau deshidratarea trebuie
corectate, când este posibil.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pentru o doză, adică practic „nu conţine
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S-a observat că următoarele medicamente influenţează mărimea şi/sau durata efectului
medicamentelor blocante neuromusculare antidepolarizante:
Efectele altor medicamente asupra bromurii de rocuroniu:
Efect crescut:
Anestezicele halogenate volatile potenţează blocul neuromuscular indus de bromura de
rocuroniu. Efectul devine vizibil numai la dozele de întreţinere (vezi pct. 4.2). Reversia blocului
neuromuscular cu inhibitori ai acetilcolinesterazei poate fi, de asemenea, inhibată.
După intubarea cu suxametoniu (vezi pct. 4.4)
Doze mari de: tiopental, metohexital, ketamină, fentanil, gama-hidroxibutirat, etomidat şi
propofol
Alte medicamente blocante neuromusculare antidepolarizante
Administrarea anterioară a suxametoniului (vezi pct. 4.4)
Administrarea concomitentă, de lungă durată, a corticosteroizilor şi a bromurii de rocuroniu în
unităţile de terapie intensivă poate determina o prelungire a blocului neuromuscular sau
miopatie (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Alte medicamente:
- antibiotice: aminoglicozide, lincosamide (de exemplu, lincomicină şi clindamicină), antibiotice
polipeptidice, antibiotice acilaminopeniciline, tetracicline, doze mari de metronidazol.
- diuretice, tiamină, medicamente inhibitoare ale MAO, chinidină şi izomerul său - chinină,
protamină, blocante adrenergice
- săruri de magneziu, medicamente blocante ale canalelor de calciu, săruri de litiu, anestezice
locale (lidocaină administrată intravenos, bupivacaină administrată epidural) şi administrarea
acută a fenitoinei sau a medicamentelor β-blocante.
6
S-a raportat recurarizare după administrarea post-operatorie a: antibioticelor aminoglicozidice,
lincosamidice, polipeptidice şi a acilaminopenicilinelor, chinidinei, chininei şi sărurilor de magneziu
(vezi pct. 4.4).
Efect redus:
Neostigmină, edrofoniu, piridostigmină, derivaţi ai aminopiridinei
Administrare anterioară cronică de corticosteroizi, fenitoină sau carbamazepină
Noradrenalină, azatioprină (numai efect tranzitoriu şi limitat), teofilină, clorură de calciu,
clorură de potasiu
Inhibitori ai proteazei (gabexate, ulinastatin).
Efect variabil:
Administrarea altor medicamente blocante neuromusculare antidepolarizante în asociere cu
bromura de rocuroniu poate determina atenuarea sau potenţarea blocului neuromuscular, în
funcţie de ordinea administrării acestora şi de medicamentul blocant neuromuscular utilizat.
Administrarea suxametoniului după administrarea bromurii de rocuroniu poate potenţa sau
diminua efectul blocant neuromuscular al bromurii de rocuroniu.
Efectul determinat de bromura de rocuroniu asupra altor medicamente:
Asocierea bromurii de rocuroniu cu lidocaina poate determina o instalare mai rapidă a efectului
lidocainei.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost efectuate studii, oficiale, de interacţiune. Interacţiunile menţionate mai sus pentru adulţi şi
atenţionările şi precauţiile speciale pentru utilizare valabile în cazul acestora (vezi pct. 4.4) trebuie
luate în considerare şi la copii şi adolescenţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date clinice cu privire la expunerea la bromură de rocuroniu în timpul sarcinii.
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale. Sunt necesare măsuri de precauţie atunci când
se prescrie bromura de rocuroniu la femeile gravide.
Operaţia cezariană
În cazul pacientelor supuse operaţiei cezariană, bromura de rocuroniu poate fi utilizată ca şi
componentă a unei tehnici de inducţie cu secvenţă rapidă, atât timp cât nu se anticipează dificultăţi
privind intubarea şi se administrează o doză suficientă de anestezic sau urmează intubării facilitate de
suxametoniu. S-a dovedit faptul că administrarea unor doze de bromură de rocuroniu de 0,6 mg/kg în
cazul pacientelor supuse operaţiei cezariană este sigură. Bromura de rocuroniu nu influenţează scorul
Apgar, tonusul muscular fetal sau adaptarea cardiorespiratorie. Probele de sânge recoltate din cordonul
ombilical au arătat că traversarea barierei feto-placentare de către bromura de rocuroniu este limitată,
iar aceasta nu conduce la apariţia unor efecte adverse evidente clinic la nou-născut.
Nota 1: doze de 1,0 mg/kg au fost investigate în timpul inducţiei anesteziei în secvenţă rapidă, dar nu
la paciente supuse operaţiei cezariană. Prin urmare, la această grupă de pacienţi se recomandă numai
doza de 0,6 mg/kg.
Nota 2: reversia blocului neuromuscular indus de medicamente blocante neuromusculare poate fi
inhibată sau nesatisfăcătoare la pacientele care au primit săruri de magneziu pentru toxemia gravidică,
deoarece sărurile de magneziu potenţează blocul neuromuscular. Prin urmare, la aceste paciente, doza
de rocuroniu trebuie redusă şi ajustată în funcţie de răspunsul muscular la stimularea unică.
Alăptarea
Nu se ştie dacă bromura de rocuroniu este excretată în laptele matern uman. Studiile la animale au
evidenţiat cantităţi nesemnificative de bromură de rocuroniu în laptele matern. Bromura de rocuroniu
7
trebuie administrată femeilor care alăptează numai atunci când medicul specialist apreciază că
beneficiile terapeutice depăşesc riscurile.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Întrucât bromura de rocuroniu este utilizată ca adjuvant în anestezia generală, trebuie luate măsurile de
precauţie obişnuite după o anestezie generală, pentru pacienţii din ambulator.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse care apar cel mai frecvent includ durere/reacţie la locul de injectare, modificări ale
semnelor vitale şi prelungirea blocului neuromuscular. Reacţiile adverse grave raportate cel mai
frecvent în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă sunt “reacţii anafilactice şi anafilactoide” şi
simptomele asociate. A se vedea, de asemenea, explicaţiile din tabelul de mai jos.
Clasificarea MedDRA pe
aparate, sisteme şi organe Termenul preferat
1
Mai puţin
frecvente/rare 2
(1/10 000) Foarte rare (<1/10 000) Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale sistemului
imunitar Hipersensibilitate
Reacţie anafilactică
Reacţie anafilactoidă
Şoc anafilactic
Şoc anafilactoid
Tulburări ale sistemului
nervos Paralizie flască
Tulburări cardiace Tahicardie
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Colaps circulator şi şoc
Hiperemie facială
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale Bronhospasm Apnee
Insuficienţă
respiratorie
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Angioedem
Urticarie
Erupţie cutanată
tranzitorie
Erupţie cutanată
tranzitorie eritematoasă
Prurit
Exantem
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Hipotonie musculară3
Miopatie steroidăEroare!
Marcaj în document nedefinit.
1 Frecvenţele sunt estimări provenite din rapoartele de supraveghere după punerea pe piaţă şi din datele din
literatura generală
2 Datele provenite din supravegherea după punerea pe piaţă nu pot furniza cifre exacte privind incidenţa. Din
acest motiv, frecvenţele de raportare au fost împărţite în două categorii şi nu în cinci.
3 După utilizarea pe termen lung în unităţile de terapie intensivă.
8
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Lipsa eficacităţii
medicamentului
Scăderea eficacităţii
medicamentului/
răspunsului terapeutic
Creşterea eficacităţii
medicamentului/
răspunsului terapeutic
Durere la locul de
injectare
Reacţie la locul de
injectare Edem facial
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate
Bloc neuromuscular
prelungit
Revenire întârziată din
anestezie Complicaţii la nivelul
căilor respiratorii
provocate de anestezie
Versiune MedDRA 8.1
Reacţie anafilactică
Deşi foarte rare, au fost raportate reacţii anafilactice severe la medicamentele blocante
neuromusculare, inclusiv bromura de rocuroniu. Reacţiile anafilactice/anafilactoide sunt:
bronhospasm, modificări cardiovasculare (de exemplu, hipotensiune arterială, tahicardie, colaps
circulator - şoc) şi modificări cutanate (de exemplu, angioedem, urticarie). În unele cazuri, aceste
reacţii adverse au fost letale. Ţinând cont de posibila severitate a acestor reacţii, trebuie avut
întotdeauna în vedere că ele pot să apară şi trebuie luate măsurile de precauţie necesare.
Reacţii la locul de injectare
În timpul inducerii anesteziei în secvenţă rapidă, s-a raportat durere la nivelul locului de injectare mai
ales când pacientul nu şi-a pierdut complet conştienţa şi, în special, când s-a folosit propofol pentru
inducerea anesteziei. În studii clinice, durerea la nivelul locului de injectare a fost observată la 16%
din pacienţii supuşi anesteziei cu inducţie în secvenţă rapidă cu propofol şi la mai puţin de 0,5% din
pacienţii supuşi anesteziei cu inducţie în secvenţă rapidă cu fentanil sau tiopental.
Concentraţii plasmatice crescute ale histaminei
Întrucât se cunoaşte că medicamentele blocante neuromusculare pot induce eliberarea histaminei atât
la nivel local, la locul de injectare, cât şi sistemic, posibila apariţie a pruritului şi a reacţiilor
eritematoase la locul de injectare şi/sau a reacţiilor histaminice generalizate (anafilactoide), (vezi, de
asemenea, informaţiile privind reacţiile anafilactice), cum sunt bronhospasm şi modificări
cardiovasculare, de exemplu, hipotensiune arterială şi tahicardie, trebuie avute întotdeauna în vedere
când se administrează aceste medicamente. Erupţia cutanată tranzitorie, exantemul, urticaria,
bronhospasmul şi hipotensiunea arterială au fost raportate foarte rar la pacienţii cărora li s-a
administrat bromură de rocuroniu.
În studii clinice, s-a observat numai o creştere uşoară a concentraţilor plasmatice ale histaminei, după
administrarea rapidă, în bolus, a 0,3-0,9 mg bromură de rocuroniu/kg.
Bloc neuromuscular prelungit
Cea mai frecventă reacţie adversă întâlnită la grupa medicamentelor blocante neuromusculare
antidepolarizante constă într-o prelungire a acţiunii farmacologice a medicamentului, dincolo de
intervalul de timp necesar. Aceasta poate varia de la hipotonie musculară până la paralizie musculară
profundă şi prelungită, care determină insuficienţă respiratorie sau apnee.
Miopatie
Miopatia a fost raportată după utilizarea în unităţile de terapie intensivă a mai multor medicamente
blocante neuromusculare în asociere cu corticosteroizi (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
9
O meta-analiză a 11 studii clinice efectuate la copii şi adolescenţi (n=704) cu bromură de rocuroniu
(pâna la 1 mg/kg) a demonstrat faptul că tahicardia a fost identificată ca reacţie adversă la
medicament, cu o frecvenţă de 1,4 %.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.
Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată
prin intermediul sistemului național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a
Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj şi bloc neuromuscular prelungit, se continuă ventilarea mecanică şi sedarea
pacientului. Există două opţiuni pentru reversia blocului neuromuscular: (1) La adulţi, se poate utiliza
sugammadex pentru reversia blocului intens şi profund. Doza de sugammadex care trebuie
administrată depinde de gradul blocului neuromuscular. (2) Odată ce începe trezirea spontană din
anestezie, trebuie administrat un inhibitor de acetilcolinesterază (de exemplu, neostigmină, edrofoniu,
piridostigmină) sau sugammadex în doze adecvate. Atunci când nu se reuşeşte îndepărtarea efectelor
neuromusculare ale bromurii de rocuroniu prin administrarea unui inhibitor de acetilcolinesterază,
trebuie continuată ventilaţia până la reluarea respiraţiei spontane. Administrarea inhibitorilor de
acetilcolinesterază în doze repetate poate fi periculoasă.
În studii la animale, administrarea a până la o doză cumulativă de 750 x DE
90 (135 mg/kg corp) nu a
determinat deprimare severă a funcţiei cardiovasculare, susceptibilă să conducă în final la colaps
cardiac.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: miorelaxante, miorelaxante periferice, alţi derivaţi cuaternari de amoniu,
codul ATC: M03AC09
Farmacodinamie
Bromura de rocuroniu este un medicament blocant neuromuscular antidepolarizant al cărui efect se
instalează rapid şi are o durată de acţiune medie, posedând toate acţiunile farmacologice caracteristice
acestei clase terapeutice (curarizante). Aceasta acţionează în competiţie la nivelul receptorilor
colinergici nicotinici din placa motorie. Această acţiune este antagonizată de inhibitori ai
acetilcolinesterazei, cum sunt neostigmina, edrofoniu şi piridostigmina.
DE
90 (doza necesară pentru a produce o deprimare cu 90% a răspunsului măsurat prin contracţia
policelui, ca urmare a stimulării nervului ulnar) în timpul unei anestezii echilibrate este de aproximativ
0,3 mg/kg.
Practica curentă
La aproape toţi pacienţii, se obţin condiţiile adecvate pentru intubaţie traheală într-un interval de 60 de
secunde de la administrarea intravenoasă a unei doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg (2 x DE
90
sub anestezie echilibrată). La 80% din aceşti pacienţi, condiţiile de intubaţie sunt considerate
excelente. Într-un interval de 2 minute, se obţine o paralizie musculară generalizată, care este adecvată
oricărui tip de intervenţie chirurgicală. Durata acţiunii clinice (timpul necesar pentru revenirea
spontană la 25% din amplitudinea răspunsului muscular la stimularea unică de control) la această doză
este de 30-40 minute. Durata totală de acţiune (timpul necesar pentru revenirea spontană la 90% din
amplitudinea răspunsului muscular la stimularea unică de control) este de 50 de minute. Timpul mediu
necesar pentru revenirea spontană a răspunsului muscular la stimulare unică la 25-75% (indice de
revenire) este de 14 minute, după administrarea unei doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg, în
bolus intravenos.
10
La doze mai mici, de 0,3-0,45 mg bromură de rocuroniu/kg (1-1½ x 2 x DE90), efectul se instalează
mai lent şi are o durată de acţiune mai scurtă (13-26 minute). Administrarea unei doze de 0,45 mg
bromură de rocuroniu/kg asigură condiţii de intubaţie acceptabile, după 90 de secunde.
Intubaţia de urgenţă
În timpul inducerii anesteziei în secvenţă rapidă sub anestezie cu propofol sau fentanil/tiopental, se
obţin condiţii corespunzătoare de intubaţie în 60 de secunde, la 93% şi, respectiv 96% din pacienţi,
după administrarea unei doze de 1,0 mg bromură de rocuroniu/kg. La 70% dintre aceştia, condiţiile de
intubaţie sunt considerate excelente. Durata de acţiune clinică pentru această doză se apropie de o oră,
moment în care se poate efectua revenirea din blocul neuromuscular, în condiţii de siguranţă.
După administrarea unei doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg, se obţin condiţii corespunzătoare
de intubaţie, în 60 de secunde, la 81% şi, respectiv 75% din pacienţii care suportă o tehnică de
intubaţie în secvenţă rapidă cu propofol, respectiv cu fentanil/tiopental.
La dozele mai mari de 1,0 mg bromură de rocuroniu/kg, condiţiile de intubaţie nu sunt îmbunătăţite
apreciabil; totuşi, durata de acţiune va fi prelungită. Doze mai mari de 4 x DE
90 nu au fost studiate.
Terapie intensivă
Utilizarea rocuroniu în unităţile de terapie intensivă a fost investigată în două studii clinice deschise.
În total, 95 de pacienţi au fost trataţi cu o doză iniţială de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg, urmată de
o perfuzie continuă cu 0,2-0,5 mg/kg şi oră în prima oră de administrare, imediat după revenirea
amplitudinii răspunsului la stimularea unică la 10% sau la reapariţia a 1-2 răspunsuri pentru o serie de
patru stimulări (SPS). Dozele au fost ajustate individual. În orele următoare, dozele au fost reduse sub
monitorizarea regulată a stimulării de tip SPS. A fost investigată administrarea pe o perioadă de până
la 7 zile.
S-a obţinut un bloc neuromuscular adecvat, dar s-a observat o mare variabilitate inter-individuală a
vitezelor de perfuzare orare şi o prelungire a revenirii din blocul neuromuscular.
Timpul de revenire a raportului seriei de patru stimulări la valoarea de 0,7 nu depinde în mod
semnificativ de durata totală a perfuziei cu rocuroniu. După o perfuzare continuă cu durata de 20 de
ore sau mai mult, timpul mediu (intervalul) dintre revenirea T
2 la seria de patru stimulări şi revenirea
raportului seriei de patru stimulări la valoarea de 0,7 variază între 0,8 şi 12,5 ore, la pacienţi fără
insuficienţă multiplă de organ şi între 1,2 şi 25,5 ore, la pacienţi cu insuficienţă multiplă de organ.
Grupe speciale de pacienţi
Durata de acţiune a dozelor de întreţinere de 0,15 mg bromură de rocuroniu/kg poate fi puţin crescută
sub anestezie cu enfluran şi isofluran, la vârstnici şi la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau renale
(aproximativ 20 de minute), comparativ cu pacienţii fără tulburări funcţionale la nivelul organelor
excretoare, care suportă o anestezie intravenoasă (aproximativ 13 minute). Nu au fost observate efecte
cumulative (creşterea progresivă a duratei de acţiune), la administrarea repetată a dozelor de
întreţinere recomandate.
Copii şi adolescenţi
Timpul mediu de apariţie a efectelor la sugari, copii mici şi copii, la o doză de intubare de 0,6 mg/kg
este puţin mai scurt decât la adulţi. Comparaţia în cadrul grupelor de vârstă a arătat că timpul mediu de
instalare a efectului la nou-născuţi şi adolescenţi (1 minut) este puţin mai lung decât la sugari, copii
mici şi copii (0,4, 0,6 şi , respectiv, 0,8 minute). Durata de relaxare şi timpul până la recuperare sunt
mai scurte la copii, comparativ cu sugari şi adulţi. O comparaţie în cadrul grupelor de vârstă la copii şi
adolescenţi a demonstrat faptul că timpul mediu până la reapariţia T
3 a fost prelungit la nou-născuţi şi
sugari (56,7 şi, respectiv, 60,7 minute), comparativ cu copii mici, copii şi adolescenţi (45,3, 37,6 şi,
respectiv, 42,9 minute).
Timpul mediu (AS) până la instalarea efectului şi durata clinică după administrarea unei doze iniţiale
de intubare de 0,6 mg rocuroniu/kg
* în timpul anesteziei cu sevofluran/oxid de azot şi izofluran/oxid
de azot (menţinere) (copii şi adolescenţi)
Timpul până la blocul maxim ** Timpul până la reapariţia T
3 **
11
(min) (min)
Nou-născuti (0-27 zile)
n=10 0,98 (0,62) 56,69 (37,04)
n=9
Sugari (28 zile-3 luni)
n=11 0,44 (0,19)
n=10 60,71 (16,52)
n=11
Copii mici (>3 luni-23 luni)
n=30 0,59 (0,27)
n=28 45,46 (12,94)
n=27
Copii (2-11 ani)
n=34 0,84 (0,29)
n=34 37,58 (11,82)
Adolescenţi (11-17 ani)
n=31 0,98 (0,38) 42,90 (15,83)
n=30
* Doza de rocuroniu administrată în decurs de 5 secunde.
** Calculat de la sfârşitul administrării dozei de rocuronium de intubare
Chirurgie cardiovasculară
La pacienţii care suportă o intervenţie chirurgicală la nivelul aparatului cardiovascular, cele mai
frecvente modificări cardiovasculare observate în timpul instalării blocului maxim, după administrarea
unei doze de 0,6-0,9 mg bromură de rocuroniu/kg, sunt creşterea uşoară şi nesemnificativă clinic a
frecvenţei cardiace, cu până la 9% din valoarea de control şi creşterea tensiunii arteriale medii, cu până
la 16% din valoarea de control.
Antagonişti
Acţiunea bromurii de rocuroniu este antagonizată de administrarea inhibitorilor acetilcolinesterazei,
cum sunt neostigmina, piridostigmina sau edrofoniu.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea intravenoasă, în bolus, a unei doze unice de bromură de rocuroniu, concentraţia
plasmatică parcurge trei faze exponenţiale. La adulţi sănătoşi, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare este de 73 (66-80) minute, volumul (aparent) de distribuţie la starea de echilibru este de
203 (193-214) ml/kg şi clearance-ul plasmatic este de 3,7 (3,5-3,9) ml/kg şi min.
La vârstnici şi la pacienţi cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic este uşor scăzut, comparativ cu
pacienţii tineri cu funcţie renală normală. La pacienţii cu afecţiuni hepatice, timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit cu 30 de minute şi clearance-ului plasmatic
mediu este redus cu 1 ml/kg şi min (vezi, de asemenea, pct. 4.2).
Cînd se administrează în perfuzie continuă timp de 20 de ore sau mai mult pentru a facilita ventilaţia
mecanică, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi volumul (aparent) mediu de
distribuţie la starea de echilibru sunt crescute. Studiile clinice controlate au evidenţiat o mare
variabilitate inter-individuală, legată de natura şi extinderea insuficienţei (multiple) de organ şi de
caracteristicile individuale ale pacientului. La pacienţii cu insuficienţă multiplă de organ, s-au
determinat timpul mediu (±AS) de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 21,5 (±3,3) ore, volumul
(aparent) de distribuţie la starea de echilibru de 1,5 (±0,8) l/kg şi clearance-ul plasmatic de 2,1 (±0,8)
ml/kg şi min.
Bromura de rocuroniu se excretă în urină şi bilă. Excreţia urinară este de aproximativ 40%, în 12-24
ore. După injectarea unei doze de bromură de rocuroniu marcată radioactiv, excreţia substanţei
marcate radioactiv este de 47% în urină şi 43% în materiile fecale, după 9 zile. Aproximativ 50% din
doză se excretă sub formă nemodificată. Nu au fost detectaţi metaboliţi, în plasmă.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica bromurii de rocuroniu la pacienţii copii şi adolescenţi (n=146) cu vârste cuprinse
între 0 şi 17 ani a fost evaluată utilizând o analiză populaţională a seturilor de date farmacocinetice
centralizate din două studii clinice sub anestezie cu sevofluran (de inducţie) şi izofluran/oxid de azot
(de menţinere). Toţi parametrii farmacocinetici sunt direct proporţionali cu greutatea corporală, fapt
ilustrat printr-un clearance similar (l•oră
-1•kg-1). Volumul de distribuţie (l•kg-1) şi timpul de
12
înjumătăţire plasmatică al fazei de eliminare (ore) au scăzut cu vârsta (ani). Parametrii farmacocinetici
ai pacienţilor copii şi adolescenţi reprezentativi pentru fiecare grupă de vârstă sunt prezentaţi mai jos:
Parametrii FC estimaţi ai bromurii de rocuroniu la pacienţi copii şi adolescenţi reprezentativi, pe
grupe de vârstă, în timpul anesteziei cu sevofluran şi oxid de azot (de inducţie) şi izofluran/oxid de
azot (de menţinere)
Parametrii FC Intervalul de vârstă a pacienţilor
Nou-născuţi la
termen
(0-27 zile) Sugari
(28 zile-
2 luni) Copii mici
(3-23 luni) Copii
(2-11 ani) Adolescenţi
(11-17 ani)
Cl (l/kg şi oră) 0,31 (0,07) 0,30 (0,08) 0,33 (0,10) 0,35 (0,09) 0,29 (0,14)
Volumul de
distribuţie
(l/kg) 0,42 (0,06) 0,31 (0,03) 0,23 (0,03) 0,18 (0,02) 0,18 (0,01)
T1/2β (ore) 1,1 (0,2) 0,9 (0,3) 0,8 (0,2) 0,7 (0,2) 0,8 (0,3)
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcţiei
de reproducere şi genotoxicitatea.
Nu au fost efectuate studii pentru evaluarea potenţialului carcinogen al bromurii de rocuroniu.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Apă pentru preparate injectabile
Acid acetic glacial (pentru ajustarea pH-ului)
Clorură de sodiu
Acetat de sodiu trihidrat
6.2 Incompatibilităţi
Au fost evidenţiate incompatibilităţi fizice la adăugarea bromurii de rocuroniu la soluţii care conţin
următoarele substanţe active: amfotericină, amoxicilină, azatioprină, cefazolină, cloxacilină,
dexametazonă, diazepam, enoximonă, eritromicină, famotidină, furosemid, succinat sodic de
hidrocortizon, insulină, intralipid, metohexital, metilprednisolon, succinat sodic de prednisolon,
tiopental, trimetoprim şi vancomicină.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon sigilat: 3 ani
Flacon desigilat: Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschiderea flaconului.
După diluare:
Stabilitatea fizico-chimică în utilizare a soluţiei care conţine 5,0 mg/ml, respectiv 0,1 mg/ml (diluată
cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) şi glucoză 50 mg/ml (5%)) a fost
demonstrată pentru 24 de ore, la temperatura camerei, expusă la lumină artificială, în ambalaj din
sticlă, PE şi PVC.
13
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă medicamentul nu este
utilizat imediat, durata şi condiţiile de păstrare în utilizare anterior administrării devin
responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 de ore, la temperaturi de
2 C -8C, exceptând cazurile când diluarea s-a efectuat în condiţii aseptice validate şi controlate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2
oC-8oC).
Păstrare în afara frigiderului:
Rocuronium Kabi poate fi păstrat, de asemenea, în afara frigiderului, la temperaturi de până la 30oC,
timp de maximum 12 săptămâni, după care trebuie aruncat. Dacă a fost păstrat în afara frigiderului,
medicamentul nu trebuie reintrodus în frigider. Perioada de păstrare nu trebuie să depăşească perioada
de valabilitate.
Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă incoloră tip I, cu dop din cauciuc clorobutilic şi capac din aluminiu. Flaconul conţine
2,5 ml, 5 ml şi respectiv 10 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Mărimile de ambalaj:
Cutie cu 5 flacoane a câte 2,5 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane a câte 2,5 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 5 flacoane a câte 5 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane a câte 5 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 5 flacoane a câte 10 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane a câte 10 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Toate soluţiile neutilizate trebuie aruncate.
Soluţia trebuie inspectată vizual, înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluţii limpezi, care nu
conţin impurităţi.
Rocuronium Kabi este compatibil cu: soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) şi soluţia
perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).
Dacă bromura de rocuroniu este administrată prin aceeaşi linie de perfuzare cu alte medicamente, este
important ca linia de perfuzare să fie spălată corespunzător (de exemplu, cu soluţie perfuzabilă de
clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)) între administrarea bromurii de rocuroniu şi administrarea
medicamentelor pentru care s-a demonstrat incompatibilitatea cu bromura de rocuroniu sau pentru care
compatibilitatea cu bromura de rocuroniu nu a fost stabilită.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Braşov
14
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4560/2012/01-06
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2012
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rocuronium Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine bromură de rocuroniu 10 mg.
Fiecare flacon a 2,5 ml conţine bromură de rocuroniu 25 mg.
Fiecare flacon a 5 ml conţine bromură de rocuroniu 50 mg.
Fiecare flacon a 10 ml conţine bromură de rocuroniu 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la galben-maroniu pal.
pH-ul soluţiei: 3,8-4,2
Osmolaritate: 271-312 mOsmol/l.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Rocuronium Kabi este indicat la adulţi şi la copii şi adolescenţi (de la nou-născuţi la termen până la
adolescenţi (de la 0 la < 18 ani)) ca adjuvant în anestezia generală, pentru a facilita intubaţia traheală
în timpul secvenţei de inducţie a anesteziei de rutină şi pentru a asigura relaxarea musculaturii
scheletice, în timpul intervenţiei chirurgicale.
La adulţi, Rocuronium Kabi este indicat, de asemenea, pentru a facilita intubaţia traheală în timpul
inducţiei cu secvenţă rapidă şi ca adjuvant în terapia intensivă (ATI) (de exemplu, pentru a facilita
intubaţia traheală), în tratament de scurtă durată.
Vezi, de asemenea, pct. 4.2 şi 5.1.
4.2 Doze şi mod de administrare
Similar altor medicamente blocante neuromusculare, doza de bromură de rocuroniu trebuie
individualizată pentru fiecare pacient. Pentru stabilirea dozei, trebuie să se ţină cont de: metoda de
anestezie şi durata prevăzută pentru intervenţia chirurgicală, metoda de sedare şi durata prevăzută
pentru ventilaţia mecanică, posibila interacţiune cu alte medicamente administrate concomitent,
precum şi starea pacientului. Este recomandată utilizarea unei tehnici de monitorizare neuromusculară
adecvate, pentru evaluarea blocului neuromuscular şi a trezirii din anestezie.
Anestezicele inhalatorii potenţează efectele blocante neuromusculare ale bromurii de rocuroniu.
Această potenţare devine relevantă clinic în timpul anesteziei, atunci când anestezicele volatile ating o
anumită concentraţie tisulară. Consecutiv, este necesară ajustarea dozelor prin administrarea unor doze
2
de întreţinere mai mici, la intervale de timp mai mari sau utilizând viteze de perfuzare mai mici pentru
bromura de rocuroniu, în timpul procedurilor de lungă durată (peste o oră), efectuate sub anestezie
inhalatorie.
La pacienţii adulţi, următoarele recomandări pentru dozare pot servi ca şi ghid general pentru intubaţia
traheală şi relaxarea musculară în intervenţii chirurgicale de scurtă şi lungă durată, precum şi pentru
utilizarea în terapia intensivă.
Acest medicament este pentru o singura administrare.
Intervenţii chirurgicale
Intubaţie traheală:
Doza standard pentru intubaţie traheală în timpul unei anestezii de rutină este de 0,6 mg bromură de
rocuroniu/kg, aceasta asigurând condiţii corespunzătoare de intubaţie în aproximativ 60 de secunde, la
majoritatea pacienţilor. Pentru a facilita condiţiile de intubaţie traheală în timpul inducerii anesteziei în
secvenţă rapidă, se recomandă o doză de 1,0 mg bromură de rocuroniu/kg, care asigură de asemenea
condiţii corespunzătoare de intubaţie în aproximativ 60 de secunde, la majoritatea pacienţilor. Dacă se
utilizează o doză de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg pentru inducerea anesteziei în secvenţă rapidă, se
recomandă intubarea pacientului după 90 de secunde de la administrarea bromurii de rocuroniu.
Doză de întreţinere:
Doza de întreţinere recomandată este de 0,15 mg bromură de rocuroniu/kg. În cazul anesteziei
inhalatorii de lungă durată, doza trebuie redusă la 0,075-0,1 mg bromură de rocuroniu/kg.
Este preferabil ca dozele de întreţinere să se administreze atunci când amplitudinea răspunsului
muscular la stimularea unică a revenit la 25% din amplitudinea răspunsului la stimularea unică de
control sau când sunt prezente 2-3 răspunsuri pentru o serie de patru stimulări (SPS).
Perfuzie continuă:
Dacă bromura de rocuroniu este administrată în perfuzie continuă, se recomandă administrarea unei
doze de încărcare de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg şi, când blocul neuromuscular începe să se
reducă, să se înceapă administrarea în perfuzie. Viteza de perfuzare trebuie ajustată astfel încât să se
menţină o amplitudine a răspunsului muscular la stimularea unică de 10% din răspunsul la stimularea
unică de control sau să se menţină 1-2 răspunsuri pentru o serie de patru stimulări.
La pacienţii adulţi aflaţi sub anestezie intravenoasă, viteza de perfuzare necesară pentru menţinerea
blocului neuromuscular la acest nivel variază între 0,3-0,6 mg/kg şi oră. Sub anestezie inhalatorie,
viteza de perfuzare variază între 0,3-0,4 mg/kg şi oră.
Deoarece viteza de perfuzare variază în funcţie de pacient şi de metoda de anestezie utilizată, este
necesară monitorizarea continuă a blocului neuromuscular.
Doze utilizate la femei gravide:
La paciente supuse intervenţiei prin cezariană, se recomandă utilizarea doar a dozei de 0,6 mg
bromură de rocuroniu/kg, deoarece doza de 1,0 mg/kg nu a fost investigată la acest grup de paciente.
Reversia blocului neuromuscular indus de medicamente blocante neuromusculare poate fi inhibată sau
nesatisfăcătoare la paciente care au primit săruri de magneziu pentru toxemia gravidică, deoarece
sărurile de magneziu potenţează blocul neuromuscular. Prin urmare, la aceste paciente, doza de
rocuroniu trebuie redusă şi ajustată în funcţie de răspunsul muscular la stimularea unică.
Copii şi adolescenţi:
La nou-născuţi (0-28 zile), sugari (28 zile până la 3 luni), copii mici (> 3 luni până la 2 ani), copii
(2-11 ani) şi adolescenţi (12 până la 17 ani), doza recomandată pentru intubaţie în timpul anesteziei
de rutină şi doza de întreţinere sunt similare cu cele recomandate la adulţi. Totuşi, durata de acţiune a
unei doze unice pentru intubare va fi mai lungă la nou-născuţi şi sugari decât la copii (vezi pct. 5.1).
În pediatrie, vitezele de perfuzare pentru perfuzia continuă sunt aceleaşi ca la adulţi, cu excepţia
copiilor. Pentru copii, pot fi necesare viteze de perfuzare mai mari.
Prin urmare, la copii se recomandă aceleaşi viteze de perfuzare iniţiale ca pentru adulţi şi acestea
trebuie ajustate astfel încât, în timpul procedurii, să se menţină amplitudinea răspunsului muscular la
3
stimulare unică la 10% din cea a stimulării unice de control sau să se menţină 1-2 răspunsuri la o serie
de patru stimulări.
Experienţa cu bromură de rocuroniu în inducţia cu secvenţă rapidă la copii şi adolescenţi este limitată.
Prin urmare, bromura de rocuroniu nu este recomandată pentru a facilita condiţiile de intubaţie
traheală în timpul inducerii anesteziei în secvenţă rapidă, la copii şi adolescenţi.
Doze utilizate la vârstnici şi la pacienţi cu afecţiuni hepatice şi/sau ale căilor biliare şi/sau cu
insuficienţă renală:
Doza standard pentru intubaţie la vârstnici şi la pacienţi cu afecţiuni hepatice şi/sau ale căilor biliare
şi/sau cu insuficienţă renală în timpul anesteziei de rutină este de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg.
Pentru inducerea anesteziei în secvenţă rapidă la pacienţi la care se aşteaptă o acţiune prelungită,
trebuie avută în vedere o doză de 0,6 mg/kg, deşi condiţiile corespunzătoare pentru intubaţia traheală
nu pot fi obţinute la 90 de secunde după administrarea bromurii de rocuroniu. Independent de tehnica
de anestezie utilizată, doza de întreţinere recomandată pentru aceşti pacienţi este de 0,075-0,1 mg
bromură de rocuroniu/kg şi viteza de perfuzare este de 0,3-0,4 mg/kg şi oră (vezi şi Perfuzie continuă).
Doze utilizate la pacienţi supraponderali şi obezi:
În cazul utilizării la pacienţi supraponderali sau obezi (definiţi ca pacienţi cu o greutate corporală cu
30% sau mai mult peste greutatea ideală), dozele trebuie reduse având în vedere masa musculară.
Proceduri de terapie intensivă
Intubaţie traheală
Pentru intubaţie traheală, se utilizează dozele descrise anterior pentru intervenţiile chirurgicale.
Mod de administrare
Bromura de rocuroniu se administrează intravenos (i.v.), fie injectată în bolus, fie în perfuzie continuă
(pentru informaţii suplimentare, vezi pct. 6.6).
4.3 Contraindicaţii
Bromura de rocuroniu este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la bromura de rocuroniu sau
la ionul bromură sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Bromura de rocuroniu trebuie administrată numai de către personalul medical cu experienţă în
utilizarea medicamentelor blocante neuromusculare. Aparatura corespunzătoare şi personalul necesar
pentru intubaţie endotraheală şi ventilaţie artificială trebuie să fie disponibile pentru o intervenţie
imediată.
Întrucât bromura de rocuroniu determină paralizia musculaturii respiratorii, se va asigura ventilaţia
asistată la pacienţii trataţi cu acest medicament, până la restabilirea respiraţiei spontane eficiente.
Similar tuturor medicamentelor blocante neuromusculare, este importantă anticiparea dificultăţilor de
intubaţie, mai ales când aceste medicamente sunt utilizate în cadrul unei tehnici de inducere a
anesteziei cu secvenţă rapidă.
Similar altor medicamente blocante neuromusculare, s-a raportat fenomenul de curarizare reziduală
pentru rocuroniu. Pentru a preveni complicaţiile determinate de curarizarea reziduală, se recomandă
extubarea pacientului numai după o suficientă remitere a blocului neuromuscular. Trebuie luaţi în
considerare şi alţi factori care pot determina curarizare reziduală după extubaţie, în faza post-
operatorie (cum sunt, interacţiunile medicamentoase sau starea pacientului). Dacă nu este utilizat ca o
componentă a practicii clinice standardizate, trebuie avută în vedere utilizarea unui medicament pentru
trezire, (cum ar fi sugammadex sau inhibitori ai acetilcolinesterazei), în special în cazurile în care
probabilitatea de apariţie a fenomenului de curarizare reziduală este mai mare.
4
Înainte de a părăsi sala de operaţie după anestezie, medicul trebuie să se asigure că pacientul respiră
spontan, profund şi regulat.
După administrarea medicamentelor blocante neuromusculare, pot apărea reacţii anafilactice (vezi mai
sus). Trebuie luate întotdeauna măsuri pentru tratarea acestor reacţii. Mai ales în cazul unor
antecedente de reacţii anafilactice la medicamente blocante neuromusculare, trebuie luate precauţii
speciale, deoarece au fost raportate reacţii alergice încrucişate la medicamente din această grupă
terapeutică.
Doze mai mari de 0,9 mg bromură de rocuroniu/kg pot determina creşterea frecvenţei cardiace; acest
efect poate contracara bradicardia determinată de alte medicamente anestezice sau prin stimulare
vagală.
În general, s-a observat paralizie şi/sau slăbiciune musculară prelungită, după utilizarea de lungă
durată a medicamentelor blocante neuromusculare în unităţile de terapie intensivă. Pentru a preveni o
posibilă prelungire a blocului neuromuscular şi/sau supradozajul, se recomandă cu insistenţă
monitorizarea transmisiei neuromusculare pe întreaga perioadă de utilizare a medicamentelor blocante
neuromusculare. În plus, pacientului trebuie să i se administreze medicamente analgezice şi sedative
adecvate. Mai mult, medicamentele blocante neuromusculare trebuie dozate în funcţie de efectul
individual al pacientului. Administrarea trebuie efectuată de medici cu experienţă, familiarizaţi cu
efectele acestor medicamente şi cu tehnicile corespunzătoare de monitorizare neuromusculară sau sub
îndrumarea unor astfel de medici.
Deoarece bromura de rocuroniu este întotdeauna utilizată împreună cu alte medicamente şi ţinând cont
de faptul că este posibil ca în timpul anesteziei să apară hipertermia malignă, chiar în absenţa unor
factori declanşatori cunoscuţi, medicii trebuie să cunoască semnele precoce, diagnosticul de
confirmare şi tratamentul hipertermiei maligne, înainte de începerea oricărei anestezii. Studiile la
animale au arătat că bromura de rocuroniu nu este un factor declanşator al hipertermiei maligne.
S-a raportat în mod regulat miopatie după administrarea pe termen lung în terapia intensivă a altor
blocante neuromusculare antidepolarizante, în asociere cu tratamentul cu corticosteroizi. Prin urmare,
în cazul pacinţilor cărora li se administrează atât medicamente blocante neuromusculare, cât şi
corticosteroizi, perioada de administrare a medicamentului blocant neuromuscular trebuie redusă cât
se poate de mult.
Rocuroniu trebuie administrat numai după revenirea completă din blocul neuromuscular determinat de
suxametoniu.
Următoarele afecţiuni pot influenţa farmacocinetica şi/sau farmacodinamia bromurii de
rocuroniu:
Afecţiuni hepatice şi/sau ale căilor biliare şi insuficienţă renală
Bromura de rocuroniu se excretă în urină şi bilă. De aceea, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
afecţiuni hepatice şi/sau biliare semnificative clinic şi/sau insuficienţă renală. La aceste grupe de
pacienţi, s-a observat prelungirea efectului la doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg.
Timp de persistenţă în circulaţie prelungit
Afecţiunile asociate cu un timp de persistenţă în circulaţie prelungit, cum sunt afecţiunile
cardiovasculare, vârsta înaintată şi stările edematoase, care determină un volum de distribuţie crescut,
pot contribui la întârzierea instalării acţiunii medicamentului. Durata de acţiune poate fi, de asemenea,
prelungită, ca urmare a reducerii clearance-ului plasmatic.
Afecţiuni neuromusculare
Similar altor medicamente blocante neuromusculare, bromura de rocuroniu trebuie utilizată cu
precauţie deosebită la pacienţii care au boală neuromusculară sau după poliomielită, deoarece
răspunsul la medicamentele blocante neuromusculare poate fi considerabil alterat în aceste cazuri.
Mărimea şi tipul acestei alterări poate varia foarte mult. La pacienţii cu miastenia gravis sau cu
5
sindrom miastenic (Eaton-Lambert), doze mici de bromură de rocuroniu pot avea efecte marcate şi
doza de bromură de rocuroniu trebuie ajustată în funcţie de răspuns.
Hipotermie
În cursul intervenţiilor chirurgicale efectuate în condiţii de hipotermie, efectul blocant neuromuscular
al bromurii de rocuroniu este crescut şi acţiunea este prelungită.
Obezitate
Similar altor medicamente blocante neuromusculare, administrarea bromurii de rocuroniu la pacienţi
obezi poate determina o acţiune prelungită şi o întârziere a trezirii spontane din anestezie, dacă dozele
administrate sunt calculate în funcţie de greutatea corporală reală.
Arsuri
Este cunoscut faptul că pacienţii cu arsuri dezvoltă rezistenţă la medicamentele blocante
neuromusculare antidepolarizante. Se recomandă ajustarea dozelor în funcţie de răspuns.
Afecţiuni care pot potenţa efectele bromurii de rocuroniu
Hipokaliemie (de exemplu, după vărsături severe, diaree sau tratament cu diuretice),
hipermagneziemie, hipocalcemie (după transfuzii masive), hipoproteinemie, deshidratare, acidoză,
hipercapnie şi caşexie.
Prin urmare, dezechilibrele electrolitice severe, modificarea pH-ului sanguin sau deshidratarea trebuie
corectate, când este posibil.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pentru o doză, adică practic „nu conţine
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S-a observat că următoarele medicamente influenţează mărimea şi/sau durata efectului
medicamentelor blocante neuromusculare antidepolarizante:
Efectele altor medicamente asupra bromurii de rocuroniu:
Efect crescut:
Anestezicele halogenate volatile potenţează blocul neuromuscular indus de bromura de
rocuroniu. Efectul devine vizibil numai la dozele de întreţinere (vezi pct. 4.2). Reversia blocului
neuromuscular cu inhibitori ai acetilcolinesterazei poate fi, de asemenea, inhibată.
După intubarea cu suxametoniu (vezi pct. 4.4)
Doze mari de: tiopental, metohexital, ketamină, fentanil, gama-hidroxibutirat, etomidat şi
propofol
Alte medicamente blocante neuromusculare antidepolarizante
Administrarea anterioară a suxametoniului (vezi pct. 4.4)
Administrarea concomitentă, de lungă durată, a corticosteroizilor şi a bromurii de rocuroniu în
unităţile de terapie intensivă poate determina o prelungire a blocului neuromuscular sau
miopatie (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Alte medicamente:
- antibiotice: aminoglicozide, lincosamide (de exemplu, lincomicină şi clindamicină), antibiotice
polipeptidice, antibiotice acilaminopeniciline, tetracicline, doze mari de metronidazol.
- diuretice, tiamină, medicamente inhibitoare ale MAO, chinidină şi izomerul său - chinină,
protamină, blocante adrenergice
- săruri de magneziu, medicamente blocante ale canalelor de calciu, săruri de litiu, anestezice
locale (lidocaină administrată intravenos, bupivacaină administrată epidural) şi administrarea
acută a fenitoinei sau a medicamentelor β-blocante.
6
S-a raportat recurarizare după administrarea post-operatorie a: antibioticelor aminoglicozidice,
lincosamidice, polipeptidice şi a acilaminopenicilinelor, chinidinei, chininei şi sărurilor de magneziu
(vezi pct. 4.4).
Efect redus:
Neostigmină, edrofoniu, piridostigmină, derivaţi ai aminopiridinei
Administrare anterioară cronică de corticosteroizi, fenitoină sau carbamazepină
Noradrenalină, azatioprină (numai efect tranzitoriu şi limitat), teofilină, clorură de calciu,
clorură de potasiu
Inhibitori ai proteazei (gabexate, ulinastatin).
Efect variabil:
Administrarea altor medicamente blocante neuromusculare antidepolarizante în asociere cu
bromura de rocuroniu poate determina atenuarea sau potenţarea blocului neuromuscular, în
funcţie de ordinea administrării acestora şi de medicamentul blocant neuromuscular utilizat.
Administrarea suxametoniului după administrarea bromurii de rocuroniu poate potenţa sau
diminua efectul blocant neuromuscular al bromurii de rocuroniu.
Efectul determinat de bromura de rocuroniu asupra altor medicamente:
Asocierea bromurii de rocuroniu cu lidocaina poate determina o instalare mai rapidă a efectului
lidocainei.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost efectuate studii, oficiale, de interacţiune. Interacţiunile menţionate mai sus pentru adulţi şi
atenţionările şi precauţiile speciale pentru utilizare valabile în cazul acestora (vezi pct. 4.4) trebuie
luate în considerare şi la copii şi adolescenţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date clinice cu privire la expunerea la bromură de rocuroniu în timpul sarcinii.
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale. Sunt necesare măsuri de precauţie atunci când
se prescrie bromura de rocuroniu la femeile gravide.
Operaţia cezariană
În cazul pacientelor supuse operaţiei cezariană, bromura de rocuroniu poate fi utilizată ca şi
componentă a unei tehnici de inducţie cu secvenţă rapidă, atât timp cât nu se anticipează dificultăţi
privind intubarea şi se administrează o doză suficientă de anestezic sau urmează intubării facilitate de
suxametoniu. S-a dovedit faptul că administrarea unor doze de bromură de rocuroniu de 0,6 mg/kg în
cazul pacientelor supuse operaţiei cezariană este sigură. Bromura de rocuroniu nu influenţează scorul
Apgar, tonusul muscular fetal sau adaptarea cardiorespiratorie. Probele de sânge recoltate din cordonul
ombilical au arătat că traversarea barierei feto-placentare de către bromura de rocuroniu este limitată,
iar aceasta nu conduce la apariţia unor efecte adverse evidente clinic la nou-născut.
Nota 1: doze de 1,0 mg/kg au fost investigate în timpul inducţiei anesteziei în secvenţă rapidă, dar nu
la paciente supuse operaţiei cezariană. Prin urmare, la această grupă de pacienţi se recomandă numai
doza de 0,6 mg/kg.
Nota 2: reversia blocului neuromuscular indus de medicamente blocante neuromusculare poate fi
inhibată sau nesatisfăcătoare la pacientele care au primit săruri de magneziu pentru toxemia gravidică,
deoarece sărurile de magneziu potenţează blocul neuromuscular. Prin urmare, la aceste paciente, doza
de rocuroniu trebuie redusă şi ajustată în funcţie de răspunsul muscular la stimularea unică.
Alăptarea
Nu se ştie dacă bromura de rocuroniu este excretată în laptele matern uman. Studiile la animale au
evidenţiat cantităţi nesemnificative de bromură de rocuroniu în laptele matern. Bromura de rocuroniu
7
trebuie administrată femeilor care alăptează numai atunci când medicul specialist apreciază că
beneficiile terapeutice depăşesc riscurile.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Întrucât bromura de rocuroniu este utilizată ca adjuvant în anestezia generală, trebuie luate măsurile de
precauţie obişnuite după o anestezie generală, pentru pacienţii din ambulator.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse care apar cel mai frecvent includ durere/reacţie la locul de injectare, modificări ale
semnelor vitale şi prelungirea blocului neuromuscular. Reacţiile adverse grave raportate cel mai
frecvent în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă sunt “reacţii anafilactice şi anafilactoide” şi
simptomele asociate. A se vedea, de asemenea, explicaţiile din tabelul de mai jos.
Clasificarea MedDRA pe
aparate, sisteme şi organe Termenul preferat
1
Mai puţin
frecvente/rare 2
(1/10 000) Foarte rare (<1/10 000) Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale sistemului
imunitar Hipersensibilitate
Reacţie anafilactică
Reacţie anafilactoidă
Şoc anafilactic
Şoc anafilactoid
Tulburări ale sistemului
nervos Paralizie flască
Tulburări cardiace Tahicardie
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Colaps circulator şi şoc
Hiperemie facială
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale Bronhospasm Apnee
Insuficienţă
respiratorie
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Angioedem
Urticarie
Erupţie cutanată
tranzitorie
Erupţie cutanată
tranzitorie eritematoasă
Prurit
Exantem
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Hipotonie musculară3
Miopatie steroidăEroare!
Marcaj în document nedefinit.
1 Frecvenţele sunt estimări provenite din rapoartele de supraveghere după punerea pe piaţă şi din datele din
literatura generală
2 Datele provenite din supravegherea după punerea pe piaţă nu pot furniza cifre exacte privind incidenţa. Din
acest motiv, frecvenţele de raportare au fost împărţite în două categorii şi nu în cinci.
3 După utilizarea pe termen lung în unităţile de terapie intensivă.
8
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Lipsa eficacităţii
medicamentului
Scăderea eficacităţii
medicamentului/
răspunsului terapeutic
Creşterea eficacităţii
medicamentului/
răspunsului terapeutic
Durere la locul de
injectare
Reacţie la locul de
injectare Edem facial
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate
Bloc neuromuscular
prelungit
Revenire întârziată din
anestezie Complicaţii la nivelul
căilor respiratorii
provocate de anestezie
Versiune MedDRA 8.1
Reacţie anafilactică
Deşi foarte rare, au fost raportate reacţii anafilactice severe la medicamentele blocante
neuromusculare, inclusiv bromura de rocuroniu. Reacţiile anafilactice/anafilactoide sunt:
bronhospasm, modificări cardiovasculare (de exemplu, hipotensiune arterială, tahicardie, colaps
circulator - şoc) şi modificări cutanate (de exemplu, angioedem, urticarie). În unele cazuri, aceste
reacţii adverse au fost letale. Ţinând cont de posibila severitate a acestor reacţii, trebuie avut
întotdeauna în vedere că ele pot să apară şi trebuie luate măsurile de precauţie necesare.
Reacţii la locul de injectare
În timpul inducerii anesteziei în secvenţă rapidă, s-a raportat durere la nivelul locului de injectare mai
ales când pacientul nu şi-a pierdut complet conştienţa şi, în special, când s-a folosit propofol pentru
inducerea anesteziei. În studii clinice, durerea la nivelul locului de injectare a fost observată la 16%
din pacienţii supuşi anesteziei cu inducţie în secvenţă rapidă cu propofol şi la mai puţin de 0,5% din
pacienţii supuşi anesteziei cu inducţie în secvenţă rapidă cu fentanil sau tiopental.
Concentraţii plasmatice crescute ale histaminei
Întrucât se cunoaşte că medicamentele blocante neuromusculare pot induce eliberarea histaminei atât
la nivel local, la locul de injectare, cât şi sistemic, posibila apariţie a pruritului şi a reacţiilor
eritematoase la locul de injectare şi/sau a reacţiilor histaminice generalizate (anafilactoide), (vezi, de
asemenea, informaţiile privind reacţiile anafilactice), cum sunt bronhospasm şi modificări
cardiovasculare, de exemplu, hipotensiune arterială şi tahicardie, trebuie avute întotdeauna în vedere
când se administrează aceste medicamente. Erupţia cutanată tranzitorie, exantemul, urticaria,
bronhospasmul şi hipotensiunea arterială au fost raportate foarte rar la pacienţii cărora li s-a
administrat bromură de rocuroniu.
În studii clinice, s-a observat numai o creştere uşoară a concentraţilor plasmatice ale histaminei, după
administrarea rapidă, în bolus, a 0,3-0,9 mg bromură de rocuroniu/kg.
Bloc neuromuscular prelungit
Cea mai frecventă reacţie adversă întâlnită la grupa medicamentelor blocante neuromusculare
antidepolarizante constă într-o prelungire a acţiunii farmacologice a medicamentului, dincolo de
intervalul de timp necesar. Aceasta poate varia de la hipotonie musculară până la paralizie musculară
profundă şi prelungită, care determină insuficienţă respiratorie sau apnee.
Miopatie
Miopatia a fost raportată după utilizarea în unităţile de terapie intensivă a mai multor medicamente
blocante neuromusculare în asociere cu corticosteroizi (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
9
O meta-analiză a 11 studii clinice efectuate la copii şi adolescenţi (n=704) cu bromură de rocuroniu
(pâna la 1 mg/kg) a demonstrat faptul că tahicardia a fost identificată ca reacţie adversă la
medicament, cu o frecvenţă de 1,4 %.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.
Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată
prin intermediul sistemului național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a
Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj şi bloc neuromuscular prelungit, se continuă ventilarea mecanică şi sedarea
pacientului. Există două opţiuni pentru reversia blocului neuromuscular: (1) La adulţi, se poate utiliza
sugammadex pentru reversia blocului intens şi profund. Doza de sugammadex care trebuie
administrată depinde de gradul blocului neuromuscular. (2) Odată ce începe trezirea spontană din
anestezie, trebuie administrat un inhibitor de acetilcolinesterază (de exemplu, neostigmină, edrofoniu,
piridostigmină) sau sugammadex în doze adecvate. Atunci când nu se reuşeşte îndepărtarea efectelor
neuromusculare ale bromurii de rocuroniu prin administrarea unui inhibitor de acetilcolinesterază,
trebuie continuată ventilaţia până la reluarea respiraţiei spontane. Administrarea inhibitorilor de
acetilcolinesterază în doze repetate poate fi periculoasă.
În studii la animale, administrarea a până la o doză cumulativă de 750 x DE
90 (135 mg/kg corp) nu a
determinat deprimare severă a funcţiei cardiovasculare, susceptibilă să conducă în final la colaps
cardiac.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: miorelaxante, miorelaxante periferice, alţi derivaţi cuaternari de amoniu,
codul ATC: M03AC09
Farmacodinamie
Bromura de rocuroniu este un medicament blocant neuromuscular antidepolarizant al cărui efect se
instalează rapid şi are o durată de acţiune medie, posedând toate acţiunile farmacologice caracteristice
acestei clase terapeutice (curarizante). Aceasta acţionează în competiţie la nivelul receptorilor
colinergici nicotinici din placa motorie. Această acţiune este antagonizată de inhibitori ai
acetilcolinesterazei, cum sunt neostigmina, edrofoniu şi piridostigmina.
DE
90 (doza necesară pentru a produce o deprimare cu 90% a răspunsului măsurat prin contracţia
policelui, ca urmare a stimulării nervului ulnar) în timpul unei anestezii echilibrate este de aproximativ
0,3 mg/kg.
Practica curentă
La aproape toţi pacienţii, se obţin condiţiile adecvate pentru intubaţie traheală într-un interval de 60 de
secunde de la administrarea intravenoasă a unei doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg (2 x DE
90
sub anestezie echilibrată). La 80% din aceşti pacienţi, condiţiile de intubaţie sunt considerate
excelente. Într-un interval de 2 minute, se obţine o paralizie musculară generalizată, care este adecvată
oricărui tip de intervenţie chirurgicală. Durata acţiunii clinice (timpul necesar pentru revenirea
spontană la 25% din amplitudinea răspunsului muscular la stimularea unică de control) la această doză
este de 30-40 minute. Durata totală de acţiune (timpul necesar pentru revenirea spontană la 90% din
amplitudinea răspunsului muscular la stimularea unică de control) este de 50 de minute. Timpul mediu
necesar pentru revenirea spontană a răspunsului muscular la stimulare unică la 25-75% (indice de
revenire) este de 14 minute, după administrarea unei doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg, în
bolus intravenos.
10
La doze mai mici, de 0,3-0,45 mg bromură de rocuroniu/kg (1-1½ x 2 x DE90), efectul se instalează
mai lent şi are o durată de acţiune mai scurtă (13-26 minute). Administrarea unei doze de 0,45 mg
bromură de rocuroniu/kg asigură condiţii de intubaţie acceptabile, după 90 de secunde.
Intubaţia de urgenţă
În timpul inducerii anesteziei în secvenţă rapidă sub anestezie cu propofol sau fentanil/tiopental, se
obţin condiţii corespunzătoare de intubaţie în 60 de secunde, la 93% şi, respectiv 96% din pacienţi,
după administrarea unei doze de 1,0 mg bromură de rocuroniu/kg. La 70% dintre aceştia, condiţiile de
intubaţie sunt considerate excelente. Durata de acţiune clinică pentru această doză se apropie de o oră,
moment în care se poate efectua revenirea din blocul neuromuscular, în condiţii de siguranţă.
După administrarea unei doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg, se obţin condiţii corespunzătoare
de intubaţie, în 60 de secunde, la 81% şi, respectiv 75% din pacienţii care suportă o tehnică de
intubaţie în secvenţă rapidă cu propofol, respectiv cu fentanil/tiopental.
La dozele mai mari de 1,0 mg bromură de rocuroniu/kg, condiţiile de intubaţie nu sunt îmbunătăţite
apreciabil; totuşi, durata de acţiune va fi prelungită. Doze mai mari de 4 x DE
90 nu au fost studiate.
Terapie intensivă
Utilizarea rocuroniu în unităţile de terapie intensivă a fost investigată în două studii clinice deschise.
În total, 95 de pacienţi au fost trataţi cu o doză iniţială de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg, urmată de
o perfuzie continuă cu 0,2-0,5 mg/kg şi oră în prima oră de administrare, imediat după revenirea
amplitudinii răspunsului la stimularea unică la 10% sau la reapariţia a 1-2 răspunsuri pentru o serie de
patru stimulări (SPS). Dozele au fost ajustate individual. În orele următoare, dozele au fost reduse sub
monitorizarea regulată a stimulării de tip SPS. A fost investigată administrarea pe o perioadă de până
la 7 zile.
S-a obţinut un bloc neuromuscular adecvat, dar s-a observat o mare variabilitate inter-individuală a
vitezelor de perfuzare orare şi o prelungire a revenirii din blocul neuromuscular.
Timpul de revenire a raportului seriei de patru stimulări la valoarea de 0,7 nu depinde în mod
semnificativ de durata totală a perfuziei cu rocuroniu. După o perfuzare continuă cu durata de 20 de
ore sau mai mult, timpul mediu (intervalul) dintre revenirea T
2 la seria de patru stimulări şi revenirea
raportului seriei de patru stimulări la valoarea de 0,7 variază între 0,8 şi 12,5 ore, la pacienţi fără
insuficienţă multiplă de organ şi între 1,2 şi 25,5 ore, la pacienţi cu insuficienţă multiplă de organ.
Grupe speciale de pacienţi
Durata de acţiune a dozelor de întreţinere de 0,15 mg bromură de rocuroniu/kg poate fi puţin crescută
sub anestezie cu enfluran şi isofluran, la vârstnici şi la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau renale
(aproximativ 20 de minute), comparativ cu pacienţii fără tulburări funcţionale la nivelul organelor
excretoare, care suportă o anestezie intravenoasă (aproximativ 13 minute). Nu au fost observate efecte
cumulative (creşterea progresivă a duratei de acţiune), la administrarea repetată a dozelor de
întreţinere recomandate.
Copii şi adolescenţi
Timpul mediu de apariţie a efectelor la sugari, copii mici şi copii, la o doză de intubare de 0,6 mg/kg
este puţin mai scurt decât la adulţi. Comparaţia în cadrul grupelor de vârstă a arătat că timpul mediu de
instalare a efectului la nou-născuţi şi adolescenţi (1 minut) este puţin mai lung decât la sugari, copii
mici şi copii (0,4, 0,6 şi , respectiv, 0,8 minute). Durata de relaxare şi timpul până la recuperare sunt
mai scurte la copii, comparativ cu sugari şi adulţi. O comparaţie în cadrul grupelor de vârstă la copii şi
adolescenţi a demonstrat faptul că timpul mediu până la reapariţia T
3 a fost prelungit la nou-născuţi şi
sugari (56,7 şi, respectiv, 60,7 minute), comparativ cu copii mici, copii şi adolescenţi (45,3, 37,6 şi,
respectiv, 42,9 minute).
Timpul mediu (AS) până la instalarea efectului şi durata clinică după administrarea unei doze iniţiale
de intubare de 0,6 mg rocuroniu/kg
* în timpul anesteziei cu sevofluran/oxid de azot şi izofluran/oxid
de azot (menţinere) (copii şi adolescenţi)
Timpul până la blocul maxim ** Timpul până la reapariţia T
3 **
11
(min) (min)
Nou-născuti (0-27 zile)
n=10 0,98 (0,62) 56,69 (37,04)
n=9
Sugari (28 zile-3 luni)
n=11 0,44 (0,19)
n=10 60,71 (16,52)
n=11
Copii mici (>3 luni-23 luni)
n=30 0,59 (0,27)
n=28 45,46 (12,94)
n=27
Copii (2-11 ani)
n=34 0,84 (0,29)
n=34 37,58 (11,82)
Adolescenţi (11-17 ani)
n=31 0,98 (0,38) 42,90 (15,83)
n=30
* Doza de rocuroniu administrată în decurs de 5 secunde.
** Calculat de la sfârşitul administrării dozei de rocuronium de intubare
Chirurgie cardiovasculară
La pacienţii care suportă o intervenţie chirurgicală la nivelul aparatului cardiovascular, cele mai
frecvente modificări cardiovasculare observate în timpul instalării blocului maxim, după administrarea
unei doze de 0,6-0,9 mg bromură de rocuroniu/kg, sunt creşterea uşoară şi nesemnificativă clinic a
frecvenţei cardiace, cu până la 9% din valoarea de control şi creşterea tensiunii arteriale medii, cu până
la 16% din valoarea de control.
Antagonişti
Acţiunea bromurii de rocuroniu este antagonizată de administrarea inhibitorilor acetilcolinesterazei,
cum sunt neostigmina, piridostigmina sau edrofoniu.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea intravenoasă, în bolus, a unei doze unice de bromură de rocuroniu, concentraţia
plasmatică parcurge trei faze exponenţiale. La adulţi sănătoşi, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare este de 73 (66-80) minute, volumul (aparent) de distribuţie la starea de echilibru este de
203 (193-214) ml/kg şi clearance-ul plasmatic este de 3,7 (3,5-3,9) ml/kg şi min.
La vârstnici şi la pacienţi cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic este uşor scăzut, comparativ cu
pacienţii tineri cu funcţie renală normală. La pacienţii cu afecţiuni hepatice, timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit cu 30 de minute şi clearance-ului plasmatic
mediu este redus cu 1 ml/kg şi min (vezi, de asemenea, pct. 4.2).
Cînd se administrează în perfuzie continuă timp de 20 de ore sau mai mult pentru a facilita ventilaţia
mecanică, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi volumul (aparent) mediu de
distribuţie la starea de echilibru sunt crescute. Studiile clinice controlate au evidenţiat o mare
variabilitate inter-individuală, legată de natura şi extinderea insuficienţei (multiple) de organ şi de
caracteristicile individuale ale pacientului. La pacienţii cu insuficienţă multiplă de organ, s-au
determinat timpul mediu (±AS) de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 21,5 (±3,3) ore, volumul
(aparent) de distribuţie la starea de echilibru de 1,5 (±0,8) l/kg şi clearance-ul plasmatic de 2,1 (±0,8)
ml/kg şi min.
Bromura de rocuroniu se excretă în urină şi bilă. Excreţia urinară este de aproximativ 40%, în 12-24
ore. După injectarea unei doze de bromură de rocuroniu marcată radioactiv, excreţia substanţei
marcate radioactiv este de 47% în urină şi 43% în materiile fecale, după 9 zile. Aproximativ 50% din
doză se excretă sub formă nemodificată. Nu au fost detectaţi metaboliţi, în plasmă.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica bromurii de rocuroniu la pacienţii copii şi adolescenţi (n=146) cu vârste cuprinse
între 0 şi 17 ani a fost evaluată utilizând o analiză populaţională a seturilor de date farmacocinetice
centralizate din două studii clinice sub anestezie cu sevofluran (de inducţie) şi izofluran/oxid de azot
(de menţinere). Toţi parametrii farmacocinetici sunt direct proporţionali cu greutatea corporală, fapt
ilustrat printr-un clearance similar (l•oră
-1•kg-1). Volumul de distribuţie (l•kg-1) şi timpul de
12
înjumătăţire plasmatică al fazei de eliminare (ore) au scăzut cu vârsta (ani). Parametrii farmacocinetici
ai pacienţilor copii şi adolescenţi reprezentativi pentru fiecare grupă de vârstă sunt prezentaţi mai jos:
Parametrii FC estimaţi ai bromurii de rocuroniu la pacienţi copii şi adolescenţi reprezentativi, pe
grupe de vârstă, în timpul anesteziei cu sevofluran şi oxid de azot (de inducţie) şi izofluran/oxid de
azot (de menţinere)
Parametrii FC Intervalul de vârstă a pacienţilor
Nou-născuţi la
termen
(0-27 zile) Sugari
(28 zile-
2 luni) Copii mici
(3-23 luni) Copii
(2-11 ani) Adolescenţi
(11-17 ani)
Cl (l/kg şi oră) 0,31 (0,07) 0,30 (0,08) 0,33 (0,10) 0,35 (0,09) 0,29 (0,14)
Volumul de
distribuţie
(l/kg) 0,42 (0,06) 0,31 (0,03) 0,23 (0,03) 0,18 (0,02) 0,18 (0,01)
T1/2β (ore) 1,1 (0,2) 0,9 (0,3) 0,8 (0,2) 0,7 (0,2) 0,8 (0,3)
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcţiei
de reproducere şi genotoxicitatea.
Nu au fost efectuate studii pentru evaluarea potenţialului carcinogen al bromurii de rocuroniu.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Apă pentru preparate injectabile
Acid acetic glacial (pentru ajustarea pH-ului)
Clorură de sodiu
Acetat de sodiu trihidrat
6.2 Incompatibilităţi
Au fost evidenţiate incompatibilităţi fizice la adăugarea bromurii de rocuroniu la soluţii care conţin
următoarele substanţe active: amfotericină, amoxicilină, azatioprină, cefazolină, cloxacilină,
dexametazonă, diazepam, enoximonă, eritromicină, famotidină, furosemid, succinat sodic de
hidrocortizon, insulină, intralipid, metohexital, metilprednisolon, succinat sodic de prednisolon,
tiopental, trimetoprim şi vancomicină.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon sigilat: 3 ani
Flacon desigilat: Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschiderea flaconului.
După diluare:
Stabilitatea fizico-chimică în utilizare a soluţiei care conţine 5,0 mg/ml, respectiv 0,1 mg/ml (diluată
cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) şi glucoză 50 mg/ml (5%)) a fost
demonstrată pentru 24 de ore, la temperatura camerei, expusă la lumină artificială, în ambalaj din
sticlă, PE şi PVC.
13
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă medicamentul nu este
utilizat imediat, durata şi condiţiile de păstrare în utilizare anterior administrării devin
responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 de ore, la temperaturi de
2 C -8C, exceptând cazurile când diluarea s-a efectuat în condiţii aseptice validate şi controlate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2
oC-8oC).
Păstrare în afara frigiderului:
Rocuronium Kabi poate fi păstrat, de asemenea, în afara frigiderului, la temperaturi de până la 30oC,
timp de maximum 12 săptămâni, după care trebuie aruncat. Dacă a fost păstrat în afara frigiderului,
medicamentul nu trebuie reintrodus în frigider. Perioada de păstrare nu trebuie să depăşească perioada
de valabilitate.
Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă incoloră tip I, cu dop din cauciuc clorobutilic şi capac din aluminiu. Flaconul conţine
2,5 ml, 5 ml şi respectiv 10 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Mărimile de ambalaj:
Cutie cu 5 flacoane a câte 2,5 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane a câte 2,5 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 5 flacoane a câte 5 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane a câte 5 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 5 flacoane a câte 10 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane a câte 10 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Toate soluţiile neutilizate trebuie aruncate.
Soluţia trebuie inspectată vizual, înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluţii limpezi, care nu
conţin impurităţi.
Rocuronium Kabi este compatibil cu: soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) şi soluţia
perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).
Dacă bromura de rocuroniu este administrată prin aceeaşi linie de perfuzare cu alte medicamente, este
important ca linia de perfuzare să fie spălată corespunzător (de exemplu, cu soluţie perfuzabilă de
clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)) între administrarea bromurii de rocuroniu şi administrarea
medicamentelor pentru care s-a demonstrat incompatibilitatea cu bromura de rocuroniu sau pentru care
compatibilitatea cu bromura de rocuroniu nu a fost stabilită.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Braşov
14
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4560/2012/01-06
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2012
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
