GABAGAMMA 800 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
G abagamma 600 mg comprimate filmate
Gabagamma 800 m g comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat de 600 mg conţine gabapentină 600 mg.
Fiecare comprimat filmat de 800 mg conţine gabapentină 800 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: l ecitină din soia 0 ,64 mg.
Excipi enți cu efect cunoscut: lecitină din soia 0,84 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate albe, în formă de capsule, cu un logo (600) marcat pe una din feţe.
Comprimatele filmate albe, în formă de capsule.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără
generalizare secundară, la adulţi , adolescenţi şi copii cu vârsta de minimum 6 ani (vezi pct. 5.1).
Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare
secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minimum 12 ani.
Tratamentul durerii neuropate periferice
Gabapentina este i ndicată în tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice , cum sunt durerea
din cadrul neuropati ei diabetic e şi nevralgia post -herpetică la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
P entru toate indicaţiile , în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei,
pentru iniţierea tratamentului , recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minimum 12 ani.
Recomandările privind schema terapeutică la copii cu vârsta sub 12 ani sunt menţionate într-un alt
paragraf a l acestui punct.
2
Tabelul 1
SCHEMA TERAPEUTICĂ - STABILIREA TREPTATĂ A DOZEI
INIŢIALE
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
300 mg odată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi
Întreruperea tratamentului cu gabapentină
În concordanţă cu practicile clinice curente, dacă tratamentul cu gabapentină trebuie întrerupt, se
recomandă ca acest lucru să se facă treptat , pe durata unei perioade de minimum o săptămână,
indiferent de indicaţie.
Epilepsia
Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Schema terapeutică este stabilită de
către medicul curant în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi eficacitatea tratamentului.
Adulţi şi adolescenţi:
În studiile clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg pe zi. Tratament ul poate fi
iniţiat prin stabilirea treptată a dozei , aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administr area a 300
mg de trei ori pe zi (TID) în Ziua 1. Ulterior, pe baza răspunsului individual al pacientului şi a
tolerabilităţii acestuia, doza poate f i mărită în continuare cu câte 300 mg pe zi, la interval de 2- 3 zile,
până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai
lentă a dozei de gabapentină.
Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea
dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de
3 săptămâni în total. În cadrul studiilor clinice deschise, de lungă durată, au fost bine tolerate doze de
până la 4800 mg pe zi.
Doza zilnică totală trebuie divizată în trei prize, iar intervalul de timp maxim dintre doze nu trebuie să
depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.
Copii cu vârst a de minimum 6 ani:
Doza iniţială este cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg pe zi şi doza eficace este atinsă prin creşterea treptată a
dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile . Doza eficace de gabapentină la copiii cu
vârsta de minimum 6 ani este de 25 – 30 mg/kg şi zi. În cadrul unui studiu clinic de lungă durată au
fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi zi . Doza totală zilnică trebuie să fie divizată în trei prize
egale, intervalul maxim dintre doze netrebuind să depăşească 12 ore.
Nu este necesară monitorizarea conc entraţiilor plasmatice de gabapentină pentru a se optimiza terapia
cu acest medicament . Mai mult, gabapentina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente
antiepileptice ; administrarea în asociere nu influenţează concentraţiile plasmatice de gabapent ină sau
concentraţiile plasmatice ale altor medicamente antiepileptice.
Durerea din neuropatia periferică
Adulţi
Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1. În mod
alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, administrată în trei prize egale. Ulterior, pe baza
răspunsului individual al pacientu lui şi a tolerabilităţii, doza poate fi mărită cu câte 300 mg pe zi, la
interval de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată
stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim de atingere a dozei de 1800 mg pe
zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total , iar pentru
doza de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total.
3
În ceea ce priveşte tratamentul durerii din cadrul neuropatiilor periferice, cum sunt durerea din cadrul
neuropati ei diabetic e periferic e şi nevralgia post -herpetică, în studiile clinice , nu au fost investigate
eficacitatea şi siguranţa gabapentinei pentru perioade de tratament mai lungi de 5 luni. Dacă un pacient
necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni pentru durer ea neuropatică per iferic ă, medicul curant
trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unei terapii suplimentare.
Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice
La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate corporală scăzută, după
transplant de organe etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea de concentraţii
mai mici , fie prin intervale de timp mai lungi între creşter ea dozei.
Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)
La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei , din cauza deteriorării funcţiei ren ale
consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). Somnolenţa, edemul periferic şi astenia pot fi mai frecvente în
cazul acestor pacienţi.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală
Ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu disfuncţie renală, aşa cum este descris în Tabelul 2
şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi
utilizat ă gabapentina, conform următoarelor recomandări de doze.
Tabelul 2
STABILIREA DOZEI DE GABAPENTINĂ LA ADULŢI PE BAZA FUNCŢIEI
RENALE
Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza zilnică totalăa (mg pe zi)
≥80 900-3600
50-79 600-1800
30-49 300-900
15-29 150b-600
<15c 150b-300
a Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei prize. Dozele reduse sunt destinate
pacienţi lor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei <79 ml/min).
b A se administra în doză de 300 mg, la interval de două zile. c Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei <15 ml/min, doza zilnică trebuie redusă proporţional c u
clearance- ul creatininei (de ex emplu, pacienţi lor cu un clearance al creatininei de 7 ,5 ml/min trebuie să
li se administreze o jumătate din doza zilnică utilizată în cazul pacienţilor cu clearance al creatininei
de 15 ml/min).
Utilizarea la pacienţii ca re efectuează şedinţe de hemodializă
Pentru pacienţii anurici, care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu
gabapentină, se recomandă o doză iniţială de încărcare de gabapentină de 300 mg până la 400 mg ,
urmată de administr area de doze de gabapentină de 200 mg până la 300 mg , la fiecare 4 ore de şedinţă
de hemodializă. G abapentina nu trebuie administrată î n zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de
dializă .
Pentru pacienţii cu disfuncţii renale care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de
gabapentină trebuie să se bazeze pe recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se
recomandă o doză suplimentară de 200 mg până la 300 mg , administrată după fiecare patru ore de
şedinţă de h emodializă.
Mod de administrare
Administrare orală.
4
Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente, iar comprimatul trebuie înghiţit întreg , cu o
cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilit ate la substanţa activă, soia, arahide sau la oricare dintre excipienţii prezentaţi la pct.
6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sinucidere/gânduri suicidare sau agravarea stării clinice
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s -au raportat ideaţie
suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta- analize a studiilor clinice randomizate
controlate cu placebo în care s- au utilizat medicamente antiepileptice, s- a evidenţiat un risc uşor
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat
apariţia acestui risc nu este cunoscut , iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca
gabapentina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar.
Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi
comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi
persoanelor care au grijă de aceştia) trebuie s ă li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul
apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Dacă pe parcursul tratamentului cu gabapentină un pacient dezvoltă pancreatită acută, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, între ruperea
bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii cu epilepsie poate precipita apariţia formei clin ice denumite
status epilepticus (vezi pct. 4.2).
Similar altor medicamente antiepileptice, în timpul tratamentului cu gabapentină, unii pacienţi pot
prezenta o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.
Simila r altor medicamente antiepileptice, la pacienţi i care nu prezintă răspuns terapeutic, trataţi cu mai
mult de un medicament antiepileptic, tentativa de întrerupere a medicamentelor antiepileptice
administrate concomitent , cu scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină, are o rată mică de
succes.
Gabapentina nu este considerată eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absenţelor , iar
la unii pacienţi poate agrava aceste crize. De aceea, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie în cazul
pacienţilor cu crize mixte, incluzând stări de absenţă.
Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta peste 65
ani . Într -un st udiu dublu orb efectuat la pacienţi cu durere neuropat ică, somnolenţa, edemul periferic şi
astenia au apărut într -un procent oarecum mai mare la pacienţii cu vârst a de minimum 65 de ani,
comparativ cu pacienţii mai tineri. În afară de aceste rezultate, investigaţiile clinice la acest grup de
vârstă nu au indicat evenimente adverse difer ite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri.
Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) asupra
procesului de învăţare, inteligenţei şi dezvoltării la copii şi adolescenţi nu au fost studiate în mod
adecvat. Prin urmare , beneficiile t ratamentului de lungă durată trebuie analizate comparativ cu
risc urile potenţiale ale unei astfel de terapii.
Erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice asociate (sindrom
DRESS)
Au fost raportate reacții adverse de hipersensibilitate sistemică, severe, care pot pune viaţa în pericol,
cum sunt erupțiile cutanate tranzitorii medicamentoase cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS),
la pacienții tratați cu medicamente antiepileptice, incluzând gabapentina (vezi pct. 4.8).
5
Este important de precizat că manifestări de hipersensibilitate, cum sunt febra sau limfadenopatia, pot
fi prezente chiar dacă erupțiile cutanate nu sunt evidente. Când astfel de semne sau simptome sunt
prezente, pacientul trebuie evalu at imediat. Dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă pentru
semne sau simptome, administrarea gabapentinei trebuie întreruptă.
Teste de laborator
În cazul determinării semi -cantitative a proteinelor totale din urină , folosind testele dipstick , pot fi
obţinute r ezultate fals pozitive. De aceea, se recomandă verificarea un or astfel de rezultate pozitive al e
testului dipstick , prin metode bazate pe principii analitice diferite, cum sunt metoda biuretei, metode
turbidimetrice sau dye -binding sau prin utilizarea acestor metode alternative încă de la început.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Într -un studiu clinic realizat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare
controlată care conţin e 60 mg morfină cu 2 ore înainte de administrarea unu i comprimat de 600 mg
gabapentină, a determinat creşterea ASC medi i a gabapentinei cu 44% , comparativ cu administrarea
gabapentinei fără morfină . Prin urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi atent privind apar iţia semnelor
de depr imare a S NC, cum ar fi somnolenţa, iar doza de gabapentină sau doza de morfină trebuie
reduse corespunzător.
Nu au fost observate interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoin ă, acid valproic sau
carbamazepină.
Farmacocin etica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la paci enţii cu
epilep sie trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice.
Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindron ă şi/sau
etinilestradiol, nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a nici unei substanţe active.
Administrarea concomitentă de gabapentină cu medicamente antiacide care conţin aluminiu şi
magneziu reduce biodisponibilitatea gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea de
gabapentină la cel puţin două ore după administrarea antiacidelor.
E liminarea renală de gabapentină nu este influenţată în cazul administrării concomitente cu
probenecid.
S- a observat o uşoară scădere a excreţiei renal e de gabapentină, în cazul administrării concomitente cu
cimetidină , dar nu se aşteaptă să aibă semnificaţie clinică.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Riscul legat de epilepsi e şi de medicamentele antiepileptice în general
Riscul malform aţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu un
medicament antiepileptic. Malformaţiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis ,
malformaţii cardio -vasculare şi defecte ale tubului neural. Terapia combinată cu mai multe
medicamente antiepileptice poate fi asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale decât
monoterapia, prin urmare este important ca monoterapia să fie indicată ori de câte ori este posibil .
Femeilor care intenţionează să rămână gravide sau se află la vârsta fertilă trebuie să li se acorde sfaturi
medicale de specialitate. De asemenea, necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluat ă la
femeile care doresc să rămână gravide. Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie întrerupt brusc,
deoarece ace st lucru poate determina apariţia convulsiilor de întrerupere, care pot avea consecinţe
grave atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Întârzierea dezvoltării la copii i mamelor cu epilepsie a fost
rar observată. Nu este posibil de stabili t diagnosticul etiologic diferenţial, adică dacă întârzierea
6
dezvoltării este cauzată de factorii genetici, sociali, epilepsia matern ă sau de tratamentul cu
antiepileptice.
Riscul legat de gabapentină
Nu există date adecvate privind utilizarea gabapentin ei la gravide .
Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, decât dacă
beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte net riscul potenţial la făt.
În cursul fiecărei sarcini evaluate, nu s -a putut concluziona cu precizie dacă riscul crescut de
malformaţii congenitale este asociat cu administrarea gabapentinei în timpul sarcinii sau este
determinat de epilepsia în sine sau de terapia concomitentă cu alte medicamente antiepileptice.
Alăptarea
Gabapentina se excretă în laptele uman. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului
alăptat, administrarea acesteia la femeile care alăptează se face cu prudenţă.
Gabapentina se administrează femeilor care alăptează doar dacă beneficiul terapeutic pentru femeia
care alăptează depăşeşte clar riscul potenţial la sugar
.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utila je. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina somnolenţă,
ameţeli şi alte simpt ome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportat e au fost de intensitate uşo ară
sau moderată, acestea pot fi potenţial periculoase la pacienţii care conduc vehicule sau folosesc utilaje.
Aceste reacţii adverse survin, în special , la iniţierea tratamentului şi după creşter ea dozei.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice efectuate pentru indicaţi ile de epilepsie ( terapie
adjuvantă şi monoterapie) şi durere neuropat ică sunt prezentate în lista de mai jos clasificate pe
aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă, care este definită astfel: (foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) şi rare (≥1/10000 şi <1/1000) .
Atunci când o reacţie adversă a fost observată cu frecvenţe diferite în studiile clinice, aceasta a fost
înregistrată cu cea mai mare frecvenţă raportată.
Reacţiile suplimentare raportate din experienţa după punerea pe piaţă sunt incluse la categoria
frecvenţ ă necunoscută ( care nu poate fi estimată din datele disponibile), cu caractere italice, în lista de
mai jos.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse la medicament
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente Infecţii virale
Frecvente Pneumonie, infecţie respiratorie, infecţie urinară, infecţie, otită
medie
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente leucopenie
Cu frecvenţă necunoscută trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente reacţii alergice (de exemplu urticarie)
Cu frecvenţă necunoscută sindrom de hipersensibilitate, o reacție sistemică cu manifestări
variabile care pot include febră, erupții cutanate, hepatită,
limfadenopatie, eozinofilie și, uneori, alte semne și simptome
Tulburări metabolice şi de nutriţie
7
Frecvente anorexie, creştere a apetitului alimentar
Tulburări psihice
Frecvente ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate,
nervozitate, gândire anormală
Cu frecvenţă necunoscută halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente somnolenţă ameţeli, ataxie
Frecvente
convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie,
cefalee, senzaţii de parestezie, hipoestezie, tulburări de
coordonare, nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente
Mai puţin frecvente hipokinezie
Cu frecvenţă necunoscută alte tulburări de mişcare (de exemplu coreoatetoză, dischinezie,
distonie)
Tulburări oculare
Frecvente tulburări de vedere cum sunt ambliopia, diplopia
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente vertij
Cu frecvenţă necunoscută tinitus
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente palpitaţii
Tulburări vasculare
Frecvente hipertensiune arterială, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente dispnee, bronşită, faringită, tuse, rinită
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente vărsături, greaţă, afecţiuni dentare, gingivită, diaree, dureri
abdominale, dispepsie, constipaţie, gât şi gură uscate, flatulenţă
Cu frecvenţă necunoscută pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente edem facial, purpură cel mai adesea descrisă prin apariţia de
echimoze provocate de traumatisme fizice, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit, acnee
Cu frecvenţă necunoscută sindrom Stevens-Johnson, angioedem, eritem polimorf, alopecie,
erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome
sistemice asociate (vezi pct. 4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente artralgie, mialgie, dorsalgii, contracţii musculare
Cu frecvenţă necunoscută rabdomioliză, mioclonie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută insuficienţă renală acută, incontinenţă urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente impotenţă
Cu frecvenţă necunoscută hipertrofie a ţesutului mamar, ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente fatigabilitate, febră
Frecvente
edem periferic, mers anormal, astenie, durere, stare generală de
rău, sindrom cu simptomatologie asemănătoare gripei
Mai puţin frecvente edem generalizat
Cu frecvenţă necunoscută reacţii de întrerupere (în special anxietate, insomnie, greaţă,
dureri, transpiraţie), dureri toracice. Au fost raportate morţi subite
inexplicabile pentru care nu a fost stabilită o relaţie cauzală cu
tratamentul cu gabapentină.
Investigaţii diagnostice
Frecvente
Scădere a numărului leucocitelor, creşterea în greutate
creşteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice
8
Mai puţin frecvente SGOT (AST), SGPT (ALT) şi ale bilirubinemiei
Cu frecvenţă necunoscută fluctuaţii ale glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat, creștere a
concentraţiilor plasmatice ale creatinfosfokinazei
Leziuni şi intoxicaţii
Frecvente leziuni determinate de accidentări, fracturi, escoriaţii
În timpul tratament ului cu gabapentină au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Relaţia de
cauzalitate cu administrarea de gabapentină nu este clară (vezi pct. 4.4) .
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializ ă, din cauza insuficienţei renale în stadiul terminal, a
fost raportată miopatie cu valori crescute ale concentraţiilor plasmatice de creatinkinază.
Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşita au fost raportate doar în caz ul
studiilor clinice efectuate la copii. În plus, în studiile clinice efectuate la copii, au fost raportate
frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.
Lecitina şi soia pot determina foarte rar reacţii alergice.
Raportarea reacţiilor adverse suspect ate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu doze de gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care
poate pune viaţa în pericol . Simptomele de supradozaj includ ameţeli, diplopie, dizartrie , somnolenţă,
letargie şi diaree uşoară. După tratamentul de susţinere a funcţiilor vitale, toţi pacienţii s -au re cuperat
complet. Absorbţia redusă a gabapentinei în cazul utilizării de doze mari poate limita absorbţia
medicamentului în caz de supradozaj şi , în consecinţă, poate reduce gradul de intoxicaţie.
Utiliz area de doze de gabapentină mai mari decât cele recomandate, în special în asociere cu alte
medicamente cu efect de deprimare a sistemului nervos central, poate determina com ă.
Deşi gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei ant erioare s-a demonstrat
faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Totuşi, hemo dializa poate fi indicată la pacienţii cu
insuficienţă renală severă .
L a şoarecii şi şobolanii la care s -au administrat doze mari , de 8000 mg/kg , nu a fost identificată doza
letală de gabapentină administrată oral. Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclu s ataxi e,
dificultăţi la resp ira ţie , ptoză , hipoactivitate sau hiperexcitabilitate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX12
Mecanism de acțiune
Mecanismul exact de acţiune al gabapentinei nu este pe deplin elucidat .
Gabapentina este înrudită structural cu neurotransmiţătorul GABA (acidul gama-amino butiric), dar
mecanismul său de acţiune este diferit de cel al altor substanţe active care interacţionează cu sinaps ele
GABA, incluzând valpr oat, barbiturice, benzodiazepine, inhibitori ai transaminazelor GABA,
inhibitori ai recaptării GABA, agonişti GABA şi pro- medicamente GABA. Studiile in vitro realizate
9
cu gabapentină marcată radioactiv au evidenţiat în ţesutul creierului de şobolan un situs nou de legare
al peptidei, la nivelul neocortexul ui şi hipocampul ui, cu o posibilă implicare în acţiunea
anticonvulsivantă şi analgezică a gabapentinei şi a derivaţilor săi structurali. Locul de legare al
gabapentinei a fost identificat ca fiind subunitatea alfa
2-delta a canalelor de calciu voltaj -dependente.
La concentraţii relevante clinic, gabapentina nu se leagă de alţi receptori ai neurotransmiţătorilor
cerebrali sau ai altor medicamente, incluzând receptorii GABA
A, GABAB, benzodiazepin ici,
glutamat ergici, glicin ergici sau N -metil-d- aspartat.
Efecte farmacodinamice
I n vitro , gabapentina nu interacţionează cu canalele de sodiu, spre deosebire de fenitoină şi
carbamazepină. Anumite teste efectuate in vitro au evidenţiat faptul că gabapentina reduce parţial
răspunsul la agonistul glutamat N-metil-D- aspartat (NMDA), dar numai la concentraţii mai mari de
100 µM, care nu sunt atinse in vivo. In vitro , gabapentina reduce într -o mică măsură eliberarea
neurotransmiţătorilor monoaminici. La şobolani, a dministrarea gabapentinei creşte turnover-ul GABA
în mai multe zone ale creierului, în m od similar cu valproatul de sodi u, deşi acesta acţionează în zone
diferite . Relevanţa acestor acţiuni diferite ale gabapentinei pentru efectele anticonvulsivante rămâne a
fi stabilită . La animale, gabapentina pătrunde rapid în creier şi previne convulsiile declanşate de
electroşocurile maxime sau de substanţele chimice cu efect convulsivant, inclu zând inhib itori ai
sintezei GABA, precum şi în cazul modelelor de convulsii genetice.
Copii și adolescenți
Un studiu clinic privind tratament ul adjuvant al c onvulsiilor parţiale, la copii cu vârst a cuprinsă între 3
şi 12 ani , a evidenţiat o diferenţă numerică, dar ne semnificativă din punct de vedere statistic, în ceea
ce priveşte răspunsul la tratament (ameliorare cu ≥50%) în favoarea gabapentinei , comparativ cu
placebo. O analiz ă suplimentar ă retrospectivă a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă,
nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic al vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă
(grupe de vârstă 3-5 ani şi 6-12 ani).
Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Răspuns (ameliorare cu ≥50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei MITT*
Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea - p
<6 ani 4/21 (19%) 4/17 (23,5%) 0,7362
6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144
* Populaţia în intenţie de tratament modificată a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la medicaţia
din studiu, c are au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial cât şi în
timpul studiului dublu-orb.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Abs orbţi e
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentin ei au fost atinse în decurs
de 2- 3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei ( proporţia din doza absorbită) tinde să scadă odată cu
creşterea dozei. Biodisponibilitatea absolută a unui comprimat de 300 mg este de aproximativ 60%.
Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi , nu au un efect clinic semnificativ asupra
farmacocineticii gabapentinei.
Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată ca urma re a administrării dozelor repetate. Deşi în
studiile clinice conce ntraţiile plasmatice de gabapentină au fost cuprinse, în general, între 2 μg/ml şi
20 μg/ml, astfel de concentraţii plasmatice nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.
Parametrii farmacocinetici sun t prezentaţi în Tabelul 3.
10
Tabelul 3 Parametri i farmacocinetici medii (% CV) la starea de echilibru, la interval de 8 ore după
administrarea gabapentinei
Parametrul
farmacocinetic
300 mg
(N=7)
400 mg
(N=14)
800 mg
(N=14)
Medie %CV Medie %CV Medie %CV
Cmax (µg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)
tmax (ore) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)
t1/2 (ore) 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)
ASC (0-8)
µg•oră/ml)
24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)
Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)
C
max = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru
t
max = timpul până la atingerea Cmax
t
1/2 = timpul de înj umătăţire plasmatică ASC(0-8) = aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp, de la momentul 0 până la 8 ore după administrarea dozei
Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după
administrarea dozei
NA = Nu este disponibil
Distribuţi e
Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie egal cu 57 ,7 litri. La
paci enţii cu epilepsie, concentraţiile de gabapentină în lichidul cefalorahidian ( LCR) sunt de
aproximativ 20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru .
Gabapentina este prezentă în laptele femeilor care alăptează.
Biotransformare
Nu ex istă dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra
funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante, responsabile de metabolizarea medicamentelor.
Eliminare
Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare nu este dependent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance- ul plasmatic al gabapentinei este
scăzut . Constanta ratei de eliminare a gabapentinei, clearance -ul plasm atic şi clearance- ul renal sunt
direct proporţionale cu clearance- ul creatininei.
Gabapentina este eliminat ă din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii
cu dis funcţie renală sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă (vezi pct. 4.2).
Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi cu vârsta cuprinsă între o lună şi
12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copii > 5 ani sunt similare celor
observate la adulţi , doza fiind calculată în mg/kg.
Într -un studiu de farmacocinetică efectuat la 24 pacienți copii sănătoși cu vârsta cuprinsă între 1 lună
și 48 luni, au fost observate o expunere cu aproximat iv 30% mai mic ă (ASC), C
max și clearance- ul mai
mar i per greutate corporal ă comparativ cu datele disponibile raportate la copiii cu vârsta mai mare de 5
ani.
Lin iaritate /non-liniaritate
11
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită d in doză ) scad e proporţional cu creşterea dozei,
ceea ce arată non-liniaritatea parametri lor farmacocinetici , care includ parametr ii de biodisponibilitate
(F), de ex emplu: Ae%, C l
IF, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii
farmacocinetici care nu includ F , cum sunt Cl
r şi T1/2) este cel mai bine descris de parametrii
farmacocinetici lin iar i. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru sunt
predictibile, pe baza datel or obţinute după administrarea de doze unice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenez ă
Gabapentina a fost administrată în hrană la şoareci , în doze de 200, 600 şi 2000 mg/kg şi zi şi la
şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani . Doar la şobolanii de sex masculi n,
la cea mai mare doz ă administrată, s- a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a incidenţei
tumorilor celulelor acin are pancrea tice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000 mg/kg şi zi,
concentraţiile plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 1 0 ori mai mari decât cele determinate
la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor acinare pancreatice,
observate la masculii de şobolan, prezintă un grad mic de malignitate, nu au afectat supravieţuirea, nu
au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor observate în cadrul grupelor
de control corespondente. De aceea, relevanţa pe care o au aceste tumori ale celulelor acinare
pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.
Mutagenez ă
Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, în testele standard utilizând culturi
bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu a indu s
apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus
formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.
Afectare a fertilităţii
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, după
administrarea de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă
zilnică administrată la om, luând în calcul echivalenţa mg/m
2 suprafaţă corporală).
Teratogeneză
Gabapentina nu a crescut incidenţa malformaţiilor congenitale la desc endenţii şoarecilor, şobol anilor
sau iepurilor cărora li s-au administrat doze de până la 50, 30 respectiv 25 de ori mai mari decât doza
zilnică de 3600 mg administrată la o m (de patru, cinci , respectiv opt ori decât doza maximă zilnică
administrată la om, luând în calcul echivalenţa mg/m
2), comparativ cu grupurile de control.
L a ro zătoare, g abapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi
posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor . Aceste efecte au apărut după
administrarea orală la femelele de şoarece gestan te a dozelor de 1000 sau 3000 mg/kg şi zi în timpul
organogenezei, şi a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul
împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. A ceste doze sunt de aproximativ 1 -5 ori mai mari decât doza
de 3600 mg administrată la om, luând în calcul echivalenţa în mg/m
2.
Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s- au administrat doze de 500 mg/kg şi
zi (aproximativ 1/2 din doza zilnică administrată la om, luând în calcul echivalenţa mg/m
2).
S- a observat o creştere a incidenţei hidroureter ului şi/sau hidronefroz ei la şobolanii la care s-a
administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi într -un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei
de reproducere, o doză de 1500 mg/kg şi zi într -un studiu de tera togenitate şi doze de 500, 1000 şi
2000 mg/kg şi zi într -un studiu privind expunerea peri - şi postnatală. Semnificaţia clinică a acestor
rezultate nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor. Aceste doze sunt de
12
aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, luând în calcul
echivalenţa mg/m².
În tr-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri , s- a observat o creştere a pierderilor fetal e post-
implantare, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste doze
sunt de aproximativ 1/4 până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată la om,
luând în calcul e chivalenţa în mg/m
2.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Macrogol 4000
Amidon pregelatinizat din porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
F ilm
Alcool polivinilic
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Lecitină din soia
Gumă Xanthan
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC/alu miniu
Mărimi ambalajului
Cutie cu 20 comprimate filmate
Cutie cu 50 comprimate filmate
Cutie cu 100 comprimate filmate
Cutie cu 200 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
13
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Wörwag Pharma GmbH & Co. KG
Calwer Str. 7, 71034 Böblingen, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7204/2014/01 -04
7205/2014/01 -04
9. D ATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoir ea autorizaţiei - Noiembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
G abagamma 600 mg comprimate filmate
Gabagamma 800 m g comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat de 600 mg conţine gabapentină 600 mg.
Fiecare comprimat filmat de 800 mg conţine gabapentină 800 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: l ecitină din soia 0 ,64 mg.
Excipi enți cu efect cunoscut: lecitină din soia 0,84 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate albe, în formă de capsule, cu un logo (600) marcat pe una din feţe.
Comprimatele filmate albe, în formă de capsule.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără
generalizare secundară, la adulţi , adolescenţi şi copii cu vârsta de minimum 6 ani (vezi pct. 5.1).
Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare
secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minimum 12 ani.
Tratamentul durerii neuropate periferice
Gabapentina este i ndicată în tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice , cum sunt durerea
din cadrul neuropati ei diabetic e şi nevralgia post -herpetică la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
P entru toate indicaţiile , în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei,
pentru iniţierea tratamentului , recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minimum 12 ani.
Recomandările privind schema terapeutică la copii cu vârsta sub 12 ani sunt menţionate într-un alt
paragraf a l acestui punct.
2
Tabelul 1
SCHEMA TERAPEUTICĂ - STABILIREA TREPTATĂ A DOZEI
INIŢIALE
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
300 mg odată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi
Întreruperea tratamentului cu gabapentină
În concordanţă cu practicile clinice curente, dacă tratamentul cu gabapentină trebuie întrerupt, se
recomandă ca acest lucru să se facă treptat , pe durata unei perioade de minimum o săptămână,
indiferent de indicaţie.
Epilepsia
Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Schema terapeutică este stabilită de
către medicul curant în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi eficacitatea tratamentului.
Adulţi şi adolescenţi:
În studiile clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg pe zi. Tratament ul poate fi
iniţiat prin stabilirea treptată a dozei , aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administr area a 300
mg de trei ori pe zi (TID) în Ziua 1. Ulterior, pe baza răspunsului individual al pacientului şi a
tolerabilităţii acestuia, doza poate f i mărită în continuare cu câte 300 mg pe zi, la interval de 2- 3 zile,
până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai
lentă a dozei de gabapentină.
Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea
dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de
3 săptămâni în total. În cadrul studiilor clinice deschise, de lungă durată, au fost bine tolerate doze de
până la 4800 mg pe zi.
Doza zilnică totală trebuie divizată în trei prize, iar intervalul de timp maxim dintre doze nu trebuie să
depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.
Copii cu vârst a de minimum 6 ani:
Doza iniţială este cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg pe zi şi doza eficace este atinsă prin creşterea treptată a
dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile . Doza eficace de gabapentină la copiii cu
vârsta de minimum 6 ani este de 25 – 30 mg/kg şi zi. În cadrul unui studiu clinic de lungă durată au
fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi zi . Doza totală zilnică trebuie să fie divizată în trei prize
egale, intervalul maxim dintre doze netrebuind să depăşească 12 ore.
Nu este necesară monitorizarea conc entraţiilor plasmatice de gabapentină pentru a se optimiza terapia
cu acest medicament . Mai mult, gabapentina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente
antiepileptice ; administrarea în asociere nu influenţează concentraţiile plasmatice de gabapent ină sau
concentraţiile plasmatice ale altor medicamente antiepileptice.
Durerea din neuropatia periferică
Adulţi
Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1. În mod
alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, administrată în trei prize egale. Ulterior, pe baza
răspunsului individual al pacientu lui şi a tolerabilităţii, doza poate fi mărită cu câte 300 mg pe zi, la
interval de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată
stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim de atingere a dozei de 1800 mg pe
zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total , iar pentru
doza de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total.
3
În ceea ce priveşte tratamentul durerii din cadrul neuropatiilor periferice, cum sunt durerea din cadrul
neuropati ei diabetic e periferic e şi nevralgia post -herpetică, în studiile clinice , nu au fost investigate
eficacitatea şi siguranţa gabapentinei pentru perioade de tratament mai lungi de 5 luni. Dacă un pacient
necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni pentru durer ea neuropatică per iferic ă, medicul curant
trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unei terapii suplimentare.
Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice
La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate corporală scăzută, după
transplant de organe etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea de concentraţii
mai mici , fie prin intervale de timp mai lungi între creşter ea dozei.
Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)
La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei , din cauza deteriorării funcţiei ren ale
consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). Somnolenţa, edemul periferic şi astenia pot fi mai frecvente în
cazul acestor pacienţi.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală
Ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu disfuncţie renală, aşa cum este descris în Tabelul 2
şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi
utilizat ă gabapentina, conform următoarelor recomandări de doze.
Tabelul 2
STABILIREA DOZEI DE GABAPENTINĂ LA ADULŢI PE BAZA FUNCŢIEI
RENALE
Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza zilnică totalăa (mg pe zi)
≥80 900-3600
50-79 600-1800
30-49 300-900
15-29 150b-600
<15c 150b-300
a Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei prize. Dozele reduse sunt destinate
pacienţi lor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei <79 ml/min).
b A se administra în doză de 300 mg, la interval de două zile. c Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei <15 ml/min, doza zilnică trebuie redusă proporţional c u
clearance- ul creatininei (de ex emplu, pacienţi lor cu un clearance al creatininei de 7 ,5 ml/min trebuie să
li se administreze o jumătate din doza zilnică utilizată în cazul pacienţilor cu clearance al creatininei
de 15 ml/min).
Utilizarea la pacienţii ca re efectuează şedinţe de hemodializă
Pentru pacienţii anurici, care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu
gabapentină, se recomandă o doză iniţială de încărcare de gabapentină de 300 mg până la 400 mg ,
urmată de administr area de doze de gabapentină de 200 mg până la 300 mg , la fiecare 4 ore de şedinţă
de hemodializă. G abapentina nu trebuie administrată î n zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de
dializă .
Pentru pacienţii cu disfuncţii renale care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de
gabapentină trebuie să se bazeze pe recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se
recomandă o doză suplimentară de 200 mg până la 300 mg , administrată după fiecare patru ore de
şedinţă de h emodializă.
Mod de administrare
Administrare orală.
4
Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente, iar comprimatul trebuie înghiţit întreg , cu o
cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilit ate la substanţa activă, soia, arahide sau la oricare dintre excipienţii prezentaţi la pct.
6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sinucidere/gânduri suicidare sau agravarea stării clinice
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s -au raportat ideaţie
suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta- analize a studiilor clinice randomizate
controlate cu placebo în care s- au utilizat medicamente antiepileptice, s- a evidenţiat un risc uşor
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat
apariţia acestui risc nu este cunoscut , iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca
gabapentina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar.
Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi
comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi
persoanelor care au grijă de aceştia) trebuie s ă li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul
apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Dacă pe parcursul tratamentului cu gabapentină un pacient dezvoltă pancreatită acută, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, între ruperea
bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii cu epilepsie poate precipita apariţia formei clin ice denumite
status epilepticus (vezi pct. 4.2).
Similar altor medicamente antiepileptice, în timpul tratamentului cu gabapentină, unii pacienţi pot
prezenta o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.
Simila r altor medicamente antiepileptice, la pacienţi i care nu prezintă răspuns terapeutic, trataţi cu mai
mult de un medicament antiepileptic, tentativa de întrerupere a medicamentelor antiepileptice
administrate concomitent , cu scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină, are o rată mică de
succes.
Gabapentina nu este considerată eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absenţelor , iar
la unii pacienţi poate agrava aceste crize. De aceea, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie în cazul
pacienţilor cu crize mixte, incluzând stări de absenţă.
Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta peste 65
ani . Într -un st udiu dublu orb efectuat la pacienţi cu durere neuropat ică, somnolenţa, edemul periferic şi
astenia au apărut într -un procent oarecum mai mare la pacienţii cu vârst a de minimum 65 de ani,
comparativ cu pacienţii mai tineri. În afară de aceste rezultate, investigaţiile clinice la acest grup de
vârstă nu au indicat evenimente adverse difer ite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri.
Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) asupra
procesului de învăţare, inteligenţei şi dezvoltării la copii şi adolescenţi nu au fost studiate în mod
adecvat. Prin urmare , beneficiile t ratamentului de lungă durată trebuie analizate comparativ cu
risc urile potenţiale ale unei astfel de terapii.
Erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice asociate (sindrom
DRESS)
Au fost raportate reacții adverse de hipersensibilitate sistemică, severe, care pot pune viaţa în pericol,
cum sunt erupțiile cutanate tranzitorii medicamentoase cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS),
la pacienții tratați cu medicamente antiepileptice, incluzând gabapentina (vezi pct. 4.8).
5
Este important de precizat că manifestări de hipersensibilitate, cum sunt febra sau limfadenopatia, pot
fi prezente chiar dacă erupțiile cutanate nu sunt evidente. Când astfel de semne sau simptome sunt
prezente, pacientul trebuie evalu at imediat. Dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă pentru
semne sau simptome, administrarea gabapentinei trebuie întreruptă.
Teste de laborator
În cazul determinării semi -cantitative a proteinelor totale din urină , folosind testele dipstick , pot fi
obţinute r ezultate fals pozitive. De aceea, se recomandă verificarea un or astfel de rezultate pozitive al e
testului dipstick , prin metode bazate pe principii analitice diferite, cum sunt metoda biuretei, metode
turbidimetrice sau dye -binding sau prin utilizarea acestor metode alternative încă de la început.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Într -un studiu clinic realizat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare
controlată care conţin e 60 mg morfină cu 2 ore înainte de administrarea unu i comprimat de 600 mg
gabapentină, a determinat creşterea ASC medi i a gabapentinei cu 44% , comparativ cu administrarea
gabapentinei fără morfină . Prin urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi atent privind apar iţia semnelor
de depr imare a S NC, cum ar fi somnolenţa, iar doza de gabapentină sau doza de morfină trebuie
reduse corespunzător.
Nu au fost observate interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoin ă, acid valproic sau
carbamazepină.
Farmacocin etica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la paci enţii cu
epilep sie trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice.
Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindron ă şi/sau
etinilestradiol, nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a nici unei substanţe active.
Administrarea concomitentă de gabapentină cu medicamente antiacide care conţin aluminiu şi
magneziu reduce biodisponibilitatea gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea de
gabapentină la cel puţin două ore după administrarea antiacidelor.
E liminarea renală de gabapentină nu este influenţată în cazul administrării concomitente cu
probenecid.
S- a observat o uşoară scădere a excreţiei renal e de gabapentină, în cazul administrării concomitente cu
cimetidină , dar nu se aşteaptă să aibă semnificaţie clinică.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Riscul legat de epilepsi e şi de medicamentele antiepileptice în general
Riscul malform aţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu un
medicament antiepileptic. Malformaţiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis ,
malformaţii cardio -vasculare şi defecte ale tubului neural. Terapia combinată cu mai multe
medicamente antiepileptice poate fi asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale decât
monoterapia, prin urmare este important ca monoterapia să fie indicată ori de câte ori este posibil .
Femeilor care intenţionează să rămână gravide sau se află la vârsta fertilă trebuie să li se acorde sfaturi
medicale de specialitate. De asemenea, necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluat ă la
femeile care doresc să rămână gravide. Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie întrerupt brusc,
deoarece ace st lucru poate determina apariţia convulsiilor de întrerupere, care pot avea consecinţe
grave atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Întârzierea dezvoltării la copii i mamelor cu epilepsie a fost
rar observată. Nu este posibil de stabili t diagnosticul etiologic diferenţial, adică dacă întârzierea
6
dezvoltării este cauzată de factorii genetici, sociali, epilepsia matern ă sau de tratamentul cu
antiepileptice.
Riscul legat de gabapentină
Nu există date adecvate privind utilizarea gabapentin ei la gravide .
Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, decât dacă
beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte net riscul potenţial la făt.
În cursul fiecărei sarcini evaluate, nu s -a putut concluziona cu precizie dacă riscul crescut de
malformaţii congenitale este asociat cu administrarea gabapentinei în timpul sarcinii sau este
determinat de epilepsia în sine sau de terapia concomitentă cu alte medicamente antiepileptice.
Alăptarea
Gabapentina se excretă în laptele uman. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului
alăptat, administrarea acesteia la femeile care alăptează se face cu prudenţă.
Gabapentina se administrează femeilor care alăptează doar dacă beneficiul terapeutic pentru femeia
care alăptează depăşeşte clar riscul potenţial la sugar
.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utila je. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina somnolenţă,
ameţeli şi alte simpt ome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportat e au fost de intensitate uşo ară
sau moderată, acestea pot fi potenţial periculoase la pacienţii care conduc vehicule sau folosesc utilaje.
Aceste reacţii adverse survin, în special , la iniţierea tratamentului şi după creşter ea dozei.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice efectuate pentru indicaţi ile de epilepsie ( terapie
adjuvantă şi monoterapie) şi durere neuropat ică sunt prezentate în lista de mai jos clasificate pe
aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă, care este definită astfel: (foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) şi rare (≥1/10000 şi <1/1000) .
Atunci când o reacţie adversă a fost observată cu frecvenţe diferite în studiile clinice, aceasta a fost
înregistrată cu cea mai mare frecvenţă raportată.
Reacţiile suplimentare raportate din experienţa după punerea pe piaţă sunt incluse la categoria
frecvenţ ă necunoscută ( care nu poate fi estimată din datele disponibile), cu caractere italice, în lista de
mai jos.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse la medicament
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente Infecţii virale
Frecvente Pneumonie, infecţie respiratorie, infecţie urinară, infecţie, otită
medie
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente leucopenie
Cu frecvenţă necunoscută trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente reacţii alergice (de exemplu urticarie)
Cu frecvenţă necunoscută sindrom de hipersensibilitate, o reacție sistemică cu manifestări
variabile care pot include febră, erupții cutanate, hepatită,
limfadenopatie, eozinofilie și, uneori, alte semne și simptome
Tulburări metabolice şi de nutriţie
7
Frecvente anorexie, creştere a apetitului alimentar
Tulburări psihice
Frecvente ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate,
nervozitate, gândire anormală
Cu frecvenţă necunoscută halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente somnolenţă ameţeli, ataxie
Frecvente
convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie,
cefalee, senzaţii de parestezie, hipoestezie, tulburări de
coordonare, nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente
Mai puţin frecvente hipokinezie
Cu frecvenţă necunoscută alte tulburări de mişcare (de exemplu coreoatetoză, dischinezie,
distonie)
Tulburări oculare
Frecvente tulburări de vedere cum sunt ambliopia, diplopia
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente vertij
Cu frecvenţă necunoscută tinitus
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente palpitaţii
Tulburări vasculare
Frecvente hipertensiune arterială, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente dispnee, bronşită, faringită, tuse, rinită
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente vărsături, greaţă, afecţiuni dentare, gingivită, diaree, dureri
abdominale, dispepsie, constipaţie, gât şi gură uscate, flatulenţă
Cu frecvenţă necunoscută pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente edem facial, purpură cel mai adesea descrisă prin apariţia de
echimoze provocate de traumatisme fizice, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit, acnee
Cu frecvenţă necunoscută sindrom Stevens-Johnson, angioedem, eritem polimorf, alopecie,
erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome
sistemice asociate (vezi pct. 4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente artralgie, mialgie, dorsalgii, contracţii musculare
Cu frecvenţă necunoscută rabdomioliză, mioclonie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută insuficienţă renală acută, incontinenţă urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente impotenţă
Cu frecvenţă necunoscută hipertrofie a ţesutului mamar, ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente fatigabilitate, febră
Frecvente
edem periferic, mers anormal, astenie, durere, stare generală de
rău, sindrom cu simptomatologie asemănătoare gripei
Mai puţin frecvente edem generalizat
Cu frecvenţă necunoscută reacţii de întrerupere (în special anxietate, insomnie, greaţă,
dureri, transpiraţie), dureri toracice. Au fost raportate morţi subite
inexplicabile pentru care nu a fost stabilită o relaţie cauzală cu
tratamentul cu gabapentină.
Investigaţii diagnostice
Frecvente
Scădere a numărului leucocitelor, creşterea în greutate
creşteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice
8
Mai puţin frecvente SGOT (AST), SGPT (ALT) şi ale bilirubinemiei
Cu frecvenţă necunoscută fluctuaţii ale glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat, creștere a
concentraţiilor plasmatice ale creatinfosfokinazei
Leziuni şi intoxicaţii
Frecvente leziuni determinate de accidentări, fracturi, escoriaţii
În timpul tratament ului cu gabapentină au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Relaţia de
cauzalitate cu administrarea de gabapentină nu este clară (vezi pct. 4.4) .
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializ ă, din cauza insuficienţei renale în stadiul terminal, a
fost raportată miopatie cu valori crescute ale concentraţiilor plasmatice de creatinkinază.
Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşita au fost raportate doar în caz ul
studiilor clinice efectuate la copii. În plus, în studiile clinice efectuate la copii, au fost raportate
frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.
Lecitina şi soia pot determina foarte rar reacţii alergice.
Raportarea reacţiilor adverse suspect ate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu doze de gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care
poate pune viaţa în pericol . Simptomele de supradozaj includ ameţeli, diplopie, dizartrie , somnolenţă,
letargie şi diaree uşoară. După tratamentul de susţinere a funcţiilor vitale, toţi pacienţii s -au re cuperat
complet. Absorbţia redusă a gabapentinei în cazul utilizării de doze mari poate limita absorbţia
medicamentului în caz de supradozaj şi , în consecinţă, poate reduce gradul de intoxicaţie.
Utiliz area de doze de gabapentină mai mari decât cele recomandate, în special în asociere cu alte
medicamente cu efect de deprimare a sistemului nervos central, poate determina com ă.
Deşi gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei ant erioare s-a demonstrat
faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Totuşi, hemo dializa poate fi indicată la pacienţii cu
insuficienţă renală severă .
L a şoarecii şi şobolanii la care s -au administrat doze mari , de 8000 mg/kg , nu a fost identificată doza
letală de gabapentină administrată oral. Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclu s ataxi e,
dificultăţi la resp ira ţie , ptoză , hipoactivitate sau hiperexcitabilitate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX12
Mecanism de acțiune
Mecanismul exact de acţiune al gabapentinei nu este pe deplin elucidat .
Gabapentina este înrudită structural cu neurotransmiţătorul GABA (acidul gama-amino butiric), dar
mecanismul său de acţiune este diferit de cel al altor substanţe active care interacţionează cu sinaps ele
GABA, incluzând valpr oat, barbiturice, benzodiazepine, inhibitori ai transaminazelor GABA,
inhibitori ai recaptării GABA, agonişti GABA şi pro- medicamente GABA. Studiile in vitro realizate
9
cu gabapentină marcată radioactiv au evidenţiat în ţesutul creierului de şobolan un situs nou de legare
al peptidei, la nivelul neocortexul ui şi hipocampul ui, cu o posibilă implicare în acţiunea
anticonvulsivantă şi analgezică a gabapentinei şi a derivaţilor săi structurali. Locul de legare al
gabapentinei a fost identificat ca fiind subunitatea alfa
2-delta a canalelor de calciu voltaj -dependente.
La concentraţii relevante clinic, gabapentina nu se leagă de alţi receptori ai neurotransmiţătorilor
cerebrali sau ai altor medicamente, incluzând receptorii GABA
A, GABAB, benzodiazepin ici,
glutamat ergici, glicin ergici sau N -metil-d- aspartat.
Efecte farmacodinamice
I n vitro , gabapentina nu interacţionează cu canalele de sodiu, spre deosebire de fenitoină şi
carbamazepină. Anumite teste efectuate in vitro au evidenţiat faptul că gabapentina reduce parţial
răspunsul la agonistul glutamat N-metil-D- aspartat (NMDA), dar numai la concentraţii mai mari de
100 µM, care nu sunt atinse in vivo. In vitro , gabapentina reduce într -o mică măsură eliberarea
neurotransmiţătorilor monoaminici. La şobolani, a dministrarea gabapentinei creşte turnover-ul GABA
în mai multe zone ale creierului, în m od similar cu valproatul de sodi u, deşi acesta acţionează în zone
diferite . Relevanţa acestor acţiuni diferite ale gabapentinei pentru efectele anticonvulsivante rămâne a
fi stabilită . La animale, gabapentina pătrunde rapid în creier şi previne convulsiile declanşate de
electroşocurile maxime sau de substanţele chimice cu efect convulsivant, inclu zând inhib itori ai
sintezei GABA, precum şi în cazul modelelor de convulsii genetice.
Copii și adolescenți
Un studiu clinic privind tratament ul adjuvant al c onvulsiilor parţiale, la copii cu vârst a cuprinsă între 3
şi 12 ani , a evidenţiat o diferenţă numerică, dar ne semnificativă din punct de vedere statistic, în ceea
ce priveşte răspunsul la tratament (ameliorare cu ≥50%) în favoarea gabapentinei , comparativ cu
placebo. O analiz ă suplimentar ă retrospectivă a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă,
nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic al vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă
(grupe de vârstă 3-5 ani şi 6-12 ani).
Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Răspuns (ameliorare cu ≥50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei MITT*
Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea - p
<6 ani 4/21 (19%) 4/17 (23,5%) 0,7362
6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144
* Populaţia în intenţie de tratament modificată a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la medicaţia
din studiu, c are au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial cât şi în
timpul studiului dublu-orb.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Abs orbţi e
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentin ei au fost atinse în decurs
de 2- 3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei ( proporţia din doza absorbită) tinde să scadă odată cu
creşterea dozei. Biodisponibilitatea absolută a unui comprimat de 300 mg este de aproximativ 60%.
Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi , nu au un efect clinic semnificativ asupra
farmacocineticii gabapentinei.
Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată ca urma re a administrării dozelor repetate. Deşi în
studiile clinice conce ntraţiile plasmatice de gabapentină au fost cuprinse, în general, între 2 μg/ml şi
20 μg/ml, astfel de concentraţii plasmatice nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.
Parametrii farmacocinetici sun t prezentaţi în Tabelul 3.
10
Tabelul 3 Parametri i farmacocinetici medii (% CV) la starea de echilibru, la interval de 8 ore după
administrarea gabapentinei
Parametrul
farmacocinetic
300 mg
(N=7)
400 mg
(N=14)
800 mg
(N=14)
Medie %CV Medie %CV Medie %CV
Cmax (µg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)
tmax (ore) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)
t1/2 (ore) 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)
ASC (0-8)
µg•oră/ml)
24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)
Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)
C
max = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru
t
max = timpul până la atingerea Cmax
t
1/2 = timpul de înj umătăţire plasmatică ASC(0-8) = aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp, de la momentul 0 până la 8 ore după administrarea dozei
Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după
administrarea dozei
NA = Nu este disponibil
Distribuţi e
Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie egal cu 57 ,7 litri. La
paci enţii cu epilepsie, concentraţiile de gabapentină în lichidul cefalorahidian ( LCR) sunt de
aproximativ 20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru .
Gabapentina este prezentă în laptele femeilor care alăptează.
Biotransformare
Nu ex istă dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra
funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante, responsabile de metabolizarea medicamentelor.
Eliminare
Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare nu este dependent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance- ul plasmatic al gabapentinei este
scăzut . Constanta ratei de eliminare a gabapentinei, clearance -ul plasm atic şi clearance- ul renal sunt
direct proporţionale cu clearance- ul creatininei.
Gabapentina este eliminat ă din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii
cu dis funcţie renală sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă (vezi pct. 4.2).
Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi cu vârsta cuprinsă între o lună şi
12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copii > 5 ani sunt similare celor
observate la adulţi , doza fiind calculată în mg/kg.
Într -un studiu de farmacocinetică efectuat la 24 pacienți copii sănătoși cu vârsta cuprinsă între 1 lună
și 48 luni, au fost observate o expunere cu aproximat iv 30% mai mic ă (ASC), C
max și clearance- ul mai
mar i per greutate corporal ă comparativ cu datele disponibile raportate la copiii cu vârsta mai mare de 5
ani.
Lin iaritate /non-liniaritate
11
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită d in doză ) scad e proporţional cu creşterea dozei,
ceea ce arată non-liniaritatea parametri lor farmacocinetici , care includ parametr ii de biodisponibilitate
(F), de ex emplu: Ae%, C l
IF, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii
farmacocinetici care nu includ F , cum sunt Cl
r şi T1/2) este cel mai bine descris de parametrii
farmacocinetici lin iar i. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru sunt
predictibile, pe baza datel or obţinute după administrarea de doze unice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenez ă
Gabapentina a fost administrată în hrană la şoareci , în doze de 200, 600 şi 2000 mg/kg şi zi şi la
şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani . Doar la şobolanii de sex masculi n,
la cea mai mare doz ă administrată, s- a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a incidenţei
tumorilor celulelor acin are pancrea tice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000 mg/kg şi zi,
concentraţiile plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 1 0 ori mai mari decât cele determinate
la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor acinare pancreatice,
observate la masculii de şobolan, prezintă un grad mic de malignitate, nu au afectat supravieţuirea, nu
au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor observate în cadrul grupelor
de control corespondente. De aceea, relevanţa pe care o au aceste tumori ale celulelor acinare
pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.
Mutagenez ă
Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, în testele standard utilizând culturi
bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu a indu s
apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus
formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.
Afectare a fertilităţii
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, după
administrarea de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă
zilnică administrată la om, luând în calcul echivalenţa mg/m
2 suprafaţă corporală).
Teratogeneză
Gabapentina nu a crescut incidenţa malformaţiilor congenitale la desc endenţii şoarecilor, şobol anilor
sau iepurilor cărora li s-au administrat doze de până la 50, 30 respectiv 25 de ori mai mari decât doza
zilnică de 3600 mg administrată la o m (de patru, cinci , respectiv opt ori decât doza maximă zilnică
administrată la om, luând în calcul echivalenţa mg/m
2), comparativ cu grupurile de control.
L a ro zătoare, g abapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi
posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor . Aceste efecte au apărut după
administrarea orală la femelele de şoarece gestan te a dozelor de 1000 sau 3000 mg/kg şi zi în timpul
organogenezei, şi a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul
împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. A ceste doze sunt de aproximativ 1 -5 ori mai mari decât doza
de 3600 mg administrată la om, luând în calcul echivalenţa în mg/m
2.
Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s- au administrat doze de 500 mg/kg şi
zi (aproximativ 1/2 din doza zilnică administrată la om, luând în calcul echivalenţa mg/m
2).
S- a observat o creştere a incidenţei hidroureter ului şi/sau hidronefroz ei la şobolanii la care s-a
administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi într -un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei
de reproducere, o doză de 1500 mg/kg şi zi într -un studiu de tera togenitate şi doze de 500, 1000 şi
2000 mg/kg şi zi într -un studiu privind expunerea peri - şi postnatală. Semnificaţia clinică a acestor
rezultate nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor. Aceste doze sunt de
12
aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, luând în calcul
echivalenţa mg/m².
În tr-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri , s- a observat o creştere a pierderilor fetal e post-
implantare, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste doze
sunt de aproximativ 1/4 până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată la om,
luând în calcul e chivalenţa în mg/m
2.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Macrogol 4000
Amidon pregelatinizat din porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
F ilm
Alcool polivinilic
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Lecitină din soia
Gumă Xanthan
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC/alu miniu
Mărimi ambalajului
Cutie cu 20 comprimate filmate
Cutie cu 50 comprimate filmate
Cutie cu 100 comprimate filmate
Cutie cu 200 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
13
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Wörwag Pharma GmbH & Co. KG
Calwer Str. 7, 71034 Böblingen, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7204/2014/01 -04
7205/2014/01 -04
9. D ATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoir ea autorizaţiei - Noiembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2014