AMISAN 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amisan 50 mg comprimate
Amisan 200 mg comprimate
Amisan 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amisan 50 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 50 mg.
Excipienţi cu efect cu noscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 49,37 mg.
Amisan 200 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg .
Excipienţi cu efect cunoscut : fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 197,50 mg.
Amisan 400 mg comprimate filmate: fiecare comprimat filmat conţine amisulpridă 400 mg .
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 200 mg .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Amisan 50 mg comprimate: comprimat
Comprimate rotunde, de culoare albă până la aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre fe ţe ş i
diametrul de 7,0 mm.
Comprimatele pot fi divizate în două doze egale.
Amisan 200 mg comprimate: comprimat
Comprimate rotunde, de culoare albă până la aproap e albă, cu o linie mediană pe una dintre fe ţe ş i
diame trul de 12,5 mm .
Comprimatele pot fi divizate în două doze egale.
Amisan 400 mg comprimate filmate: comprimat filmat
Comprimate filmate, ovale, cu dimensiunea de 18 x 8 mm, biconvexe, de culoare albă până la aproape
albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe.
Comprimatele filmate pot fi divizate în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amisulprida este indicată pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice:
- s imptome pozitive cu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire, ostilitate , suspiciune
- simptome negative primare (sindrom deficitar) cu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Doze
Simptome pozitive:
În cazul episoadelor psihotice acute sunt recomandate doze orale între 400 mg pe zi ş i 800 mg pe zi .
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de
1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie
utilizate.
La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie
adaptate individual.
Pentru pacienţii cu simptome mixte pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine un
control optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Simptome negative:
Pentru paci enţii la care sunt predominante simptomele negative sunt recomandate doze orale între 50
mg pe zi şi 300 mg pe zi. Dozele trebuie adaptate individual, utilizând d oza minimă eficace.
Amisulprida poate fi administrată în doze orale unice de până la 400 mg. Dozele mai mari de 400 mg
pe zi trebuie administrate în mai multe prize.
Vârstnici
Siguran ţa amisulpridei a fost evaluată la un număr redus de pacienţ i vârstnici. Amisulprida trebuie
utilizată cu precau ţie datorită riscului posibil de hipotensiune arteri ală şi sedare. Poate fi necesară o
reducere a dozei în caz de insuficien ţă renală.
Copii şi adolescen ţi
Eficacitatea ş i siguranţa administrării amisulpridei la pacien ţi cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18
ani nu au fost stabilite. Există numai date l imitate cu privire la utilizarea amisulpridei la adolescen ţi cu
schizofrenie. De aceea, utilizarea amisulpridei nu este recomandată pacien ţilor cu vârsta cuprinsă între
pubertate ş i 18 ani; amisulprida este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârs ta pubertăţii
întrucât siguran ţa administrării nu a fost stabilită la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.3) .
Insuficienţa renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate pentru
pacienţii cu clearance -ul creatininei (CR
CL) între 30 şi 60 ml/min şi la o treime pentru pacienţii cu
CR
CL între 10 şi 30 ml/min. Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală
severă (CR
CL < 10 ml/min), amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţ i (vezi pct. 4.3).
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei.
Mod de administrare:
Amisan comprimate/comprimate filmate poate fi administrat independent de mese. Comprimatele
trebuie înghiţite nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului: sunt disponibile date obţinute din studii clinice controlate care acoperă o
perioadă de 1 an. Durata tratamentului este stabilită de medic.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensi bilitate la substan ţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumera ţi la pct. 6.1.
- Tumori concomitente dependente de prolactină (de exemplu prolactinomul glandei hipofizare
sau cancerul de sân)
- Feocromocitom
3
- Copii până la vârsta pubertă ţii
- Alăptare
- As ociere cu levodopa (vezi pct. 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca ş i în cazul altor neuroleptice, poate să apară Sindromul neuroleptic malign, o complica ţie ce poate
pune via ţa în pericol, caracterizată prin hipertermie, rigidi tate musculară, instabilitate vegetativă şi
creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În caz de apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor
zilnice mari, trebuie întrerupte toate medicamentele antipsihotice, inclusiv amisulprida.
Ca ş i în cazul altor medicamente antidopaminergic e, prescrierea de amisulpridă la pacienţii cu boală
Parkinson trebuie făcută cu prudenţă, deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie
utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
Prelungir ea intervalului QT
Amisulprida trebuie prescrisă cu precau ţie la pacien ţi cu boli cardiovasculare cunoscute sau cu istoric
familial de QT prelungit , iar utilizarea concomitentă cu neuroleptice trebuie evitată.
Accident vascular cerebral
În studiile clinic e randomizate controlate cu placebo, la pacienţii cu demenţă trataţi cu anumite
medicamente antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ trei ori a riscului de
producere a evenimentelor cerebrovasculare. Nu se cunoaşte mecanismul ce det ermină această creştere
a riscului. Nu poate fi exclusă o creştere a acestui risc poate şi la alte antipsihotice sau la alte grupuri
de pacienţi. Amisan trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu risc crescut de producere a accidentelor
vasculare cerebra le.
Pacien ţi vârstnici cu demen ţă
Pacien ţii vârstnici cu psihoză asociată demen ţei trata ţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii clinice controlate cu placebo (cu durata de 10 săptămâni) în care
au fost inclu şi pacien ţi trata ţi cu medicamente antipsihotice atipice a arătat un risc crescut de deces la
aceş ti pacienți de 1,6- 1,7 ori. În cursul unui studiu clinic controlat cu durata de 10 săptămâni, rata de
deces la pacien ţii trata ţi a fost de aproximativ 4,5% com parativ cu rata de aproximativ 2,6% în grupul
pacien ţilor la care s -a administrat placebo. De şi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu
antipsihotice atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de natură cardiovasculară (de
exemplu insuficienţ ă cardiacă, moarte subită) sau infec ţioasă (de exemplu pneumonie). Studiile
observa ţionale sugerează că, similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu
medicamente antipsihotice conven ţionale poate duce la creş terea mortalită ţi i. În ce măsură constatarea
mortalită ţii crescute în studiile observaţ ionale poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice şi nu
altor cauze este neclar ă.
Risc de apariţie a tromboembolismului venos (TEV)
Cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) au fost raportate la administrarea de
medicamentele antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea
factori dobândiţi de tromboembolism venos (TEV), toţi factorii de risc posibili trebuie identificaţi
înainte sa u în timpul tratamentului cu amisulpridă şi trebuie luate măsuri de precauţie.
S -a raportat apariţia hiperglicemiei asociate cu tratamentul cu antipsihotice (inclusiv amisulpridă). Prin
urmare, la pacienţii care suferă de diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat
trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Amisulprida poate să scadă pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie
trebuie monitorizaţi atent în timpul terapiei cu amisulpridă.
Amisulprida este eliminată pe cale renală. În caz de insuficienţă renală, doza trebuie scăzută sau poate
fi considerat tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).
4
La pacienţii vârstnici, amisulprida, similar altor neuroleptice, tre buie utilizată cu precauţie datorită
riscului posibil de hipotensiune arterială sau sedare. Poate fi de asemenea necesară o reducere a dozei,
datorită insuficien ţei renale.
Simptomele acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost d escrise rar după
întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea,
recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcari involuntare (cum
sunt acatizie, distonie şi diskinezie). P rin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu
amisulpridă.
Leucopenia, neutropenia ş i agranulocitoza au fost raportate la administrarea de medicamente
antipsihotice, inclusiv amisulpridă. Apari ţia infec ţiilor de cauză inexplicabilă sau a febrei poate fi
datorată unei discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) şi necesită investigaţ ii hematologice imediate.
Amisan conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabs orbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Levodopa: antagonism reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice. Amisulprida poate inhiba
efectul agoni ştilor dopaminergici (de exemplu bromocriptină, ropinirolă).
Asocieri nerecomandate:
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Asocieri care necesită pruden ţă
Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, analgezi ce, sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice,
benzodiazepine ş i alte anxiolitice, clonidină ş i derivaţi.
Medicamente antihipertensive şi alte medicamente hipotensive.
Se recomandă prudenţ ă la prescrierea amisulpridei cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul
QT, de exemplu antiaritmice din clasa IA (chinidină, disopiramidă) şi clasa III (amiodaronă, sotalol),
anumite antihistaminice, alte antipsihotice ş i anumite antimalarice (meflochină) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi ală ptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. S -a observat o scădere a
fertilită ţii legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate de prolactină). Nu s- au
constatat efecte teratogene ale am isulpridei.
Există pu ţine date clinice privind expunerea femeilor gravide la amisulpridă. De aceea, siguran ţa
amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Utilizarea acestui medicament nu este
recomandată în timpul sarcinii decât dacă benefic iile justifică riscul potenţial.
Nou -născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv amisulpridă) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un
risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca
severitate ş i durată după na ştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nou-
născuţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie.
Alăptarea:
Nu se ştie dacă amisulprida este excretată în lapte la om, ca urmare alăptarea este contraindicată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
5
Chiar şi utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate cauza somnolenţ ă, astfel încât capacitatea
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi alterată (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţ iile adverse au fost clasificate în funcţ ie de frecvenţă folosind următoarea convenţ ie: foarte
frecvente ( ≥1/10), frecvente ( ≥1/100 ş i <1/10), mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi <1/100), rare
( ≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile) .
Studii clinice
Următoarele reac ţii adverse au fost observate în studii clin ice controlate. Trebuie precizat că în
anumite circumstan ţe poate fi dificil de diferen ţiat între reac ţiile adverse ş i simptomele bolii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : reacţii alergice
Tulburări endocrine
Frecvente: creştere a va lorilor plasmatice ale prolactinei, reversibile după întreruperea amisulpridei.
Aceasta poate duce la apariţia galactoreei, amenoreei, ginecomastiei, durerii la nivelul sânilor şi a
disfuncţiei erectile .
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecv ente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, disfuncţii ale orgasmului
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: simptome extrapiramidale, adică tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,
a catisie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, uşoare la doze optime şi parţial reversibile fără
a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicaţiei antiparkinsoniene. Incidenţa
simptomelor extrapiramidale care este dependentă de do ză, rămâne foarte mică la pacienţii trataţi cu
doze între 50- 300 mg pe zi.
Frecvente: poate să apară distonia acută (torticolis spastic, criză oculogiră, trismus). Aceasta este
reversibilă fără a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medic amentului
antiparkinsonian. Somnolenţă
Mai puţin frecvente : a fost raportată diskinezia tardivă, caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare,
în principal la nivelul limbii şi/sau feţei, de regulă după administrarea de lungă durată. Medicaţia
antiparki nsoniană este ineficientă sau poate induce agravarea simptomelor. Convulsii
Tulburări cardiace
Frecvente: hipotensiune arterială
Mai puţin frecvente: bradicardie
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie
Investig aţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate
Mai puţin frecvente : creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special transaminaze
Date ulterioare puner ii pe piaţă
În plus , următoarele cazuri de reacţii adverse au fost raportate numai prin intermediul raportării
spontane:
Tulburări hematologice şi limfatice
6
Cu frecvenţă necunoscută : leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvenţă necunoscută : sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4) care reprezintă o complicaţie cu
potenţial letal
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută : prelungire a intervalului QT şi aritmie ventriculară (cum este torsada
vârfurilor ), tahicardie ventriculară, care poate determina fibrilaţie ventriculară sau sto p cardiac şi
moarte subită (veri pct. 4.4)
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută : tromboembolism venos (TEV) , inclusiv embolism pulmonar, uneor i letal şi
tromboză venoasă profundă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunos cută: angioedem , urticarie
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă necunoscută : sindrom de sevraj neonatal la consumul de medicamente (vezi pct. 4.6)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilo r adverse după autorizarea medicamentului este foarte importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website -ul Agenţiei
Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Experienţa supr adozajului cu amisulpridă este limitată. A fost raportată exagerarea efectelor
farmacologice cunoscute ale amisulpridei. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială,
simptome extrapiramidale şi comă. Evoluţia letală a fost raportată în specia l în combinaţie cu alte
medicamente psihotrope.
Deoarece amisulprida este puţin dializabilă, nu trebuie utilizată hemodializa pentru eliminarea
medicamentului.
Nu există antidot specific pentru amisulpridă.
Ca urmare, trebuie instituite măsuri adecvate de susţinere în spital cu supravegherea atentă a funcţiilor
vitale, inclusiv monitorizare cardiacă continuă (datorită riscului de prelungire a intervalului QT) până
la recuperarea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie administrat e medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida se leagă selectiv, cu o afinitate mare, de subtipurile receptorului dopaminergic uman
D
2/D3, fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α -adrenergici, histaminici H
1 şi co linergici. În plus, amisulprida nu se leagă de
situsurile sigma.
7
În studiile la animale, în doze mari, amisulprida blochează receptorii dopaminergici localizaţi în
structurile limbice, de preferinţă din corpul striat.
În doze mici, blochează preferenţia l receptorii pre-sinaptici D
2/D3, producând eliberarea de dopamină
responsabilă pentru efectele sale dezinhibitorii.
Acest profil farmacologic explică eficacitatea clinică a amisulpridei, atât pentru simptomele negative,
cât şi pentru cele pozitive ale sc hizofreniei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La om, amisulprida a demonstrat două maxime de absorbţie după administrarea orală: unul care este
atins rapid, la o oră după administrarea dozei şi un al doilea situat între 3 şi 4 ore de la administrare.
Concent raţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml după administrarea unei doze de
50 mg.
Volumul de distribuţie este 5,8 l/kg, legarea de proteinele plasmatice este mică (16%) şi, din acest
punct de vedere, nu sunt presupuse interacţiuni medi camentoase.
Biodisponibilitatea absolută este de 48%.
Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi,
reprezentând aproximativ 4% din doză. Nu există acumulare pentru amisulpridă şi farmacocinetica sa
rămâne nemodificată după administrarea de doze repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare al amisulpridei este de aproximativ 12 ore după administrarea dozei orale.
Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. După administrarea intravenoasă , 50% din doză este
excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance -ul renal este de 20 l/oră
sau 330 ml/min.
O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%) scade în mod semnificativ ASC, T
max şi Cmax
pentru amisulpridă, dar în urma unei mese bogate în grăsimi nu s -au observat modificări. Cu toate
acestea, semnificaţia acestor observaţii în utilizarea clinică de rutină nu este cunoscută.
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Insuficienţa renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance- ul sistemic este redus cu un factor cuprins î ntre 2,5 şi 3. ASC a amisulpridei în
cazurile de insuficienţă renală uşoară creşte de două ori şi în cazul insuficienţei renale moderate de
aproape zece ori (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu dispunem de date
pentru dozele ma i mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
Datele farmacologice limitate la vârstnici (cu vârsta > 65 ani) arată o creştere cu 10 -30% a C
max, T1/2 şi
ASC după adminstrarea unei doze orale unice de 50 mg. Nu există date privind administrarea repetată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O trecere în revistă globală a studiilor privind siguranţa indică faptul că amisulprida este lipsită de
orice risc general de toxicitate specifică de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificăr ile
observate la şobolani şi câini, la doze sub doza maximă tolerată, sunt fie efecte farmacologice, fie nu
au semnificaţie toxicologică majoră în aceste condiţii. Comparativ cu dozele maxime recomandate la
om, dozele maxime tolerate sunt de 2 şi 7 ori mai mari la şobolan (200 mg/kg şi zi) şi câine (120
mg/kg şi zi), respectiv în ceea ce priveşte ASC. La şobolan nu a fost identificat niciun risc carcinogen
special pentru om, la un ASC la om de până la 1,5 – 4,5 ori.
Au fost efectuate studii privind carcino genitatea la şoarece (120 mg/kg şi zi) şi studii privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (160, 300 şi 500 mg/kg şi zi la şobolan, iepure, respectiv
şoarece). Expunerea animalelor la amisulpridă pe durata acestor ultime studii nu a fost evaluată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
8
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
(pentru Amisan 400 mg comprimate filmate)
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Amidonglicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină PH 102
Film:
Copolimer metacril at butilat bazic
Dioxid de titan (E171)
Talc
Stearat de magneziu
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabilit ate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC/Al, cutie
Mărimea ambalajelor:
Amisan 50 mg : 12 şi 60 comprimate; ambalaje de uz spitalicesc cu 600 (10x60) comprimate (cu 12
comprimate pe blister)
Amisan 200 mg: 20, 30, 50, 60, 100, 150 comprimate; ambalaje de uz spitalicesc cu 600 (10x60)
comprimate (cu 10 comprimate pe blister)
Amisan 400 mg: 20, 30, 50, 60, 100, 150 comprimate filmate; amba laje de uz spitalicesc cu 600
(10x60) comprimate filmate (cu 10 comprimate filmate pe blister)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PRO.MED.CS Praha a.s.
9
Telčská 1, 140 00 Praga 4,
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amisan 50 mg: 7141/2014/01- 03
Amisan 200 mg : 7142/2014/01- 07
Amisan 400 mg : 7143/2014/01- 07
9. DATA PRI MEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Iulie 2009
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amisan 50 mg comprimate
Amisan 200 mg comprimate
Amisan 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amisan 50 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 50 mg.
Excipienţi cu efect cu noscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 49,37 mg.
Amisan 200 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg .
Excipienţi cu efect cunoscut : fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 197,50 mg.
Amisan 400 mg comprimate filmate: fiecare comprimat filmat conţine amisulpridă 400 mg .
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 200 mg .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Amisan 50 mg comprimate: comprimat
Comprimate rotunde, de culoare albă până la aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre fe ţe ş i
diametrul de 7,0 mm.
Comprimatele pot fi divizate în două doze egale.
Amisan 200 mg comprimate: comprimat
Comprimate rotunde, de culoare albă până la aproap e albă, cu o linie mediană pe una dintre fe ţe ş i
diame trul de 12,5 mm .
Comprimatele pot fi divizate în două doze egale.
Amisan 400 mg comprimate filmate: comprimat filmat
Comprimate filmate, ovale, cu dimensiunea de 18 x 8 mm, biconvexe, de culoare albă până la aproape
albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe.
Comprimatele filmate pot fi divizate în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amisulprida este indicată pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice:
- s imptome pozitive cu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire, ostilitate , suspiciune
- simptome negative primare (sindrom deficitar) cu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Doze
Simptome pozitive:
În cazul episoadelor psihotice acute sunt recomandate doze orale între 400 mg pe zi ş i 800 mg pe zi .
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de
1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie
utilizate.
La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie
adaptate individual.
Pentru pacienţii cu simptome mixte pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine un
control optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Simptome negative:
Pentru paci enţii la care sunt predominante simptomele negative sunt recomandate doze orale între 50
mg pe zi şi 300 mg pe zi. Dozele trebuie adaptate individual, utilizând d oza minimă eficace.
Amisulprida poate fi administrată în doze orale unice de până la 400 mg. Dozele mai mari de 400 mg
pe zi trebuie administrate în mai multe prize.
Vârstnici
Siguran ţa amisulpridei a fost evaluată la un număr redus de pacienţ i vârstnici. Amisulprida trebuie
utilizată cu precau ţie datorită riscului posibil de hipotensiune arteri ală şi sedare. Poate fi necesară o
reducere a dozei în caz de insuficien ţă renală.
Copii şi adolescen ţi
Eficacitatea ş i siguranţa administrării amisulpridei la pacien ţi cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18
ani nu au fost stabilite. Există numai date l imitate cu privire la utilizarea amisulpridei la adolescen ţi cu
schizofrenie. De aceea, utilizarea amisulpridei nu este recomandată pacien ţilor cu vârsta cuprinsă între
pubertate ş i 18 ani; amisulprida este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârs ta pubertăţii
întrucât siguran ţa administrării nu a fost stabilită la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.3) .
Insuficienţa renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate pentru
pacienţii cu clearance -ul creatininei (CR
CL) între 30 şi 60 ml/min şi la o treime pentru pacienţii cu
CR
CL între 10 şi 30 ml/min. Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală
severă (CR
CL < 10 ml/min), amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţ i (vezi pct. 4.3).
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei.
Mod de administrare:
Amisan comprimate/comprimate filmate poate fi administrat independent de mese. Comprimatele
trebuie înghiţite nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului: sunt disponibile date obţinute din studii clinice controlate care acoperă o
perioadă de 1 an. Durata tratamentului este stabilită de medic.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensi bilitate la substan ţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumera ţi la pct. 6.1.
- Tumori concomitente dependente de prolactină (de exemplu prolactinomul glandei hipofizare
sau cancerul de sân)
- Feocromocitom
3
- Copii până la vârsta pubertă ţii
- Alăptare
- As ociere cu levodopa (vezi pct. 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca ş i în cazul altor neuroleptice, poate să apară Sindromul neuroleptic malign, o complica ţie ce poate
pune via ţa în pericol, caracterizată prin hipertermie, rigidi tate musculară, instabilitate vegetativă şi
creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În caz de apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor
zilnice mari, trebuie întrerupte toate medicamentele antipsihotice, inclusiv amisulprida.
Ca ş i în cazul altor medicamente antidopaminergic e, prescrierea de amisulpridă la pacienţii cu boală
Parkinson trebuie făcută cu prudenţă, deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie
utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
Prelungir ea intervalului QT
Amisulprida trebuie prescrisă cu precau ţie la pacien ţi cu boli cardiovasculare cunoscute sau cu istoric
familial de QT prelungit , iar utilizarea concomitentă cu neuroleptice trebuie evitată.
Accident vascular cerebral
În studiile clinic e randomizate controlate cu placebo, la pacienţii cu demenţă trataţi cu anumite
medicamente antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ trei ori a riscului de
producere a evenimentelor cerebrovasculare. Nu se cunoaşte mecanismul ce det ermină această creştere
a riscului. Nu poate fi exclusă o creştere a acestui risc poate şi la alte antipsihotice sau la alte grupuri
de pacienţi. Amisan trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu risc crescut de producere a accidentelor
vasculare cerebra le.
Pacien ţi vârstnici cu demen ţă
Pacien ţii vârstnici cu psihoză asociată demen ţei trata ţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii clinice controlate cu placebo (cu durata de 10 săptămâni) în care
au fost inclu şi pacien ţi trata ţi cu medicamente antipsihotice atipice a arătat un risc crescut de deces la
aceş ti pacienți de 1,6- 1,7 ori. În cursul unui studiu clinic controlat cu durata de 10 săptămâni, rata de
deces la pacien ţii trata ţi a fost de aproximativ 4,5% com parativ cu rata de aproximativ 2,6% în grupul
pacien ţilor la care s -a administrat placebo. De şi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu
antipsihotice atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de natură cardiovasculară (de
exemplu insuficienţ ă cardiacă, moarte subită) sau infec ţioasă (de exemplu pneumonie). Studiile
observa ţionale sugerează că, similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu
medicamente antipsihotice conven ţionale poate duce la creş terea mortalită ţi i. În ce măsură constatarea
mortalită ţii crescute în studiile observaţ ionale poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice şi nu
altor cauze este neclar ă.
Risc de apariţie a tromboembolismului venos (TEV)
Cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) au fost raportate la administrarea de
medicamentele antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea
factori dobândiţi de tromboembolism venos (TEV), toţi factorii de risc posibili trebuie identificaţi
înainte sa u în timpul tratamentului cu amisulpridă şi trebuie luate măsuri de precauţie.
S -a raportat apariţia hiperglicemiei asociate cu tratamentul cu antipsihotice (inclusiv amisulpridă). Prin
urmare, la pacienţii care suferă de diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat
trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Amisulprida poate să scadă pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie
trebuie monitorizaţi atent în timpul terapiei cu amisulpridă.
Amisulprida este eliminată pe cale renală. În caz de insuficienţă renală, doza trebuie scăzută sau poate
fi considerat tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).
4
La pacienţii vârstnici, amisulprida, similar altor neuroleptice, tre buie utilizată cu precauţie datorită
riscului posibil de hipotensiune arterială sau sedare. Poate fi de asemenea necesară o reducere a dozei,
datorită insuficien ţei renale.
Simptomele acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost d escrise rar după
întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea,
recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcari involuntare (cum
sunt acatizie, distonie şi diskinezie). P rin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu
amisulpridă.
Leucopenia, neutropenia ş i agranulocitoza au fost raportate la administrarea de medicamente
antipsihotice, inclusiv amisulpridă. Apari ţia infec ţiilor de cauză inexplicabilă sau a febrei poate fi
datorată unei discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) şi necesită investigaţ ii hematologice imediate.
Amisan conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabs orbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Levodopa: antagonism reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice. Amisulprida poate inhiba
efectul agoni ştilor dopaminergici (de exemplu bromocriptină, ropinirolă).
Asocieri nerecomandate:
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Asocieri care necesită pruden ţă
Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, analgezi ce, sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice,
benzodiazepine ş i alte anxiolitice, clonidină ş i derivaţi.
Medicamente antihipertensive şi alte medicamente hipotensive.
Se recomandă prudenţ ă la prescrierea amisulpridei cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul
QT, de exemplu antiaritmice din clasa IA (chinidină, disopiramidă) şi clasa III (amiodaronă, sotalol),
anumite antihistaminice, alte antipsihotice ş i anumite antimalarice (meflochină) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi ală ptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. S -a observat o scădere a
fertilită ţii legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate de prolactină). Nu s- au
constatat efecte teratogene ale am isulpridei.
Există pu ţine date clinice privind expunerea femeilor gravide la amisulpridă. De aceea, siguran ţa
amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Utilizarea acestui medicament nu este
recomandată în timpul sarcinii decât dacă benefic iile justifică riscul potenţial.
Nou -născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv amisulpridă) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un
risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca
severitate ş i durată după na ştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nou-
născuţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie.
Alăptarea:
Nu se ştie dacă amisulprida este excretată în lapte la om, ca urmare alăptarea este contraindicată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
5
Chiar şi utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate cauza somnolenţ ă, astfel încât capacitatea
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi alterată (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţ iile adverse au fost clasificate în funcţ ie de frecvenţă folosind următoarea convenţ ie: foarte
frecvente ( ≥1/10), frecvente ( ≥1/100 ş i <1/10), mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi <1/100), rare
( ≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile) .
Studii clinice
Următoarele reac ţii adverse au fost observate în studii clin ice controlate. Trebuie precizat că în
anumite circumstan ţe poate fi dificil de diferen ţiat între reac ţiile adverse ş i simptomele bolii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : reacţii alergice
Tulburări endocrine
Frecvente: creştere a va lorilor plasmatice ale prolactinei, reversibile după întreruperea amisulpridei.
Aceasta poate duce la apariţia galactoreei, amenoreei, ginecomastiei, durerii la nivelul sânilor şi a
disfuncţiei erectile .
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecv ente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, disfuncţii ale orgasmului
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: simptome extrapiramidale, adică tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,
a catisie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, uşoare la doze optime şi parţial reversibile fără
a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicaţiei antiparkinsoniene. Incidenţa
simptomelor extrapiramidale care este dependentă de do ză, rămâne foarte mică la pacienţii trataţi cu
doze între 50- 300 mg pe zi.
Frecvente: poate să apară distonia acută (torticolis spastic, criză oculogiră, trismus). Aceasta este
reversibilă fără a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medic amentului
antiparkinsonian. Somnolenţă
Mai puţin frecvente : a fost raportată diskinezia tardivă, caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare,
în principal la nivelul limbii şi/sau feţei, de regulă după administrarea de lungă durată. Medicaţia
antiparki nsoniană este ineficientă sau poate induce agravarea simptomelor. Convulsii
Tulburări cardiace
Frecvente: hipotensiune arterială
Mai puţin frecvente: bradicardie
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie
Investig aţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate
Mai puţin frecvente : creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special transaminaze
Date ulterioare puner ii pe piaţă
În plus , următoarele cazuri de reacţii adverse au fost raportate numai prin intermediul raportării
spontane:
Tulburări hematologice şi limfatice
6
Cu frecvenţă necunoscută : leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvenţă necunoscută : sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4) care reprezintă o complicaţie cu
potenţial letal
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută : prelungire a intervalului QT şi aritmie ventriculară (cum este torsada
vârfurilor ), tahicardie ventriculară, care poate determina fibrilaţie ventriculară sau sto p cardiac şi
moarte subită (veri pct. 4.4)
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută : tromboembolism venos (TEV) , inclusiv embolism pulmonar, uneor i letal şi
tromboză venoasă profundă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunos cută: angioedem , urticarie
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă necunoscută : sindrom de sevraj neonatal la consumul de medicamente (vezi pct. 4.6)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilo r adverse după autorizarea medicamentului este foarte importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website -ul Agenţiei
Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Experienţa supr adozajului cu amisulpridă este limitată. A fost raportată exagerarea efectelor
farmacologice cunoscute ale amisulpridei. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială,
simptome extrapiramidale şi comă. Evoluţia letală a fost raportată în specia l în combinaţie cu alte
medicamente psihotrope.
Deoarece amisulprida este puţin dializabilă, nu trebuie utilizată hemodializa pentru eliminarea
medicamentului.
Nu există antidot specific pentru amisulpridă.
Ca urmare, trebuie instituite măsuri adecvate de susţinere în spital cu supravegherea atentă a funcţiilor
vitale, inclusiv monitorizare cardiacă continuă (datorită riscului de prelungire a intervalului QT) până
la recuperarea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie administrat e medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida se leagă selectiv, cu o afinitate mare, de subtipurile receptorului dopaminergic uman
D
2/D3, fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α -adrenergici, histaminici H
1 şi co linergici. În plus, amisulprida nu se leagă de
situsurile sigma.
7
În studiile la animale, în doze mari, amisulprida blochează receptorii dopaminergici localizaţi în
structurile limbice, de preferinţă din corpul striat.
În doze mici, blochează preferenţia l receptorii pre-sinaptici D
2/D3, producând eliberarea de dopamină
responsabilă pentru efectele sale dezinhibitorii.
Acest profil farmacologic explică eficacitatea clinică a amisulpridei, atât pentru simptomele negative,
cât şi pentru cele pozitive ale sc hizofreniei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La om, amisulprida a demonstrat două maxime de absorbţie după administrarea orală: unul care este
atins rapid, la o oră după administrarea dozei şi un al doilea situat între 3 şi 4 ore de la administrare.
Concent raţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml după administrarea unei doze de
50 mg.
Volumul de distribuţie este 5,8 l/kg, legarea de proteinele plasmatice este mică (16%) şi, din acest
punct de vedere, nu sunt presupuse interacţiuni medi camentoase.
Biodisponibilitatea absolută este de 48%.
Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi,
reprezentând aproximativ 4% din doză. Nu există acumulare pentru amisulpridă şi farmacocinetica sa
rămâne nemodificată după administrarea de doze repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare al amisulpridei este de aproximativ 12 ore după administrarea dozei orale.
Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. După administrarea intravenoasă , 50% din doză este
excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance -ul renal este de 20 l/oră
sau 330 ml/min.
O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%) scade în mod semnificativ ASC, T
max şi Cmax
pentru amisulpridă, dar în urma unei mese bogate în grăsimi nu s -au observat modificări. Cu toate
acestea, semnificaţia acestor observaţii în utilizarea clinică de rutină nu este cunoscută.
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Insuficienţa renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance- ul sistemic este redus cu un factor cuprins î ntre 2,5 şi 3. ASC a amisulpridei în
cazurile de insuficienţă renală uşoară creşte de două ori şi în cazul insuficienţei renale moderate de
aproape zece ori (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu dispunem de date
pentru dozele ma i mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
Datele farmacologice limitate la vârstnici (cu vârsta > 65 ani) arată o creştere cu 10 -30% a C
max, T1/2 şi
ASC după adminstrarea unei doze orale unice de 50 mg. Nu există date privind administrarea repetată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O trecere în revistă globală a studiilor privind siguranţa indică faptul că amisulprida este lipsită de
orice risc general de toxicitate specifică de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificăr ile
observate la şobolani şi câini, la doze sub doza maximă tolerată, sunt fie efecte farmacologice, fie nu
au semnificaţie toxicologică majoră în aceste condiţii. Comparativ cu dozele maxime recomandate la
om, dozele maxime tolerate sunt de 2 şi 7 ori mai mari la şobolan (200 mg/kg şi zi) şi câine (120
mg/kg şi zi), respectiv în ceea ce priveşte ASC. La şobolan nu a fost identificat niciun risc carcinogen
special pentru om, la un ASC la om de până la 1,5 – 4,5 ori.
Au fost efectuate studii privind carcino genitatea la şoarece (120 mg/kg şi zi) şi studii privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (160, 300 şi 500 mg/kg şi zi la şobolan, iepure, respectiv
şoarece). Expunerea animalelor la amisulpridă pe durata acestor ultime studii nu a fost evaluată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
8
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
(pentru Amisan 400 mg comprimate filmate)
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Amidonglicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină PH 102
Film:
Copolimer metacril at butilat bazic
Dioxid de titan (E171)
Talc
Stearat de magneziu
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabilit ate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC/Al, cutie
Mărimea ambalajelor:
Amisan 50 mg : 12 şi 60 comprimate; ambalaje de uz spitalicesc cu 600 (10x60) comprimate (cu 12
comprimate pe blister)
Amisan 200 mg: 20, 30, 50, 60, 100, 150 comprimate; ambalaje de uz spitalicesc cu 600 (10x60)
comprimate (cu 10 comprimate pe blister)
Amisan 400 mg: 20, 30, 50, 60, 100, 150 comprimate filmate; amba laje de uz spitalicesc cu 600
(10x60) comprimate filmate (cu 10 comprimate filmate pe blister)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PRO.MED.CS Praha a.s.
9
Telčská 1, 140 00 Praga 4,
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amisan 50 mg: 7141/2014/01- 03
Amisan 200 mg : 7142/2014/01- 07
Amisan 400 mg : 7143/2014/01- 07
9. DATA PRI MEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Iulie 2009
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2014
