DORZOSTILL 20 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dorzostill 20 mg/ml picături oftalmice, soluţie.
2.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru soluţie picături oftalmice conţine dorzolamidă 20 mg (sub formă de clorhidrat de
dorzolamidă 22,3 mg)
Excipienți cu efect cunoscut: conţine clorură de benzalconiu 0,075 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie apoasă, uşor vâscoasă, limpede sau uşor opalescentă, incoloră, fără particule vizibile, izotonă,
tamponată, cu pH aproximativ 5,65.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Dorzostil este indicat :
ca adjuvant la tratamentul cu beta-blocante,
ca monoterapie la pacienţii care nu răspund la tratamentul cu beta-blocante sau în cazul în care beta-
blocantele sunt contraindicate,
în tratamentul presiunii intraoculare crescute în :
hipertensiune oculară,
glaucom cu unghi deschis,
glaucom pseudoexfoliativ
4.2.
Doze şi mod de administrare
Cale de administrare: pentru utilizare oftalmică.
Atunci când este administrat în monoterapie, doza este o picătură dorzolamidă administrată de 3 ori pe zi, în
sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat (ţi).
Atunci când este administrat ca tratament adjuvant, asociat cu un beta-blocant de uz oftalmic, doza este de o
picătură de dorzolamidă administrată de 2 ori pe zi în sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat (ţi).
În cazul în care se trece de la un alt medicament oftalmic antiglaucomatos la dorzolamidă, se întrerupe
administrarea acestuia şi se începe tratamentul cu dorzolamidă din ziua următoare.
Dacă este utilizat mai mult de un medicament oftalmic topic, diferitele medicamente trebuie instilate la
intervale de cel puţin 10 minute.
2
Vezi pct.4.4 pentru informaţii privind utilizarea lentilelor de contact.
Pacienţii trebuie instruiţi să evite ca vârful picurătorului să vină în contact cu ochii sau zonele din jurul
ochilor.
De asemenea, pacienţii trebuie informaţi asupra riscului ca soluţiile oculare manipulate incorect să fie
contaminate cu bacterii cunoscute că provoacă infecţii oculare. Utilizarea soluţiilor oculare contaminate
poate să determine afecţiuni grave ale ochiului şi pierderea ulterioară a vederii.
Mod de administrare:
1. Se deşurubează capacul pentru a deschide flaconul.
2. Se înclină capul pe spate şi se trage uşor în jos pleoapa inferioară pentru a forma un „buzunar” între
pleoapă şi ochi.
3. Se întoare flaconul cu vârful picurător în jos şi se presează uşor până când se administrează o singură
picătură la nivelul ochiului, asa cum a recomandat medicul. Nu se atinge cu vârful picurătorului
ochiul sau pleopa. Similar altor picături oftalmice, pentru a reduce posibila absorbţie sistemică se
recomandă să se preseze unghiul palpebral medial (ocluzie punctuală) timp de un minut imediat
după administrarea fiecărei picături.
4. Se repetă manevrele de la punctul 2 şi 3 pentru celălalt ochi, dacă aşa cum a recomandat medicul.
După utilizare se înşurubează imediat capacul protector până când închide etanş flaconul. Nu se înşurubează
capacul mai mult decât este necesar.
Copii şi adolescenţi:
Datele clinice disponibile sunt limitate privind administrarea dorzolamidei de trei ori pe zi la copii şi
adolescenţi (vezi pct. 5.1).
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la dorzolamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance la creatinină <30 ml/min)
sau acidoză hipercloremică. Deoarece dorzolamida şi metaboliţii săi se excretă predominant renal,
dorzolamida este contraindicată la aceşti pacienţi.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, de aceea, trebuie administrată cu
prudenţă la aceşti pacienţi.
Abordarea terapeutică la pacienţii cu glaucom cu unghi închis acut impune şi alte tratamente, suplimentar la
administrarea medicamentelor hipotensive oculare. Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu glaucom
acut cu unghi închis.
Dorzolamida conține o grupare sulfonamidă, care apare și în sulfonamide și, deşi administrată topic, se
absoarbe sistemic. De aceea, aceleaşi reacţii adverse ale sulfonamidelor pot să apară şi după administrarea
topică de dorzolamidă, inclusiv reacţii severe cum sunt sindrom Stevens Johnson și necroliză epidermică
toxică. Dacă apar reacţii severe de hipersensibilitate, trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Dacă
apar semne de reacții grave de hipersensibilitate, se întrerupe utilizarea acestui medicament.
Tratamentul cu inhibitori de anhidrază carbonică administraţi pe cale orală a fost asociat cu urolitiază
secundară unor tulburări de echilibru acido-bazic, în special la pacienţii cu antecedente de litiază renală. Deşi
la utilizarea de dorzolamidă nu au fost observate tulburări ale echilibrului acido-bazic, a fost raportată rar
urolitiaza. Deoarece dorzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice cu administrare topică care se
absoarbe sistemic, pacienţii cu antecedente de litiază renală pot avea un risc crescut de apariţie a urolitiazei
în timpul utilizării dorzolamidei.
3
Dacă se observă reacţii alergice (de exemplu conjunctivită şi reacţii palpebrale), trebuie luată în considerare
întreruperea tratamentului.
La pacienţii cărora li se administrează concomitent un inhibitor de anhidrază carbonică administrat pe cale
orală şi dorzolamidă există posibilitatea adiţiei efectelor sistemice ale inhibitorilor de anhidrază carbonică.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de dorzolamidă şi inhibitori de anhidrază carbonică pe cale
orală.
La pacienţii cu anomalii cronice preexistente ale corneei şi/sau antecedente de chirurgie intraoculară, în cazul
utilizării picăturilor oftalmice cu dorzolamidă s-au raportat edeme corneene şi decompensări corneene
ireversibile. Administrarea topică de dorzolamidă trebuie să fie utilizată cu prudenţă la aceşti pacienţi.
A fost raportată dezlipirea coroidei cu hipotonie oculară după proceduri chirurgicale de filtrare la
administrarea de inhibitori ai secreţiei umorii apoase.
Dorzostill conţine ca şi conservant clorură de benzalconiu, care poate determina iritaţii oculare. Lentilele de
contact trebuie îndepărtate înainte de administrarea picăturilor şi trebuie aşteptat cel puţin 15 minute înaintea
reaplicării lor. Se cunoaşte faptul că clorura de benzalconiu poate produce decolorarea lentilelor de contact
moi.
Copii şi adolescenţi:
Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţi cu vârstă gestaţională mai mică de 36 de săptămâni şi cu vârsta
mai mică de o săptămână. Pacienţii cu imaturitate semnificativă a tubilor renali vor fi trataţi cu dorzolamidă
numai după o evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu, deoarece există riscul de apariţie a acidozei
metabolice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase ale dorzolamidei.
În studiile clinice dorzolamida a fost utilizată concomitent cu următoarele medicamente, fără apariţia unor
interacţiuni: soluţie oftalmică cu timolol, soluţie oftalmică cu betaxolol şi medicaţie sistemică incluzând
inhibitori ai ECA, blocante ale canalelor de calciu, diuretice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
inclusiv acid acetilsalicilic şi hormoni (de exemplu, estrogen, insulină, tiroxină).
Asocierea dintre dorzolamidă şi miotice şi agonişti adrenergici nu a fost pe deplin evaluată în timpul
tratamentului pentru glaucom.
Dorzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice care, deşi se administrează topic, se absoarbe sistemic.
În studiile clinice nu au fost observate tulburări ale echilibrului acido-bazic la pacienţii care au utilizat
dorzolamidă. Aceste tulburări au fost observate după administrarea orală a unui inhibitor al anhidrazei
carbonice sau au fost raportate după interacţiuni cu alte medicamente (de exemplu reacţii toxice la pacienţii
care urmează un tratament cu doze mari de salicilaţi). De aceea, la pacienţii care utilizează dorzolamidă
trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei acestor interacţiuni.
4.6.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Dorzolamida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii. Nu sunt disponibile date clinice adecvate la femeile
gravide. La iepuri, dorzolamida a produs efecte teratogene la doze toxice pentru mamă (Vezi şi pct. 5.3.).
Alăptarea:
Nu se cunoaște dacă dorzolamida se elimină în laptele uman. La șobolanii care alăptează s-a observat o
diminuare a creșterii în greutate a puilor. Dacă este necesar tratamentul cu dorzolamidă, atunci alăptarea nu
este recomandată.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Posibile reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale pot afecta capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje (vezi şi pct. 4.8).
4.7.
Reacţii adverse
Utilizarea picăturilor oftalmice care conţin dorzolamidă a fost evaluată la peste 1400 indivizi în studii clinice
controlate şi necontrolate. În studiile pe termen lung, la 1108 pacienţi trataţi cu picături oftalmice care conţin
dorzolamidă, administrate ca monoterapie sau ca tratament adjuvant la beta-blocantele oftalmice, cele mai
frecvente cauze ale întreruperii tratamentului cu picături oftalmice care conţin dorzolamidă (aproximativ 3%)
au fost reacţiile adverse oculare, în principal conjunctivite şi reacţii la nivelul pleoapei.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate fie în studii clinice, fie după punerea pe piaţă a medicamentului.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Foarte
frecvente
(>1/10) Frecvente (>1/100 şi
1/1000 şi
1/10000 şi
<1/1000)
Tulburări ale
sistemului nervos şi
tulburări psihice Cefalee Ameţeli
Parestezii
Tulburări oculare •Arsuri şi
înţepături •Keratită superficială
punctiformă
•Lăcrimare
•Conjunctivită
•Inflamaţii ale
pleopei
•Prurit ocular
•Iritaţie a pleoapei
•Vedere înceţoşată
•Iridociclită
•Iritaţie oculară inclusiv
roşeaţă (eritem)
•Durere
•Cruste
•Miopie tranzitorie (care
se remite la întreruperea
tratamentului)
•Edem cornean
•Hipotonie oculară
•Detaşare a coroidei
secundar procedurii de
filtrare
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale •Epistaxis
Tulburări gastro-
intestinale •Greaţă
•Gust amar •Iritaţie a gâtului
•Xerostomie
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat •Dermatită de contact
•Sindrom Stevens-
Johnson
•Necroliză epidermică
toxică
Tulburări renale şi
ale căilor urinare •Urolitiază
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare •Astenie/fatigabilitate
Tulburări ale
sistemului imunitar •Hipersensibilitate:
semne şi simptome ale
reacţiei locale (reacţie
palpebrală) şi reacţii
alergice sistemice
incluzând angioedem,
5
urticarie şi prurit, erupţii
cutanate tranzitorii,
dispnee, bronhospasm.
Copii şi adolescenţi:
Vezi pct 5.1.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Sunt disponibile numai date limitate în ceea ce priveşte supradozajul la om prin ingestie accidentală sau
voluntară de clorhidrat de dorzolamidă. După ingestia orală au fost raportate următoarele reacţii: somnolenţă;
în cazul aplicării topice: greaţă, vertij, cefalee, fatigabilitate, vise neobișnuite şi disfagie.
Tratamentul supradozajului trebuie să fie simptomatic şi de suport. Pot apărea tulburări ale echilibrului
hidro-electrolitic, acidoză şi sunt posibile efecte asupra sistemului nervos central. Concentraţiile electroliţilor
plasmatici (în special potasiu) şi pH-ul sanguin trebuie monitorizate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai anhidrazei carbonice, codul ATC: S01EC03.
Mecanism de acţiune:
Anhidraza carbonică (AC) este o enzimă prezentă în numeroase ţesuturi ale organismului, inclusiv la nivelul
ochiului. La om, anhidraza carbonică există sub forma mai multor izoenzime, dintre care cea mai activă este
anhidraza carbonică II (AC-II), localizată mai ales în celulele sanguine roşii (eritrocite), dar şi în alte ţesuturi.
Inhibarea anhidrazei carbonice din procesele ciliare ale ochiului scade secreţia de umoare apoasă, scăzând
presiunea intraoculară (PIO).
Dorzostill conţine clorhidrat de dorzolamidă, un inhibitor puternic al anhidrazei carbonice II umane. După
administrare topică oculară, dozolamida scade presiunea intraoculară crescută, indiferent dacă aceasta este
sau nu asociată cu glaucom. Presiunea intraoculară crescută este un factor de risc major în patogenia
leziunilor nervului optic şi a pierderii câmpului vizual. Dorzolamida nu determină constricţie pupilară şi
reduce presiunea intraoculară fără a produce efecte secundare cum sunt cecitatea nocturnă, spasmul de
acomodare. Dorzolamida are un efect minim sau nu are efect asupra frecvenţei cardiace sau tensiunii
arteriale.
Beta-blocantele cu administrare topică reduc, de asemenea, presiunea intraoculară prin scăderea secreţiei
umorii apoase, dar printr-un mecanism de acţiune diferit. Studiile au demonstrat că, atunci când dorzolamida
este asociată unui beta-blocant topic, se obţine un efect aditiv de scădere a presiunii intraoculare; această
constatare este în concordanţă cu efectele aditive raportate după administrarea beta-blocantelor şi
administrarea orală a inhibitorilor de anhidrază carbonică.
Efecte farmacodinamice:
Efecte clinice:
6
La adulţi:
La pacienţii cu glaucom sau hipertensiune intraoculară, eficacitatea dorzolamidei administrată de trei ori pe
zi în monoterapie (PIO iniţială ≥ 23 mm Hg) sau în tratament asociat cu beta-blocante de uz oftalmic de 2 ori
pe zi (PIO iniţială ≥ 22 mmHg) a fost demonstrată în studii clinice extinse cu durată de până la un an. Efectul
de scădere a PIO al dorzolamidei administrată în monoterapie şi ca tratament adjuvant a fost demonstrat pe
toată durata zilei şi acest efect s-a menţinut în timpul administrării de lungă durată. Eficacitatea în timpul
monoterapiei de lungă durată a fost similară cu cea a betaxololului şi uşor mai mică comparativ cu a
timololului.
Atunci când a fost administrat ca tratament adjuvant beta-blocantelor de uz oftalmic, dorzolamida a
demonstrat o scădere suplimentară a PIO, similară pilocarpinei 2 % administrată de 4 ori pe zi.
La copii şi adolescenţi:
Un studiu multicentric, dublu-orb, controlat activ, desfăşurat pe o perioadă de trei luni, a fost efectuat la 184
de copii (la 122 li s-a administrat dorzolamidă) cu vârste de la o săptămână până la 6 ani cu glaucom sau
presiune intraoculară crescută (PIO iniţială >22 mgHg) pentru a evalua siguranţa administrării topice (de trei
ori pe zi) a picăturilor oftalmice care conţin dorzolamidă. Aproximativ jumătate din pacienţii din ambele
grupuri de tratament au fost diagnosticaţi cu glaucom congenital; alte etiologii comune au fost sindromul
Sturge Weber, disgenezie mezenchimală iridocorneană, afakie. Distribuţia în funcţie de vârstă şi tratamente
în faza de monoterapie a fost:
Dorzolamidă 2 % Timolol
Grup de vârstă < 2
ani N = 56
Interval de vârstă: 1-23 de luni Timolol GS 0,25 % n = 27
Interval de vârstă: 0,25 – 22 luni
Grup de vârstă >2 -
< 6 ani N = 66
Interval de vâstă: 2-6 ani Timolol 0,5% n= 35
Interval de vârstă: 2-6 ani
În ambele grupuri de vârstă, aproximativ 70 de pacienţi au fost trataţi timp de cel puţin 61 de zile şi
aproximativ 50 de pacienţi au fost trataţi timp de 81-100 de zile.
Dacă PIO a fost inadecvat controlată de monoterapia cu dorzolamidă sau cu soluţie gelificată cu timolol s-a
realizat modificarea tratamentului de tip "deschis", în funcţie de următoarele: 30 de pacienţi <2 ani au fost
trecuţi pe tratament concomitent cu soluţie gelificată cu timolol 0,25% administrat zilnic şi dorzolamidă de
trei ori pe zi; 30 pacienţi ≥ 2 ani au fost trecuţi pe combinaţia fixă dorzolamidă 2%/timolol 0,5% (de două ori
pe zi).
În general, acest studiu nu a evidenţiat probleme suplimentare de siguranţă la copii și adolescenţi. În ceea ce
priveşte eficacitatea dorzolamidei la copii şi adolescenţi, rezultatele studiului arată că scăderea medie a PIO
în grupul tratat cu dorzolamidă a fost comparabilă cu scăderea medie a PIO observată în grupul tratat cu
timolol, chiar dacă un avantaj numeric minor a fost observat pentru timolol.
Nu sunt disponibile studii de lungă durată privind eficacitatea (mai mult de 12 săptămâni).
Într-un studiu clinic, la aproximativ 26% din pacienţi (20% din pacienţii cu monoterapie cu dorzolamidă) s-a
observat apariţia reacţiilor adverse în relaţie cu medicamentul, majoritatea dintre ele fiind locale, efecte
oculare minore cum sunt arsurile şi înţepăturile, lăcrimarea şi durerea oculară. La un procent mai mic de 4%
a fost observat edem cornean sau vedere înceţosată. Reacţii locale cu frecvenţă similară au apărut la
medicamentul comparator.
După punerea pe piaţă s-a raportat acidoza metabolică, la pacienţii foarte tineri în special cei cu
imaturitate/insuficienţă renală.
5.2.
Proprietăţi farmacocinetice
Spre deosebire de inhibitorii de anhidrază carbonică cu administrare orală, administrarea topică de clorhidrat
de dorzolamidă permite apariţia efectelor substanţei active direct la nivelul ochilor la doze mult mai mici şi,
prin urmare, cu expunere sistemică mai mică. În studiile clinice, aceasta a dus la o scădere a PIO fără
modificări acido-bazice sau tulburări electrolitice caracteristice inhibitorilor de anhidrază carbonică cu
administrare orală.
7
După administrare topică, dorzolamida ajunge în circulaţia sistemică. Pentru a evalua potenţialul de a inhiba
anhidraza carbonică sistemică, după administrarea topică, au fost măsurate concentraţiile medicamentului şi
ale metabolitului în celulele roşii sanguine (eritrocite) şi plasmă şi inhibarea anhidrazei carbonice în
eritrocite. Dorzolamida se acumulează în eritrocite în timpul administrării cronice, ca rezultat al legării
selective de AC-II în timp ce concentraţiile de substanţă activă liberă din plasmă sunt menţinute la valori
foarte mici. Substanţa activă nemodificată formează un singur metabolit N-dezetil care inhibă AC-II mai
puţin decât substanţa activă nemodificată, dar care inhibă şi izoenzima mai puţin activă (AC-I). Metabolitul
se acumulează, de asemenea, în hematii unde se leagă în principal de AC-I. Dorzolamida se leagă în
proporţie medie de proteinele plasmatice (aproximativ 33%). Dorzolamida, ca şi metabolitul ei, se excretă
nemodificată predominant prin urină. După întreruperea tratamentului, dorzolamida se elimină din eritrocite
non-liniar, ceea ce determină o scădere rapidă iniţială a concentraţiei de substanţă activă, urmată de o fază
mai lentă de eliminare cu un timp de înjumătăţire de aproximativ patru luni.
Atunci când dorzolamida a fost administrată oral pentru stimularea expunerii sistemice maximale după
administrare topică pe termen lung, starea de echilibru a fost atinsă după 13 săptămâni. La starea de echilibru
practic nu există în plasmă medicamentul liber sau metabolitul acestuia; inhibarea AC în hematii a fost mai
mică decât cea anticipată ca necesară pentru efecte farmacologice asupra funcţiei renale sau a respiraţiei.
Rezultate farmacocinetice similare au fost observate după administrarea topică, cronică de dorzolamidă.
Cu toate acestea, unii pacienţi vârstnici cu insuficienţă renală (cu un clearence al creatininei estimat de 30-60
ml/min) au avut concentraţii mai mari de metabolit în eritrocite, dar nu şi diferenţe semnificative în inhibarea
anhidrazei carbonice; acestei constatări nu i-au fost atribuite reacţii adverse sistemice semnificative din punct
de vedere clinic.
5.3.
Date preclinice de siguranţă
Cele mai importante rezultate ale studiilor cu clorhidrat de dorzolamidă administrată oral, efectuate la
animale au fost legate de efectele farmacologice ale inhibării anhidrazei carbonice sistemice. Unele dintre
aceste rezultate au fost specifice speciei şi/sau au fost rezultatul acidozei metabolice.
În studiile clinice, pacienţii nu au prezentat semne de acidoză metabolică sau modificări ale electroliţilor
plasmatici, indicatori ai inhibării AC sistemice. De aceea, nu este de aşteptat ca efectele evidenţiate de
studiile la animale să fie observate la pacienţii cărora li se administrează doze terapeutice de dorzolamidă.
Au fost administrate doze maternotoxice la iepuri cu acidoză metabolică şi au fost observate malformaţii ale
corpurilor vertebrale. S-a observat o diminuare a creșterii în greutate a puilor femelelor de şobolan care
alăptează.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Hidroxietilceluloză 4000 cPas
Manitol (E 421)
Citrat de sodiu
Hidroxid de sodiu şi/sau acid clorhidric sub forma de soluție 10% g/v (pentru ajustarea pH-ului)
Clorură de benzalconiu soluție 10% g/g
Apă purificată.
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
Medicament ambalat pentru vânzare: 2 ani în ambalajul original.
După deschiderea flaconului: 30 de zile.
8
Stabilitatea chimică şi fizică au fost demonstrate timp de 30 de zile, la temperaturi sub 25ºC. Din punct de
vedere microbiologic, o dată deschis, medicamentul poate fi păstrat pentru maxim 30 de zile la temperaturi
sub 25ºC. Utilizarea şi păstrarea medicamentului în alte condiţii decât cele menţionate se face pe proprie
răspundere.
6.4.
Precauţii speciale pentru păstrare
Medicament ambalat pentru vânzare: A se păstra la temperaturi sub 30ºC. A se păstra flaconul în ambalajul
original, pentru a fi protejat de lumină.
După deschiderea flaconului: A se păstra la temperaturi sub 250C. A se păstra flaconul în ambalajul original,
pentru a fi protejat de lumină.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din PEJD prevăzut cu picurător din PEJD, închis cu capac din PP.
Flacoane cu 5 ml soluţie ambalate în cutii cu unul (1 x 5 ml) sau trei flacoane (3 x 5 ml) sau şase flacoane (6
x 5 ml).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale. Vezi pct. 4.2 pentru instrucţiuni.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bruschettini srl
Via Isonzo, 6-16147 Genova
Italia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8528/2016/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînoirii autorizației - Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dorzostill 20 mg/ml picături oftalmice, soluţie.
2.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru soluţie picături oftalmice conţine dorzolamidă 20 mg (sub formă de clorhidrat de
dorzolamidă 22,3 mg)
Excipienți cu efect cunoscut: conţine clorură de benzalconiu 0,075 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie apoasă, uşor vâscoasă, limpede sau uşor opalescentă, incoloră, fără particule vizibile, izotonă,
tamponată, cu pH aproximativ 5,65.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Dorzostil este indicat :
ca adjuvant la tratamentul cu beta-blocante,
ca monoterapie la pacienţii care nu răspund la tratamentul cu beta-blocante sau în cazul în care beta-
blocantele sunt contraindicate,
în tratamentul presiunii intraoculare crescute în :
hipertensiune oculară,
glaucom cu unghi deschis,
glaucom pseudoexfoliativ
4.2.
Doze şi mod de administrare
Cale de administrare: pentru utilizare oftalmică.
Atunci când este administrat în monoterapie, doza este o picătură dorzolamidă administrată de 3 ori pe zi, în
sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat (ţi).
Atunci când este administrat ca tratament adjuvant, asociat cu un beta-blocant de uz oftalmic, doza este de o
picătură de dorzolamidă administrată de 2 ori pe zi în sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat (ţi).
În cazul în care se trece de la un alt medicament oftalmic antiglaucomatos la dorzolamidă, se întrerupe
administrarea acestuia şi se începe tratamentul cu dorzolamidă din ziua următoare.
Dacă este utilizat mai mult de un medicament oftalmic topic, diferitele medicamente trebuie instilate la
intervale de cel puţin 10 minute.
2
Vezi pct.4.4 pentru informaţii privind utilizarea lentilelor de contact.
Pacienţii trebuie instruiţi să evite ca vârful picurătorului să vină în contact cu ochii sau zonele din jurul
ochilor.
De asemenea, pacienţii trebuie informaţi asupra riscului ca soluţiile oculare manipulate incorect să fie
contaminate cu bacterii cunoscute că provoacă infecţii oculare. Utilizarea soluţiilor oculare contaminate
poate să determine afecţiuni grave ale ochiului şi pierderea ulterioară a vederii.
Mod de administrare:
1. Se deşurubează capacul pentru a deschide flaconul.
2. Se înclină capul pe spate şi se trage uşor în jos pleoapa inferioară pentru a forma un „buzunar” între
pleoapă şi ochi.
3. Se întoare flaconul cu vârful picurător în jos şi se presează uşor până când se administrează o singură
picătură la nivelul ochiului, asa cum a recomandat medicul. Nu se atinge cu vârful picurătorului
ochiul sau pleopa. Similar altor picături oftalmice, pentru a reduce posibila absorbţie sistemică se
recomandă să se preseze unghiul palpebral medial (ocluzie punctuală) timp de un minut imediat
după administrarea fiecărei picături.
4. Se repetă manevrele de la punctul 2 şi 3 pentru celălalt ochi, dacă aşa cum a recomandat medicul.
După utilizare se înşurubează imediat capacul protector până când închide etanş flaconul. Nu se înşurubează
capacul mai mult decât este necesar.
Copii şi adolescenţi:
Datele clinice disponibile sunt limitate privind administrarea dorzolamidei de trei ori pe zi la copii şi
adolescenţi (vezi pct. 5.1).
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la dorzolamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance la creatinină <30 ml/min)
sau acidoză hipercloremică. Deoarece dorzolamida şi metaboliţii săi se excretă predominant renal,
dorzolamida este contraindicată la aceşti pacienţi.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, de aceea, trebuie administrată cu
prudenţă la aceşti pacienţi.
Abordarea terapeutică la pacienţii cu glaucom cu unghi închis acut impune şi alte tratamente, suplimentar la
administrarea medicamentelor hipotensive oculare. Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu glaucom
acut cu unghi închis.
Dorzolamida conține o grupare sulfonamidă, care apare și în sulfonamide și, deşi administrată topic, se
absoarbe sistemic. De aceea, aceleaşi reacţii adverse ale sulfonamidelor pot să apară şi după administrarea
topică de dorzolamidă, inclusiv reacţii severe cum sunt sindrom Stevens Johnson și necroliză epidermică
toxică. Dacă apar reacţii severe de hipersensibilitate, trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Dacă
apar semne de reacții grave de hipersensibilitate, se întrerupe utilizarea acestui medicament.
Tratamentul cu inhibitori de anhidrază carbonică administraţi pe cale orală a fost asociat cu urolitiază
secundară unor tulburări de echilibru acido-bazic, în special la pacienţii cu antecedente de litiază renală. Deşi
la utilizarea de dorzolamidă nu au fost observate tulburări ale echilibrului acido-bazic, a fost raportată rar
urolitiaza. Deoarece dorzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice cu administrare topică care se
absoarbe sistemic, pacienţii cu antecedente de litiază renală pot avea un risc crescut de apariţie a urolitiazei
în timpul utilizării dorzolamidei.
3
Dacă se observă reacţii alergice (de exemplu conjunctivită şi reacţii palpebrale), trebuie luată în considerare
întreruperea tratamentului.
La pacienţii cărora li se administrează concomitent un inhibitor de anhidrază carbonică administrat pe cale
orală şi dorzolamidă există posibilitatea adiţiei efectelor sistemice ale inhibitorilor de anhidrază carbonică.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de dorzolamidă şi inhibitori de anhidrază carbonică pe cale
orală.
La pacienţii cu anomalii cronice preexistente ale corneei şi/sau antecedente de chirurgie intraoculară, în cazul
utilizării picăturilor oftalmice cu dorzolamidă s-au raportat edeme corneene şi decompensări corneene
ireversibile. Administrarea topică de dorzolamidă trebuie să fie utilizată cu prudenţă la aceşti pacienţi.
A fost raportată dezlipirea coroidei cu hipotonie oculară după proceduri chirurgicale de filtrare la
administrarea de inhibitori ai secreţiei umorii apoase.
Dorzostill conţine ca şi conservant clorură de benzalconiu, care poate determina iritaţii oculare. Lentilele de
contact trebuie îndepărtate înainte de administrarea picăturilor şi trebuie aşteptat cel puţin 15 minute înaintea
reaplicării lor. Se cunoaşte faptul că clorura de benzalconiu poate produce decolorarea lentilelor de contact
moi.
Copii şi adolescenţi:
Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţi cu vârstă gestaţională mai mică de 36 de săptămâni şi cu vârsta
mai mică de o săptămână. Pacienţii cu imaturitate semnificativă a tubilor renali vor fi trataţi cu dorzolamidă
numai după o evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu, deoarece există riscul de apariţie a acidozei
metabolice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase ale dorzolamidei.
În studiile clinice dorzolamida a fost utilizată concomitent cu următoarele medicamente, fără apariţia unor
interacţiuni: soluţie oftalmică cu timolol, soluţie oftalmică cu betaxolol şi medicaţie sistemică incluzând
inhibitori ai ECA, blocante ale canalelor de calciu, diuretice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
inclusiv acid acetilsalicilic şi hormoni (de exemplu, estrogen, insulină, tiroxină).
Asocierea dintre dorzolamidă şi miotice şi agonişti adrenergici nu a fost pe deplin evaluată în timpul
tratamentului pentru glaucom.
Dorzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice care, deşi se administrează topic, se absoarbe sistemic.
În studiile clinice nu au fost observate tulburări ale echilibrului acido-bazic la pacienţii care au utilizat
dorzolamidă. Aceste tulburări au fost observate după administrarea orală a unui inhibitor al anhidrazei
carbonice sau au fost raportate după interacţiuni cu alte medicamente (de exemplu reacţii toxice la pacienţii
care urmează un tratament cu doze mari de salicilaţi). De aceea, la pacienţii care utilizează dorzolamidă
trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei acestor interacţiuni.
4.6.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Dorzolamida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii. Nu sunt disponibile date clinice adecvate la femeile
gravide. La iepuri, dorzolamida a produs efecte teratogene la doze toxice pentru mamă (Vezi şi pct. 5.3.).
Alăptarea:
Nu se cunoaște dacă dorzolamida se elimină în laptele uman. La șobolanii care alăptează s-a observat o
diminuare a creșterii în greutate a puilor. Dacă este necesar tratamentul cu dorzolamidă, atunci alăptarea nu
este recomandată.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Posibile reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale pot afecta capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje (vezi şi pct. 4.8).
4.7.
Reacţii adverse
Utilizarea picăturilor oftalmice care conţin dorzolamidă a fost evaluată la peste 1400 indivizi în studii clinice
controlate şi necontrolate. În studiile pe termen lung, la 1108 pacienţi trataţi cu picături oftalmice care conţin
dorzolamidă, administrate ca monoterapie sau ca tratament adjuvant la beta-blocantele oftalmice, cele mai
frecvente cauze ale întreruperii tratamentului cu picături oftalmice care conţin dorzolamidă (aproximativ 3%)
au fost reacţiile adverse oculare, în principal conjunctivite şi reacţii la nivelul pleoapei.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate fie în studii clinice, fie după punerea pe piaţă a medicamentului.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Foarte
frecvente
(>1/10) Frecvente (>1/100 şi
1/1000 şi
1/10000 şi
<1/1000)
Tulburări ale
sistemului nervos şi
tulburări psihice Cefalee Ameţeli
Parestezii
Tulburări oculare •Arsuri şi
înţepături •Keratită superficială
punctiformă
•Lăcrimare
•Conjunctivită
•Inflamaţii ale
pleopei
•Prurit ocular
•Iritaţie a pleoapei
•Vedere înceţoşată
•Iridociclită
•Iritaţie oculară inclusiv
roşeaţă (eritem)
•Durere
•Cruste
•Miopie tranzitorie (care
se remite la întreruperea
tratamentului)
•Edem cornean
•Hipotonie oculară
•Detaşare a coroidei
secundar procedurii de
filtrare
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale •Epistaxis
Tulburări gastro-
intestinale •Greaţă
•Gust amar •Iritaţie a gâtului
•Xerostomie
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat •Dermatită de contact
•Sindrom Stevens-
Johnson
•Necroliză epidermică
toxică
Tulburări renale şi
ale căilor urinare •Urolitiază
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare •Astenie/fatigabilitate
Tulburări ale
sistemului imunitar •Hipersensibilitate:
semne şi simptome ale
reacţiei locale (reacţie
palpebrală) şi reacţii
alergice sistemice
incluzând angioedem,
5
urticarie şi prurit, erupţii
cutanate tranzitorii,
dispnee, bronhospasm.
Copii şi adolescenţi:
Vezi pct 5.1.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Sunt disponibile numai date limitate în ceea ce priveşte supradozajul la om prin ingestie accidentală sau
voluntară de clorhidrat de dorzolamidă. După ingestia orală au fost raportate următoarele reacţii: somnolenţă;
în cazul aplicării topice: greaţă, vertij, cefalee, fatigabilitate, vise neobișnuite şi disfagie.
Tratamentul supradozajului trebuie să fie simptomatic şi de suport. Pot apărea tulburări ale echilibrului
hidro-electrolitic, acidoză şi sunt posibile efecte asupra sistemului nervos central. Concentraţiile electroliţilor
plasmatici (în special potasiu) şi pH-ul sanguin trebuie monitorizate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai anhidrazei carbonice, codul ATC: S01EC03.
Mecanism de acţiune:
Anhidraza carbonică (AC) este o enzimă prezentă în numeroase ţesuturi ale organismului, inclusiv la nivelul
ochiului. La om, anhidraza carbonică există sub forma mai multor izoenzime, dintre care cea mai activă este
anhidraza carbonică II (AC-II), localizată mai ales în celulele sanguine roşii (eritrocite), dar şi în alte ţesuturi.
Inhibarea anhidrazei carbonice din procesele ciliare ale ochiului scade secreţia de umoare apoasă, scăzând
presiunea intraoculară (PIO).
Dorzostill conţine clorhidrat de dorzolamidă, un inhibitor puternic al anhidrazei carbonice II umane. După
administrare topică oculară, dozolamida scade presiunea intraoculară crescută, indiferent dacă aceasta este
sau nu asociată cu glaucom. Presiunea intraoculară crescută este un factor de risc major în patogenia
leziunilor nervului optic şi a pierderii câmpului vizual. Dorzolamida nu determină constricţie pupilară şi
reduce presiunea intraoculară fără a produce efecte secundare cum sunt cecitatea nocturnă, spasmul de
acomodare. Dorzolamida are un efect minim sau nu are efect asupra frecvenţei cardiace sau tensiunii
arteriale.
Beta-blocantele cu administrare topică reduc, de asemenea, presiunea intraoculară prin scăderea secreţiei
umorii apoase, dar printr-un mecanism de acţiune diferit. Studiile au demonstrat că, atunci când dorzolamida
este asociată unui beta-blocant topic, se obţine un efect aditiv de scădere a presiunii intraoculare; această
constatare este în concordanţă cu efectele aditive raportate după administrarea beta-blocantelor şi
administrarea orală a inhibitorilor de anhidrază carbonică.
Efecte farmacodinamice:
Efecte clinice:
6
La adulţi:
La pacienţii cu glaucom sau hipertensiune intraoculară, eficacitatea dorzolamidei administrată de trei ori pe
zi în monoterapie (PIO iniţială ≥ 23 mm Hg) sau în tratament asociat cu beta-blocante de uz oftalmic de 2 ori
pe zi (PIO iniţială ≥ 22 mmHg) a fost demonstrată în studii clinice extinse cu durată de până la un an. Efectul
de scădere a PIO al dorzolamidei administrată în monoterapie şi ca tratament adjuvant a fost demonstrat pe
toată durata zilei şi acest efect s-a menţinut în timpul administrării de lungă durată. Eficacitatea în timpul
monoterapiei de lungă durată a fost similară cu cea a betaxololului şi uşor mai mică comparativ cu a
timololului.
Atunci când a fost administrat ca tratament adjuvant beta-blocantelor de uz oftalmic, dorzolamida a
demonstrat o scădere suplimentară a PIO, similară pilocarpinei 2 % administrată de 4 ori pe zi.
La copii şi adolescenţi:
Un studiu multicentric, dublu-orb, controlat activ, desfăşurat pe o perioadă de trei luni, a fost efectuat la 184
de copii (la 122 li s-a administrat dorzolamidă) cu vârste de la o săptămână până la 6 ani cu glaucom sau
presiune intraoculară crescută (PIO iniţială >22 mgHg) pentru a evalua siguranţa administrării topice (de trei
ori pe zi) a picăturilor oftalmice care conţin dorzolamidă. Aproximativ jumătate din pacienţii din ambele
grupuri de tratament au fost diagnosticaţi cu glaucom congenital; alte etiologii comune au fost sindromul
Sturge Weber, disgenezie mezenchimală iridocorneană, afakie. Distribuţia în funcţie de vârstă şi tratamente
în faza de monoterapie a fost:
Dorzolamidă 2 % Timolol
Grup de vârstă < 2
ani N = 56
Interval de vârstă: 1-23 de luni Timolol GS 0,25 % n = 27
Interval de vârstă: 0,25 – 22 luni
Grup de vârstă >2 -
< 6 ani N = 66
Interval de vâstă: 2-6 ani Timolol 0,5% n= 35
Interval de vârstă: 2-6 ani
În ambele grupuri de vârstă, aproximativ 70 de pacienţi au fost trataţi timp de cel puţin 61 de zile şi
aproximativ 50 de pacienţi au fost trataţi timp de 81-100 de zile.
Dacă PIO a fost inadecvat controlată de monoterapia cu dorzolamidă sau cu soluţie gelificată cu timolol s-a
realizat modificarea tratamentului de tip "deschis", în funcţie de următoarele: 30 de pacienţi <2 ani au fost
trecuţi pe tratament concomitent cu soluţie gelificată cu timolol 0,25% administrat zilnic şi dorzolamidă de
trei ori pe zi; 30 pacienţi ≥ 2 ani au fost trecuţi pe combinaţia fixă dorzolamidă 2%/timolol 0,5% (de două ori
pe zi).
În general, acest studiu nu a evidenţiat probleme suplimentare de siguranţă la copii și adolescenţi. În ceea ce
priveşte eficacitatea dorzolamidei la copii şi adolescenţi, rezultatele studiului arată că scăderea medie a PIO
în grupul tratat cu dorzolamidă a fost comparabilă cu scăderea medie a PIO observată în grupul tratat cu
timolol, chiar dacă un avantaj numeric minor a fost observat pentru timolol.
Nu sunt disponibile studii de lungă durată privind eficacitatea (mai mult de 12 săptămâni).
Într-un studiu clinic, la aproximativ 26% din pacienţi (20% din pacienţii cu monoterapie cu dorzolamidă) s-a
observat apariţia reacţiilor adverse în relaţie cu medicamentul, majoritatea dintre ele fiind locale, efecte
oculare minore cum sunt arsurile şi înţepăturile, lăcrimarea şi durerea oculară. La un procent mai mic de 4%
a fost observat edem cornean sau vedere înceţosată. Reacţii locale cu frecvenţă similară au apărut la
medicamentul comparator.
După punerea pe piaţă s-a raportat acidoza metabolică, la pacienţii foarte tineri în special cei cu
imaturitate/insuficienţă renală.
5.2.
Proprietăţi farmacocinetice
Spre deosebire de inhibitorii de anhidrază carbonică cu administrare orală, administrarea topică de clorhidrat
de dorzolamidă permite apariţia efectelor substanţei active direct la nivelul ochilor la doze mult mai mici şi,
prin urmare, cu expunere sistemică mai mică. În studiile clinice, aceasta a dus la o scădere a PIO fără
modificări acido-bazice sau tulburări electrolitice caracteristice inhibitorilor de anhidrază carbonică cu
administrare orală.
7
După administrare topică, dorzolamida ajunge în circulaţia sistemică. Pentru a evalua potenţialul de a inhiba
anhidraza carbonică sistemică, după administrarea topică, au fost măsurate concentraţiile medicamentului şi
ale metabolitului în celulele roşii sanguine (eritrocite) şi plasmă şi inhibarea anhidrazei carbonice în
eritrocite. Dorzolamida se acumulează în eritrocite în timpul administrării cronice, ca rezultat al legării
selective de AC-II în timp ce concentraţiile de substanţă activă liberă din plasmă sunt menţinute la valori
foarte mici. Substanţa activă nemodificată formează un singur metabolit N-dezetil care inhibă AC-II mai
puţin decât substanţa activă nemodificată, dar care inhibă şi izoenzima mai puţin activă (AC-I). Metabolitul
se acumulează, de asemenea, în hematii unde se leagă în principal de AC-I. Dorzolamida se leagă în
proporţie medie de proteinele plasmatice (aproximativ 33%). Dorzolamida, ca şi metabolitul ei, se excretă
nemodificată predominant prin urină. După întreruperea tratamentului, dorzolamida se elimină din eritrocite
non-liniar, ceea ce determină o scădere rapidă iniţială a concentraţiei de substanţă activă, urmată de o fază
mai lentă de eliminare cu un timp de înjumătăţire de aproximativ patru luni.
Atunci când dorzolamida a fost administrată oral pentru stimularea expunerii sistemice maximale după
administrare topică pe termen lung, starea de echilibru a fost atinsă după 13 săptămâni. La starea de echilibru
practic nu există în plasmă medicamentul liber sau metabolitul acestuia; inhibarea AC în hematii a fost mai
mică decât cea anticipată ca necesară pentru efecte farmacologice asupra funcţiei renale sau a respiraţiei.
Rezultate farmacocinetice similare au fost observate după administrarea topică, cronică de dorzolamidă.
Cu toate acestea, unii pacienţi vârstnici cu insuficienţă renală (cu un clearence al creatininei estimat de 30-60
ml/min) au avut concentraţii mai mari de metabolit în eritrocite, dar nu şi diferenţe semnificative în inhibarea
anhidrazei carbonice; acestei constatări nu i-au fost atribuite reacţii adverse sistemice semnificative din punct
de vedere clinic.
5.3.
Date preclinice de siguranţă
Cele mai importante rezultate ale studiilor cu clorhidrat de dorzolamidă administrată oral, efectuate la
animale au fost legate de efectele farmacologice ale inhibării anhidrazei carbonice sistemice. Unele dintre
aceste rezultate au fost specifice speciei şi/sau au fost rezultatul acidozei metabolice.
În studiile clinice, pacienţii nu au prezentat semne de acidoză metabolică sau modificări ale electroliţilor
plasmatici, indicatori ai inhibării AC sistemice. De aceea, nu este de aşteptat ca efectele evidenţiate de
studiile la animale să fie observate la pacienţii cărora li se administrează doze terapeutice de dorzolamidă.
Au fost administrate doze maternotoxice la iepuri cu acidoză metabolică şi au fost observate malformaţii ale
corpurilor vertebrale. S-a observat o diminuare a creșterii în greutate a puilor femelelor de şobolan care
alăptează.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Hidroxietilceluloză 4000 cPas
Manitol (E 421)
Citrat de sodiu
Hidroxid de sodiu şi/sau acid clorhidric sub forma de soluție 10% g/v (pentru ajustarea pH-ului)
Clorură de benzalconiu soluție 10% g/g
Apă purificată.
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
Medicament ambalat pentru vânzare: 2 ani în ambalajul original.
După deschiderea flaconului: 30 de zile.
8
Stabilitatea chimică şi fizică au fost demonstrate timp de 30 de zile, la temperaturi sub 25ºC. Din punct de
vedere microbiologic, o dată deschis, medicamentul poate fi păstrat pentru maxim 30 de zile la temperaturi
sub 25ºC. Utilizarea şi păstrarea medicamentului în alte condiţii decât cele menţionate se face pe proprie
răspundere.
6.4.
Precauţii speciale pentru păstrare
Medicament ambalat pentru vânzare: A se păstra la temperaturi sub 30ºC. A se păstra flaconul în ambalajul
original, pentru a fi protejat de lumină.
După deschiderea flaconului: A se păstra la temperaturi sub 250C. A se păstra flaconul în ambalajul original,
pentru a fi protejat de lumină.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din PEJD prevăzut cu picurător din PEJD, închis cu capac din PP.
Flacoane cu 5 ml soluţie ambalate în cutii cu unul (1 x 5 ml) sau trei flacoane (3 x 5 ml) sau şase flacoane (6
x 5 ml).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale. Vezi pct. 4.2 pentru instrucţiuni.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bruschettini srl
Via Isonzo, 6-16147 Genova
Italia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8528/2016/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînoirii autorizației - Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
