DEXATOBROM 3 mg+1 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DexaTobrom 1 mg+3 mg/ml picături oftalmice, suspensie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru picături oftalmice suspensie conţine dexametazonă 1 mg şi tobramicină 3 mg.
Un mililitru picături oftalmice, suspensie conţine 28 de picături.
pH-ul suspensiei: 5,0-6,0.
Excipient: clorură de benzalconiu 0,10 mg/ml.
Pentru lista excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, suspensie
Suspensie de culoare albă sau aproape albă, care poate să prezinte un sediment uşor redispersabil prin
agitare.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament antiinflamator şi profilactic antibacterian în infecţii cu microorganisme sensibile la
tobramicină, după operaţia pentru cataractă, precum şi în toate cazurile în care este necesar tratament cu
corticosteroizi şi există risc crescut de infecţie oculară superficială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul se administrează topic prin instilare în sacul conjunctival inferior al ochiului/ochilor
afectat/afectaţi.
Adulţi
Doza recomandată este o picătură la interval de 4-6 ore. Pentru pacienţii care au fost supuşi intervenţiei
chirurgicale pentru cataractă, în timpul primelor 24 până la 48 de ore după operaţie, doza poate fi crescută
la o picătură administrată la fiecare 2 ore, timp de maxim 24 de zile. Frecvenţa administrării trebuie
scăzută treptat, în funcţie de starea clinică.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor.
2
Copii şi adolescenţi
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea administrării la aceste grupe de vârstă. Ca
urmare, nu se recomandă administrarea DexaTobrom la copii şi adolescenţi.
Insuficienţă hepatică şi renală
Administrarea oftalmică determină expunere sistemică foarte mică. În cazul utilizării concomitente cu
aminoglicozide sistemice, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice totale pentru a asigura că este
menţinut un nivel terapeutic adecvat.
Modul de administrare
Flaconul trebuie agitat bine înaintea administrării.
Pentru a nu contamina vârful picurătorului şi picăturile oftalmice, suspensie, se va evita atingerea acestuia
de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la dexametazonă, tobramicină, alte aminoglicozide sau la oricare dintre excipienţi;
Keratoconjunctivită epitelială (dendritică) determinată de virusul herpetic, varicelă sau alte virusuri;
Infecţii oculare micobacteriene determinate de, fară a se limita însă la, bacili acid-alcool rezistenţi,
cum sunt Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae, sau Mycobacterium avium;
Infecţii oculare fungice;
Infecţii oculare purulente netratate.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Administrarea îndelungată (adică, mai mult de 24 de zile, durata maximă a utilizării în studiile clinice) sau
frecvenţa crescută a administrărilor DexaTobrom pot determina hipertensiune intraoculară sau glaucom cu
afectarea nervului optic şi defecte ale acuităţii vizuale şi câmpului vizual şi formarea cataractei posterioare
subcapsulare. La pacienţii sensibili, creşterea presiunii intraoculare poate să apară chiar după doze uzuale.
Se recomandă determinarea frecventă a presiunii intraoculare. Se utilizează numai pentru administrare
topică. NU se injectează la nivelul ochiului.
La unii pacienţi pot apărea reacţii de sensibilitate după aplicarea topică de aminoglicozide. Dacă apar
semne ale reacţiilor de hipersensibilitate trebuie întrerupt tratamentul.
În cazul utilizării prelungite, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei microorganismelor rezistente, în
special fungi. În aceste cazuri, se va întrerupe tratamentul cu DexaTobrom şi se va trata adecvat infecţia
nou apărută.
Medicamentul conţine clorură de benzalconiu cu rol conservant.
Clorura de benzalconiu poate provoca iritaţii oculare manifestate prin apariţia keratitei punctiforme şi/sau
keratitei ulcerative toxice. În acest caz, tratamentul de DexaTobrom trebuie întrerupt.
Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea DexaTobrom la persoanele care poartă lentile de
contact.
Clorura de benzalconiu se poate acumula în lentilele de contact moi şi poate determina decolorarea lor; ca
urmare, medicamentul nu trebuie utilizat în timpul folosirii acestor lentile. Lentilele trebuie scoase înainte
de instilarea picăturilor şi nu trebuie aplicate mai devreme de 15 minute după administrare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu DexaTobrom.
3
Absorbţia sistemică a tobramicinei şi dexametazonei după administrare topică oftalmică este mică. Ca
urmare, riscul apariţiei interacţiunilor medicamentoase este mic.
Potenţialul ototoxic şi/sau nefrotoxic al tobramicinei poate să apară în cazul utilizării concomitente cu
aminoglicozide administrate pe cale sistemică, polimixine, cefalotină, diuretice de ansă, amfotericină B şi
compuşi organici pe bază de platină.
În cazul tratamentului concomitent cu mai multe medicamente cu administrare oftalmică, se recomandă
păstrarea unui interval de 15 minute între administrări succesive.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu a fost stabilită siguranţa administrării medicamentului la gravide sau la femei care alăptează.
Sarcina
Nu au fost efectuate studii controlate privind administrarea acestui medicament la gravide. Administrarea
subcutanată a tobramicinei la animale gestante nu a evidenţiat efecte teratogene.
Dozele sistemice mari de tobramicină, mult superioare celor atinse după administrarea topică oculară au
fost asociate cu nefrotoxicitate şi ototoxicitate. Tobramicina traversează placenta ajungând în circulaţia
fetală şi lichidul amniotic.
Administrarea topică a corticosteroizilor la animale gestante poate provova anomalii ale dezvoltării fetale,
inclusiv palatoschizis şi încetinirea creşterii intrauterine. După administrare topică la nivel ocular, se poate
produce absorbţie suficientă a dexametazonei, cu apariţia de efecte sistemice.
DexaTobrom trebuie utilizat pe perioada sarcinii numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte posibilul risc
pentru făt.
Alăptarea
În cazul tratamentului sistemic, tobramicina se excretă în laptele matern în cantităţi care prezintă risc de
afectare a sugarului.
Expunerea sistemică la tobramicină după instilarea în sacul conjunctival este mică, astfel încât riscul se
apreciază a fi mic pentru picăturile oftalmice cu tobramicină. Corticosteroizii pot fi excretaţi în laptele
matern, deşi nu există date pentru dexametazonă. Nu se recomandă administrarea DexaTobrom în timpul
alăptării sau alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Similar oricăror picături oftalmine, poate să apară vedere înceţoşată tranzitorie după instilarea colirului. În
acest caz se recomandă a se evita conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor atât timp cât persistă
tulburările.
4.8 Reacţii adverse
De obicei produsul este bine tolerat.
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
La administrarea produsului DexaTobrom pot apărea:
Tulburări oculare
Frecvente: vedere neclară imediat după aplicarea picăturilor.
4
Mai puţin frecvente: în cazul unor ulceraţii corneene sau la nivelul sclerei, dexametazona poate
întârzia cicatrizarea şi poate favoriza suprainfectarea.
Rare: tratamentul de lungă durată poate determina, prin prezenţa corticosteroidului,
hipertensiune intraoculară şi, consecutiv, glaucom şi chiar afectarea nervului
optic, keratită superficială, cataractă posterioară subcapsulară. De asemenea,
există riscul apariţiei unor infecţii secundare, mai ales de natură fungică.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, manifestate prin prurit, edem palpebral sau eritem
conjunctival. Există riscul unor reacţii de hipersensibilitate cutaneo-conjunctivală.
4.9 Supradozaj
Deoarece volumul sacului conjunctival este limitat, supradozajul după administrarea pe cale oftalmică este
puţin probabil să se producă. Absorbţia tobramicinei după administrare orală este nesemnificativă. Ca
urmare, în cazul ingestiei accidentale, este puţin probabil să apară efectele toxice. Semnele şi simptomele
supradozajului (keratită punctiformă, eritem, creşterea lăcrimării, edem şi prurit palpebral) pot fi similare
reacţiilor adverse observate la unii pacienţi.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente folosite în oftalmologie, antiinflamatoare şi antiinfecţioase în
combinaţie, corticosteriozi şi antiinfecţioase în combinaţie, codul ATC: S01CA01.
Dexametazona
Corticosteroizii îşi manifestă efectele antiinflamatorii prin inhibarea ciclooxigenazei I sau II, responsabile
de adeziunea moleculelor la celulele endoteliale vasculare, şi a citokinelor. Aceasta are ca urmare o
producţie scăzută de mediatori ai inflamaţiei şi o suprimare a adeziunii leucocitelor circulante la endoteliul
vascular, fapt care previne agresiunea lor asupra ţesutului ocular inflamat. Dexametazona are proprietăţi
antiinflamatoare puternice şi activitate mineralocorticoidă scăzută, comparativ cu alţi corticosteroizi.
Tobramicina
Tobramicina este un antibiotic aminoglicozidic puternic, cu activitate bactericidă asupra
microorganismelor Gram-pozitiv şi Gram-negativ. Tobramicina îşi exercită efectul asupra bacteriilor prin
inhibarea sintezei polipeptidelor în ribozomi.
Studiile in vitro au evidenţiat faptul că tobramicina este un antibiotic cu spectru larg faţă de majoritatea
germenilor patogeni oculari cei mai frecvenţi, inclusiv stafilococi meticilino-sensibili sau -rezistenţi şi
majoritatea bacteriilor Gram-negativ.
Bacterii Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil sau rezistent*)
Staphylococcus epidermidis (meticilino-sensibil sau - rezistent*)
Alte specii de Staphylococcus coagulazo-negativ
Streptococcus pneumoniae (penicilino-sensibil sau - rezistent*)
Alte specii de Streptococcus
*)Fenotipul rezistent la beta-lactamine (de exemplu, meticilină, penicilină) nu are nici o legătură cu fenotipul
rezistent la aminoglicozide şi nici unul dintre ele nu are legătură cu fenotipul patogeniei sau virulenţei. Mulţi
stafilococi meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la tobramicină (şi la alte antibiotice aminoglicozide). Totuşi,
5
aceste tulpini definite ca rezistente pe baza pragurilor CMI, sunt, în general, tratate topic cu succes cu
tobramicină.
Bacterii Gram-negativ
Acinetobacter spp.
Citrobacter spp.
Enterobacter spp.
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Klebsiella pneumoniae
Moraxella spp.
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Studiile asupra sensibilităţii bacteriene demonstrează că în unele cazuri microorganismele rezistente la
gentamicină rămân sensibile la tobramicină. Nu a apărut încă o populaţie bacteriană semnificativă,
rezistentă la tobramicină; cu toate acestea, rezistenţa bacteriană se poate dezvolta după întrebuinţare
prelungită.
Poate să apară rezistenţă încrucişată cu alte antibiotice aminoglicozidice; în cazul apariţiei reacţiei de
hipersensibilitate, se va întrerupe administrarea medicamentului şi se va institui terapia adecvată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare topică, tobramicina se absoarbe puţin prin cornee şi conjunctivă. Cantităţi foarte mici
ajung la nivelul umorii apoase, în circulaţia sistemică atingând concentraţii extrem de mici.
După administrare orală, dexametazona este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este aproximativ 190 de minute. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%,
mai mică decât majoritatea corticosteroizilor. Până la 65% din doză este excretată în urină în timp de 24
de ore. Traversează bariera placentară.
Studiile efectuate cu dexametazonă sulfobenzoat de sodiu radioactivă au demonstrat absorbţia rapidă a
acesteia în segmentul anterior ocular, incluzând corneea, conjunctiva, umoarea apoasă şi irisul. Activitatea
maximă a fost atinsă la 10-20 de minute după aplicarea soluţiei oftalmice. La 30 de minute după
administrare s-a observat distribuţia în plasmă, bilă, ficat şi rinichi, precum şi excreţia pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Profilul de siguranţă pentru fiecare substanţă activă în parte a DexaTobrom este bine stabilit.
Studii privind toxicitatea după doze repetate efectuate cu asocierea tobramicină/dexametazonă au
evidenţiat la iepuri efecte sistemice determinate de corticosteroizi, în doze care la om nu prezintă
semnificaţie clinică.
Tobramicina este puţin absorbită la nivelul tractului gastro-intestinal. Doze mari de tobramicină
administrate parenteral au determinat toxicitate renală la şobolan şi câine şi otoxicitate la pisici.
La administrarea sistemică de doze mari de tobramicină la rozătoare (30-100 mg/kg şi zi) pe perioada
organogenezei s-au raportat toxicitate renală şi ototoxicitate la fetuşi. Alte studii efectuate la şobolan şi
iepure cu doze de tobramicină de până la 100 mg/kg şi zi parenteral (>400 doza clinică maximă) nu indică
afectarea fertilităţii sau a fetuşilor.
6
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Tyloxapol
Hipromeloză 4000 cP
Sulfat de sodiu anhidru
Clorură de sodiu
Edetat disodic
Clorură de benzalconiu
Acid sulfuric 0,5M sau hidroxid de sodiu 1M pentru ajustarea pH-ului
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După desigilarea flaconului: 28 de zile
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD de capacitate 5 ml, închis cu capac din PEÎD prevăzut cu sistem de de
siguranţă şi picurător din PEJD.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni, Ilfov, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2285/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Decembrie 2009.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2009
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DexaTobrom 1 mg+3 mg/ml picături oftalmice, suspensie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru picături oftalmice suspensie conţine dexametazonă 1 mg şi tobramicină 3 mg.
Un mililitru picături oftalmice, suspensie conţine 28 de picături.
pH-ul suspensiei: 5,0-6,0.
Excipient: clorură de benzalconiu 0,10 mg/ml.
Pentru lista excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, suspensie
Suspensie de culoare albă sau aproape albă, care poate să prezinte un sediment uşor redispersabil prin
agitare.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament antiinflamator şi profilactic antibacterian în infecţii cu microorganisme sensibile la
tobramicină, după operaţia pentru cataractă, precum şi în toate cazurile în care este necesar tratament cu
corticosteroizi şi există risc crescut de infecţie oculară superficială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul se administrează topic prin instilare în sacul conjunctival inferior al ochiului/ochilor
afectat/afectaţi.
Adulţi
Doza recomandată este o picătură la interval de 4-6 ore. Pentru pacienţii care au fost supuşi intervenţiei
chirurgicale pentru cataractă, în timpul primelor 24 până la 48 de ore după operaţie, doza poate fi crescută
la o picătură administrată la fiecare 2 ore, timp de maxim 24 de zile. Frecvenţa administrării trebuie
scăzută treptat, în funcţie de starea clinică.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor.
2
Copii şi adolescenţi
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea administrării la aceste grupe de vârstă. Ca
urmare, nu se recomandă administrarea DexaTobrom la copii şi adolescenţi.
Insuficienţă hepatică şi renală
Administrarea oftalmică determină expunere sistemică foarte mică. În cazul utilizării concomitente cu
aminoglicozide sistemice, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice totale pentru a asigura că este
menţinut un nivel terapeutic adecvat.
Modul de administrare
Flaconul trebuie agitat bine înaintea administrării.
Pentru a nu contamina vârful picurătorului şi picăturile oftalmice, suspensie, se va evita atingerea acestuia
de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la dexametazonă, tobramicină, alte aminoglicozide sau la oricare dintre excipienţi;
Keratoconjunctivită epitelială (dendritică) determinată de virusul herpetic, varicelă sau alte virusuri;
Infecţii oculare micobacteriene determinate de, fară a se limita însă la, bacili acid-alcool rezistenţi,
cum sunt Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae, sau Mycobacterium avium;
Infecţii oculare fungice;
Infecţii oculare purulente netratate.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Administrarea îndelungată (adică, mai mult de 24 de zile, durata maximă a utilizării în studiile clinice) sau
frecvenţa crescută a administrărilor DexaTobrom pot determina hipertensiune intraoculară sau glaucom cu
afectarea nervului optic şi defecte ale acuităţii vizuale şi câmpului vizual şi formarea cataractei posterioare
subcapsulare. La pacienţii sensibili, creşterea presiunii intraoculare poate să apară chiar după doze uzuale.
Se recomandă determinarea frecventă a presiunii intraoculare. Se utilizează numai pentru administrare
topică. NU se injectează la nivelul ochiului.
La unii pacienţi pot apărea reacţii de sensibilitate după aplicarea topică de aminoglicozide. Dacă apar
semne ale reacţiilor de hipersensibilitate trebuie întrerupt tratamentul.
În cazul utilizării prelungite, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei microorganismelor rezistente, în
special fungi. În aceste cazuri, se va întrerupe tratamentul cu DexaTobrom şi se va trata adecvat infecţia
nou apărută.
Medicamentul conţine clorură de benzalconiu cu rol conservant.
Clorura de benzalconiu poate provoca iritaţii oculare manifestate prin apariţia keratitei punctiforme şi/sau
keratitei ulcerative toxice. În acest caz, tratamentul de DexaTobrom trebuie întrerupt.
Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea DexaTobrom la persoanele care poartă lentile de
contact.
Clorura de benzalconiu se poate acumula în lentilele de contact moi şi poate determina decolorarea lor; ca
urmare, medicamentul nu trebuie utilizat în timpul folosirii acestor lentile. Lentilele trebuie scoase înainte
de instilarea picăturilor şi nu trebuie aplicate mai devreme de 15 minute după administrare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu DexaTobrom.
3
Absorbţia sistemică a tobramicinei şi dexametazonei după administrare topică oftalmică este mică. Ca
urmare, riscul apariţiei interacţiunilor medicamentoase este mic.
Potenţialul ototoxic şi/sau nefrotoxic al tobramicinei poate să apară în cazul utilizării concomitente cu
aminoglicozide administrate pe cale sistemică, polimixine, cefalotină, diuretice de ansă, amfotericină B şi
compuşi organici pe bază de platină.
În cazul tratamentului concomitent cu mai multe medicamente cu administrare oftalmică, se recomandă
păstrarea unui interval de 15 minute între administrări succesive.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu a fost stabilită siguranţa administrării medicamentului la gravide sau la femei care alăptează.
Sarcina
Nu au fost efectuate studii controlate privind administrarea acestui medicament la gravide. Administrarea
subcutanată a tobramicinei la animale gestante nu a evidenţiat efecte teratogene.
Dozele sistemice mari de tobramicină, mult superioare celor atinse după administrarea topică oculară au
fost asociate cu nefrotoxicitate şi ototoxicitate. Tobramicina traversează placenta ajungând în circulaţia
fetală şi lichidul amniotic.
Administrarea topică a corticosteroizilor la animale gestante poate provova anomalii ale dezvoltării fetale,
inclusiv palatoschizis şi încetinirea creşterii intrauterine. După administrare topică la nivel ocular, se poate
produce absorbţie suficientă a dexametazonei, cu apariţia de efecte sistemice.
DexaTobrom trebuie utilizat pe perioada sarcinii numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte posibilul risc
pentru făt.
Alăptarea
În cazul tratamentului sistemic, tobramicina se excretă în laptele matern în cantităţi care prezintă risc de
afectare a sugarului.
Expunerea sistemică la tobramicină după instilarea în sacul conjunctival este mică, astfel încât riscul se
apreciază a fi mic pentru picăturile oftalmice cu tobramicină. Corticosteroizii pot fi excretaţi în laptele
matern, deşi nu există date pentru dexametazonă. Nu se recomandă administrarea DexaTobrom în timpul
alăptării sau alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Similar oricăror picături oftalmine, poate să apară vedere înceţoşată tranzitorie după instilarea colirului. În
acest caz se recomandă a se evita conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor atât timp cât persistă
tulburările.
4.8 Reacţii adverse
De obicei produsul este bine tolerat.
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
La administrarea produsului DexaTobrom pot apărea:
Tulburări oculare
Frecvente: vedere neclară imediat după aplicarea picăturilor.
4
Mai puţin frecvente: în cazul unor ulceraţii corneene sau la nivelul sclerei, dexametazona poate
întârzia cicatrizarea şi poate favoriza suprainfectarea.
Rare: tratamentul de lungă durată poate determina, prin prezenţa corticosteroidului,
hipertensiune intraoculară şi, consecutiv, glaucom şi chiar afectarea nervului
optic, keratită superficială, cataractă posterioară subcapsulară. De asemenea,
există riscul apariţiei unor infecţii secundare, mai ales de natură fungică.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, manifestate prin prurit, edem palpebral sau eritem
conjunctival. Există riscul unor reacţii de hipersensibilitate cutaneo-conjunctivală.
4.9 Supradozaj
Deoarece volumul sacului conjunctival este limitat, supradozajul după administrarea pe cale oftalmică este
puţin probabil să se producă. Absorbţia tobramicinei după administrare orală este nesemnificativă. Ca
urmare, în cazul ingestiei accidentale, este puţin probabil să apară efectele toxice. Semnele şi simptomele
supradozajului (keratită punctiformă, eritem, creşterea lăcrimării, edem şi prurit palpebral) pot fi similare
reacţiilor adverse observate la unii pacienţi.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente folosite în oftalmologie, antiinflamatoare şi antiinfecţioase în
combinaţie, corticosteriozi şi antiinfecţioase în combinaţie, codul ATC: S01CA01.
Dexametazona
Corticosteroizii îşi manifestă efectele antiinflamatorii prin inhibarea ciclooxigenazei I sau II, responsabile
de adeziunea moleculelor la celulele endoteliale vasculare, şi a citokinelor. Aceasta are ca urmare o
producţie scăzută de mediatori ai inflamaţiei şi o suprimare a adeziunii leucocitelor circulante la endoteliul
vascular, fapt care previne agresiunea lor asupra ţesutului ocular inflamat. Dexametazona are proprietăţi
antiinflamatoare puternice şi activitate mineralocorticoidă scăzută, comparativ cu alţi corticosteroizi.
Tobramicina
Tobramicina este un antibiotic aminoglicozidic puternic, cu activitate bactericidă asupra
microorganismelor Gram-pozitiv şi Gram-negativ. Tobramicina îşi exercită efectul asupra bacteriilor prin
inhibarea sintezei polipeptidelor în ribozomi.
Studiile in vitro au evidenţiat faptul că tobramicina este un antibiotic cu spectru larg faţă de majoritatea
germenilor patogeni oculari cei mai frecvenţi, inclusiv stafilococi meticilino-sensibili sau -rezistenţi şi
majoritatea bacteriilor Gram-negativ.
Bacterii Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil sau rezistent*)
Staphylococcus epidermidis (meticilino-sensibil sau - rezistent*)
Alte specii de Staphylococcus coagulazo-negativ
Streptococcus pneumoniae (penicilino-sensibil sau - rezistent*)
Alte specii de Streptococcus
*)Fenotipul rezistent la beta-lactamine (de exemplu, meticilină, penicilină) nu are nici o legătură cu fenotipul
rezistent la aminoglicozide şi nici unul dintre ele nu are legătură cu fenotipul patogeniei sau virulenţei. Mulţi
stafilococi meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la tobramicină (şi la alte antibiotice aminoglicozide). Totuşi,
5
aceste tulpini definite ca rezistente pe baza pragurilor CMI, sunt, în general, tratate topic cu succes cu
tobramicină.
Bacterii Gram-negativ
Acinetobacter spp.
Citrobacter spp.
Enterobacter spp.
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Klebsiella pneumoniae
Moraxella spp.
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Studiile asupra sensibilităţii bacteriene demonstrează că în unele cazuri microorganismele rezistente la
gentamicină rămân sensibile la tobramicină. Nu a apărut încă o populaţie bacteriană semnificativă,
rezistentă la tobramicină; cu toate acestea, rezistenţa bacteriană se poate dezvolta după întrebuinţare
prelungită.
Poate să apară rezistenţă încrucişată cu alte antibiotice aminoglicozidice; în cazul apariţiei reacţiei de
hipersensibilitate, se va întrerupe administrarea medicamentului şi se va institui terapia adecvată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare topică, tobramicina se absoarbe puţin prin cornee şi conjunctivă. Cantităţi foarte mici
ajung la nivelul umorii apoase, în circulaţia sistemică atingând concentraţii extrem de mici.
După administrare orală, dexametazona este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este aproximativ 190 de minute. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%,
mai mică decât majoritatea corticosteroizilor. Până la 65% din doză este excretată în urină în timp de 24
de ore. Traversează bariera placentară.
Studiile efectuate cu dexametazonă sulfobenzoat de sodiu radioactivă au demonstrat absorbţia rapidă a
acesteia în segmentul anterior ocular, incluzând corneea, conjunctiva, umoarea apoasă şi irisul. Activitatea
maximă a fost atinsă la 10-20 de minute după aplicarea soluţiei oftalmice. La 30 de minute după
administrare s-a observat distribuţia în plasmă, bilă, ficat şi rinichi, precum şi excreţia pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Profilul de siguranţă pentru fiecare substanţă activă în parte a DexaTobrom este bine stabilit.
Studii privind toxicitatea după doze repetate efectuate cu asocierea tobramicină/dexametazonă au
evidenţiat la iepuri efecte sistemice determinate de corticosteroizi, în doze care la om nu prezintă
semnificaţie clinică.
Tobramicina este puţin absorbită la nivelul tractului gastro-intestinal. Doze mari de tobramicină
administrate parenteral au determinat toxicitate renală la şobolan şi câine şi otoxicitate la pisici.
La administrarea sistemică de doze mari de tobramicină la rozătoare (30-100 mg/kg şi zi) pe perioada
organogenezei s-au raportat toxicitate renală şi ototoxicitate la fetuşi. Alte studii efectuate la şobolan şi
iepure cu doze de tobramicină de până la 100 mg/kg şi zi parenteral (>400 doza clinică maximă) nu indică
afectarea fertilităţii sau a fetuşilor.
6
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Tyloxapol
Hipromeloză 4000 cP
Sulfat de sodiu anhidru
Clorură de sodiu
Edetat disodic
Clorură de benzalconiu
Acid sulfuric 0,5M sau hidroxid de sodiu 1M pentru ajustarea pH-ului
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După desigilarea flaconului: 28 de zile
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD de capacitate 5 ml, închis cu capac din PEÎD prevăzut cu sistem de de
siguranţă şi picurător din PEJD.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni, Ilfov, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2285/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Decembrie 2009.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2009
