MONOFER 100 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Monofer 100 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru de soluţie conţine fer 100 mg sub formă de complex de izomaltoză 1000 cu fer (III).
Fiola/flaconul de 1 ml conţine fer 100 mg sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Fiola/flaconul de 2 ml conţine fer 200 mg sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Fiola/flaconul de 5 ml conţine fer 500 mg sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Fiola/flaconul de 10 ml conţine fer 1000 mg sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Soluţie netransparentă, de culoare brun închis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Monofer este indicat în tratarea deficitului de fer în următoarele condiţii:
• atunci când preparatele de fier orale sunt ineficace sau nu pot fi utilizate
• Când există o necesitate clinică de administrare rapidă de fier
Diagnosticul trebuie să se bazeze pe teste de laborator.
4.2 Doze şi mod de administrare
Calcularea necesarului total de fier:
Înlocuirea fierului la pacienţii cu deficit de fier:
Doza de Monofer este exprimată în mg de fier elemental. Necesarul de fier şi schema de dozare pentru
Monofer trebuie stabilite individual pentru fiecare pacient. Valoarea ţintă optimă de hemoglobină şi
2 depozitele de fier pot varia la grupe diferite de pacienţi şi între pacienţi. Vă rugăm să consultaţi
ghidurile de tratament oficiale.
Anemia determinată de deficitul de fier nu va apărea până când practic toate depozitele de fier au fost
epuizate. Tratamentul cu fier trebuie aşadar să înlocuiască atât fierul din hemoglobină cât şi pe cel din
depozitele de fier.
După ce s-a corectat întreg deficitul de fier, pacienţii pot necesita un tratament continuu cu Monofer
pentru a menţine valorile ţintă de hemoglobină şi limite acceptabile ale altor parametri de fier.
Necesarul total de fier poate fi calculată utilizând formula Ganzoni (1) sau tabelul prezentat mai jos
(2). Se recomandă utilizarea formulei Ganzoni la pacienţii susceptibili să necesite ajustarea
individuală a dozelor, cum sunt cei cu anorexie nervoasă, caşexie, obezitate, sarcină sau anemie
cauzată de hemoragie.
Hemoglobina este abreviată Hb.
1. Formula Ganzoni
Necesarul total de fier = Greutatea corporală(A) x (Hb ţintă)(E) – Hb efectivă)(B) x 2,4(C) + Fier pentru depozite
de fier(D)
[mg fier] [kg] [g/dl] [mg fier]
(A) Se recomandă utilizarea greutăţii corporale ideale a pacientului (pentru pacienţii obezi) sau greutăţii
anterioare sarcinii (pentru femeile gravide)
Greutatea corporală ideală se calculează prin mai multe metode, cum este de exemplu prin calcularea
greutăţii la valoarea IMC = 25, adică greutatea corporală ideală = 25 * (înălţimea exprimată în metri)
2
(B) Pentru a converti Hb [mM] în Hb [g/dl] trebuie să multiplicaţi Hb [mM] cu coeficientul 1,61145
(C) Coeficientul 2,4 = 0,0034 x 0,07 x 10000
0,0034: Conţinutul de fier al hemoglobinei este de 0,34%
0,07: Volumul de sânge 70 ml/kg de greutate corporală ≈ 7% din greutatea corporală
10000: Coeficientul de conversie 1 g/dl = 10000 mg/l
(D) Pentru o persoană cu o greutate corporală de peste 35 kg, depozitele de fier sunt aproximativ 500 mg
O valoare a depozitelor de fier de 500 mg reprezintă limita inferioară a valorilor normale la femei de
dimensiuni mici. Anumite ghiduri sugerează administrarea a 10-15 mg fier/kg
(E) Valoarea țintă a Hb stabilită în formula Ganzoni este de 15g/dl. În cazuri speciale cum ar fi sarcina,
trebuie luat în considerare o valoare țintă a hemoglobinei mai scăzută.
2. Tabel simplificat
Necesar de fier
Hg (g/dl) Pacienţi cu greutatea corporală între 50 kg şi < 70
kg Pacienţi cu greutatea corporală ≥70
kg
≥ 10 1000 mg 1500 mg
< 10 1500 mg 2000 mg
Înlocuirea fierului în cazul pierderilor de sânge:
Tratamentul cu fier la pacienţii cu pierderi de sânge trebuie să refacă o cantitate de fier echivalentă cu
cantitatea de fier din pierderile de sânge.
Dacă valoarea Hb este mică: utilizaţi formula
Ganzoni considerând că fierul din depozite nu
trebuie restabilit:
Necesar total de fier = Greutatea corporală x (Hb ţintă – Hb efectivă) x 2,4
[mg fier] [kg] [g/dl]
3 Dacă volumul de sânge pierdut este necunoscut: administrarea de 200 mg Monofer determină
creşterea hemoglobinei echivalente cu 1 unitate de sânge:
Fier de înlocuit = Număr de unităţi de sânge pierdute x 200.
[mg fier]
Mod de administrare:
Se monitorizează cu atenţie pacienţii pentru semne şi simptome ale reacţiilor de hipersensibilitate în
timpul şi după fiecare administrare de Monofer.
Monofer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este
instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi
complete de resuscitare. Pacientul trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30 de
minute după fiecare injecţie cu Monofer (vezi pct. 4.4). Orice administrare parenterală de fier este
asociată cu un risc de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate. De aceea, pentru a minimaliza riscul,
numărul de administrări parenterale de fier va fi redus la minim.
Copii şi adolescenţi:
Monofer nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi < 18 ani din cauza datelor insuficiente cu
privire la siguranţă şi eficacitate.
Adulţi şi vârstnici:
Monofer poate fi administrat sub formă de injecţie intravenoasă în bolus, perfuzie intravenoasă sau
injecţie directă în linia venoasă a dializorului.
Monofer nu trebuie administrat concomitent cu preparatele de fier orale, pentru că absorbţia de fier
orală poate fi scăzută (vezi pct. 4.5).
Injectarea în bolus intravenos:
Monofer poate fi administrat ca injecţie intravenoasă în bolus de până la 500 mg până la de trei ori pe
săptămână, cu o viteză de administrare de 250 mg fier/minut. Poate fi administrat nediluat sau diluat în
maxim 20 ml clorură de sodiu 0,9% sterilă.
Perfuzie intravenoasă:
Doza totală de fier necesară poate fi administrată într-o singură perfuzie Monofer pentru doze de până
la 20 mg fier/kg greutate corporală sau sub formă de perfuzii săptămânale până la administrarea
întregii doze de fier.
Dacă doza totală de fier depăşeşte 20 mg fier/kg greutate corporală, doza trebuie fracţionată în două
administrări la un interval de cel puţin o săptămână. De câte ori este posibil, se recomandă utilizarea
unei doze de 20 mg fier/kg pentru prima administrare. În funcţie de decizia medicului, se pot efectua
teste de laborator înainte de administrarea următoarei doze.
Dozele de până la 1000 mg trebuie administrate într-un interval mai mare de 15 minute.
Dozele mai mari de 1000 mg trebuie administrate într-un interval mai mare de 30 minute.
Monofer trebuie adăugat în maxim 500 ml soluţie sterilă de clorură de sodiu 0,9%. Vă rugăm să
consultaţi pct. 6.3 şi 6.6.
Injectarea în dializor:
4
Monofer poate fi administrat în timpul şedinţei de hemodializă direct în linia venoasă a dializorului,
aplicând aceleaşi proceduri ca şi la injectarea în bolus intravenos.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la Monofer sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Hipersensibilitate gravă cunoscută la alte medicamente cu fier administrate parenteral.
Anemia nedeterminată de carenţa de fier (de exemplu anemia hemolitică)
Supraîncărcarea cu fier sau tulburări în utilizarea fierului (de exemplu hemocromatoză,
hemosideroză)
Ciroză hepatică decompensată şi hepatită
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentele cu fier administrate parenteral pot determina reacţii de hipersensibilitate, inclusiv
reacţii anafilactice/anafilactoide potenţial letale. Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate, de
asemenea, după doze de complecşi parenterali cu fier administrate anterior fără evenimente.
Riscul este ridicat la pacienţii cu alergii cunoscute, inclusiv alergii medicamentoase, inclusiv pacienţi
cu antecedente de astm sever, eczeme sau alte alergii atopice.
Există, de asemenea, un risc crescut de reacţii de hipersensibilitate la complecşi parenterali cu fier la
pacienţi cu afecţiuni imune sau inflamatorii (de exemplu, lupus eritematos sistemic sau poliartrită
reumatoidă).
Monofer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este
instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi
complete de resuscitare. Fiecare pacient trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30
de minute după fiecare injecţie cu Monofer. Dacă în timpul administrării apar reacţii de
hipersensibilitate sau semne de intoleranţă, tratamentul trebuie oprit imediat. Trebuie să fie disponibile
facilităţi pentru resuscitare cardiorespiratorie şi echipament pentru tratarea reacţiilor
anafilactice/anafilactoide acute, inclusiv soluţie de adrenalină 1:1000 injectabilă. Dacă este cazul,
trebuie administrat un tratament suplimentar cu antihistaminice şi/sau corticosteroizi.
Fierul parenteral trebuie utilizat cu grijă în cazul infecţiilor acute sau cronice.
Monofer nu trebuie utilizat la pacienţii cu bacteriemie prezentă.
Pot apărea episoade de hipotensiune arterială dacă injecţia intravenoasă este administrată prea repede.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar tuturor medicamentelor parenteral cu fier, absorbţia de fier administrat oral este scăzută dacă
se administrează concomitent. Tratamentul oral cu fier nu trebuie început mai devreme de 5 zile după
ultima injecţie de Monofer.
S-a observat că dozele mari de fier parenteral (5 ml sau mai mult) dau o culoare maronie serului din
mostrele de sânge recoltate la câteva ore după administrare.
Fierul parenteral poate determina valori fals crescute ale bilirubinei plasmatice şi valori fals scăzute
ale calciului plasmatic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
5 Nu există studii clinice adecvate şi bine controlate privind administrarea de Monofer la gravide. Prin
urmare, înainte de utilizarea în timpul sarcinii trebuie efectuată o atentă evaluare a raportului
risc/beneficiu, iar medicamentul Monofer nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut
necesar (vezi pct. 4.4).
Anemia prin deficit de fier, apărută în primul trimestru de sarcină, poate fi tratată, în multe cazuri, prin
tratament cu fier oral. Tratamentul cu Monofer trebuie să se limiteze la trimestrele al doilea şi al
treilea dacă se consideră că beneficiul depăşeşte riscul potenţial, atât pentru mamă, cât şi pentru făt.
Nu există informaţii cu privire la eliminarea de Monofer în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Din cauza datelor clinice limitate cu privire la Monofer, reacţiile adverse se bazează în principal pe
datele privind siguranţa de la alte soluţii parenterale de fier.
Este posibil ca mai mult de 1% din pacienţi să prezinte reacţii adverse.
Reacţii anafilactoide acute, severe pot apărea la medicamentele parenterale cu fier, deşi sunt mai puţin
frecvente. Acestea apar de obicei în primele minute de la administrare şi sunt caracterizate, în general,
de apariţia bruscă a dificultăţii respiratorii şi/sau colaps cardiovascular; au fost raportate decese. Alte
manifestări mai puţin severe de hipersensibilitate imediată sunt de asemenea mai puţin frecvente şi
includ urticarie, erupţii cutanate trecătoare, mâncărime, greaţă şi frisoane. Administrarea trebuie oprită
imediat dacă apar semne de reacţie anafilactoidă.
Pot apărea şi reacţii întârziate la medicamentele parenterale cu fier, şi pot fi severe. Acestea sunt
caracterizate de artralgie, mialgie şi uneori febră. Apariţia variază de la câteva ore la câteva zile de la
administrare. Simptomele durează de obicei două până la patru zile şi dispar spontan sau după
utilizarea de analgezice uzuale. În plus, poate apărea exacerbarea durerilor articulare în poliartrita
reumatoidă, iar reacţiile locale pot determina durere şi inflamaţie la sau lângă locul injecţiei, precum şi
o reacţie flebitică locală.
Foarte frecvente (
≥1/10)
Frecvente (
≥1/100 pȃnă la<1/10)
Mai puţin frecvente (
≥1/1000 pȃnă la <1/100)
Rare (
≥1/10000 pȃnă la <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)
Tulburări cardiace
Rare: Aritmie, tahicardie
Foarte rare: Bradicardie fetală, palpitaţii
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: Hemoliză
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: Vedere înceţoşată, amorţeală, disfonie
Rare: Pierderea conştienţei, convulsii, ameţeli, agitaţie, tremor, oboseală, stare mentală alterată
Foarte rare: Cefalee, parestezie
Tulburări acustice si vestibulare
Foarte rare: Surditate temporară
6
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: Dispnee
Rare: Dureri toracice
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: Greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie
Rare: Diaree
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Eritem facial, prurit, erupţie cutanată trecătoare
Rare: Angioedem, transpiraţie
Tulburări muscoscheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Crampe
Rare: Mialgie, artralgie
Tulburări vasculare
Rare: Hipotensiune arterială
Foarte rare: Hipertensiune arterială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Reacţii anafilactoide, senzaţia de fierbinţeală, febră, durere, inflamaţie în
apropierea locului injectării, reacţie flebitică locală
Rare: Oboseală
Foarte rare: Reacţii anafilactice acute severe
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Complexul de fier(III) izomaltoză 1000 din Monofer are o toxicitate mică. Medicamentul este bine
tolerat şi are un risc minim de supradozaj accidental.
Supradozajul poate determina acumularea de fier în locurile de depozitare, ce pot duce la
hemosideroză.
Monitorizarea parametrilor fierului cum sunt feritina plasmatică pot ajuta la recunoaşterea
acumulărilor de fier.
Se pot utiliza măsuri de susţinere cum sunt agenţii de chelare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente parenterale cu fier, codul ATC: B03AC
7
Monofer soluţie injectabilă este un coloid cu fier puternic legat în particule de carbohidrat fier
sferoidale. Fiecare particulă este alcătuită dintr-un nucleu de fier(III) şi un înveliş carbohidrat de
izomaltoză ce înconjoară şi stabilizează nucleul. Chelarea fierului(III) cu un înveliş carbohidrat
conferă particulelor o structură asemănătoare feritinei, care protejează împotriva toxicităţii fierului(III)
anorganic nelegat.
Fierul este disponibil în formă non-ionică solubilă în apă, într-o soluţie apoasă cu pH între 5,0 şi 7,0.
Toxicitatea este mică iar Monofer poate fi astfel administrat în doze mari.
Dovada unui răspuns terapeutic poate fi observată la câteva zile de la administrarea Monofer, sub
forma unei creşteri a numărului de reticulocite.
Feritina plasmatică atinge valoarea maximă la aproximativ 7 până la 9 zile de la doza intravenoasă de
Monofer, revenind încet la valoarea iniţială de bază în aproximativ 3 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Formularea Monofer conţine fier într-un complex puternic legat ce permite o eliberare lentă şi
controlată a fierului biodisponibil către proteinele ce leagă fierul, cu un risc minim de fier liber.
După administrarea intravenoasă, fierul izomaltoză 1000 este preluat rapid de celule în sistemul
reticuloendotelial (RES), în special în ficat şi splină de unde fierul este eliberat încet. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 5 ore pentru fierul circulant şi 20 de ore pentru fierul total (legat şi
circulant).
Fierul circulant este îndepărtat din plasmă de către celulele sistemului reticuloendotelial care desfac
complexul în compuşii săi de fier şi izomaltoză 1000. Fierul este imediat legat de fracţiunile de
proteină existente pentru a forma hemosiderină sau feritină, formele fiziologice de stocare a fierului,
sau, într-o mai mică măsură, de molecula de transportor, transferină. Acest fier, care este supus unui
control fiziologic, reîmprospătează depozitele epuizate de hemoglobină şi fier.
Fierul nu este eliminat uşor din corp, iar acumularea poate fi toxică. Din cauza dimensiunii
complexului, Monofer nu este eliminat prin rinichi. Cantităţi mici de fier sunt eliminate prin urină şi
materii fecale.
Isomaltoza 1000 este fie metabolizată, fie excretată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-a observat că complexele de fier sunt teratogene şi embriocide la animalele gestante neanemice la
doze unice mari de peste 125 mg fier/kg. Cea mai mare doză recomandată în uzul clinic este 20 mg
fier/kg.
Nu există alte date preclinice suplimentare relevante pentru medici decât cele deja incluse în alte
puncte ale RCP.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Apă pentru preparate injectabile
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
8 Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate a fiolelor ambalate pentru vânzare
3 ani
Perioada de valabilitate a flacoanelor ambalate pentru vânzare
3 ani
Perioada de valabilitate după prima deschidere a recipientului (soluţie nediluată):
Din punct de vedere microbiologic, dacă metoda de deschidere nu exclude riscul de contaminare
microbiologică, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, perioada de timp şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea
utilizatorului.
Perioada de valabilitate după diluarea cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%:
Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 48 de ore la 30°C în diluţii de până la
1:250 cu clorură de sodiu 0,9%.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Pentru condiţiile de păstrare ale soluţiilor reconstituite şi diluate, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiolă din sticlă de tip 1.
Dimensiuni ambalaj: 5 x 1 ml, 10 x 1 ml, 5 x 2 ml, 10 x 2 ml, 2 x 5 ml, 5 x 5 ml, 2 x 10 ml, 5 x 10 ml
Flacon din sticlă de tip 1 cu dop din cauciuc clorobutilic sertizat cu capsă din aluminiu.
Dimensiuni ambalaj: 1 x 1 ml, 5 x 1 ml, 10 x 1 ml, 5 x 2 ml, 10 x 2 ml, 1 x 5 ml, 2 x 5 ml, 5 x 5 ml,
1 x 10 ml, 2 x 10 ml, 5 x 10 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare>
Se inspectează vizual flacoanele/fiolele pentru eventualele sedimente şi deteriorări înainte de utilizare.
Se utilizează doar cele care nu conţin sedimente şi care sunt omogene.
Monofer este de unică folosinţă şi orice soluţie neutilizată trebuie eliminată în conformitate cu
reglementările locale.
Monofer trebuie amestecat doar cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%. Nu trebuie utilizată nicio altă
diluţie de soluţie intravenoasă. Nu se va adăuga niciun alt medicament. Pentru instrucţiuni privind
diluarea, vezi pct. 4.2.
9
Soluţia reconstituită pentru injectare trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. Utilizaţi doar soluţii
clare, fără sediment.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pharmacosmos A/S
Roervangsvej 30
DK-4300 Holbaek
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8145/2015/01-19
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Februarie 2010
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei - Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Monofer 100 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru de soluţie conţine fer 100 mg sub formă de complex de izomaltoză 1000 cu fer (III).
Fiola/flaconul de 1 ml conţine fer 100 mg sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Fiola/flaconul de 2 ml conţine fer 200 mg sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Fiola/flaconul de 5 ml conţine fer 500 mg sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Fiola/flaconul de 10 ml conţine fer 1000 mg sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Soluţie netransparentă, de culoare brun închis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Monofer este indicat în tratarea deficitului de fer în următoarele condiţii:
• atunci când preparatele de fier orale sunt ineficace sau nu pot fi utilizate
• Când există o necesitate clinică de administrare rapidă de fier
Diagnosticul trebuie să se bazeze pe teste de laborator.
4.2 Doze şi mod de administrare
Calcularea necesarului total de fier:
Înlocuirea fierului la pacienţii cu deficit de fier:
Doza de Monofer este exprimată în mg de fier elemental. Necesarul de fier şi schema de dozare pentru
Monofer trebuie stabilite individual pentru fiecare pacient. Valoarea ţintă optimă de hemoglobină şi
2 depozitele de fier pot varia la grupe diferite de pacienţi şi între pacienţi. Vă rugăm să consultaţi
ghidurile de tratament oficiale.
Anemia determinată de deficitul de fier nu va apărea până când practic toate depozitele de fier au fost
epuizate. Tratamentul cu fier trebuie aşadar să înlocuiască atât fierul din hemoglobină cât şi pe cel din
depozitele de fier.
După ce s-a corectat întreg deficitul de fier, pacienţii pot necesita un tratament continuu cu Monofer
pentru a menţine valorile ţintă de hemoglobină şi limite acceptabile ale altor parametri de fier.
Necesarul total de fier poate fi calculată utilizând formula Ganzoni (1) sau tabelul prezentat mai jos
(2). Se recomandă utilizarea formulei Ganzoni la pacienţii susceptibili să necesite ajustarea
individuală a dozelor, cum sunt cei cu anorexie nervoasă, caşexie, obezitate, sarcină sau anemie
cauzată de hemoragie.
Hemoglobina este abreviată Hb.
1. Formula Ganzoni
Necesarul total de fier = Greutatea corporală(A) x (Hb ţintă)(E) – Hb efectivă)(B) x 2,4(C) + Fier pentru depozite
de fier(D)
[mg fier] [kg] [g/dl] [mg fier]
(A) Se recomandă utilizarea greutăţii corporale ideale a pacientului (pentru pacienţii obezi) sau greutăţii
anterioare sarcinii (pentru femeile gravide)
Greutatea corporală ideală se calculează prin mai multe metode, cum este de exemplu prin calcularea
greutăţii la valoarea IMC = 25, adică greutatea corporală ideală = 25 * (înălţimea exprimată în metri)
2
(B) Pentru a converti Hb [mM] în Hb [g/dl] trebuie să multiplicaţi Hb [mM] cu coeficientul 1,61145
(C) Coeficientul 2,4 = 0,0034 x 0,07 x 10000
0,0034: Conţinutul de fier al hemoglobinei este de 0,34%
0,07: Volumul de sânge 70 ml/kg de greutate corporală ≈ 7% din greutatea corporală
10000: Coeficientul de conversie 1 g/dl = 10000 mg/l
(D) Pentru o persoană cu o greutate corporală de peste 35 kg, depozitele de fier sunt aproximativ 500 mg
O valoare a depozitelor de fier de 500 mg reprezintă limita inferioară a valorilor normale la femei de
dimensiuni mici. Anumite ghiduri sugerează administrarea a 10-15 mg fier/kg
(E) Valoarea țintă a Hb stabilită în formula Ganzoni este de 15g/dl. În cazuri speciale cum ar fi sarcina,
trebuie luat în considerare o valoare țintă a hemoglobinei mai scăzută.
2. Tabel simplificat
Necesar de fier
Hg (g/dl) Pacienţi cu greutatea corporală între 50 kg şi < 70
kg Pacienţi cu greutatea corporală ≥70
kg
≥ 10 1000 mg 1500 mg
< 10 1500 mg 2000 mg
Înlocuirea fierului în cazul pierderilor de sânge:
Tratamentul cu fier la pacienţii cu pierderi de sânge trebuie să refacă o cantitate de fier echivalentă cu
cantitatea de fier din pierderile de sânge.
Dacă valoarea Hb este mică: utilizaţi formula
Ganzoni considerând că fierul din depozite nu
trebuie restabilit:
Necesar total de fier = Greutatea corporală x (Hb ţintă – Hb efectivă) x 2,4
[mg fier] [kg] [g/dl]
3 Dacă volumul de sânge pierdut este necunoscut: administrarea de 200 mg Monofer determină
creşterea hemoglobinei echivalente cu 1 unitate de sânge:
Fier de înlocuit = Număr de unităţi de sânge pierdute x 200.
[mg fier]
Mod de administrare:
Se monitorizează cu atenţie pacienţii pentru semne şi simptome ale reacţiilor de hipersensibilitate în
timpul şi după fiecare administrare de Monofer.
Monofer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este
instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi
complete de resuscitare. Pacientul trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30 de
minute după fiecare injecţie cu Monofer (vezi pct. 4.4). Orice administrare parenterală de fier este
asociată cu un risc de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate. De aceea, pentru a minimaliza riscul,
numărul de administrări parenterale de fier va fi redus la minim.
Copii şi adolescenţi:
Monofer nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi < 18 ani din cauza datelor insuficiente cu
privire la siguranţă şi eficacitate.
Adulţi şi vârstnici:
Monofer poate fi administrat sub formă de injecţie intravenoasă în bolus, perfuzie intravenoasă sau
injecţie directă în linia venoasă a dializorului.
Monofer nu trebuie administrat concomitent cu preparatele de fier orale, pentru că absorbţia de fier
orală poate fi scăzută (vezi pct. 4.5).
Injectarea în bolus intravenos:
Monofer poate fi administrat ca injecţie intravenoasă în bolus de până la 500 mg până la de trei ori pe
săptămână, cu o viteză de administrare de 250 mg fier/minut. Poate fi administrat nediluat sau diluat în
maxim 20 ml clorură de sodiu 0,9% sterilă.
Perfuzie intravenoasă:
Doza totală de fier necesară poate fi administrată într-o singură perfuzie Monofer pentru doze de până
la 20 mg fier/kg greutate corporală sau sub formă de perfuzii săptămânale până la administrarea
întregii doze de fier.
Dacă doza totală de fier depăşeşte 20 mg fier/kg greutate corporală, doza trebuie fracţionată în două
administrări la un interval de cel puţin o săptămână. De câte ori este posibil, se recomandă utilizarea
unei doze de 20 mg fier/kg pentru prima administrare. În funcţie de decizia medicului, se pot efectua
teste de laborator înainte de administrarea următoarei doze.
Dozele de până la 1000 mg trebuie administrate într-un interval mai mare de 15 minute.
Dozele mai mari de 1000 mg trebuie administrate într-un interval mai mare de 30 minute.
Monofer trebuie adăugat în maxim 500 ml soluţie sterilă de clorură de sodiu 0,9%. Vă rugăm să
consultaţi pct. 6.3 şi 6.6.
Injectarea în dializor:
4
Monofer poate fi administrat în timpul şedinţei de hemodializă direct în linia venoasă a dializorului,
aplicând aceleaşi proceduri ca şi la injectarea în bolus intravenos.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la Monofer sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Hipersensibilitate gravă cunoscută la alte medicamente cu fier administrate parenteral.
Anemia nedeterminată de carenţa de fier (de exemplu anemia hemolitică)
Supraîncărcarea cu fier sau tulburări în utilizarea fierului (de exemplu hemocromatoză,
hemosideroză)
Ciroză hepatică decompensată şi hepatită
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentele cu fier administrate parenteral pot determina reacţii de hipersensibilitate, inclusiv
reacţii anafilactice/anafilactoide potenţial letale. Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate, de
asemenea, după doze de complecşi parenterali cu fier administrate anterior fără evenimente.
Riscul este ridicat la pacienţii cu alergii cunoscute, inclusiv alergii medicamentoase, inclusiv pacienţi
cu antecedente de astm sever, eczeme sau alte alergii atopice.
Există, de asemenea, un risc crescut de reacţii de hipersensibilitate la complecşi parenterali cu fier la
pacienţi cu afecţiuni imune sau inflamatorii (de exemplu, lupus eritematos sistemic sau poliartrită
reumatoidă).
Monofer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este
instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi
complete de resuscitare. Fiecare pacient trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30
de minute după fiecare injecţie cu Monofer. Dacă în timpul administrării apar reacţii de
hipersensibilitate sau semne de intoleranţă, tratamentul trebuie oprit imediat. Trebuie să fie disponibile
facilităţi pentru resuscitare cardiorespiratorie şi echipament pentru tratarea reacţiilor
anafilactice/anafilactoide acute, inclusiv soluţie de adrenalină 1:1000 injectabilă. Dacă este cazul,
trebuie administrat un tratament suplimentar cu antihistaminice şi/sau corticosteroizi.
Fierul parenteral trebuie utilizat cu grijă în cazul infecţiilor acute sau cronice.
Monofer nu trebuie utilizat la pacienţii cu bacteriemie prezentă.
Pot apărea episoade de hipotensiune arterială dacă injecţia intravenoasă este administrată prea repede.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar tuturor medicamentelor parenteral cu fier, absorbţia de fier administrat oral este scăzută dacă
se administrează concomitent. Tratamentul oral cu fier nu trebuie început mai devreme de 5 zile după
ultima injecţie de Monofer.
S-a observat că dozele mari de fier parenteral (5 ml sau mai mult) dau o culoare maronie serului din
mostrele de sânge recoltate la câteva ore după administrare.
Fierul parenteral poate determina valori fals crescute ale bilirubinei plasmatice şi valori fals scăzute
ale calciului plasmatic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
5 Nu există studii clinice adecvate şi bine controlate privind administrarea de Monofer la gravide. Prin
urmare, înainte de utilizarea în timpul sarcinii trebuie efectuată o atentă evaluare a raportului
risc/beneficiu, iar medicamentul Monofer nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut
necesar (vezi pct. 4.4).
Anemia prin deficit de fier, apărută în primul trimestru de sarcină, poate fi tratată, în multe cazuri, prin
tratament cu fier oral. Tratamentul cu Monofer trebuie să se limiteze la trimestrele al doilea şi al
treilea dacă se consideră că beneficiul depăşeşte riscul potenţial, atât pentru mamă, cât şi pentru făt.
Nu există informaţii cu privire la eliminarea de Monofer în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Din cauza datelor clinice limitate cu privire la Monofer, reacţiile adverse se bazează în principal pe
datele privind siguranţa de la alte soluţii parenterale de fier.
Este posibil ca mai mult de 1% din pacienţi să prezinte reacţii adverse.
Reacţii anafilactoide acute, severe pot apărea la medicamentele parenterale cu fier, deşi sunt mai puţin
frecvente. Acestea apar de obicei în primele minute de la administrare şi sunt caracterizate, în general,
de apariţia bruscă a dificultăţii respiratorii şi/sau colaps cardiovascular; au fost raportate decese. Alte
manifestări mai puţin severe de hipersensibilitate imediată sunt de asemenea mai puţin frecvente şi
includ urticarie, erupţii cutanate trecătoare, mâncărime, greaţă şi frisoane. Administrarea trebuie oprită
imediat dacă apar semne de reacţie anafilactoidă.
Pot apărea şi reacţii întârziate la medicamentele parenterale cu fier, şi pot fi severe. Acestea sunt
caracterizate de artralgie, mialgie şi uneori febră. Apariţia variază de la câteva ore la câteva zile de la
administrare. Simptomele durează de obicei două până la patru zile şi dispar spontan sau după
utilizarea de analgezice uzuale. În plus, poate apărea exacerbarea durerilor articulare în poliartrita
reumatoidă, iar reacţiile locale pot determina durere şi inflamaţie la sau lângă locul injecţiei, precum şi
o reacţie flebitică locală.
Foarte frecvente (
≥1/10)
Frecvente (
≥1/100 pȃnă la<1/10)
Mai puţin frecvente (
≥1/1000 pȃnă la <1/100)
Rare (
≥1/10000 pȃnă la <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)
Tulburări cardiace
Rare: Aritmie, tahicardie
Foarte rare: Bradicardie fetală, palpitaţii
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: Hemoliză
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: Vedere înceţoşată, amorţeală, disfonie
Rare: Pierderea conştienţei, convulsii, ameţeli, agitaţie, tremor, oboseală, stare mentală alterată
Foarte rare: Cefalee, parestezie
Tulburări acustice si vestibulare
Foarte rare: Surditate temporară
6
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: Dispnee
Rare: Dureri toracice
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: Greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie
Rare: Diaree
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Eritem facial, prurit, erupţie cutanată trecătoare
Rare: Angioedem, transpiraţie
Tulburări muscoscheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Crampe
Rare: Mialgie, artralgie
Tulburări vasculare
Rare: Hipotensiune arterială
Foarte rare: Hipertensiune arterială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Reacţii anafilactoide, senzaţia de fierbinţeală, febră, durere, inflamaţie în
apropierea locului injectării, reacţie flebitică locală
Rare: Oboseală
Foarte rare: Reacţii anafilactice acute severe
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Complexul de fier(III) izomaltoză 1000 din Monofer are o toxicitate mică. Medicamentul este bine
tolerat şi are un risc minim de supradozaj accidental.
Supradozajul poate determina acumularea de fier în locurile de depozitare, ce pot duce la
hemosideroză.
Monitorizarea parametrilor fierului cum sunt feritina plasmatică pot ajuta la recunoaşterea
acumulărilor de fier.
Se pot utiliza măsuri de susţinere cum sunt agenţii de chelare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente parenterale cu fier, codul ATC: B03AC
7
Monofer soluţie injectabilă este un coloid cu fier puternic legat în particule de carbohidrat fier
sferoidale. Fiecare particulă este alcătuită dintr-un nucleu de fier(III) şi un înveliş carbohidrat de
izomaltoză ce înconjoară şi stabilizează nucleul. Chelarea fierului(III) cu un înveliş carbohidrat
conferă particulelor o structură asemănătoare feritinei, care protejează împotriva toxicităţii fierului(III)
anorganic nelegat.
Fierul este disponibil în formă non-ionică solubilă în apă, într-o soluţie apoasă cu pH între 5,0 şi 7,0.
Toxicitatea este mică iar Monofer poate fi astfel administrat în doze mari.
Dovada unui răspuns terapeutic poate fi observată la câteva zile de la administrarea Monofer, sub
forma unei creşteri a numărului de reticulocite.
Feritina plasmatică atinge valoarea maximă la aproximativ 7 până la 9 zile de la doza intravenoasă de
Monofer, revenind încet la valoarea iniţială de bază în aproximativ 3 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Formularea Monofer conţine fier într-un complex puternic legat ce permite o eliberare lentă şi
controlată a fierului biodisponibil către proteinele ce leagă fierul, cu un risc minim de fier liber.
După administrarea intravenoasă, fierul izomaltoză 1000 este preluat rapid de celule în sistemul
reticuloendotelial (RES), în special în ficat şi splină de unde fierul este eliberat încet. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 5 ore pentru fierul circulant şi 20 de ore pentru fierul total (legat şi
circulant).
Fierul circulant este îndepărtat din plasmă de către celulele sistemului reticuloendotelial care desfac
complexul în compuşii săi de fier şi izomaltoză 1000. Fierul este imediat legat de fracţiunile de
proteină existente pentru a forma hemosiderină sau feritină, formele fiziologice de stocare a fierului,
sau, într-o mai mică măsură, de molecula de transportor, transferină. Acest fier, care este supus unui
control fiziologic, reîmprospătează depozitele epuizate de hemoglobină şi fier.
Fierul nu este eliminat uşor din corp, iar acumularea poate fi toxică. Din cauza dimensiunii
complexului, Monofer nu este eliminat prin rinichi. Cantităţi mici de fier sunt eliminate prin urină şi
materii fecale.
Isomaltoza 1000 este fie metabolizată, fie excretată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-a observat că complexele de fier sunt teratogene şi embriocide la animalele gestante neanemice la
doze unice mari de peste 125 mg fier/kg. Cea mai mare doză recomandată în uzul clinic este 20 mg
fier/kg.
Nu există alte date preclinice suplimentare relevante pentru medici decât cele deja incluse în alte
puncte ale RCP.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Apă pentru preparate injectabile
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
8 Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate a fiolelor ambalate pentru vânzare
3 ani
Perioada de valabilitate a flacoanelor ambalate pentru vânzare
3 ani
Perioada de valabilitate după prima deschidere a recipientului (soluţie nediluată):
Din punct de vedere microbiologic, dacă metoda de deschidere nu exclude riscul de contaminare
microbiologică, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, perioada de timp şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea
utilizatorului.
Perioada de valabilitate după diluarea cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%:
Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 48 de ore la 30°C în diluţii de până la
1:250 cu clorură de sodiu 0,9%.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Pentru condiţiile de păstrare ale soluţiilor reconstituite şi diluate, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiolă din sticlă de tip 1.
Dimensiuni ambalaj: 5 x 1 ml, 10 x 1 ml, 5 x 2 ml, 10 x 2 ml, 2 x 5 ml, 5 x 5 ml, 2 x 10 ml, 5 x 10 ml
Flacon din sticlă de tip 1 cu dop din cauciuc clorobutilic sertizat cu capsă din aluminiu.
Dimensiuni ambalaj: 1 x 1 ml, 5 x 1 ml, 10 x 1 ml, 5 x 2 ml, 10 x 2 ml, 1 x 5 ml, 2 x 5 ml, 5 x 5 ml,
1 x 10 ml, 2 x 10 ml, 5 x 10 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare>
Se inspectează vizual flacoanele/fiolele pentru eventualele sedimente şi deteriorări înainte de utilizare.
Se utilizează doar cele care nu conţin sedimente şi care sunt omogene.
Monofer este de unică folosinţă şi orice soluţie neutilizată trebuie eliminată în conformitate cu
reglementările locale.
Monofer trebuie amestecat doar cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%. Nu trebuie utilizată nicio altă
diluţie de soluţie intravenoasă. Nu se va adăuga niciun alt medicament. Pentru instrucţiuni privind
diluarea, vezi pct. 4.2.
9
Soluţia reconstituită pentru injectare trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. Utilizaţi doar soluţii
clare, fără sediment.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pharmacosmos A/S
Roervangsvej 30
DK-4300 Holbaek
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8145/2015/01-19
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Februarie 2010
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei - Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
