SPIRONOLACTONA ARENA 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Spironolactonă Arena 25 mg capsule
Spironolactonă Arena 50 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine spironolactonă 25 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 132 mg, negru PN (E 151), p-hidroxibenzoat de metil,
p-hidroxibenzoat de propil.
Fiecare capsulă conţine spironolactonă 50 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 264 mg, p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsulă cu capac şi corp de culoare albastră, conţinând o pulbere granulată de culoare albă sau slab
gălbuie.
Capsulă cu capac de culoare roşie şi corp de culoare roz, conţinând o pulbere granulată de culoare albă
sau slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Tratament preoperator de scurtă durată al hiperaldosteronismului primar. Dacă pacientul este
inoperabil sau refuză intervenţia chirurgicală, tratamentul poate fi permanent.
- Hiperaldosteronism secundar asociat cu edeme; se recomandă asocierea spironolactonei cu alte
diuretice, restricţie de sare şi lichide, eventual repaus la pat.
- Edeme în cadrul insuficienţei cardiace, dacă pacientul nu mai răspunde la tratamentul cu alte
diuretice şi/sau pentru a potenţa efectul acestora.
- Edeme şi/sau ascită la pacienţii cu ciroză hepatică.
- Sindrom nefrotic, dacă tratamentul bolii preexistente sau restricţia de sare şi lichide, precum şi
utilizarea altor diuretice se dovedesc a fi ineficace.
- Hipertensiune arterială, în special asociată cu hipokaliemie; în acest caz, se recomandă
asocierea spironolactonei cu medicaţia antihipertensivă.
- Hipokaliemie, dacă nu poate fi utilizat alt tratament.
- Miastenia gravis (ca tratament adjuvant)
- Hipertensiune arterială malignă (ca tratament adjuvant)
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Hiperaldosteronism primar, administrare preoperatorie
Doza recomandată este de 100 – 400 mg spironolactonă pe zi.
Dacă pacientul este inoperabil, doza iniţială poate fi redusă la interval de 2 săptămâni, până la doza
minimă eficace, care se poate administra timp îndelungat. În cazul tratamentului de lungă durată, se
recomandă asocierea cu alte diuretice, pentru a reduce riscul de reacţii adverse.
Edeme (insuficienţă cardiacă congestivă, hiperaldosteronism secundar, ciroză hepatică, sindrom
nefrotic)
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 100 mg spironolactonă pe zi, administrată în două prize; doza poate
varia între 25 mg şi 200 mg spironolactonă pe zi.
Pentru doze mai mari, se recomandă asocierea cu alte diuretice, fără a modifica doza de
spironolactonă.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată este de 3 mg spironolactonă/kg şi zi, administrată în una sau două prize.
Hipertensiune arterială
Doza iniţială recomandată este de 50-100 mg spironolactonă pe zi, administratăîn două prize, în
asociere cu alte medicamente antihipertensive. Deoarece efectul este deplin după cel puţin 2 săptămâni
de tratament, în decursul acestei perioade se utilizează doza iniţială recomandată, după care, eventual,
doza va fi ajustată pentru fiecare pacient în parte.
Hipokaliemie
Doza recomandată este de 25-100 mg spironolactonă pe zi, dacă administrarea orală de medicamente
care conţin potasiu sau alte metode de economisire a potasiului nu pot fi utilizate.
Miastenia gravis
Doza recomandată este de 50- 300 mg pe zi.
Hipertensiune arterială malignă
Spironolactona este utilizată în asociere cu alte medicamente antihipertensive.
Doza iniţială recomandată este de 50-100 mg pe zi şi poate fi crescută trepatat, dacă este necesar, până
la 300 mg pe zi.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la spironolactonă şi la oricare dintre excipienţi
- Anurie, insuficienţă renală acută, insuficienţă renală cronică severă (clearance al creatininei <
10 ml/min)
- Hiperkaliemie
- Insuficienţă hepatică acută sau severă
- Tratament concomitent cu săruri de potasiu şi/sau alte diuretice care economisesc potasiul
(triamteren, amilorid).
- Sarcină şi alăptare
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Spironolactona poate provoca dezechilibre electrolitice. La pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei
la care se administrează concomitent suplimente de potasiu, se poate produce hiperkaliemie cu
tulburări importante ale ritmului cardiac. Aportul suplimentar de potasiu este contraindicat în
condiţiile tratamentului cu spironolactonă. La pacienţii cu ciroză hepatică, hiperkaliemia poate fi
însoţită de acidoză metabolică hipercloremică reversibilă. La pacienţii cu diabet zaharat, hiperglicemia
favorizează creşterea potasemiei.
3
A fost semnalată, de asemenea, creşterea ureei plasmatice, îndeosebi în caz de insuficienţă renală
preexistentă. De regulă, în timpul tratamentului cu spironolactonă se recomandă ferm monitorizarea
funcţiei renale şi a electrolitemiei.
Atenţionare pentru sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament conţine substanţa activă spironolactonă, care poate
determina pozitivarea testelor antidoping.
Capsulele conţin lactoză; pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Capsulele conţin p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil care pot provoca reacţii
alergice (chiar întârziate).
Doar pentru Spironolactonă Arena 25 mg capsule
Capsulele de Spironolactonă Arena 25 mg conţin negru strălucitor BN (E 151) care poate provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
- alte diuretice care economisec potasiul: risc de hiperpotasemie cu potenţial letal, mai ales la
pacienţii cu insuficienţă renală
- săruri de potasiu: risc de hiperpotasemie cu potenţial letal, mai ales la pacienţii cu insuficienţă
renală
Asocieri nerecomandate
- acid tienilic: risc de insuficienţă renală acută (precipitarea intratubulară a uraţilor, din cauza
efectului uricozuric al acidului tienilic şi deshidratării concomitente determinată de
administrarea altor diuretice). Dacă se înlocuieşte acidul tienilic cu un alt diuretic trebuie
respectat un interval liber de 3 zile şi un aport de lichide de 1,5-2 1 pe zi la începutul
tratamentului.
- litiu: creşterea litemiei, cu semne de supradozaj (diminuarea eliminării urinare a litiului). Se
recomandă monitorizarea strict a litemiei şi ajustarea dozelor.
- inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: risc de hiperkaliemie (cu potenţial letal), mai
ales la pacienţii cu insuficienţă renală. Asocierea unui diuretic care economiseşte potasiul cu un
inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate fi utilizată doar în caz de hipokaliemie
diagnosticată.
Asocieri care necesită precauţii la administrare
- AINS: risc de insuficienţă renală la pacienţii deshidrataţi (AINS determină diminuarea filtrării
glomerulare prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare). Se recomandă hidratarea
pacientului şi urmărirea funcţiei renale la iniţierea tratamentului.
- metformină: risc de acidoză lactic, declanşată de o eventuală insuficienţă renală funcţională.
- substanţe de contrast iodate: risc major de insuficienţă renală acută în caz de deshidratare indusă
de diuretice, mai ales în cazul utilizării unor doze mari de substanţe de contrast iodate. Se
recomandă hidratare, înainte de administrarea substanţei de contrast iodate.
- diuretice hipokaliemiante (diuretice de ansă, tiazide şi derivaţi): administrarea asociată, utilă la
unii pacienţi, nu exclude posibilitatea de apariţie a hipokaliemiei sau în caz de insuficienţă
renală şi diabet zaharat, posibilitatea de apariţie a hiperkaliemiei. Se recomandă monitorizarea
kaliemiei, ECG şi ajustarea dozelor.
- norepinefrină: reducere a efectului vascular al norepinefrinei. Se recomandă prudenţă la
pacienţii la care se efectuează anestezie regională sau generală.
- digoxină: spironolactona prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al digoxinei, crescând
consecutiv toxicitatea acesteia. În cazul administrării concomitente, pacientul trebuie
supravegheat atent pentru a evita supradozajul glicozidei cardiace.
4
Asocieri care necesita atenţie la administrare
- indometacin (şi alte AINS): reducere a efectului antihipertensiv şi/sau diuretic al
prostaglandinelor vasodilatatoare
- neuroleptice: efect antihipertensiv aditiv şi risc de hipotensiune ortostatică majoră.
- corticosteroizi: diminuare a efectului antihipertensiv (retenţie de apă şi sodiu indusă de
corticoizi).
- fenilbutazonă: diminuare a efectului antihipertensiv (retenţie a apei şi sodiului indusă de
antiinflamatoarelor pirazolonice).
Spironolactona poate interfera cu dozarea radioimunologică a digoxinei, dar semnificaţia clinică a
acestui fenomen nu este cunoscută.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Sarcină
Studiile realizate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene; totuşi, la administrarea unor doze
foaret mari a fost descrisă o feminizare a fetusului de sex masculine, atunci când spironolactona a fost
administrată la sfârşitul gestaţiei.
Nu există date adecvate privind utilizarea spironolactonei la gravide; în consecinţă, nu se recomandă
administrarea spironolactonei în timpul sarcinii.
Alăptare
Unul dintre metaboliţii spironolactonei, canrenona, se excretă în laptele matern. Dacă administrarea
medicamentului este absolut necesară, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii apariţiei stărilor de somnolenţă, stupoare, oboseală,
cefalee, ataxie care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse considerate ca având o posibilă legătură cu tratamentul sunt prezentate mai jos,
clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frevenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie:
- Foarte frecvente (>1/10)
- Frecvente (>1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000)
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: dezechilibre electrolitice cum sunt hiponatremie, hiperkaliemie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare: ginecomastie, diminuare a potenţei sexuale, tulburări ale menstruaţiei şi angorjare a sânilor
Cu frecvenţă necunoscută: carcinom mamar
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase sau eritematoase
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: somnolenţă, stupoare, ataxie, cefalee, astenie
Tulburări gastro-intestinale
Rare: greaţă, dureri abdominale, diaree.
5
4.9. Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului cu spironolactonă sunt: hiperkaliemie, hiponatremie, mai rar acidoză.
Tratament
În caz de supradozaj, se recomandă administrarea diureticelor care elimină potasiul (tiazide,
furosemid), precum şi administrarea parenterală de glucoză şi insulină. În cazurile severe, se
recomandă hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice care economisesc potasiul, antagonişti ai aldosteronului
(antialdosteronice), codul ATC: C03DA01.
Spironolactona are efect diuretic relativ slab, favorizează eliminarea sodiului prin urină şi reţinerea
potasiului în organism. Efectul este condiţionat de prezenţa aldosteronului, iar intensitatea depinde de
concentraţia hormonului. Creşterea diurezei este lentă şi durabilă. Răspunsul terapeutic se instalează în
decurs de 3-4 zile de tratament şi se menţine 2-3 zile după oprirea acestuia.
Mecanism de acţiune
Spironolactona acţionează la nivelul celulelor epiteliale de la nivelul porţiunii terminale a tubului
contort distal şi la nivelul sistemului colector din corticala rinichiului. Acţiunea este de tip competitiv
la nivelul receptorilor citoplasmatici specifici ai aldosteronului şi altor mineralocorticoizi. Consecutiv,
este împiedicată sinteza unor proteine importante pentru funcţionarea canalelor şi pompelor
membranare ale sodiului. În consecinţă, influxul ionilor de sodiu din urină în celulele tubulare este
redus şi, secundar, scade secreţia ionilor de potasiu şi hidrogen în lumenul tubular. Este posibilă şi o
intervenţie de tip metabolic, constând în inhibarea formării de metaboliţi activi ai aldosteronului, ca
urmare a inhibării 5-alfa reductazei; acest fenomen nu este probabil relevant, în condiţii clinice.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, spironolactona se absoarbe în proporţie de 60 –70 %. Este metabolizată
intens la nivelul primului pasaj hepatic. Biodisponibilitatea este de aproximativ 20%.
Distribuţie
Spironolactona se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 90%.
Spironolactona şi metaboliţii săi traversează bariera placentară şi sunt excretaţi în laptele matern.
Metabolizare
Metabolizarea are loc, în principal, la nivel hepatic. Unii dintre metaboliţi, canrenona şi acidul
canrenoic sunt activi biologic, fiind antagonişti competitivi ai aldosteronului. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al spironolactonei este de aproximativ 1,4 ore, iar cel al canrenonei de 16,5 ore.
Eliminare
Metaboliţii se elimină în principal prin urină şi secundar prin bilă. În decurs de 5 zile după
administrare, un procent de 31% din doză se elimină pe cale urinară iar aproximativ 22% se elimină în
materiile fecale. Principalii metaboliţi regăsiţi în urină sunt: canrenona (aldadiena), esterul glucuronic
al canrenonei, 6 ß-OH sulfoxid, 6 ß-OH tiometilderivat, 15 α-hidroxicanrenona.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În anumite studii experimentale de carcinogeneză, canrenona (dar nu spironolactona) au determinat
unele anomalii, dar acestea nu au putut fi extrapolate la om. Testele de mutageneză au evidenţiat
rezultate divergente.
6
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipientilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Polividonă K30
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu colloidal anhidru
Capsulă
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Indigotină (E 132)
Albastru strălucitor FCF (E 133)
Negru strălucitor BN (E 151)
p-hidroxibenzoat de metil
p-hidroxibenzoat de propil
Gelatină
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Polividonă K30
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu colloidal anhidru
Capsula
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Roşu Allura AC (E 129)
p-hidroxibenzoat de metil
p-hidroxibenzoat de propil
Gelatină
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 sau 5 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu un flacon din PE închis cu capac cu sigiliu a 50 capsule.
7
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu Nr. 31, Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2441/2010/01-02
2442/2010/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Februarie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2010
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Spironolactonă Arena 25 mg capsule
Spironolactonă Arena 50 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine spironolactonă 25 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 132 mg, negru PN (E 151), p-hidroxibenzoat de metil,
p-hidroxibenzoat de propil.
Fiecare capsulă conţine spironolactonă 50 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 264 mg, p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsulă cu capac şi corp de culoare albastră, conţinând o pulbere granulată de culoare albă sau slab
gălbuie.
Capsulă cu capac de culoare roşie şi corp de culoare roz, conţinând o pulbere granulată de culoare albă
sau slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Tratament preoperator de scurtă durată al hiperaldosteronismului primar. Dacă pacientul este
inoperabil sau refuză intervenţia chirurgicală, tratamentul poate fi permanent.
- Hiperaldosteronism secundar asociat cu edeme; se recomandă asocierea spironolactonei cu alte
diuretice, restricţie de sare şi lichide, eventual repaus la pat.
- Edeme în cadrul insuficienţei cardiace, dacă pacientul nu mai răspunde la tratamentul cu alte
diuretice şi/sau pentru a potenţa efectul acestora.
- Edeme şi/sau ascită la pacienţii cu ciroză hepatică.
- Sindrom nefrotic, dacă tratamentul bolii preexistente sau restricţia de sare şi lichide, precum şi
utilizarea altor diuretice se dovedesc a fi ineficace.
- Hipertensiune arterială, în special asociată cu hipokaliemie; în acest caz, se recomandă
asocierea spironolactonei cu medicaţia antihipertensivă.
- Hipokaliemie, dacă nu poate fi utilizat alt tratament.
- Miastenia gravis (ca tratament adjuvant)
- Hipertensiune arterială malignă (ca tratament adjuvant)
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Hiperaldosteronism primar, administrare preoperatorie
Doza recomandată este de 100 – 400 mg spironolactonă pe zi.
Dacă pacientul este inoperabil, doza iniţială poate fi redusă la interval de 2 săptămâni, până la doza
minimă eficace, care se poate administra timp îndelungat. În cazul tratamentului de lungă durată, se
recomandă asocierea cu alte diuretice, pentru a reduce riscul de reacţii adverse.
Edeme (insuficienţă cardiacă congestivă, hiperaldosteronism secundar, ciroză hepatică, sindrom
nefrotic)
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 100 mg spironolactonă pe zi, administrată în două prize; doza poate
varia între 25 mg şi 200 mg spironolactonă pe zi.
Pentru doze mai mari, se recomandă asocierea cu alte diuretice, fără a modifica doza de
spironolactonă.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată este de 3 mg spironolactonă/kg şi zi, administrată în una sau două prize.
Hipertensiune arterială
Doza iniţială recomandată este de 50-100 mg spironolactonă pe zi, administratăîn două prize, în
asociere cu alte medicamente antihipertensive. Deoarece efectul este deplin după cel puţin 2 săptămâni
de tratament, în decursul acestei perioade se utilizează doza iniţială recomandată, după care, eventual,
doza va fi ajustată pentru fiecare pacient în parte.
Hipokaliemie
Doza recomandată este de 25-100 mg spironolactonă pe zi, dacă administrarea orală de medicamente
care conţin potasiu sau alte metode de economisire a potasiului nu pot fi utilizate.
Miastenia gravis
Doza recomandată este de 50- 300 mg pe zi.
Hipertensiune arterială malignă
Spironolactona este utilizată în asociere cu alte medicamente antihipertensive.
Doza iniţială recomandată este de 50-100 mg pe zi şi poate fi crescută trepatat, dacă este necesar, până
la 300 mg pe zi.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la spironolactonă şi la oricare dintre excipienţi
- Anurie, insuficienţă renală acută, insuficienţă renală cronică severă (clearance al creatininei <
10 ml/min)
- Hiperkaliemie
- Insuficienţă hepatică acută sau severă
- Tratament concomitent cu săruri de potasiu şi/sau alte diuretice care economisesc potasiul
(triamteren, amilorid).
- Sarcină şi alăptare
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Spironolactona poate provoca dezechilibre electrolitice. La pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei
la care se administrează concomitent suplimente de potasiu, se poate produce hiperkaliemie cu
tulburări importante ale ritmului cardiac. Aportul suplimentar de potasiu este contraindicat în
condiţiile tratamentului cu spironolactonă. La pacienţii cu ciroză hepatică, hiperkaliemia poate fi
însoţită de acidoză metabolică hipercloremică reversibilă. La pacienţii cu diabet zaharat, hiperglicemia
favorizează creşterea potasemiei.
3
A fost semnalată, de asemenea, creşterea ureei plasmatice, îndeosebi în caz de insuficienţă renală
preexistentă. De regulă, în timpul tratamentului cu spironolactonă se recomandă ferm monitorizarea
funcţiei renale şi a electrolitemiei.
Atenţionare pentru sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament conţine substanţa activă spironolactonă, care poate
determina pozitivarea testelor antidoping.
Capsulele conţin lactoză; pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Capsulele conţin p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil care pot provoca reacţii
alergice (chiar întârziate).
Doar pentru Spironolactonă Arena 25 mg capsule
Capsulele de Spironolactonă Arena 25 mg conţin negru strălucitor BN (E 151) care poate provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
- alte diuretice care economisec potasiul: risc de hiperpotasemie cu potenţial letal, mai ales la
pacienţii cu insuficienţă renală
- săruri de potasiu: risc de hiperpotasemie cu potenţial letal, mai ales la pacienţii cu insuficienţă
renală
Asocieri nerecomandate
- acid tienilic: risc de insuficienţă renală acută (precipitarea intratubulară a uraţilor, din cauza
efectului uricozuric al acidului tienilic şi deshidratării concomitente determinată de
administrarea altor diuretice). Dacă se înlocuieşte acidul tienilic cu un alt diuretic trebuie
respectat un interval liber de 3 zile şi un aport de lichide de 1,5-2 1 pe zi la începutul
tratamentului.
- litiu: creşterea litemiei, cu semne de supradozaj (diminuarea eliminării urinare a litiului). Se
recomandă monitorizarea strict a litemiei şi ajustarea dozelor.
- inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: risc de hiperkaliemie (cu potenţial letal), mai
ales la pacienţii cu insuficienţă renală. Asocierea unui diuretic care economiseşte potasiul cu un
inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate fi utilizată doar în caz de hipokaliemie
diagnosticată.
Asocieri care necesită precauţii la administrare
- AINS: risc de insuficienţă renală la pacienţii deshidrataţi (AINS determină diminuarea filtrării
glomerulare prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare). Se recomandă hidratarea
pacientului şi urmărirea funcţiei renale la iniţierea tratamentului.
- metformină: risc de acidoză lactic, declanşată de o eventuală insuficienţă renală funcţională.
- substanţe de contrast iodate: risc major de insuficienţă renală acută în caz de deshidratare indusă
de diuretice, mai ales în cazul utilizării unor doze mari de substanţe de contrast iodate. Se
recomandă hidratare, înainte de administrarea substanţei de contrast iodate.
- diuretice hipokaliemiante (diuretice de ansă, tiazide şi derivaţi): administrarea asociată, utilă la
unii pacienţi, nu exclude posibilitatea de apariţie a hipokaliemiei sau în caz de insuficienţă
renală şi diabet zaharat, posibilitatea de apariţie a hiperkaliemiei. Se recomandă monitorizarea
kaliemiei, ECG şi ajustarea dozelor.
- norepinefrină: reducere a efectului vascular al norepinefrinei. Se recomandă prudenţă la
pacienţii la care se efectuează anestezie regională sau generală.
- digoxină: spironolactona prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al digoxinei, crescând
consecutiv toxicitatea acesteia. În cazul administrării concomitente, pacientul trebuie
supravegheat atent pentru a evita supradozajul glicozidei cardiace.
4
Asocieri care necesita atenţie la administrare
- indometacin (şi alte AINS): reducere a efectului antihipertensiv şi/sau diuretic al
prostaglandinelor vasodilatatoare
- neuroleptice: efect antihipertensiv aditiv şi risc de hipotensiune ortostatică majoră.
- corticosteroizi: diminuare a efectului antihipertensiv (retenţie de apă şi sodiu indusă de
corticoizi).
- fenilbutazonă: diminuare a efectului antihipertensiv (retenţie a apei şi sodiului indusă de
antiinflamatoarelor pirazolonice).
Spironolactona poate interfera cu dozarea radioimunologică a digoxinei, dar semnificaţia clinică a
acestui fenomen nu este cunoscută.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Sarcină
Studiile realizate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene; totuşi, la administrarea unor doze
foaret mari a fost descrisă o feminizare a fetusului de sex masculine, atunci când spironolactona a fost
administrată la sfârşitul gestaţiei.
Nu există date adecvate privind utilizarea spironolactonei la gravide; în consecinţă, nu se recomandă
administrarea spironolactonei în timpul sarcinii.
Alăptare
Unul dintre metaboliţii spironolactonei, canrenona, se excretă în laptele matern. Dacă administrarea
medicamentului este absolut necesară, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii apariţiei stărilor de somnolenţă, stupoare, oboseală,
cefalee, ataxie care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse considerate ca având o posibilă legătură cu tratamentul sunt prezentate mai jos,
clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frevenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie:
- Foarte frecvente (>1/10)
- Frecvente (>1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000)
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: dezechilibre electrolitice cum sunt hiponatremie, hiperkaliemie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare: ginecomastie, diminuare a potenţei sexuale, tulburări ale menstruaţiei şi angorjare a sânilor
Cu frecvenţă necunoscută: carcinom mamar
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase sau eritematoase
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: somnolenţă, stupoare, ataxie, cefalee, astenie
Tulburări gastro-intestinale
Rare: greaţă, dureri abdominale, diaree.
5
4.9. Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului cu spironolactonă sunt: hiperkaliemie, hiponatremie, mai rar acidoză.
Tratament
În caz de supradozaj, se recomandă administrarea diureticelor care elimină potasiul (tiazide,
furosemid), precum şi administrarea parenterală de glucoză şi insulină. În cazurile severe, se
recomandă hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice care economisesc potasiul, antagonişti ai aldosteronului
(antialdosteronice), codul ATC: C03DA01.
Spironolactona are efect diuretic relativ slab, favorizează eliminarea sodiului prin urină şi reţinerea
potasiului în organism. Efectul este condiţionat de prezenţa aldosteronului, iar intensitatea depinde de
concentraţia hormonului. Creşterea diurezei este lentă şi durabilă. Răspunsul terapeutic se instalează în
decurs de 3-4 zile de tratament şi se menţine 2-3 zile după oprirea acestuia.
Mecanism de acţiune
Spironolactona acţionează la nivelul celulelor epiteliale de la nivelul porţiunii terminale a tubului
contort distal şi la nivelul sistemului colector din corticala rinichiului. Acţiunea este de tip competitiv
la nivelul receptorilor citoplasmatici specifici ai aldosteronului şi altor mineralocorticoizi. Consecutiv,
este împiedicată sinteza unor proteine importante pentru funcţionarea canalelor şi pompelor
membranare ale sodiului. În consecinţă, influxul ionilor de sodiu din urină în celulele tubulare este
redus şi, secundar, scade secreţia ionilor de potasiu şi hidrogen în lumenul tubular. Este posibilă şi o
intervenţie de tip metabolic, constând în inhibarea formării de metaboliţi activi ai aldosteronului, ca
urmare a inhibării 5-alfa reductazei; acest fenomen nu este probabil relevant, în condiţii clinice.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, spironolactona se absoarbe în proporţie de 60 –70 %. Este metabolizată
intens la nivelul primului pasaj hepatic. Biodisponibilitatea este de aproximativ 20%.
Distribuţie
Spironolactona se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 90%.
Spironolactona şi metaboliţii săi traversează bariera placentară şi sunt excretaţi în laptele matern.
Metabolizare
Metabolizarea are loc, în principal, la nivel hepatic. Unii dintre metaboliţi, canrenona şi acidul
canrenoic sunt activi biologic, fiind antagonişti competitivi ai aldosteronului. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al spironolactonei este de aproximativ 1,4 ore, iar cel al canrenonei de 16,5 ore.
Eliminare
Metaboliţii se elimină în principal prin urină şi secundar prin bilă. În decurs de 5 zile după
administrare, un procent de 31% din doză se elimină pe cale urinară iar aproximativ 22% se elimină în
materiile fecale. Principalii metaboliţi regăsiţi în urină sunt: canrenona (aldadiena), esterul glucuronic
al canrenonei, 6 ß-OH sulfoxid, 6 ß-OH tiometilderivat, 15 α-hidroxicanrenona.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În anumite studii experimentale de carcinogeneză, canrenona (dar nu spironolactona) au determinat
unele anomalii, dar acestea nu au putut fi extrapolate la om. Testele de mutageneză au evidenţiat
rezultate divergente.
6
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipientilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Polividonă K30
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu colloidal anhidru
Capsulă
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Indigotină (E 132)
Albastru strălucitor FCF (E 133)
Negru strălucitor BN (E 151)
p-hidroxibenzoat de metil
p-hidroxibenzoat de propil
Gelatină
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Polividonă K30
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu colloidal anhidru
Capsula
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Roşu Allura AC (E 129)
p-hidroxibenzoat de metil
p-hidroxibenzoat de propil
Gelatină
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 sau 5 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu un flacon din PE închis cu capac cu sigiliu a 50 capsule.
7
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu Nr. 31, Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2441/2010/01-02
2442/2010/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Februarie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2010
