AMISULPRIDA LPH 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amisulpridă LPH 100 mg comprimate
Amisulpridă LPH 200 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 100 mg.
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.
Excipienţi:
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 50 mg.
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, plate, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amisulprida este indicată în tratamentul tulburărilor schizofrenice acute sau cronice, caracterizate prin
simptome pozitive (de exemplu, iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire) şi/sau prin simptome negative
(de exemplu, aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială), inclusiv în cazurile în care predomină
simptomele negative.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tulburări schizofrenice acute şi cronice cu simptome pozitive
Doza recomandată este de 400-800 mg amisulpridă pe zi.
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută la 1200 mg amisulpridă. Dozele mai mari de
1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie
utilizate.
Amisulprida poate fi administrată în doze orale unice de până la 300 mg, iar dozele mai mari trebuie
administrate în doze fracţionate.
2
Nu este necesară ajustarea specifică a dozei la începerea tratamentului cu amisulpridă.
În cazul pacienţilor cu simptome mixte, pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine
un control optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit în mod individual, utilizând doza minimă eficace.
În general, deoarece în tratamentul simptomelor pozitive sunt necesare dozele mai mari, trebuie
utilizate comprimatele cu concentraţia mai mare.
Tulburări schizofrenice acute şi cronice cu simptome negative primare (sindrom deficitar)
Doza zilnică recomandată este de 50-300 mg amisulpridă. Dozele trebuie ajustate în mod individual.
Amisulprida poate fi administrată în priză unică, de până la 300 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
La pacienţii cu clearance-ul creatininei între 30 şi 60 ml/min doza zilnică trebuie redusă la jumătate,
iar la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 10 şi 30 ml/min doza zilnică trebuie redusă la o treime.
Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei
sub 10 ml/min), amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată hepatic în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Vârstnici
Tratamentul nu este recomandat la pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 de ani), deoarece experienţa
clinică este insuficientă. Tratamentul cu amisulpridă prezintă un posibil risc de hipotensiune arterială
sau sedare (vezi şi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Amisulprida este contraindicată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Amisulprida poate fi administrată fără a se ţine cont de ingestia de alimente. Comprimatele trebuie
înghiţite nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului
Sunt disponibile date obţinute din studii clinice controlate care acoperă o perioadă de 1 an. Durata
tratamentului trebuie stabilită de către medicul curant.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- Tumori dependente de prolactină, de exemplu prolactinom şi neoplasm mamar
- Feocromocitom
- Pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min)
- Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5)
- Asociere cu medicamente care pot determina aritmii cardiace severe (prelungire a intervalului
QT, torsada vârfurilor) cum sunt
Antiaritmice clasa Ia şi III (chinidină, disopiramidă, procainamidă, mexiletină,
flecainidă, propafenonă, amiodaronă, sotalol)
Bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină clorpromazină, levomepromazină
trifluoperazină ciamemazină, sulpiridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol
metadonă, difemanil,eritromicină administrată intravenos (i.v.), vincamină administrată
i.v., halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, mizolastină, gatifloxacină, moxifloxacină,
spiramicină i.v.antifungice care conţin imidazol (vezi pct. 4.5)
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (experienţă insuficientă)
3
- Alăptare
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cursul tratamentului cu amisulpridă poate să apară sindromul neuroleptic malign caracterizat prin
hipertermie, rigiditate musculară, tulburări neuuro-vegetative, alterare a stării de conştienţă şi creştere
a valorilor creatinfosfokinazei (CPK). În caz de hipertermie, în special în cazul dozelor zilnice mari,
toate antipsihoticele, incluzând amisulprida, trebuie întrerupte.
De asemenea, prescrierea de amisulpridă la pacienţii cu boala Parkinson trebuie făcută cu precauţie,
deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai dacă nu poate fi evitat
tratamentul neuroleptic.
Prelungirea intervalului QT
Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT, în funcţie de doza administrată (vezi pct. 4.8). Este
cunoscut faptul că acest efect poate potenţa riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este
torsada vârfurilor. Înaintea oricărei administrări şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se
recomandă excluderea următorilor factori, care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm:
- tulburări cardiace anterioare
- bradicardie, mai puţin de 55 de bătăi pe minut (bpm)
- tulburări electrolitice, în special hipokaliemie, hipomagnezemie, hipocalcemie
- prelungire congenitală a intervalului QT
- tratament în curs cu medicamente care pot produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm)
- hipokaliemie
- scădere a conducerii intra-cardiace sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Accident vascular cerebral (AVC)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu
antipsihotice atipice, a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a evenimentelor
adverse cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului este necunoscut. Nu este exclus ca
acest efect să se producă şi în cazul altor antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Ca urmare,
amisulprida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de producere a accidentelor vasculare
cerebrale.
În timpul tratamentului cu unele antipsihotice atipice, incluzând amisulprida, a fost raportată apariţia
hiperglicemiei. Pacienţii aflaţi în tratament cu amisulpridă care au diabet zaharat sau prezintă acest
risc trebuie să-şi monitorizeze regulat glicemia.
Amisulprida poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie
trebuie monitorizaţi îndeaproape pe parcursul terapiei cu amisulpridă.
Amisulprida este eliminată pe cale renală. În cazuri de insuficienţă renală uşoară până la moderată
(clearance-ul creatininei peste 10 ml/min), doza zilnică trebuie redusă (vezi pct. 4.2).
Amisulprida nu este recomandată pentru utilizare la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani, din cauza lipsei
de experienţă. La această grupă de pacienţi, amisulprida poate provoca sedare şi hipotensiune arterială
(vezi pct. 5.2).
După întreruperea bruscă a administrării dozelor mari de medicamente antipsihotice au fost raportate
rar simptome acute de întrerupere, cum sunt greaţă, vărsături şi insomnie. De asemenea, se poate
produce recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcări involuntare
(cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie). Ca urmare, se recomandă întreruperea treptată a
tratamentului.
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Amisulprida nu trebuie administrată concomitent cu medicamente care pot induce aritmii cardiace
grave (torsada vârfurilor) (vezi pct. 4.3):
- antiaritmice din clasa Ia, cum sunt chinidină, hidrochinidină, disopiramidă, procainamidă;
- antiaritmice din clasa III, cum sunt amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă;
- bepridil, cisapridă, sultopridă şi alte neuroleptice (tioridazină, clorpromazină, levomepromazină,
trifluoperazină, ciamemazină, sulpiridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol), metadonă,
difemanil, eritromicină i.v., vincamină i.v., halofantrină, pentamidină, sparfloxacină,
mizolastină, gatifloxacină, moxifloxacină, spiramicină i.v. etc.;
- levodopa şi agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă, ropinirol, selegilină),
datorită antagonizării reciproce a efectelor.
Sindromul extrapiramidal indus de către neuroleptice nu trebuie tratat cu un agonist dopaminergic.
Trebuie utilizat un medicament anticolinergic.
Asocieri nerecomandate
Amisulprida nu este recomandată în asociere cu următoarele medicamente care cresc riscul de
producere a aritmiilor cardiace grave (torsada vârfurilor) sau care pot afecta conducerea cardiacă
(prelungirea intervalului QT):
- medicamente care induc bradicardie, de exemplu beta-blocantele, anumite blocante ale canalelor
de calciu, cum sunt diltiazem sau verapamil, clonidină, guanfacină, glicozide digitalice
- medicamente care induc hipokaliemie, cum sunt diuretice, laxative stimulante, amfotericină B
administrată intravenos, glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.
- neuroleptice, cum sunt pimozidă, haloperidol
- antidepresive triciclice
- litiu
- anumite antihistaminice (astemizol, terfenadină)
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic, ca urmare acesta nu trebuie consumat
în timpul tratamentului.
Asocieri care necesită precauţii pentru utilizare
Se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate concomitent următoarele medicamente (din cauza
potenţării efectului):
- medicamente cu acţiune centrală, cum sunt narcotice, anestezice, antihistamine H1 sedative,
barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţii săi
- antihipertensive şi alte medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale.
Nu există date disponibile privind interacţiunile cu antagonişti H2,, cum este cimetidina.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele clinice disponibile referitoare la utilizarea de amisulpridă în timpul sarcinii sunt limitate.
Studiile la animale indică faptul că amisulprida exercită o influenţă asupra dezvoltării şi creşterii
embrio-fetale, fără a avea potenţial teratogen.
Nu a fost stabilită siguranţa administrării de amisulpridă în cazul sarcinii la om. Ca urmare, nu este
recomandată utilizarea în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care beneficiile justifică riscurile
potenţiale.
Nou-născuţii expuşi la amisulpridă în timpul sarcinii pot prezenta evenimente adverse şi, ca urmare,
trebuie monitorizaţi.
A fost observată o scădere a fertilităţii feminine, legată de efectele farmacologice ale substanţei (efect
mediat de prolactină).
5
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amisulprida este excretată în laptele matern. Ca urmare, alăptarea este
contraindicată şi trebuie întreruptă înainte de începerea terapiei (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi a folosi utilaje
Amisulprida are o influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Chiar dacă este utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate afecta timpul de reacţie (de
exemplu, prin somnolenţă), astfel încât poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Acest lucru este valabil, în special când este utilizată concomitent cu
alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile/evenimentele adverse sunt descrise respectând următoarea convenţie în ceea ce priveşte
frecvenţa:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100
Rare ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10000
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Următoarele reacţii adverse au fost observate în cadrul studiilor clinice controlate. Trebuie notat faptul
că, în anumite cazuri, este dificil să se facă deosebirea între evenimentele adverse şi simptomele
afecţiunii preexistente.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate
Mai puţin frecvente: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special ale
transaminazelor
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: bradicardie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: tulburări extrapiramidale, cum sunt tremor, rigiditate, hipokinezie,
hipersalivare, acatizie, diskinezie. În general, în cazul administrării
dozelor recomandate, aceste simptome sunt uşoare şi parţial reversibile,
fără a fi necesară întreruperea amisulpridei când se administrează
medicamentele antiparkinsoniene. Incidenţa simptomelor extrapiramidale,
care este dependentă de doză, rămâne foarte mică la pacienţii trataţi cu
doze între 50-300 mg pe zi.
Frecvente: distonie acută, cum sunt torticolis spastic, crize oculogire, trismus.
Acestea sunt reversibile fără a fi necesară întreruperea amisulpridei pe
perioada tratamentului cu un medicament antiparkinsonian.
Somnolenţă, ameţeli.
Mai puţin frecvente: diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în
special ale limbii şi/sau feţei, de obicei după administrarea pe termen lung
a tratamentului. Tratamentul antiparkinsonian nu trebuie utilizat deoarece
este ineficient sau poate induce agravarea simptomelor.
Convulsii.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: tulburări gastro-intestinale, cum sunt constipaţie, greaţă, vărsături,
xerostomie.
6
Tulburări endocrine
Frecvente: creştere a valorilor plasmatice ale prolactinei, reversibilă după
întreruperea amisulpridei. Acest lucru poate duce la galactoree, amenoree
sau tulburări menstruale, ginecomastie, durere sau mărire a sânilor,
prolactinom şi disfuncţii erectile.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4)
Tulburări vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului.
Următoarele reacţii/evenimentele adverse au fost raportate în mod spontan după punerea pe piaţă a
medicamentelor care conţin amisulpridă:
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare, cum sunt torsada
vârfurilor şi tahicardia ventriculară, care pot duce la fibrilaţie sau stop
cardiac şi deces subit (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: simptome acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie,
după întreruperea bruscă a administrării dozelor mari; de asemenea,
recurenţă a simptomelor psihotice, apariţie a tulburărilor cu mişcări
involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie) (vezi pct. 4.4).
4.5 Supradozaj
Simptome
Experienţa supradozajului cu amisulpridă este limitată. Au fost raportate exacerbări ale efectelor
farmacologice cunoscute ale amisulpridei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, comă, hipotensiune
arterială şi simptome extrapiramidale.
Tratament
În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea unui aport multiplu de
medicamente.
Deoarece amisulprida este puţin dializabilă, nu trebuie utilizată hemodializa pentru a o elimina.
Nu există un antidot specific pentru amisulpridă. Ca urmare, trebuie instituite măsuri de susţinere
adecvate în spital, cu supravegherea atentă a funcţiilor vitale şi monitorizarea cardiacă (ECG) (din
cauza riscului de prelungire a intervalului QT). Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie
administrate medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
7
Amisulprida se leagă selectiv cu o afinitate mare de subtipurile receptorului dopaminergic uman
D2/D3, fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5 .
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi alte neuroleptice atipice, amisulprida nu prezintă afinitate
pentru receptorii serotoninergici, -adrenergici, histaminergici H1 şi colinergici. În plus, nu se leagă de
situsurile sigma.
În doze mari, amisulprida blochează receptorii D2 post-sinaptici localizaţi în structurile limbice, de
preferinţă din corpul striat. Spre deosebire de neurolepticele clasice, aceasta nu induce catalepsie şi, în
urma administrării de doze repetate, nu apare o hipersensibilizare a receptorilor dopaminergici D2.
În doze mici, amisulprida blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea
de dopamină responsabilă de efectele dezinhibitorii.
Acest profil farmacologic atipic poate explica eficacitatea clinică a amisulpridei, atât împotriva
simptomelor pozitive cât şi a celor negative ale tulburărilor psihotice schizofrenice şi tendinţa redusă
de a produce reacţii adverse extrapiramidale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţiei în urma administrării orale: unul care se
atinge rapid, la o oră după administrarea dozei şi al doilea situat între 3 şi 4 ore după administrare.
După administrarea unei doze de 50 mg, concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ±
4 ng/ml.
Volumul de distribuţie este de 5,8 l/kg.
Deoarece legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mică (16%), interacţiunile sunt puţin
probabile.
Biodisponibilitatea absolută este de 48%.
Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi,
reprezentând aproximativ 4% din doză.
În urma administrării de doze repetate, amisulprida nu se acumulează iar farmacocinetica rămâne
nemodificată.
După administrarea orală a unei doze unice, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
amisulpridei este de aproximativ 12 ore.
Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. 50% din doza administrată intravenos este excretată
prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră sau
330 ml/min.
O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%), scade în mod semnificativ valorile ASC, Tmax
şi Cmax ale amisulpridei, dar după o masă bogată în grăsimi nu s-au observat modificări. Cu toate
acestea, nu se cunoaşte importanţa acestor date în administrarea clinică de rutină.
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată hepatic în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance-ul sistemic este redus, cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. Aria de sub curba
concentraţiei în funcţie de timp (ASC) a amisulpridei în cazurile de insuficienţă renală uşoară a crescut
de două ori iar în cazul insuficienţei renale moderate de aproape zece ori.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 de ani), au fost observate modificări uşoare ale profilului
farmacocinetic (o creştere de 10% a ASC), determinate probabil de modificările funcţiei renale, legate
de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor de toxicitate cronică, la şobolanii la care s-au administrat doze de amisulpridă de
200 mg/kg şi zi şi la câinii la care s-au administrat doze de cel mult 120 mg/kg corp şi zi, nu a fost
8
identificată toxicitate specifică de organ. Au fost observate apatie, letargie şi tremor. Doar la câini au
apărut creşteri ale valorilor colesterolemiei şi lipemiei, precum şi tahicardie tranzitorie.
Studiile la animale sugerează o influenţă asupra creşterii şi dezvoltării embrio-fetale, dar fără potenţial
teratogen. Nu au fost efectuate studii adecvate privind efectele asupra puilor acestor specii.
Studiile de carcinogenitate efectuate la şoareci şi şobolani au arătat o creştere a incidenţei tumorilor
mamare, pituitare, suprarenale şi tumorilor endocrine pancreatice. Nu a putut fi stabilit nivelul dozei
lipsită de efecte adverse. La ambele specii, la grupul la care s-a administrat doza cea mai mică
(30 mg/kg) a fost observată o creştere a incidenţei tumorilor. Inducerea tumorilor poate fi explicată
prin efectele antidopaminergice şi hiperprolactinemice ale amisulpridulei şi de sensibilitatea
caracteristică rozătoarelor la aceste modificări hormonale. Mecanismul de inducere la rozătoare este
cunoscut.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Metilceluloză
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amisulpridă LPH 100 mg comprimate
Amisulpridă LPH 200 mg comprimate
LABORMED PHARMA S.A.
Bd. Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2467/2010/01
2468/2010/01
9
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Martie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2011
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amisulpridă LPH 100 mg comprimate
Amisulpridă LPH 200 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 100 mg.
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.
Excipienţi:
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 50 mg.
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, plate, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amisulprida este indicată în tratamentul tulburărilor schizofrenice acute sau cronice, caracterizate prin
simptome pozitive (de exemplu, iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire) şi/sau prin simptome negative
(de exemplu, aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială), inclusiv în cazurile în care predomină
simptomele negative.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tulburări schizofrenice acute şi cronice cu simptome pozitive
Doza recomandată este de 400-800 mg amisulpridă pe zi.
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută la 1200 mg amisulpridă. Dozele mai mari de
1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie
utilizate.
Amisulprida poate fi administrată în doze orale unice de până la 300 mg, iar dozele mai mari trebuie
administrate în doze fracţionate.
2
Nu este necesară ajustarea specifică a dozei la începerea tratamentului cu amisulpridă.
În cazul pacienţilor cu simptome mixte, pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine
un control optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit în mod individual, utilizând doza minimă eficace.
În general, deoarece în tratamentul simptomelor pozitive sunt necesare dozele mai mari, trebuie
utilizate comprimatele cu concentraţia mai mare.
Tulburări schizofrenice acute şi cronice cu simptome negative primare (sindrom deficitar)
Doza zilnică recomandată este de 50-300 mg amisulpridă. Dozele trebuie ajustate în mod individual.
Amisulprida poate fi administrată în priză unică, de până la 300 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
La pacienţii cu clearance-ul creatininei între 30 şi 60 ml/min doza zilnică trebuie redusă la jumătate,
iar la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 10 şi 30 ml/min doza zilnică trebuie redusă la o treime.
Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei
sub 10 ml/min), amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată hepatic în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Vârstnici
Tratamentul nu este recomandat la pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 de ani), deoarece experienţa
clinică este insuficientă. Tratamentul cu amisulpridă prezintă un posibil risc de hipotensiune arterială
sau sedare (vezi şi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Amisulprida este contraindicată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Amisulprida poate fi administrată fără a se ţine cont de ingestia de alimente. Comprimatele trebuie
înghiţite nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului
Sunt disponibile date obţinute din studii clinice controlate care acoperă o perioadă de 1 an. Durata
tratamentului trebuie stabilită de către medicul curant.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- Tumori dependente de prolactină, de exemplu prolactinom şi neoplasm mamar
- Feocromocitom
- Pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min)
- Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5)
- Asociere cu medicamente care pot determina aritmii cardiace severe (prelungire a intervalului
QT, torsada vârfurilor) cum sunt
Antiaritmice clasa Ia şi III (chinidină, disopiramidă, procainamidă, mexiletină,
flecainidă, propafenonă, amiodaronă, sotalol)
Bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină clorpromazină, levomepromazină
trifluoperazină ciamemazină, sulpiridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol
metadonă, difemanil,eritromicină administrată intravenos (i.v.), vincamină administrată
i.v., halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, mizolastină, gatifloxacină, moxifloxacină,
spiramicină i.v.antifungice care conţin imidazol (vezi pct. 4.5)
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (experienţă insuficientă)
3
- Alăptare
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cursul tratamentului cu amisulpridă poate să apară sindromul neuroleptic malign caracterizat prin
hipertermie, rigiditate musculară, tulburări neuuro-vegetative, alterare a stării de conştienţă şi creştere
a valorilor creatinfosfokinazei (CPK). În caz de hipertermie, în special în cazul dozelor zilnice mari,
toate antipsihoticele, incluzând amisulprida, trebuie întrerupte.
De asemenea, prescrierea de amisulpridă la pacienţii cu boala Parkinson trebuie făcută cu precauţie,
deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai dacă nu poate fi evitat
tratamentul neuroleptic.
Prelungirea intervalului QT
Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT, în funcţie de doza administrată (vezi pct. 4.8). Este
cunoscut faptul că acest efect poate potenţa riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este
torsada vârfurilor. Înaintea oricărei administrări şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se
recomandă excluderea următorilor factori, care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm:
- tulburări cardiace anterioare
- bradicardie, mai puţin de 55 de bătăi pe minut (bpm)
- tulburări electrolitice, în special hipokaliemie, hipomagnezemie, hipocalcemie
- prelungire congenitală a intervalului QT
- tratament în curs cu medicamente care pot produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm)
- hipokaliemie
- scădere a conducerii intra-cardiace sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Accident vascular cerebral (AVC)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu
antipsihotice atipice, a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a evenimentelor
adverse cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului este necunoscut. Nu este exclus ca
acest efect să se producă şi în cazul altor antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Ca urmare,
amisulprida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de producere a accidentelor vasculare
cerebrale.
În timpul tratamentului cu unele antipsihotice atipice, incluzând amisulprida, a fost raportată apariţia
hiperglicemiei. Pacienţii aflaţi în tratament cu amisulpridă care au diabet zaharat sau prezintă acest
risc trebuie să-şi monitorizeze regulat glicemia.
Amisulprida poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie
trebuie monitorizaţi îndeaproape pe parcursul terapiei cu amisulpridă.
Amisulprida este eliminată pe cale renală. În cazuri de insuficienţă renală uşoară până la moderată
(clearance-ul creatininei peste 10 ml/min), doza zilnică trebuie redusă (vezi pct. 4.2).
Amisulprida nu este recomandată pentru utilizare la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani, din cauza lipsei
de experienţă. La această grupă de pacienţi, amisulprida poate provoca sedare şi hipotensiune arterială
(vezi pct. 5.2).
După întreruperea bruscă a administrării dozelor mari de medicamente antipsihotice au fost raportate
rar simptome acute de întrerupere, cum sunt greaţă, vărsături şi insomnie. De asemenea, se poate
produce recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcări involuntare
(cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie). Ca urmare, se recomandă întreruperea treptată a
tratamentului.
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Amisulprida nu trebuie administrată concomitent cu medicamente care pot induce aritmii cardiace
grave (torsada vârfurilor) (vezi pct. 4.3):
- antiaritmice din clasa Ia, cum sunt chinidină, hidrochinidină, disopiramidă, procainamidă;
- antiaritmice din clasa III, cum sunt amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă;
- bepridil, cisapridă, sultopridă şi alte neuroleptice (tioridazină, clorpromazină, levomepromazină,
trifluoperazină, ciamemazină, sulpiridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol), metadonă,
difemanil, eritromicină i.v., vincamină i.v., halofantrină, pentamidină, sparfloxacină,
mizolastină, gatifloxacină, moxifloxacină, spiramicină i.v. etc.;
- levodopa şi agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă, ropinirol, selegilină),
datorită antagonizării reciproce a efectelor.
Sindromul extrapiramidal indus de către neuroleptice nu trebuie tratat cu un agonist dopaminergic.
Trebuie utilizat un medicament anticolinergic.
Asocieri nerecomandate
Amisulprida nu este recomandată în asociere cu următoarele medicamente care cresc riscul de
producere a aritmiilor cardiace grave (torsada vârfurilor) sau care pot afecta conducerea cardiacă
(prelungirea intervalului QT):
- medicamente care induc bradicardie, de exemplu beta-blocantele, anumite blocante ale canalelor
de calciu, cum sunt diltiazem sau verapamil, clonidină, guanfacină, glicozide digitalice
- medicamente care induc hipokaliemie, cum sunt diuretice, laxative stimulante, amfotericină B
administrată intravenos, glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.
- neuroleptice, cum sunt pimozidă, haloperidol
- antidepresive triciclice
- litiu
- anumite antihistaminice (astemizol, terfenadină)
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic, ca urmare acesta nu trebuie consumat
în timpul tratamentului.
Asocieri care necesită precauţii pentru utilizare
Se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate concomitent următoarele medicamente (din cauza
potenţării efectului):
- medicamente cu acţiune centrală, cum sunt narcotice, anestezice, antihistamine H1 sedative,
barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţii săi
- antihipertensive şi alte medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale.
Nu există date disponibile privind interacţiunile cu antagonişti H2,, cum este cimetidina.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele clinice disponibile referitoare la utilizarea de amisulpridă în timpul sarcinii sunt limitate.
Studiile la animale indică faptul că amisulprida exercită o influenţă asupra dezvoltării şi creşterii
embrio-fetale, fără a avea potenţial teratogen.
Nu a fost stabilită siguranţa administrării de amisulpridă în cazul sarcinii la om. Ca urmare, nu este
recomandată utilizarea în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care beneficiile justifică riscurile
potenţiale.
Nou-născuţii expuşi la amisulpridă în timpul sarcinii pot prezenta evenimente adverse şi, ca urmare,
trebuie monitorizaţi.
A fost observată o scădere a fertilităţii feminine, legată de efectele farmacologice ale substanţei (efect
mediat de prolactină).
5
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amisulprida este excretată în laptele matern. Ca urmare, alăptarea este
contraindicată şi trebuie întreruptă înainte de începerea terapiei (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi a folosi utilaje
Amisulprida are o influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Chiar dacă este utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate afecta timpul de reacţie (de
exemplu, prin somnolenţă), astfel încât poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Acest lucru este valabil, în special când este utilizată concomitent cu
alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile/evenimentele adverse sunt descrise respectând următoarea convenţie în ceea ce priveşte
frecvenţa:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100
Rare ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10000
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Următoarele reacţii adverse au fost observate în cadrul studiilor clinice controlate. Trebuie notat faptul
că, în anumite cazuri, este dificil să se facă deosebirea între evenimentele adverse şi simptomele
afecţiunii preexistente.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate
Mai puţin frecvente: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special ale
transaminazelor
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: bradicardie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: tulburări extrapiramidale, cum sunt tremor, rigiditate, hipokinezie,
hipersalivare, acatizie, diskinezie. În general, în cazul administrării
dozelor recomandate, aceste simptome sunt uşoare şi parţial reversibile,
fără a fi necesară întreruperea amisulpridei când se administrează
medicamentele antiparkinsoniene. Incidenţa simptomelor extrapiramidale,
care este dependentă de doză, rămâne foarte mică la pacienţii trataţi cu
doze între 50-300 mg pe zi.
Frecvente: distonie acută, cum sunt torticolis spastic, crize oculogire, trismus.
Acestea sunt reversibile fără a fi necesară întreruperea amisulpridei pe
perioada tratamentului cu un medicament antiparkinsonian.
Somnolenţă, ameţeli.
Mai puţin frecvente: diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în
special ale limbii şi/sau feţei, de obicei după administrarea pe termen lung
a tratamentului. Tratamentul antiparkinsonian nu trebuie utilizat deoarece
este ineficient sau poate induce agravarea simptomelor.
Convulsii.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: tulburări gastro-intestinale, cum sunt constipaţie, greaţă, vărsături,
xerostomie.
6
Tulburări endocrine
Frecvente: creştere a valorilor plasmatice ale prolactinei, reversibilă după
întreruperea amisulpridei. Acest lucru poate duce la galactoree, amenoree
sau tulburări menstruale, ginecomastie, durere sau mărire a sânilor,
prolactinom şi disfuncţii erectile.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4)
Tulburări vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului.
Următoarele reacţii/evenimentele adverse au fost raportate în mod spontan după punerea pe piaţă a
medicamentelor care conţin amisulpridă:
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare, cum sunt torsada
vârfurilor şi tahicardia ventriculară, care pot duce la fibrilaţie sau stop
cardiac şi deces subit (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: simptome acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie,
după întreruperea bruscă a administrării dozelor mari; de asemenea,
recurenţă a simptomelor psihotice, apariţie a tulburărilor cu mişcări
involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie) (vezi pct. 4.4).
4.5 Supradozaj
Simptome
Experienţa supradozajului cu amisulpridă este limitată. Au fost raportate exacerbări ale efectelor
farmacologice cunoscute ale amisulpridei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, comă, hipotensiune
arterială şi simptome extrapiramidale.
Tratament
În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea unui aport multiplu de
medicamente.
Deoarece amisulprida este puţin dializabilă, nu trebuie utilizată hemodializa pentru a o elimina.
Nu există un antidot specific pentru amisulpridă. Ca urmare, trebuie instituite măsuri de susţinere
adecvate în spital, cu supravegherea atentă a funcţiilor vitale şi monitorizarea cardiacă (ECG) (din
cauza riscului de prelungire a intervalului QT). Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie
administrate medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
7
Amisulprida se leagă selectiv cu o afinitate mare de subtipurile receptorului dopaminergic uman
D2/D3, fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5 .
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi alte neuroleptice atipice, amisulprida nu prezintă afinitate
pentru receptorii serotoninergici, -adrenergici, histaminergici H1 şi colinergici. În plus, nu se leagă de
situsurile sigma.
În doze mari, amisulprida blochează receptorii D2 post-sinaptici localizaţi în structurile limbice, de
preferinţă din corpul striat. Spre deosebire de neurolepticele clasice, aceasta nu induce catalepsie şi, în
urma administrării de doze repetate, nu apare o hipersensibilizare a receptorilor dopaminergici D2.
În doze mici, amisulprida blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea
de dopamină responsabilă de efectele dezinhibitorii.
Acest profil farmacologic atipic poate explica eficacitatea clinică a amisulpridei, atât împotriva
simptomelor pozitive cât şi a celor negative ale tulburărilor psihotice schizofrenice şi tendinţa redusă
de a produce reacţii adverse extrapiramidale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţiei în urma administrării orale: unul care se
atinge rapid, la o oră după administrarea dozei şi al doilea situat între 3 şi 4 ore după administrare.
După administrarea unei doze de 50 mg, concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ±
4 ng/ml.
Volumul de distribuţie este de 5,8 l/kg.
Deoarece legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mică (16%), interacţiunile sunt puţin
probabile.
Biodisponibilitatea absolută este de 48%.
Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi,
reprezentând aproximativ 4% din doză.
În urma administrării de doze repetate, amisulprida nu se acumulează iar farmacocinetica rămâne
nemodificată.
După administrarea orală a unei doze unice, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
amisulpridei este de aproximativ 12 ore.
Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. 50% din doza administrată intravenos este excretată
prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră sau
330 ml/min.
O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%), scade în mod semnificativ valorile ASC, Tmax
şi Cmax ale amisulpridei, dar după o masă bogată în grăsimi nu s-au observat modificări. Cu toate
acestea, nu se cunoaşte importanţa acestor date în administrarea clinică de rutină.
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată hepatic în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance-ul sistemic este redus, cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. Aria de sub curba
concentraţiei în funcţie de timp (ASC) a amisulpridei în cazurile de insuficienţă renală uşoară a crescut
de două ori iar în cazul insuficienţei renale moderate de aproape zece ori.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 de ani), au fost observate modificări uşoare ale profilului
farmacocinetic (o creştere de 10% a ASC), determinate probabil de modificările funcţiei renale, legate
de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor de toxicitate cronică, la şobolanii la care s-au administrat doze de amisulpridă de
200 mg/kg şi zi şi la câinii la care s-au administrat doze de cel mult 120 mg/kg corp şi zi, nu a fost
8
identificată toxicitate specifică de organ. Au fost observate apatie, letargie şi tremor. Doar la câini au
apărut creşteri ale valorilor colesterolemiei şi lipemiei, precum şi tahicardie tranzitorie.
Studiile la animale sugerează o influenţă asupra creşterii şi dezvoltării embrio-fetale, dar fără potenţial
teratogen. Nu au fost efectuate studii adecvate privind efectele asupra puilor acestor specii.
Studiile de carcinogenitate efectuate la şoareci şi şobolani au arătat o creştere a incidenţei tumorilor
mamare, pituitare, suprarenale şi tumorilor endocrine pancreatice. Nu a putut fi stabilit nivelul dozei
lipsită de efecte adverse. La ambele specii, la grupul la care s-a administrat doza cea mai mică
(30 mg/kg) a fost observată o creştere a incidenţei tumorilor. Inducerea tumorilor poate fi explicată
prin efectele antidopaminergice şi hiperprolactinemice ale amisulpridulei şi de sensibilitatea
caracteristică rozătoarelor la aceste modificări hormonale. Mecanismul de inducere la rozătoare este
cunoscut.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Metilceluloză
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amisulpridă LPH 100 mg comprimate
Amisulpridă LPH 200 mg comprimate
LABORMED PHARMA S.A.
Bd. Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2467/2010/01
2468/2010/01
9
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Martie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2011
