MIDORA 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Midora 50 mg comprimate
Midora 100 mg comprimate
Midora 200 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Midora 50 mg
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 50 mg
Excipient: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 49,375 mg.
Midora 100 mg
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 100 mg
Excipient: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 98,750 mg.
Midora 200 mg
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg
Excipient: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 197,500 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Midora 50 mg: comprimat
Comprimate rotunde, cu diametru de 7 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute pe o parte
cu o linie mediană.
Midora 100 mg: comprimat
Comprimate rotunde, cu diametru de 9,5 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute pe o
parte cu o linie mediană.
Midora 200 mg: comprimat
Comprimate rotunde, cu diametru de12,5 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute pe o
parte cu o linie mediană.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amisulprida este indicată pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice:
- simptome pozitive cu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire, ostilitate, suspiciune
- simptome negative primare (sindrom deficitar) cu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Se recomandă următoarele doze orale:
Simptome pozitive
400 mg - 800 mg pe zi.
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de
1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare nu trebuie
utilizate.
Amisulprida poate fi administrată în doze orale unice de până la 300 mg. Dozele mai mari de
300 mg pe zi trebuie administrate în mai multe prize.
La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie
ajustate individualizat.
Pentru pacienţii cu simptome mixte pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine un
control optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Simptome negative
Pentru pacienţii la care sunt predominante simptomele negative sunt recomandate doze orale între 50
mg pe zi şi 300 mg pe zi.
Amisulprida poate fi administrată o dată pe zi în doză orală de până la 300 mg.
Pentru dozele nerealizabile sau nepracticabile cu acest medicament sunt disponibile alte concentraţii
sau forme farmaceutice.
Grupuri speciale de pacienţi
Vârstnici
Tratamentul pacienţilor vârstnici (cu vârsta > 65 ani ) nu este recomandat, deoarece experienţa clinică
este insuficientă. Tratamentul cu amisulpridă implică un posibil risc de hipotensiune arterială sau
sedare (vezi pct. 5.2).
Insuficienţa renală: la pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie redusă la jumătate pentru pacienţii
cu clearance-ul creatininei (CRCL) între 30 şi 60 ml/min şi la o treime pentru pacienţii cu CRCL între 10
şi 30 ml/min.
Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală severă (CRCL < 10 ml/min)
amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).
Insuficienţa hepatică: deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară
reducerea dozei.
Mod de administrare
Midora comprimate poate fi administrat independent de mese. Comprimatele trebuie înghiţite
nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului: sunt disponibile date obţinute din studii clinice controlate care acoperă o
perioadă de 1 an. Durata tratamentului este stabilită de medic.
Pentru dozele nerealizabile sau nepracticabile cu acest medicament sunt disponibile alte concentraţii
sau forme farmaceutice.
4.3 Contraindicaţii
Amisulprida nu trebuie utilizată în caz de:
- Hipersensibilitate la amisulpridă sau la oricare dintre excipienţi;
3
- Tumori concomitente dependente de prolactină, de exemplu prolactinomul glandei hipofizare şi
cancerul de sân;
- Feocormocitom;
- Pacienţi cu insuficienţă renală severă (CRCL < 10 mg/min), din lipsă de experienţă;
- Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5);
- Asociere cu medicamente care pot induce aritmii grave (prelungirea intervalului QT, torsada
vârfurilor):
- medicamente antiaritmice Clasa I şi Clasa III, cum sunt chinidina, disopiramida, mexiletina,
flecainida, propafenona, amiodarona, sotalolul;
- bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină intravenoasă, vincamină
intravenoasă, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, antimicotice imidazolice (vezi pct.
4.5);
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani;
- În timpul alăptării.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Poate apărea sindrom neuroleptic malign caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară,
instabilitatea vegetativă, alterarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În caz de
apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor zilnice mari, trebuie întrerupte toate substanţele
active antipsihotice, inclusiv amisulprida.
De asemenea, prescrierea de amisulpridă la pacienţii cu boală Parkinson trebuie făcută cu prudenţă,
deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul
neuroleptic nu poate fi evitat.
Prelungirea intervalului QT
Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT dependentă de doză (vezi pct. 4.8). Este cunoscut
faptul că acest efect potenţează riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este torsada
vârfurilor.
Înainte oricărei administrări şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se recomandă excluderea
factorilor care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm: adică, insuficienţa cardiacă,
bradicardia sub 55 bătăi pe minut (bpm), tulburările electrolitice, în special hipokaliemia şi
hipomagneziemia, prelungirea congenitală a intervalului QT, ca şi tratamentul concomitent cu
medicamente care ar putea produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm), hipokaliemie, scăderea
conductibilităţii intracardiace sau prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.5).
Accident vascular cerebral
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu
anumite antipsihotice atipice a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a
evenimentelor cerebrovasculare. Nu se ştie ce poate determina această creştere a riscului. Este posibil
ca acest efect să apară şi la alte antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Ca urmare, amisulprida
trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu risc crescut de producere a accidentelor vasculare
cerebrale.
Precauţii
S-a raportat apariţia hiperglicemie asociată cu tratamentul cu antipsihotice (inclusiv amisulpridă). Prin
urmare, la pacienţii care suferă de diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat
trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Amisulprida poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie
trebuie monitorizaţi atent în timpul terapiei cu amisulpridă.
Amisulprida este eliminată pe cale renală. În cazuri cu insuficienţă renală (CRCL = 10 – 60 mg/min),
doza trebuie scăzută (vezi pct. 4.2).
4
Tratamentul nu se recomandă pacienţilor vârstnici (cu vârsta > 65 ani ), deoarece nu dispunem de
experienţă clinică. Tratamentul cu amisulpridă poate prezenta risc de hipotensiune arterială sau sedare
(vezi pct. 5.2).
Simptomele acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost descrise rar după
întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea,
recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcare involuntare (cum
sunt acatizie, distonie şi diskinezie) a fost şi ea raportată. Prin urmare, se recomandă întreruperea
treptată a tratamentului.
Creşterea mortalităţii la persoanele vârstnice cu demenţă
Datele obţinute din două studii observaţionale mari au arătat că persoanele vârstnice cu demenţă
cărora li se administrează antipsihotice convenţionale, prezintă o creştere mică a riscului comparativ
cu cele cărora nu li s-au administrat astfel de medicamente. Nu există date suficiente pentru o estimare
fermă privind amploarea precisă a riscului iar cauza riscului crescut nu este cunoscută.
Midora nu este indicată pentru tratamentul tulburărilor comportamentale legate de demenţă.
Tromboembolism venos
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în cazul administrării de medicamente
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice, prezintă adesea factori de risc dobândiţi
pentru TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul
tratamentului cu Midora şi trebuie luate măsuri preventive.
Midora conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Amisulprida nu trebuie administrată cu medicamente care pot induce aritmii grave (torsada vârfurilor):
- medicamente antiartimice Clasa I şi Clasa III (chinidină, disopiramidă, mexiletină, flecainidă,
propafenonă, amiodaronă, sotalol
- tioridazină, sultopridă (neuroleptice)
- anumite antibiotice (pentamidină), anumite medicamente antimalarice (halofantrină),
inhibitori de girază (sparfloxacină), antimicotice imidazolice şi macrolide (eritromicină
intravenoasă)
- cisapridă (medicaţie gastro-intestinală)
- bepridil
- metadonă
- vincamină intravenoasă
- agonişti ai dopaminei (adică tratamentul cu levodopa pentru boala Parkinson): antagonism
reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice (vezi pct. 4.3).
Asocieri nerecomandate
Medicamente care cresc riscul de producere a aritmiilor grave (torsada vârfurilor) sau care pot afecta
conducerea cardiacă (prelungirea intervalului QT):
- medicamente care induc bradicardie, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu
care induc bradicardie, cum sunt diltiazem şi verapamil, clonidină, guanfacină, digitală.
- medicamente care induc hipokaliemie: diuretice hipokaliemiante, laxative stimulante,
amfotericină B i.v., glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.
- neurolepticele, ca pimozidă, haloperidol;
- antidepresivele triciclice;
- litiu;
- anumite antihistaminice (astemizol, terfenadină).
5
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic. Prin urmare, alcoolul etilic nu trebuie
consumat în timpul tratamentului.
Prudenţă în cazul utilizării concomitente a tratamentului cu următoarele medicamente (potenţează
eficacitatea):
- deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, antihistaminice H1 sedative,
barbiturice, benzodiazepine şi alte substanţe active anxiolitice, clonidina şi derivaţii săi
- Substanţele active antihipertensive şi alte medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale.
Nu au fost efectuate studii privind interacţiunea cu antagonişti H2, cum este cimetidina.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea amisulpridei la gravide. Studiile la animale au arătat
toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.
Amisulprida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă este strict necesar. Nou-născuţii expuşi la
amisulpridă în timpul sarcinii pot prezenta evenimente adverse şi, prin urmare, trebuie monitorizaţi.
A fost observată o scădere a fertilităţii feminine, care a fost evident legată de efectul farmacologic al
amisulpridei asupra secreţiei de prolactină.
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv Midora) în trimestrul al III-lea de sarcină,
pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot
varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie
musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie.
În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Alăptarea
Nu se ştie dacă amisulprida este excretată în laptele la om, ca urmare alăptarea este contraindicată şi
trebuie întreruptă înainte de iniţierea terapiei (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amisulprida are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Chiar
şi utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate afecta timpul de reacţie, astfel încât capacitatea
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi alterată (vezi pct. 4.8). Acest efect este potenţat de
consumul de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse enumerate mai jos este definită conform următoarei convenţii:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În fiecare grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate
Mai rare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special transaminaze.
Tulburări cardiace
Frecvente: hipotensiune arterială
Cu frecvenţă necunoscută: bradicardie
6
Foarte rare: prelungirea intervalului QT şi cazuri de aritmie ventriculară (torsada vârfurilor) şi
tahicardie ventriculară care poate duce la fibrilaţie ventriculară, stop cardiac şi deces (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: simptome extrapiramidale, adică tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,
acatisie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, uşoare la doze optime şi parţial reversibile fără
a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicaţiei antiparkinsoniene. Incidenţa
simptomelor extrapiramidale care este dependentă de doză, rămâne foarte mică la pacienţii trataţi cu
doze între 50-300 mg pe zi.
Frecvente: poate apărea distonia acută (torticolis spastic, criză oculogiră, trismus); aceasta este
reversibilă fără a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicamentului
antiparkinsonian.
Somnolenţă, ameţeli.
Mai puţin frecvente: a fost raportată diskinezia tardivă, caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare,
în principal la nivelul limbii şi/sau feţei, de regulă după administrarea de lungă durată. Medicaţia
antiparkinsoniană nu trebuie utilizată, deoarece poate induce agravarea simptomelor. Convulsii.
Foarte rare: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: tulburări gastro-intestinale, cum sunt constipaţia, greaţa, vărsăturile, xerostomia.
Tulburări endocrine
Frecvente: creştere a valorilor plasmatice de prolactină, reversibilă după întreruperea amisulpridei.
Aceasta poate duce la apariţia galactoreei, amenoreei sau tulburărilor menstruale, ginecomastiei,
măririi sânilor sau dureri la nivelul sânilor, prolactinomului şi impotenţei.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, disfuncţii ale orgasmului.
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă necunoscută: sindromul de întrerupere la nou născut (vezi pct. 4.6).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare.
Rare: simptome acute de întrerupere, cum sunt greaţa, vărsăturile şi insomnia după întreruperea bruscă
a dozelor mari, ca şi recurenţa simptomelor psihotice şi apariţia tulburărilor de mişcare involuntare
(cum sunt acatizia, distonia şi diskinezia) (vezi pct. 4.4).
Trombembolism venos
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de
tromboze venoase profunde după administrarea de medicamente antipsihotice (cu frecvenţă
necunoscută).
4.9 Supradozaj
Simptome
Experienţa supradozajului cu amisulpridă este limitată. A fost raportată exagerarea efectelor
farmacologice cunoscute ale amisulpridei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, comă, hipotensiune
arterială şi simptome extrapiramidale.
7
Tratament
În caz de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea ingerării mai multor comprimate de
amisulpridă.
Deoarece amisulprida este puţin dializabilă, nu trebuie utilizată hemodializa pentru a elimina substanţa
activă.
Nu există antidot specific pentru amisulpridă.
Ca urmare, trebuie instituite măsuri de susţinere adecvate în spital cu supravegherea atentă a funcţiilor
vitale, inclusiv monitorizare cardiacă continuă, datorită riscului de prelungire a intervalului QT.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie administrate medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida se leagă selectiv, cu o afinitate mare, de subtipurile receptorului dopaminergic uman
D2/D3, fiind în acelaşi timp lipsit de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α-adrenergici, histaminici H1 şi colinergici. În plus, amisulprida nu se leagă de
situsurile sigma.
În doze mari, amisulprida blochează receptorii dopaminergici localizaţi în structurile limbice, de
preferinţă din corpul striat.
În doze mici, blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea de dopamină
responsabilă pentru efectele sale dezinhibitorii.
Acest profil farmacologic explică eficacitatea clinică a amisulpridei, atât pentru simptomele negative,
cât şi pentru cele pozitive ale schizofreniei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La om, amisulprida a demonstrat două maxime de absorbţie după administrarea orală: unul care este
atins rapid, la o oră după administrarea dozei şi un al doilea situat între 3 şi 4 ore de la administrare.
Concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml după administrarea unei doze de
50 mg.
Volumul de distribuţie este 5,8 l/kg, legarea de proteinele plasmatice este mică (16%) şi, din acest
punct de vedere, nu sunt presupuse interacţiuni medicamentoase.
Biodisponibilitatea absolută este de 48%.
Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi,
reprezentând aproximativ 4% din doză. Nu există acumulare pentru amisulpridă şi farmacocinetica sa
rămâne nemodificată după administrarea de doze repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare al amisulpridei este de aproximativ 12 ore după administrarea dozei orale.
Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. După administrarea intravenoasă, 50% din doză este
excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră
sau 330 ml/min.
O masă bogată în carbohidraţi ( conţinând lichide 68%) scade în mod semnificativ ASC, Tmax şi Cmax
pentru amisulpridă, dar în urma unei mese bogate în grăsimi nu s-au observat modificări.. Cu toate
acestea, semnificaţia acestor observaţii în utilizarea clinică de rutină nu este cunoscută.
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
8
Insuficienţa renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance-ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. ASC a amisulpridei în
cazurile de insuficienţă renală uşoară creşte de două ori şi în cazul insuficienţei renale moderate de
aproape zece ori (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu dispunem de date
pentru dozele mai mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
Datele farmacologice limitate la vârstnici (cu vârsta > 65 ani) arată modificări uşoare ale
farmacocineticii (ASC: + 10%), datorate probabil modificărilor funcţiei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O trecere în revistă globală a studiilor privind siguranţa indică faptul că amisulprida este lipsită de
orice risc general de toxicitate specifică de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările
observate la şobolani şi câini, la doze sub doza maximă tolerată, sunt fie efecte farmacologice, fie nu
au semnificaţie toxicologică majoră în aceste condiţii. Comparativ cu dozele maxime recomandate la
om, dozele maxime tolerate sunt de 2 şi 7 ori mai mari la şobolan (200 mg/kg şi zi) şi câine (120
mg/kg şi zi), respectiv în ceea ce priveşte ASC. La şobolan nu a fost identificat niciun risc carcinogen
special pentru om, la un ASC la om de până la 1,5 – 4,5 ori.
Au fost efectuate studii privind carcinogenitatea la şoarece (120 mg/kg şi zi) şi studii privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (160, 300 şi 500 mg/kg şi zi la şobolan, iepure, respective
şoarece). Expunerea animalelor la amisulpridă pe durata acestor ultime studii nu a fost evaluată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a cîte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
9
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Midora 50 mg
2500/2010/01
Midora 100 mg
2501/2010/01
Midora 200 mg
2502/2010/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Aprilie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Midora 50 mg comprimate
Midora 100 mg comprimate
Midora 200 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Midora 50 mg
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 50 mg
Excipient: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 49,375 mg.
Midora 100 mg
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 100 mg
Excipient: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 98,750 mg.
Midora 200 mg
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg
Excipient: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 197,500 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Midora 50 mg: comprimat
Comprimate rotunde, cu diametru de 7 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute pe o parte
cu o linie mediană.
Midora 100 mg: comprimat
Comprimate rotunde, cu diametru de 9,5 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute pe o
parte cu o linie mediană.
Midora 200 mg: comprimat
Comprimate rotunde, cu diametru de12,5 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute pe o
parte cu o linie mediană.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amisulprida este indicată pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice:
- simptome pozitive cu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire, ostilitate, suspiciune
- simptome negative primare (sindrom deficitar) cu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Se recomandă următoarele doze orale:
Simptome pozitive
400 mg - 800 mg pe zi.
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de
1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare nu trebuie
utilizate.
Amisulprida poate fi administrată în doze orale unice de până la 300 mg. Dozele mai mari de
300 mg pe zi trebuie administrate în mai multe prize.
La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie
ajustate individualizat.
Pentru pacienţii cu simptome mixte pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine un
control optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Simptome negative
Pentru pacienţii la care sunt predominante simptomele negative sunt recomandate doze orale între 50
mg pe zi şi 300 mg pe zi.
Amisulprida poate fi administrată o dată pe zi în doză orală de până la 300 mg.
Pentru dozele nerealizabile sau nepracticabile cu acest medicament sunt disponibile alte concentraţii
sau forme farmaceutice.
Grupuri speciale de pacienţi
Vârstnici
Tratamentul pacienţilor vârstnici (cu vârsta > 65 ani ) nu este recomandat, deoarece experienţa clinică
este insuficientă. Tratamentul cu amisulpridă implică un posibil risc de hipotensiune arterială sau
sedare (vezi pct. 5.2).
Insuficienţa renală: la pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie redusă la jumătate pentru pacienţii
cu clearance-ul creatininei (CRCL) între 30 şi 60 ml/min şi la o treime pentru pacienţii cu CRCL între 10
şi 30 ml/min.
Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală severă (CRCL < 10 ml/min)
amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).
Insuficienţa hepatică: deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară
reducerea dozei.
Mod de administrare
Midora comprimate poate fi administrat independent de mese. Comprimatele trebuie înghiţite
nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului: sunt disponibile date obţinute din studii clinice controlate care acoperă o
perioadă de 1 an. Durata tratamentului este stabilită de medic.
Pentru dozele nerealizabile sau nepracticabile cu acest medicament sunt disponibile alte concentraţii
sau forme farmaceutice.
4.3 Contraindicaţii
Amisulprida nu trebuie utilizată în caz de:
- Hipersensibilitate la amisulpridă sau la oricare dintre excipienţi;
3
- Tumori concomitente dependente de prolactină, de exemplu prolactinomul glandei hipofizare şi
cancerul de sân;
- Feocormocitom;
- Pacienţi cu insuficienţă renală severă (CRCL < 10 mg/min), din lipsă de experienţă;
- Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5);
- Asociere cu medicamente care pot induce aritmii grave (prelungirea intervalului QT, torsada
vârfurilor):
- medicamente antiaritmice Clasa I şi Clasa III, cum sunt chinidina, disopiramida, mexiletina,
flecainida, propafenona, amiodarona, sotalolul;
- bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină intravenoasă, vincamină
intravenoasă, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, antimicotice imidazolice (vezi pct.
4.5);
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani;
- În timpul alăptării.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Poate apărea sindrom neuroleptic malign caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară,
instabilitatea vegetativă, alterarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În caz de
apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor zilnice mari, trebuie întrerupte toate substanţele
active antipsihotice, inclusiv amisulprida.
De asemenea, prescrierea de amisulpridă la pacienţii cu boală Parkinson trebuie făcută cu prudenţă,
deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul
neuroleptic nu poate fi evitat.
Prelungirea intervalului QT
Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT dependentă de doză (vezi pct. 4.8). Este cunoscut
faptul că acest efect potenţează riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este torsada
vârfurilor.
Înainte oricărei administrări şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se recomandă excluderea
factorilor care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm: adică, insuficienţa cardiacă,
bradicardia sub 55 bătăi pe minut (bpm), tulburările electrolitice, în special hipokaliemia şi
hipomagneziemia, prelungirea congenitală a intervalului QT, ca şi tratamentul concomitent cu
medicamente care ar putea produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm), hipokaliemie, scăderea
conductibilităţii intracardiace sau prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.5).
Accident vascular cerebral
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu
anumite antipsihotice atipice a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a
evenimentelor cerebrovasculare. Nu se ştie ce poate determina această creştere a riscului. Este posibil
ca acest efect să apară şi la alte antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Ca urmare, amisulprida
trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu risc crescut de producere a accidentelor vasculare
cerebrale.
Precauţii
S-a raportat apariţia hiperglicemie asociată cu tratamentul cu antipsihotice (inclusiv amisulpridă). Prin
urmare, la pacienţii care suferă de diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat
trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Amisulprida poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie
trebuie monitorizaţi atent în timpul terapiei cu amisulpridă.
Amisulprida este eliminată pe cale renală. În cazuri cu insuficienţă renală (CRCL = 10 – 60 mg/min),
doza trebuie scăzută (vezi pct. 4.2).
4
Tratamentul nu se recomandă pacienţilor vârstnici (cu vârsta > 65 ani ), deoarece nu dispunem de
experienţă clinică. Tratamentul cu amisulpridă poate prezenta risc de hipotensiune arterială sau sedare
(vezi pct. 5.2).
Simptomele acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost descrise rar după
întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea,
recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcare involuntare (cum
sunt acatizie, distonie şi diskinezie) a fost şi ea raportată. Prin urmare, se recomandă întreruperea
treptată a tratamentului.
Creşterea mortalităţii la persoanele vârstnice cu demenţă
Datele obţinute din două studii observaţionale mari au arătat că persoanele vârstnice cu demenţă
cărora li se administrează antipsihotice convenţionale, prezintă o creştere mică a riscului comparativ
cu cele cărora nu li s-au administrat astfel de medicamente. Nu există date suficiente pentru o estimare
fermă privind amploarea precisă a riscului iar cauza riscului crescut nu este cunoscută.
Midora nu este indicată pentru tratamentul tulburărilor comportamentale legate de demenţă.
Tromboembolism venos
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în cazul administrării de medicamente
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice, prezintă adesea factori de risc dobândiţi
pentru TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul
tratamentului cu Midora şi trebuie luate măsuri preventive.
Midora conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Amisulprida nu trebuie administrată cu medicamente care pot induce aritmii grave (torsada vârfurilor):
- medicamente antiartimice Clasa I şi Clasa III (chinidină, disopiramidă, mexiletină, flecainidă,
propafenonă, amiodaronă, sotalol
- tioridazină, sultopridă (neuroleptice)
- anumite antibiotice (pentamidină), anumite medicamente antimalarice (halofantrină),
inhibitori de girază (sparfloxacină), antimicotice imidazolice şi macrolide (eritromicină
intravenoasă)
- cisapridă (medicaţie gastro-intestinală)
- bepridil
- metadonă
- vincamină intravenoasă
- agonişti ai dopaminei (adică tratamentul cu levodopa pentru boala Parkinson): antagonism
reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice (vezi pct. 4.3).
Asocieri nerecomandate
Medicamente care cresc riscul de producere a aritmiilor grave (torsada vârfurilor) sau care pot afecta
conducerea cardiacă (prelungirea intervalului QT):
- medicamente care induc bradicardie, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu
care induc bradicardie, cum sunt diltiazem şi verapamil, clonidină, guanfacină, digitală.
- medicamente care induc hipokaliemie: diuretice hipokaliemiante, laxative stimulante,
amfotericină B i.v., glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.
- neurolepticele, ca pimozidă, haloperidol;
- antidepresivele triciclice;
- litiu;
- anumite antihistaminice (astemizol, terfenadină).
5
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic. Prin urmare, alcoolul etilic nu trebuie
consumat în timpul tratamentului.
Prudenţă în cazul utilizării concomitente a tratamentului cu următoarele medicamente (potenţează
eficacitatea):
- deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, antihistaminice H1 sedative,
barbiturice, benzodiazepine şi alte substanţe active anxiolitice, clonidina şi derivaţii săi
- Substanţele active antihipertensive şi alte medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale.
Nu au fost efectuate studii privind interacţiunea cu antagonişti H2, cum este cimetidina.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea amisulpridei la gravide. Studiile la animale au arătat
toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.
Amisulprida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă este strict necesar. Nou-născuţii expuşi la
amisulpridă în timpul sarcinii pot prezenta evenimente adverse şi, prin urmare, trebuie monitorizaţi.
A fost observată o scădere a fertilităţii feminine, care a fost evident legată de efectul farmacologic al
amisulpridei asupra secreţiei de prolactină.
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv Midora) în trimestrul al III-lea de sarcină,
pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot
varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie
musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie.
În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Alăptarea
Nu se ştie dacă amisulprida este excretată în laptele la om, ca urmare alăptarea este contraindicată şi
trebuie întreruptă înainte de iniţierea terapiei (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amisulprida are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Chiar
şi utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate afecta timpul de reacţie, astfel încât capacitatea
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi alterată (vezi pct. 4.8). Acest efect este potenţat de
consumul de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse enumerate mai jos este definită conform următoarei convenţii:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În fiecare grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate
Mai rare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special transaminaze.
Tulburări cardiace
Frecvente: hipotensiune arterială
Cu frecvenţă necunoscută: bradicardie
6
Foarte rare: prelungirea intervalului QT şi cazuri de aritmie ventriculară (torsada vârfurilor) şi
tahicardie ventriculară care poate duce la fibrilaţie ventriculară, stop cardiac şi deces (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: simptome extrapiramidale, adică tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,
acatisie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, uşoare la doze optime şi parţial reversibile fără
a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicaţiei antiparkinsoniene. Incidenţa
simptomelor extrapiramidale care este dependentă de doză, rămâne foarte mică la pacienţii trataţi cu
doze între 50-300 mg pe zi.
Frecvente: poate apărea distonia acută (torticolis spastic, criză oculogiră, trismus); aceasta este
reversibilă fără a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicamentului
antiparkinsonian.
Somnolenţă, ameţeli.
Mai puţin frecvente: a fost raportată diskinezia tardivă, caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare,
în principal la nivelul limbii şi/sau feţei, de regulă după administrarea de lungă durată. Medicaţia
antiparkinsoniană nu trebuie utilizată, deoarece poate induce agravarea simptomelor. Convulsii.
Foarte rare: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: tulburări gastro-intestinale, cum sunt constipaţia, greaţa, vărsăturile, xerostomia.
Tulburări endocrine
Frecvente: creştere a valorilor plasmatice de prolactină, reversibilă după întreruperea amisulpridei.
Aceasta poate duce la apariţia galactoreei, amenoreei sau tulburărilor menstruale, ginecomastiei,
măririi sânilor sau dureri la nivelul sânilor, prolactinomului şi impotenţei.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, disfuncţii ale orgasmului.
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă necunoscută: sindromul de întrerupere la nou născut (vezi pct. 4.6).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare.
Rare: simptome acute de întrerupere, cum sunt greaţa, vărsăturile şi insomnia după întreruperea bruscă
a dozelor mari, ca şi recurenţa simptomelor psihotice şi apariţia tulburărilor de mişcare involuntare
(cum sunt acatizia, distonia şi diskinezia) (vezi pct. 4.4).
Trombembolism venos
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de
tromboze venoase profunde după administrarea de medicamente antipsihotice (cu frecvenţă
necunoscută).
4.9 Supradozaj
Simptome
Experienţa supradozajului cu amisulpridă este limitată. A fost raportată exagerarea efectelor
farmacologice cunoscute ale amisulpridei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, comă, hipotensiune
arterială şi simptome extrapiramidale.
7
Tratament
În caz de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea ingerării mai multor comprimate de
amisulpridă.
Deoarece amisulprida este puţin dializabilă, nu trebuie utilizată hemodializa pentru a elimina substanţa
activă.
Nu există antidot specific pentru amisulpridă.
Ca urmare, trebuie instituite măsuri de susţinere adecvate în spital cu supravegherea atentă a funcţiilor
vitale, inclusiv monitorizare cardiacă continuă, datorită riscului de prelungire a intervalului QT.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie administrate medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida se leagă selectiv, cu o afinitate mare, de subtipurile receptorului dopaminergic uman
D2/D3, fiind în acelaşi timp lipsit de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α-adrenergici, histaminici H1 şi colinergici. În plus, amisulprida nu se leagă de
situsurile sigma.
În doze mari, amisulprida blochează receptorii dopaminergici localizaţi în structurile limbice, de
preferinţă din corpul striat.
În doze mici, blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea de dopamină
responsabilă pentru efectele sale dezinhibitorii.
Acest profil farmacologic explică eficacitatea clinică a amisulpridei, atât pentru simptomele negative,
cât şi pentru cele pozitive ale schizofreniei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La om, amisulprida a demonstrat două maxime de absorbţie după administrarea orală: unul care este
atins rapid, la o oră după administrarea dozei şi un al doilea situat între 3 şi 4 ore de la administrare.
Concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml după administrarea unei doze de
50 mg.
Volumul de distribuţie este 5,8 l/kg, legarea de proteinele plasmatice este mică (16%) şi, din acest
punct de vedere, nu sunt presupuse interacţiuni medicamentoase.
Biodisponibilitatea absolută este de 48%.
Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi,
reprezentând aproximativ 4% din doză. Nu există acumulare pentru amisulpridă şi farmacocinetica sa
rămâne nemodificată după administrarea de doze repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare al amisulpridei este de aproximativ 12 ore după administrarea dozei orale.
Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. După administrarea intravenoasă, 50% din doză este
excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră
sau 330 ml/min.
O masă bogată în carbohidraţi ( conţinând lichide 68%) scade în mod semnificativ ASC, Tmax şi Cmax
pentru amisulpridă, dar în urma unei mese bogate în grăsimi nu s-au observat modificări.. Cu toate
acestea, semnificaţia acestor observaţii în utilizarea clinică de rutină nu este cunoscută.
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
8
Insuficienţa renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance-ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. ASC a amisulpridei în
cazurile de insuficienţă renală uşoară creşte de două ori şi în cazul insuficienţei renale moderate de
aproape zece ori (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu dispunem de date
pentru dozele mai mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
Datele farmacologice limitate la vârstnici (cu vârsta > 65 ani) arată modificări uşoare ale
farmacocineticii (ASC: + 10%), datorate probabil modificărilor funcţiei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O trecere în revistă globală a studiilor privind siguranţa indică faptul că amisulprida este lipsită de
orice risc general de toxicitate specifică de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările
observate la şobolani şi câini, la doze sub doza maximă tolerată, sunt fie efecte farmacologice, fie nu
au semnificaţie toxicologică majoră în aceste condiţii. Comparativ cu dozele maxime recomandate la
om, dozele maxime tolerate sunt de 2 şi 7 ori mai mari la şobolan (200 mg/kg şi zi) şi câine (120
mg/kg şi zi), respectiv în ceea ce priveşte ASC. La şobolan nu a fost identificat niciun risc carcinogen
special pentru om, la un ASC la om de până la 1,5 – 4,5 ori.
Au fost efectuate studii privind carcinogenitatea la şoarece (120 mg/kg şi zi) şi studii privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (160, 300 şi 500 mg/kg şi zi la şobolan, iepure, respective
şoarece). Expunerea animalelor la amisulpridă pe durata acestor ultime studii nu a fost evaluată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a cîte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
9
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Midora 50 mg
2500/2010/01
Midora 100 mg
2501/2010/01
Midora 200 mg
2502/2010/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Aprilie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2012
