BROMHEXIN ROMPHARM 2mg/ml
Substanta activa: BROMHEXINUMClasa ATC: R05CB02Forma farmaceutica: PIC. ORALE/SOL. ORALA
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie x 1 flac. din PEJD x 50 ml pic. orale/sol. orala + lingurita dozatoare (2,5/5ml)
Producator: ROMPHARM COMPANY SRL - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bromhexin ROMPHARM 2 mg/ml, picături orale/soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml picături orale/soluţie orală conţine clorhidrat de bromhexin 2 mg.
Un ml = 25 picături
Pentru excipienţi vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături orale/soluţie orală.
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Picăturile orale/soluţia orală cu bromhexin sunt indicate ca expectorant mucolitic în afecţiuni
bronhopulmonare acute şi cronice manifestate prin tuse productivă şi însoţite de tulburării ale formării şi
eliminării secreţiilor bronşice:
- traheobronşită;
- bronşită acută;
- bronşită cronică simplă;
- bronşită cronică obstructivă;
- astm bronşic;
- bronşiectazie;
- alte afecţiuni pulmonare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dacă medicul nu recomandă altfel, dozele uzuale sunt:
- pentru adulţi şi copiii peste 10 ani, 5 ml (10 mg clorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi;
- pentru copiii între 5 şi 10 ani, 2,5 ml (5 mg clorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi;
- pentru copiii între 1 şi 4 ani, 25 picături (2 mg clorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi;
- pentru copiii sub 1 an, 12-13 picături (1 mg clorhidrat de bromhexin) de 2-3 ori pe zi.
În afecţiunile acute, durata administrării este de câteva zile. În cazurile cronice, durata administrării poate
fi mai lungă, dar numai la indicaţia medicului specialist.
În timpul tratamentului este recomandată hidratarea suficientă a pacientului, pentru a favoriza
fluidificarea secreţiilor bronşice.
Notă: - un ml = 25 picături = 2 mg clorhidrat de bromhexin;
- o linguriţă = 5 ml soluţie orală.
2
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la bromhexin sau la oricare dintre excipienţii.
- Insuficienţă renală severă (acumulare de metaboliţi).
- Pacienţii cu afecţiuni bronşice cu acumulare masivă de secreţii (cum ar fi sindromul ciliar
malign).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă în cazul administrării la pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal, datorită acţiunii
iritante gastrice.
În cazuri de afecţiuni renale sau hepatice grave se recomandă scăderea dozelor şi creşterea intervalului
dintre administrări, pentru a evita acumularea hepatică a metaboliţilor. Se recomandă monitorizarea
periodică a funcţiilor hepatice şi renale, mai ales în tratamentul de lungă durată.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de antitusive.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu antibiotice (amoxicilină, ampicilină, cefuroxim, doxiciclină, eritromicină,
oxitetraciclină) determină creşterea concentraţiei antibioticului în teritoriul pulmonar, îmbunătăţindu-se
distribuţia acestora în arborele traheobronşic. În cazul oxitetraciclinei, creşte şi concentraţia acestuia în
mucusul nazal.
Administrarea concomitentă cu antitusive nu este recomandată, datorită reducerii eliminării prin tuse a
secreţiilor bronşice, cu posibilitatea apariţiei exitusului datorită acumulării secreţiilor bronşice la nivel
traheal.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de anticolinergice (usucă secreţiile bronşice).
Administrarea concomitentă cu medicamente cu acţiune iritantă gastrică (expectorante secretostimulante)
creşte riscul de apariţie a tulburărilor gastrice.
Administrarea concomitentă cu alcool etilic poate potenţa apariţia efectelor toxice.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu există date privind administrarea la femei gravide. Bromhexinul se excretă în laptele matern.Deoarece
nu se cunosc efectele bromhexinului asupra fătului, respectiv sugarului, nu se recomandă administrarea de
bromhexin în timpul sarcinii şi alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Bromhexinul nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
De obicei medicamentul este bine tolerat. În cursul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă a
medicamentului, s-au identificat următoarele reacţii adverse:
- ocazional, pot apare tulburări gastro-intestinale minore (greaţă, vărsături, diaree, gastralgii);
în cazuri izolate, ulcerul gastro-duodenal preexistent poate recidiva,
- rar, pot să apară cefalee şi ameţeli.
- au fost semnalate cazuri de creştere tranzitorie a valorilor concentraţiilor transaminazelor serice.
- extrem de rar pot apare reacţii de hipersensibilitate, care pot include reacţii cutanate şi mucoase
(erupţii cutanate eritematoase, urticarie), edem facial, dispnee, precum şi hipertermie, frisoane,
transpiraţii abundente, în cazuri izolate.
La pacienţii care nu pot expectora eficient, poate creşte riscul obstrucţiei bronşice prin acumulare de
secreţii.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului sunt similare reacţiilor adverse. Rar poate exista posibilitatea apariţiei
acidozei metabolice.
În cazurile grave, se recomandă monitorizarea circulaţiei sanguine şi tratamentul simptomatic.
3
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul tusei şi răcelii, expectorante exclusiv
combinaţii cu antitusive, mucolitice, cod ATC: R05CB02.
Bromhexinul este un derivat de sinteză al vasicinei, alcaloid care se găseşte în frunzele plantei Adhatoda
vasica. Acţiunea sa este expectorantă mucolitică, fluidificând secreţiile traheobronşice prin stimularea
sintezei sialomucinelor, ceea ce duce la intensificarea lizei muco-proteinelor şi a mucopolizaharidelor
acide responsabile pentru vâscozitatea ridicată a secreţiilor. De asemenea, bromhexinul creşte clearance-
ul mucociliar, favorizează expectoraţia şi îmbunătăţeşte ventilaţia. Bromhexinul prezintă şi o foarte
uşoară acţiune deprimantă la nivelul centrului respirator bulbar.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bromhexinul este rapid şi aproape complet absorbit după administrarea orală, atingând concentraţia
plasmatică maximă după aproximativ o oră. Concentraţia plasmatică maximă atinsă după administrarea
unei doze unice de 32 mg, la zece subiecţi, s-a situat într-un interval cuprins între 0,01 şi 0,14 mg/l,
valoarea medie fiind 0,04 mg/l.
Biodisponibilitatea este foarte scăzută (10-15%), datorită metabolizării intense la primul pasaj hepatic, cu
formare de metaboliţi activi. Principalul metabolit este ambroxolul.
Legarea de proteinele plasmatice se produce în procent de 90-99%.
Volumul mare de distribuţie indică o difuziune tisulară extinsă, produsă mai ales la nivel bronho-
pulmonar. Bromhexinul traversează bariera hematoencefalică şi, în procente mici, bariera placentară.
Epurarea este predominant renală, mai ales ca metaboliţi glucurono şi sulfoconjugaţi, numai 1% din doza
administrată fiind excretat ca atare.
Timpul de înjumătăţire plasmatic prin eliminare este de 12-25 ore, ceea ce demonstreaza existenţa unei
redistribuiri tisulare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Sunt disponibile în literatura de specialitate următoarele date preclinice de siguranţă:
Toxicitate după doză unică
Testele de toxicitate acută au demonstrat că bromhexin are o toxicitate extrem de scăzută la administrare
orală la şobolani, şoareci, iepuri şi câini.
LD50 la aceste specii a fost între 3 şi 16 g/kg.
Toxicitate după doze repetate (cronicăt/ subcronică)
În testele de toxicitate cronică la şobolani şi şoareci de peste 4, respectiv 5 săptămâni, s-au administrat
doze în cantităţi letale. Aceste valori au fost atinse cu 1500 mg/kg la şobolani şi 2000 mg/kg la şoareci.
Dozele de 500 mg/kg la şobolani şi 200 mg/kg la şoareci au fost tolerate fără efecte toxice.
Testele privind toxicitatea cronică au fost efectuate la şobolan şi câine pe o perioadă de la ½ la 2 ani.
Constatări semnificative la şobolani au fost alopecia şi pierderea părului ţepos la o doză de 500 mg/kg. La
o doză de 400 mg/kg, s-au constatat sporadic convulsii la un mascul şi la trei femele. O reacţie convulsivă
s-a identificat la un mascul şi la o femelă după o perioadă de tratament de peste ½ an. Nu s-au constatat
alte simptome de intoxicaţie.
Potenţial mutagen şi tumorigen
Bromhexin s-a demonstrat a fi non-mutagen la testele in vitro (testul Ames) şi in vivo / in vitro (probă
mediată de gazdă).
Testele de cancerogenitate la şobolan nu au evidenţiat un potenţial tumorigen al bromhexin.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
4
Bromhexin traversează bariera placentară. Testele la animale au demonstrat că bromhexin nu are potenţial
teratogeni la şobolani, şoareci şi iepuri. Dezvoltarea şi comportamentul puiului nu a fost influenţate
negativ de dozele terapeutice. Fertilitatea nu a fost afectată de bromhexin.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid benzoic
Acid tartric
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu se va amesteca Bromhexin ROMPHARM cu soluţii al căror pH este mai mare de 6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
50 de zile după prima deschidere a flaconului
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD a 50 ml soluţie orală, prevăzut cu aplicator pentru picurare din PEJD şi cu o
linguriţă dozatoare din polipropilenă (2,5/5 ml).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa
Pentru a preveni contaminarea medicamentului la administrare, se va evita atingerea picurătorului de
mâini, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe. După utilizare flaconul se închide etanş.
Se recomandă curăţarea şi uscarea linguriţei dozatoare după fiecare administrare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.,
Str. Eroilor nr. 1A, Otopeni, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
218/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: August 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie, 2010
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bromhexin ROMPHARM 2 mg/ml, picături orale/soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml picături orale/soluţie orală conţine clorhidrat de bromhexin 2 mg.
Un ml = 25 picături
Pentru excipienţi vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături orale/soluţie orală.
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Picăturile orale/soluţia orală cu bromhexin sunt indicate ca expectorant mucolitic în afecţiuni
bronhopulmonare acute şi cronice manifestate prin tuse productivă şi însoţite de tulburării ale formării şi
eliminării secreţiilor bronşice:
- traheobronşită;
- bronşită acută;
- bronşită cronică simplă;
- bronşită cronică obstructivă;
- astm bronşic;
- bronşiectazie;
- alte afecţiuni pulmonare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dacă medicul nu recomandă altfel, dozele uzuale sunt:
- pentru adulţi şi copiii peste 10 ani, 5 ml (10 mg clorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi;
- pentru copiii între 5 şi 10 ani, 2,5 ml (5 mg clorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi;
- pentru copiii între 1 şi 4 ani, 25 picături (2 mg clorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi;
- pentru copiii sub 1 an, 12-13 picături (1 mg clorhidrat de bromhexin) de 2-3 ori pe zi.
În afecţiunile acute, durata administrării este de câteva zile. În cazurile cronice, durata administrării poate
fi mai lungă, dar numai la indicaţia medicului specialist.
În timpul tratamentului este recomandată hidratarea suficientă a pacientului, pentru a favoriza
fluidificarea secreţiilor bronşice.
Notă: - un ml = 25 picături = 2 mg clorhidrat de bromhexin;
- o linguriţă = 5 ml soluţie orală.
2
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la bromhexin sau la oricare dintre excipienţii.
- Insuficienţă renală severă (acumulare de metaboliţi).
- Pacienţii cu afecţiuni bronşice cu acumulare masivă de secreţii (cum ar fi sindromul ciliar
malign).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă în cazul administrării la pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal, datorită acţiunii
iritante gastrice.
În cazuri de afecţiuni renale sau hepatice grave se recomandă scăderea dozelor şi creşterea intervalului
dintre administrări, pentru a evita acumularea hepatică a metaboliţilor. Se recomandă monitorizarea
periodică a funcţiilor hepatice şi renale, mai ales în tratamentul de lungă durată.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de antitusive.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu antibiotice (amoxicilină, ampicilină, cefuroxim, doxiciclină, eritromicină,
oxitetraciclină) determină creşterea concentraţiei antibioticului în teritoriul pulmonar, îmbunătăţindu-se
distribuţia acestora în arborele traheobronşic. În cazul oxitetraciclinei, creşte şi concentraţia acestuia în
mucusul nazal.
Administrarea concomitentă cu antitusive nu este recomandată, datorită reducerii eliminării prin tuse a
secreţiilor bronşice, cu posibilitatea apariţiei exitusului datorită acumulării secreţiilor bronşice la nivel
traheal.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de anticolinergice (usucă secreţiile bronşice).
Administrarea concomitentă cu medicamente cu acţiune iritantă gastrică (expectorante secretostimulante)
creşte riscul de apariţie a tulburărilor gastrice.
Administrarea concomitentă cu alcool etilic poate potenţa apariţia efectelor toxice.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu există date privind administrarea la femei gravide. Bromhexinul se excretă în laptele matern.Deoarece
nu se cunosc efectele bromhexinului asupra fătului, respectiv sugarului, nu se recomandă administrarea de
bromhexin în timpul sarcinii şi alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Bromhexinul nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
De obicei medicamentul este bine tolerat. În cursul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă a
medicamentului, s-au identificat următoarele reacţii adverse:
- ocazional, pot apare tulburări gastro-intestinale minore (greaţă, vărsături, diaree, gastralgii);
în cazuri izolate, ulcerul gastro-duodenal preexistent poate recidiva,
- rar, pot să apară cefalee şi ameţeli.
- au fost semnalate cazuri de creştere tranzitorie a valorilor concentraţiilor transaminazelor serice.
- extrem de rar pot apare reacţii de hipersensibilitate, care pot include reacţii cutanate şi mucoase
(erupţii cutanate eritematoase, urticarie), edem facial, dispnee, precum şi hipertermie, frisoane,
transpiraţii abundente, în cazuri izolate.
La pacienţii care nu pot expectora eficient, poate creşte riscul obstrucţiei bronşice prin acumulare de
secreţii.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului sunt similare reacţiilor adverse. Rar poate exista posibilitatea apariţiei
acidozei metabolice.
În cazurile grave, se recomandă monitorizarea circulaţiei sanguine şi tratamentul simptomatic.
3
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul tusei şi răcelii, expectorante exclusiv
combinaţii cu antitusive, mucolitice, cod ATC: R05CB02.
Bromhexinul este un derivat de sinteză al vasicinei, alcaloid care se găseşte în frunzele plantei Adhatoda
vasica. Acţiunea sa este expectorantă mucolitică, fluidificând secreţiile traheobronşice prin stimularea
sintezei sialomucinelor, ceea ce duce la intensificarea lizei muco-proteinelor şi a mucopolizaharidelor
acide responsabile pentru vâscozitatea ridicată a secreţiilor. De asemenea, bromhexinul creşte clearance-
ul mucociliar, favorizează expectoraţia şi îmbunătăţeşte ventilaţia. Bromhexinul prezintă şi o foarte
uşoară acţiune deprimantă la nivelul centrului respirator bulbar.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bromhexinul este rapid şi aproape complet absorbit după administrarea orală, atingând concentraţia
plasmatică maximă după aproximativ o oră. Concentraţia plasmatică maximă atinsă după administrarea
unei doze unice de 32 mg, la zece subiecţi, s-a situat într-un interval cuprins între 0,01 şi 0,14 mg/l,
valoarea medie fiind 0,04 mg/l.
Biodisponibilitatea este foarte scăzută (10-15%), datorită metabolizării intense la primul pasaj hepatic, cu
formare de metaboliţi activi. Principalul metabolit este ambroxolul.
Legarea de proteinele plasmatice se produce în procent de 90-99%.
Volumul mare de distribuţie indică o difuziune tisulară extinsă, produsă mai ales la nivel bronho-
pulmonar. Bromhexinul traversează bariera hematoencefalică şi, în procente mici, bariera placentară.
Epurarea este predominant renală, mai ales ca metaboliţi glucurono şi sulfoconjugaţi, numai 1% din doza
administrată fiind excretat ca atare.
Timpul de înjumătăţire plasmatic prin eliminare este de 12-25 ore, ceea ce demonstreaza existenţa unei
redistribuiri tisulare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Sunt disponibile în literatura de specialitate următoarele date preclinice de siguranţă:
Toxicitate după doză unică
Testele de toxicitate acută au demonstrat că bromhexin are o toxicitate extrem de scăzută la administrare
orală la şobolani, şoareci, iepuri şi câini.
LD50 la aceste specii a fost între 3 şi 16 g/kg.
Toxicitate după doze repetate (cronicăt/ subcronică)
În testele de toxicitate cronică la şobolani şi şoareci de peste 4, respectiv 5 săptămâni, s-au administrat
doze în cantităţi letale. Aceste valori au fost atinse cu 1500 mg/kg la şobolani şi 2000 mg/kg la şoareci.
Dozele de 500 mg/kg la şobolani şi 200 mg/kg la şoareci au fost tolerate fără efecte toxice.
Testele privind toxicitatea cronică au fost efectuate la şobolan şi câine pe o perioadă de la ½ la 2 ani.
Constatări semnificative la şobolani au fost alopecia şi pierderea părului ţepos la o doză de 500 mg/kg. La
o doză de 400 mg/kg, s-au constatat sporadic convulsii la un mascul şi la trei femele. O reacţie convulsivă
s-a identificat la un mascul şi la o femelă după o perioadă de tratament de peste ½ an. Nu s-au constatat
alte simptome de intoxicaţie.
Potenţial mutagen şi tumorigen
Bromhexin s-a demonstrat a fi non-mutagen la testele in vitro (testul Ames) şi in vivo / in vitro (probă
mediată de gazdă).
Testele de cancerogenitate la şobolan nu au evidenţiat un potenţial tumorigen al bromhexin.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
4
Bromhexin traversează bariera placentară. Testele la animale au demonstrat că bromhexin nu are potenţial
teratogeni la şobolani, şoareci şi iepuri. Dezvoltarea şi comportamentul puiului nu a fost influenţate
negativ de dozele terapeutice. Fertilitatea nu a fost afectată de bromhexin.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid benzoic
Acid tartric
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu se va amesteca Bromhexin ROMPHARM cu soluţii al căror pH este mai mare de 6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
50 de zile după prima deschidere a flaconului
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD a 50 ml soluţie orală, prevăzut cu aplicator pentru picurare din PEJD şi cu o
linguriţă dozatoare din polipropilenă (2,5/5 ml).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa
Pentru a preveni contaminarea medicamentului la administrare, se va evita atingerea picurătorului de
mâini, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe. După utilizare flaconul se închide etanş.
Se recomandă curăţarea şi uscarea linguriţei dozatoare după fiecare administrare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.,
Str. Eroilor nr. 1A, Otopeni, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
218/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: August 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie, 2010
