LEVOFLOXACINA ACTAVIS 5 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Levofloxacină Actavis 5 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 5 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).
Fiecare flacon de 50 ml soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 250 mg (sub formă de levofloxacină
hemihidrat) .
Fiecare flacon de 100 ml soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 500 mg (sub formă de
levofloxacină hemihidrat ).
Excipienţi cu efect cunoscut :
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine sodiu 0,15 mmol (3,54 mg) (sub formă de clorură).
50 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 7,70 mmol (177,10 mg) (sub formă de clorură).
100 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 15,40 mmol (354,20 mg ) (sub formă de clorură).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă .
Soluţie limpede, de culoare galben -verzui , lipsită de particule străine .
pH: 4,5- 5,1
O smolaritate: 290 mOsmol/kg ± 5 %
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulţi
(vezi pct. 4.4 şi 5.1) :
• Pneumonie comunitară
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
În cazu l infecţiilor menţionate mai sus, Levofloxacină Actavis se va utiliza doar dacă agenţii
bacterieni recomandaţi în m od normal în tratamentul iniţial nu sunt co nsideraţi ca fiind adecvaţi.
• Pielonefrită şi infecţii complicate ale tractului urinar (vezi pct . 4.4)
• Prostatită bacteriană cronică
• Antrax prin inhalare (profilaxie post -expunere şi tratament curativ) (vezi pct. 4.4)
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea corespunz ătoare a
medicamentelor antibacteriene.
2
4.2 Doze ş i mod de administrare
Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau
de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de susceptibilitatea
microorganismului patogen cauzativ. După utilizarea iniţială a preparatului intravenos, tratamentul cu
Levofloxacină Actavis poate fi completat cu o formă de administrare orală, conform Rezumatului
Ca racteristicilor Produsului pentru comprimate filmate şi într -un mod adecvat pacientului . Datorită
bioechivalenţei dintre formele orală şi parenterală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Doze
Se recomandă următoarele doze de Levofloxacină Actavis:
Doze pentru pacienţi cu funcţie renală normală (clearance -ul creatininei > 50 ml/min)
Indicaţie Schemă terapeutică zilnică
(în funcţie de severitate)
Durata totală a
tratamentului1 (în
funcţie de severitate)
Pneumonie comunitară 500 mg o dată sau de două ori pe zi 7-14 zile
Pielonefrită 500 mg o dată pe zi 7-10 zile
Infecţii complicate ale tractului
urinar
500 mg o dată pe zi
7-14 zile
Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 zile
Infecţii cutanate şi ale
ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi 7-14 zile
Antrax prin inhalare 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni
1Durata tratamentului include tratamentul intravenos plus cel oral. Timpul de trecere de la tratamentul
intravenos la cel oral depinde de situaţia clinică, dar în mod normal este de 2 -4 zile.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală (clearance- ul creatininei ≤ 50 ml/min)
Schemă terapeutică
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg
50 - 20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi : 250 mg/12 ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore
< 10 ml/min
(incluzând hemodializa şi
CAPD)1
apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore
1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulator ie continuă
( CAPD).
I nsuficienţă hepat ică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într -o măsură
semnificativă şi este excretată, în principal, pe cale renală.
V ârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vâ rstnici, cu excepţia celor impuse de starea funcţiei renale (vezi
pct. 4.4 “ Tendinită şi ruptură de tendon ” şi “Prelungirea intervalului QT”).
Copii şi adolescenţi
3
Levofloxacină Actavis este contraindicată la copii şi adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct.
4.3).
Mod de administrare
Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă se va administra numai în perfuzie intravenoasă lentă; se va
administra o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de minimum 30 de minute
pentru 250 mg Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă sau 60 minute pentru 500 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru incompatibilităţi, vezi pct. 6.2, iar pentru compatibilitatea cu alte soluţii perfuzabile, vezi pct.
6.6.
4.3 Contraindica ţii
Levofloxacină Actavis soluţie perf uzabilă nu trebuie utilizat:
• la pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă sau orice alt e chinolone şi la oricare dintre
excipienţi enumerați la pct. 6.1
• la pacienţi cu epilepsie
• la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea fluorochinolone lor
• la copii sau adolescenţi în perioada de creştere
• în timpul sarcinii
• la femei care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este foarte probabil ca S. aureus rezistent la meticilină să prezinte rezistenţă încrucişată la
fluorochinolone, inc lusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru
tratamentul infecţiilor cunoscute sau suspectate a fi MRSA decât dacă rezultatele analizelor de
laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar agenţii antibacterieni
destinaţi tratamentului infecţiilor cu MRSA nu sunt consideraţi adecvaţi ).
Rezis tenţa la fluoro chinolone a E. coli - organismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile
tractului urinar - variază în cadrul Uniunii Europene. Se recomandă ca cei care eliberează prescripţii să
ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei la fluoro chinolone a E. coli .
Antrax prin inhalare: utilizarea la om se bazează pe datele privind susceptibilitatea in vitro a Bacillus
anthracis şi pe datele experimentele obţinute la animale, împreună cu o cantitate limitată de date
obţinute la om. Medicii trebuie să consulte documentele consens naţionale şi/sau internaţionale legate
de tratamentul antraxului.
Durata perfuziei
Durata recomadată a perfuziei este de cel puţin 30 de minute pentru 250 mg sau 60 de minute pentru
500 mg Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă . Se ştie că în timpul perfuziei ofloxacina poate
provoca tahicardie şi scăderea temporară a tensi unii arteriale. În cazuri rare poate apărea colaps
circulator, ca urmare a unei scăderi seminficative a tensiunii arteriale. Dacă în timpul perfuziei cu
levof loxacină (izomer L al ofloxacinei ) apare o scădere evidentă a tensiunii, perfuzia trebuie oprită
i mediat.
Tendinite şi rupturi de tendon
Tendinita poate apărea rar. Tendonul lui Ahile este cel mai f recvent implicat şi se poate ajunge la
ruptura lui. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bil aterale, pot apărea în decurs de 48 de ore de la
începutul tratamentului şi au fost raportate până la mai multe luni după oprirea tratamentului. Riscul
de tendinită şi ruptură a tendonului este crescut la pacienţii peste 60 de ani, la pacienţii care utilizează
doze zilnice de 1000 mg şi la pacienţii trataţi cu c orticosteroizi. Doza zilnică trebuie ajustată la
pacienţii vârstnici în funcţie de clearence- ul creatininei (vezi pct. 4.2). Prin urmare, este necesară
4
monitorizarea atentă a acestor pacienţi, dacă li se prescrie levofloxacină. Toţi pacienţii trebuie să fie
consultaţi de medicul lor dacă prezintă simptome de tendinită. Dacă se suspectează tendinita,
tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul adecvat (de
exemplu, imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 ş i 4.8).
Infecţii asociate cu Clostridium difficile
Diareea, în special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, apărută în cursul sau după t erapia
cu levofloxacină (inclusiv la mai multe săptămâni după tratament) , poate fi simptomul bolii diareice
asociate cu Clostridium difficile (CDAD). CDAD po ate varia ca severitate de la uşoară la letală , forma
cea mai severă a acesteia fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8) . De aceea este important ca
acest diagnostic să fie luat în considerare la pacienţii care se prezintă cu diaree în timpul sau după
tratamentul cu levofloxacină. Dacă se suspectează sau se confirmă CDAD, perfuzia cu levofloxacină
trebuie întreruptă imediat şi fără întârziere. Medicamentele anti -persitaltice sunt contraindicate în
această situaţie clinică.
Pacienţi cu predispoziţie la convulsii
Chinolonele pot coborî pragul convulsivant şi pot induce convulsii. Levofloxacina este contraindicată
la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie administrată
cu mare precauţie la paci enţii predispuşi la convulsii sau la cei cărora li se administrează tratament
concomitent cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În
caz de crize convulsive (vezi pct. 4.8), tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.
Pacienţii cu deficit de G -6- fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit latent sau manifest de glucozo -6 -fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii
hemolitice sub tratament cu medicamente antibacteriene chinolonice . Ca urmare, în cazul utilizării de
levofloxacin ă la aceşti pacienţi, trebuie urmărită apariţia probabilă a hemolizei .
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de Levofloxacină Actavis
trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Reacţii de hipersensibiltate
Levofloxacin a poate produce reacţii de hipersensibiltate grave, potenţial letale (de exemplu, de la
angioedem până la şoc ul anafilacti c), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului curant sau medicului din
departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.
Reacţii cuta nate buloase
Au fost raportate cazuri de reacţii cutanate buloase grave asociate cu levofloxacină, cum ar fi
sindrom ul Stevens -Johnson sau necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii cutanate
şi/sau pe mucoase, pacienţilor li se recomandă să se adreseze imediat medicului înainte de a continua
tratamentul.
Disglicemie
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glucozei serice, inclusi v hipoglicemie şi
hiperglicemie , de obicei la pacienţii cu diabet zaharat cărora li se administrează concomitent un
antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau insulină. Au fost raportate cazuri de comă
hipoglicemică. La pacienţi i cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct.
4.8).
Prevenirea fotosensibil izării
A fost raportată fotosensibilizare asociată cu levofloxacin ă (vezi pct. 4.8) . Se recomandă ca în timpul
tratamentului sau 48 de ore după oprirea tratamentului, pacienţii să nu se expună la lumină solară
puternică sau raze UV artificiale (de exemplu, lampă cu ultraviolete, solar) dacă nu este necesar,
pentru a preveni fotosensibilizarea.
Pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
5
Datorită unor posibile creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau
apariţiei sângerărilor la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K
(de exemplu, warfarin ă), testele de coagulare trebuie monitorizate când aceste medicamente sunt
administrate concomitent (vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
Reacţii psihotice au fost raportate la pacienţii trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri
foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare şi comportament de auto- vătămare, uneori
numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul prezintă astfel de
reacţii, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă şi instituite măsuri adecvate. Se recomandă
precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau cu afecţiuni psihice în
ant ecedente .
Prelungirea intervalului QT
Administrarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, trebuie făcută cu atenţie la pacienţii cu
factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:
- sindrom congenital de interval QT pre lungit;
- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu ,
antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide ,
antipsihotice);
- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu , hipokaliemie, hipomagneziemie);
- afecţiuni cardiace (de exemplu , insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
- Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De
aceea este necesară precauţia la administrarea de fluorochinolone la aceşti pacienşi, inclusiv
levofloxacină .
(vezi pct. 4.2 Vârstnici , pct. 4.5, pct. 4.8 şi pct. 4.9).
Neuropatie periferică
La pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, a fost raportată neuropatie periferică
senzitivă sau senzitivo -motorie, care poate avea un debut rapid (vezi pct. 4.8) . Levofloxacina trebuie
întreruptă, dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni dezvoltarea unei afecţiuni
ireversibile.
Tulburări hepatobiliare
În cazul levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă
hepatică care po t pune viaţa în pericol, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de
exemplu, sepsis (vezi pct. 4.8). Pa cienţii trebuie sf ătuiţi să întrerupă tratamentul şi să se adreseze
medicului dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina
hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.
Exacerbarea miasteniei gravis
Fluorochinolonele, inclusiv l evofloxacina, au activitate de blocare neuromusculară şi pot accentua
slăbiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Unele reacţii adverse raportate după punerea pe
piaţă , incluzând moarte şi necesitate de suport respirator, au fost asociate cu ut ilizarea de
fluorochinolone la pacienţii cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată pacienţilor cu
antecedente de miastenia gravis.
Tulburări oculare
Dacă este afectată vederea sau dacă se observă orice efecte asupra ochi lor, trebuie consultat imediat un
oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8)
Suprainfecţia
Utilizarea de levofloxacină, mai ales dacă este de lungă durată, poate cauza suprainfecţii cu
microorganisme nesusceptibile. Dacă apar suprainfecţii în timpul tratamentului, trebuie luate măsur i
adecvate.
6
Intereferenţă cu testele de laborator
La pacienţii trataţi cu levofloxacină, testele de detecţie a opioidelor în urină pot da rezultate fals -
pozitive. Poate fi necesară confirmarea testelor pozitive pentru opioide printr -o metodă mai specifică .
Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi poate da, din această cauză
rezultate fals -negative în diagnosticul bacteriologic al tuberculozei.
Acest medicament conţine sodiu 7,70 mmol (177,10 mg) per 50 ml soluţie/15,40 mmol (354,20 mg)
per 100 ml soluţie . Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii c are urmează o dietă cu restricţie de
sodiu sau în cazurile în care se impune restricţie de lichide.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul a ltor medicamente asu pra Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă
Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare
N u s -au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină în cadrul unui studiu
clinic . Cu toate acestea, poate apărea o scădere marcată a pragului convulsivant când chinolonele sunt
administrate concomitent cu teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad
pragul convulsivant.
Concentraţiile de levofloxacină au fos t cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului,
comparativ cu administrarea ca monoterapie.
Probenecid şi cimetidină
Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei.
Clearance- ul renal al levofl oxacinei a fost redus de cimetidină (24%) şi probenecid (34%). Aceasta se
datorează faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară renală a
levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca di ferenţele
farmacocinetice semnificative statistic să fie relevante din punct de vedere clinic. Este necesară o
atenţie deosebită când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează
secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă
renală.
Alte informaţii importante
S tudii le de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost afectată într -o
măsură relevantă din punct de vedere clinic când levofloxacina a fost administrată concomitent cu
următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectul Levofloxacin ă Actavis soluţie perfuzabilă asupra altor medicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclospori nei a crescut cu 33% când a fost administrată
concomitent cu levofloxacina .
Antagonişti ai vitaminei K
Au fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţia
sângerărilor, care pot fi severe, la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al
vitaminei K (de exemplu , warfarină). Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate la
pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).
Medicamente cunoscute că prelunges c intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se
administrează medicamente despre care se cunoaşte că prelungesc intervalul QT (de exemplu ,
7
antiaritmicele din clasele IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihotice) (vezi pct. 4.4
Prelungirea intervalului QT ).
Informaţii suplimentare
În cadrul unui studiu de interacţie farmacocinetică, levofloxacina nu a afectat farmacocinetica
teofilinei (care este un substrat al CYP1A2 ), indicând faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al
CYP1A2.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptare a
Sarcina
Există o cantitate limitată de date privind utilizarea levofloxacinei la femeile gravide. Studiile
efectuate pe animale nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte legate de toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3) . Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza datelor
experimentale care sugerează riscul unor leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care
suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizat ă
la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptarea
Levofloxacin ă Actavis este contraindicat femeilor care alăptează. Există informaţii insuficiente cu
privire la excreţia levofloxacinei în laptele uman; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretează
în laptele uman.
În absenţa datelor la om şi datorită datelor experimentale care sugerează riscul
unor leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care suportă greutatea corpului
la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizat ă la femeile care
alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levof loxacina nu afectează fertilitatea sau capacitatea de reproducere la şobolani.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Anumite reacţii adverse (de exemplu , ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta
cap acitatea de concentrare şi reacţie a pacientului şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în
care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu, la conducerea vehiculelor şi la folosirea
utilajelor).
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile p rezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studiile clinice efectuate la peste
8300 pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.
Frecvenţele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10) ,
F recvente (≥1/100 şi <1/10 ),
M ai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) ,
Rare ( ≥1/10000 şi < 1/1000),
Foarte rare ( <1/10000) ,
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse s unt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Sistem/Clasa
de organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100)
Rare (≥1/10000
şi <1/1000 )
Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi
infestaţii
Infecţii fungice,
inclusiv candidoze
8
Rezistenţă a
patogenului
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie
Eozinofilie
Trombocitopenie
Neutropenie
Pancitopenie,
Agranulocitoză,
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Angioedem,
Hipersensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Şoc anafilactica, Şoc
anafilctoida (vezi pct.
4.4)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie Hipoglicemie, în
special la
pacienţii diabetici
(vezi pct. 4.4)
Hiperglicemie, Comă
hipoglicemică (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
psihice
Insomnie Anxietate,
Confuzie ,
Nervozitate
Reacţii psihotice
(ex. halucinaţii,
paranoia),
Depresie,
Agitaţie,
Vise anormale,
Coşmaruri
Reacţii psihotice cu
punerea în pericol a
propriei persoane,
inclusiv ideaţie de
sinucidere sau atentat
de sinucidere (vezi
pct. 4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee,
Ameţeli
Somnolenţă,
Tremor,
Disgeuzie
Convulsii (vezi
pct. 4.3 şi 4.4),
Parestezie
Neuropatie senzitivă
periferică (vezi pct.
4.4), Neuropatie
senzitivo-motorie
periferică (vezi pct.
4.4) , Parosmie
incluzând anosmie,
Dischinezie,
Disfuncţii
extrapiramidale,
Ageuzie, Sincopă,
Hipertensiune
intracraniană benignă
Tulburări
oculare
Tulburări
vizuale, de genul
vedere în ceaţă
(vezi pct. 4.4)
Pierderea tranzitorie a
vederii (vezi pct. 4.4)
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij Tinitus Pierderea auzului,
Afectarea auzului
Tulburări
cardiace
Tahicardie,
Palpitaţii
Tahicardie
ventriculară care
poate cauza oprirea
inimii,
Aritmie ventriculară
şi torsada vârfurilor
(predominat la
pacienţii cu risc de
prelungire a
intervalului QT),
Intrval QT prelungit
la electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Flebită Hipotensiune
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
Dispnee Bronhospasm,
Pneumonie alergică
9
mediastinale
Tulburări
gastrointestinale
Diaree,
Vărsături,
Greaţă
Durere abdominală,
Dispepsie,
Flatulenţă,
Constipaţie
Diaree hemoragică, în
cazuri foarte rare
indicând enterocolită,
inclusiv colită
pseudomembranoasă
(vezi pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Valori ridicate
ale enzimelor
hepatice (ALT,
AST,
alcalinfosfatază,
GGT)
Valori ridicate ale
bilirubinei seric e
Icter şi afecţiuni
hepatice severe,
cazuri de insuficienţă
hepatică acută în
special la pacienţii cu
afecţiuni grave
fundamentale (vezi
pct. 4.4),
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
b
Erupţii cutanate,
Prurit,
Urticarie,
Hiperhidroză
Necroliză epidermică
toxică (Sindrom
Stevens-Johnson),
Eritem multiform
(vezi pct. 4.4) ,
Vasculită
leucocitoclastică,
Stomatită
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Artralgie
Mialgie
Afeţiuni ale
tendoanelor (vezi
pct. 4.3 şi 4.4),
inclusiv tendinită
(ex. tendonul lui
Ahile),
Slăbiciune
musculară
semnificativă
pentru pacienţii
cu miastenia
gravis (vezi pct.
4.4)
Rabdomioliză,
Ruptură de tendon
(ex. tendonul lui
Ahile) (vezi pct. 4.3 şi
4.4),
Ruptură de ligament,
Ruptură musculară,
Artrită
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Valori ridicate ale
creatininei serice
Insuficienţă
renală acută
(datorată nefritei
interstiţiale)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Reacţii la
nivelul locului
de perfuzare
(durere,
înroşire)
Astenie Pirexie Dureri (inclusiv
dureri de spate, în
piept şi ale
extremităţilor)
aReacţiile anafilactice şi anafilactoride pot apărea uneori chiar după prima doză bReacţiile cutanate şi ale ţesutului subcutanat pot apărea uneori chiar după prima doză
Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:
• crize de porfirie la pacienţi i cu porfirie.
4.9 Supradozaj
Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor de farmacologie clinică efectuate cu
doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care pot apărea după supradozajul
10
acut cu levofloxacină soluţie perfuzabilă sunt cele de la nivelul sistemului nervos c entral, cum sunt
confuzie, ameţeli, afectarea stării de conştienţă şi crize convulsive, prelungirea intervalului QT.
În cursul experienţei de după comercializare au fost observate efecte legate de SNC, inclusiv
convulsii, halucinaţii şi tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG,
deoarece există posibilitatea prelungirii intervalului QT. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi
CAPD, nu sunt eficiente pentru eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există un antodot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Chinolone antibacteriene - Fluorochinolone.
Codul ATC: J01MA12
Levofloxacina este un antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul S( -) al
substanţei racemice active , ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului
ADN -ADN -G irază şi Topoizomerazei IV.
Relaţia far macocinetică/farmacodinamie
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică
maximă (C
max) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi
concentraţia minimă inhibitorie (CMI) .
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte într -un proces treptat, prin mutaţii localizate la nivelul
topoizomerazei II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme de rezistenţă, de genul
barierelor de permeaţie (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismelor de eflux, pot de
asemenea afecta susceptibilitatea la levofloxacină.
S -a observat rezistenţa în curcişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului
de acţiune, în general nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de medicamente
antibacteriene.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă microorganismele
sensibile de cele intermediar sensibile şi pe cele intermedi ar sensibile de cele rezistente, sunt
prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).
Valori critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină ( versiunea 2.0, 2012-
01- 01):
Germen patogen Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤1 mg/l >2 mg/l
Pseudomonas spp. ≤1 mg/l >2 mg/l
Acinetobacter spp. ≤1 mg/l >2 mg/l
Staphylococcus spp. ≤1 mg/l >2 mg/l
S.pneumoniae1 ≤2 mg/l >2 mg/l
Streptococcus A, B, C, G ≤1 mg/l >2 mg/l
11
H.influenzae2,3 ≤1 mg/l >1 mg/l
M.catarrhalis3 ≤1 mg/l >1 mg/l
Valori critice care nu depind de specie ≤1 mg/l >2 mg/l
1. Valorile critice pentru levofloxacină se referă la terapia cu doze mari.
2. Este posibil să apară o rezistenţă de nivel scăzut la fluorochinolone (valori CMI de 0.12- 0.5
mg/ml pentru ciprofloxacină) , dar nu există dovezi că această rezistenţă are semnificaţie clinică în
cazul infecţiilor cu H. influenzae ale tractului respirator.
3. Tulpinile cu valori ale CMI mai mari decât valoarea critică de susceptibilitate sunt foarte
rare şi nu au fost încă raportate. Testele de identificare şi de susceptibilitate trebuie repetate pentru
asemenea izolate, iar dacă rezultatul se confirmă, izolatele trebuie trimise la un laborator de
referinţă. Izolatele confirmate ca având CMI deasupra valorii critice curente de rezistenţă trebuie
raportate ca fiind rezistente până la obţinerea unor dovezi referitoare la răspunsul clinic.
4. Valorile critice se referă la doze orale de 500 mg x 1 până la 500 mg x 2 şi la doze
intravenoase de 500 mg x 1 până la 500 mg x 2 .
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii şi este de dorit să existe
informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special când se tratează infecţii severe. Dacă este necesar,
trebuie cerut sfatul unui exper t când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea
medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Specii susceptibile frecvent
Bacterii a erobe Gram -pozitiv
Ba cillus anthracis
Staphylococc us aureus sensibil la meticilină
Staphylococcus saprophyticus
Streptococi, grup C şi G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Bacterii aerobe Gram-negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae *
Haemophilus p ara-influenzae *
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae *
Moraxella catarrhali s*
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Bacterii a naerobe
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae*
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila*
Mycoplasma pneumoniae *
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
Specii pentru care rez istenţa dobândită poate repreze nta o problemă
12
Bacterii aerobe Gram -pozitiv
Enterococcus faecalis*
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină
#
Staphylococcus haemolyticus rezistent la meticilină
Bacteii a erobe Gram -negativ
Acinetobacter baumannii*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter agglomerans
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Morganella m organii*
Proteus mirabilis*
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa*
Serratia marcescens*
Bacterii anaerobe
Bacteroides fragilis
Tulpini rezistente inerent
Bacterii aerobe gram -pozitive
Enterococcus faecium
# Este foarte posibil ca S. aure us meticilin -rezistent să fie co -rezistent la fluorochinolone, inclusiv
levofloxacină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid şi aproape complet, atingând concentraţii
plasmatice maxime în decurs de 1 -2 or e. Biodisponibilitatea absolută este de 99 -100%.
Alimentele au un efect redus asupra absorbţiei levofloxacinei.
Concentraţiile la starea de echilibru sunt atinse în curs de 48 de ore de la administrarea a 500 mg o
dată sau de două ori pe zi.
Distrib uţie
Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în p roporţie de aproximativ 30 - 40%.
Volumul mediu de distribuţie a levofloxacinei este de aproximativ 100 l după doze unice şi repetate de
500 mg, indicând o distribuţie largă în ţesuturi.
Pătrund erea în ţesuturile şi fluidele organismului:
S-a demonstrat c ă levofloxacina penetrează mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele
alveolare, ţesutul pulmonar, pielea (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi urin a. Cu toate acestea,
lev ofloxacina pătrunde foarte puţin în lichidul cefalorahidian.
Metabolizare
Levofloxacina este metabolizată într -o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind demetil -levofloxacină şi
N -oxid levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă < 5% din doz ă şi sunt excretaţi în urină.
Levofloxacina este stabilă din punct de vedere stereochimic şi nu suferă inversiune chirală.
Eliminare
După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent
13
(t½: 6-8 ore). Excreţia se produce, î n principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).
Clearence- ul mediu aparent al levofloxacinei după o doză unică de 500 mg a fost 175+/ - 29.2 ml/min.
Nu există diferenţe majore de farmacocinetică a levofloxacinei între administrarea intravenoasă şi cea
orală, ceea ce sugerează că administrarea orală şi cea intravenoasă sunt interschimbabile.
Lini aritate
Levofloxacina respectă o farmacocinetică lini ară la doze de la 50 până la 1000 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Subiecţi cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este afectată de insuficienţa renală. Odată cu scăderea funcţiei renale,
eliminarea renală şi clearance- ul scad şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte, după
cum se arată în tabelul de mai jos:
Farmacocinetica în caz de insuficienţă renală, după o doză orală unică de 500 mg
Clcr [ml/min] < 20 20-49 50-80
ClR [ml/min] 13 26 57
t1/2 [oră] 35 27 9
Pacienţi vârstnici
Nu există diferenţe semnificative de farmacocinetică a levofloxacinei în tre subiecţii tineri şi cei
vârstnici, cu excepţia celor asociate diferenţelor clearance- ului creatininei.
Diferenţe legate de sex
Analize separate ale subiecţilor de sex masculin şi feminin au arătat diferenţe mici sau marginale
legate de sex, în ceea ce priveşte farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi conform cărora
aceste diferenţe legate de sex sunt relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Dat ele non- clinice rezultate din studii convenţionale de toxicitate a dozelor unice , a dozelor repetate,
potenţial carginogenic şi toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare nu indică un pericol
deosebit pentru om.
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a performanţei funcţiei de reproducere la
şobolani, şi singurul s ău efect asupra fătului a fost întârzierea matur ării, ca rezultat al toxicităţii
materne.
Levofloxacin a nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus
in vitro aberaţii cromoz omiale la nivelul celulelor din plămânu l de hamster chineze sc. Aceste efecte
pot fi atribuite inhibiţiei topoizomerazei II. Testele in vivo ( testele pe micronuclei, schimburilor de
cromatidele surori, sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au demonstrat niciun
potenţial genotoxic.
Studiile efectuate la şoareceau demonstrat că levofloxacina are activitate f ototoxică numai la doze
foarte mari . Levofloxacin a nu a demonstrat potenţial genotoxic într -un test de fotomutagenitate şi a
redus dezvoltarea tumorală într -un test de foto carcinogenitate.
Similar altor fluo rochinolone , levofloxacin a a avut efecte asupra cartilajelor ( cu formare de vezicule şi
cavităţi ) la şobolani şi câini . Aceste modificări au fost mai marcate la animalele tinere.
14
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Acid clorhidric 5N (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă nu trebuie amestecată cu heparină sau soluţii alcaline (de
exemplu, bicarbona t de sodiu).
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţ ionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate în ambalaj original: 36 luni
Perioada de valabilitate după îndepărtarea
ambalajului se cundar:
3 zile (în condiţii de iluminat
artificial).
Perioada de valabilitate după perforarea dopului
din cauciuc:
vezi pct. 6.6
După prima deschidere :
Din punct de vedere microbiologic , dacă nu se specifică că modul de deschidere nu permite
contaminarea microbiană , medicamentul trebuie utilizat i mediat. Dacă nu este utilizat imediat , durata
şi condiţiile de păstrare în u z reprezintă responsabilitatea utilizatorului .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă transparentă tip I a 50 ml, sigilat cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din
aluminiu . Fiecare flacon conţine 50 ml soluţie perfuzabilă. Mărimile de ambalaj disponibile sunt 1 , 5
şi 20 de flacoane.
Flacon din sticlă transparentă tip I a 100 ml, sigilat cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă d in
aluminiu . Fiecare flacon conţine 100 ml soluţie perfuzabilă. Mărimile de ambalaj disponibile sunt 1, 5
şi 20 de flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Numai pentru o singură utilizare. Orice soluţie neutilizată se aruncă.
Înainte de administrare, medicamentul trebuie inspectat vizual pent ru observarea eventualelor
particule sau modificări de culoare. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, de culoare galbenă -
verzui , practic lipsite de particule.
Levofloxacină Actavis soluţ ie perfuzabilă trebuie utilizat imediat după perforarea dopului din cauciuc
(în decurs de 3 ore), pentru a preveni orice contaminare bacteriană. În timpul perfuzării, nu este
necesară protejarea de lumină.
Acest medicament poate fi administrat singur sau cu una din următoarele soluţii:
15
soluţie de clorură de sodiu 0,9%;
soluţie de glucoză 5% ;
soluţie de glucoză -Ringer 2,5% ;
s oluţii combinate pentru nutriţie parenterală (aminoacizi, hidrocarbonaţi, electroliţi).
Compatibilitatea chimică şi fizică a Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă cu soluţiile menţionate
mai sus a fost demonstrată pentru 4 ore la temperatura camerei .
Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilităţi.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegi 76 -78, 220 Hafnarfjörður ,
Islanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2726/20 10/01-02 -03 -04 -05 -06
9. D
D
A
A
T
T
A
A
P
P
R
R
I
I
M
M
E
E
I
I
A
A
U
U
T
T
O
O
R
R
I
I
Z
Z
Ă
Ă
R
R
I
I
S
S
A
A
U
U
A
A
R
R
E
E
Î
Î
N
N
N
N
O
O
I
I
R
R
I
I
I
I
A
A
U
U
T
T
O
O
R
R
I
I
Z
Z
A
A
Ţ
Ţ
I
I
E
E
I
I
Autorizare – August 2010
10. D
D
A
A
T
T
A
A
R
R
E
E
V
V
I
I
Z
Z
U
U
I
I
R
R
I
I
I
I
T
T
E
E
X
X
T
T
U
U
L
L
U
U
I
I
Mai 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Levofloxacină Actavis 5 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 5 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).
Fiecare flacon de 50 ml soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 250 mg (sub formă de levofloxacină
hemihidrat) .
Fiecare flacon de 100 ml soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 500 mg (sub formă de
levofloxacină hemihidrat ).
Excipienţi cu efect cunoscut :
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine sodiu 0,15 mmol (3,54 mg) (sub formă de clorură).
50 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 7,70 mmol (177,10 mg) (sub formă de clorură).
100 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 15,40 mmol (354,20 mg ) (sub formă de clorură).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă .
Soluţie limpede, de culoare galben -verzui , lipsită de particule străine .
pH: 4,5- 5,1
O smolaritate: 290 mOsmol/kg ± 5 %
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulţi
(vezi pct. 4.4 şi 5.1) :
• Pneumonie comunitară
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
În cazu l infecţiilor menţionate mai sus, Levofloxacină Actavis se va utiliza doar dacă agenţii
bacterieni recomandaţi în m od normal în tratamentul iniţial nu sunt co nsideraţi ca fiind adecvaţi.
• Pielonefrită şi infecţii complicate ale tractului urinar (vezi pct . 4.4)
• Prostatită bacteriană cronică
• Antrax prin inhalare (profilaxie post -expunere şi tratament curativ) (vezi pct. 4.4)
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea corespunz ătoare a
medicamentelor antibacteriene.
2
4.2 Doze ş i mod de administrare
Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau
de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de susceptibilitatea
microorganismului patogen cauzativ. După utilizarea iniţială a preparatului intravenos, tratamentul cu
Levofloxacină Actavis poate fi completat cu o formă de administrare orală, conform Rezumatului
Ca racteristicilor Produsului pentru comprimate filmate şi într -un mod adecvat pacientului . Datorită
bioechivalenţei dintre formele orală şi parenterală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Doze
Se recomandă următoarele doze de Levofloxacină Actavis:
Doze pentru pacienţi cu funcţie renală normală (clearance -ul creatininei > 50 ml/min)
Indicaţie Schemă terapeutică zilnică
(în funcţie de severitate)
Durata totală a
tratamentului1 (în
funcţie de severitate)
Pneumonie comunitară 500 mg o dată sau de două ori pe zi 7-14 zile
Pielonefrită 500 mg o dată pe zi 7-10 zile
Infecţii complicate ale tractului
urinar
500 mg o dată pe zi
7-14 zile
Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 zile
Infecţii cutanate şi ale
ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi 7-14 zile
Antrax prin inhalare 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni
1Durata tratamentului include tratamentul intravenos plus cel oral. Timpul de trecere de la tratamentul
intravenos la cel oral depinde de situaţia clinică, dar în mod normal este de 2 -4 zile.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală (clearance- ul creatininei ≤ 50 ml/min)
Schemă terapeutică
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg
50 - 20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi : 250 mg/12 ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore
< 10 ml/min
(incluzând hemodializa şi
CAPD)1
apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore
1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulator ie continuă
( CAPD).
I nsuficienţă hepat ică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într -o măsură
semnificativă şi este excretată, în principal, pe cale renală.
V ârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vâ rstnici, cu excepţia celor impuse de starea funcţiei renale (vezi
pct. 4.4 “ Tendinită şi ruptură de tendon ” şi “Prelungirea intervalului QT”).
Copii şi adolescenţi
3
Levofloxacină Actavis este contraindicată la copii şi adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct.
4.3).
Mod de administrare
Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă se va administra numai în perfuzie intravenoasă lentă; se va
administra o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de minimum 30 de minute
pentru 250 mg Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă sau 60 minute pentru 500 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru incompatibilităţi, vezi pct. 6.2, iar pentru compatibilitatea cu alte soluţii perfuzabile, vezi pct.
6.6.
4.3 Contraindica ţii
Levofloxacină Actavis soluţie perf uzabilă nu trebuie utilizat:
• la pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă sau orice alt e chinolone şi la oricare dintre
excipienţi enumerați la pct. 6.1
• la pacienţi cu epilepsie
• la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea fluorochinolone lor
• la copii sau adolescenţi în perioada de creştere
• în timpul sarcinii
• la femei care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este foarte probabil ca S. aureus rezistent la meticilină să prezinte rezistenţă încrucişată la
fluorochinolone, inc lusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru
tratamentul infecţiilor cunoscute sau suspectate a fi MRSA decât dacă rezultatele analizelor de
laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar agenţii antibacterieni
destinaţi tratamentului infecţiilor cu MRSA nu sunt consideraţi adecvaţi ).
Rezis tenţa la fluoro chinolone a E. coli - organismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile
tractului urinar - variază în cadrul Uniunii Europene. Se recomandă ca cei care eliberează prescripţii să
ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei la fluoro chinolone a E. coli .
Antrax prin inhalare: utilizarea la om se bazează pe datele privind susceptibilitatea in vitro a Bacillus
anthracis şi pe datele experimentele obţinute la animale, împreună cu o cantitate limitată de date
obţinute la om. Medicii trebuie să consulte documentele consens naţionale şi/sau internaţionale legate
de tratamentul antraxului.
Durata perfuziei
Durata recomadată a perfuziei este de cel puţin 30 de minute pentru 250 mg sau 60 de minute pentru
500 mg Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă . Se ştie că în timpul perfuziei ofloxacina poate
provoca tahicardie şi scăderea temporară a tensi unii arteriale. În cazuri rare poate apărea colaps
circulator, ca urmare a unei scăderi seminficative a tensiunii arteriale. Dacă în timpul perfuziei cu
levof loxacină (izomer L al ofloxacinei ) apare o scădere evidentă a tensiunii, perfuzia trebuie oprită
i mediat.
Tendinite şi rupturi de tendon
Tendinita poate apărea rar. Tendonul lui Ahile este cel mai f recvent implicat şi se poate ajunge la
ruptura lui. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bil aterale, pot apărea în decurs de 48 de ore de la
începutul tratamentului şi au fost raportate până la mai multe luni după oprirea tratamentului. Riscul
de tendinită şi ruptură a tendonului este crescut la pacienţii peste 60 de ani, la pacienţii care utilizează
doze zilnice de 1000 mg şi la pacienţii trataţi cu c orticosteroizi. Doza zilnică trebuie ajustată la
pacienţii vârstnici în funcţie de clearence- ul creatininei (vezi pct. 4.2). Prin urmare, este necesară
4
monitorizarea atentă a acestor pacienţi, dacă li se prescrie levofloxacină. Toţi pacienţii trebuie să fie
consultaţi de medicul lor dacă prezintă simptome de tendinită. Dacă se suspectează tendinita,
tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul adecvat (de
exemplu, imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 ş i 4.8).
Infecţii asociate cu Clostridium difficile
Diareea, în special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, apărută în cursul sau după t erapia
cu levofloxacină (inclusiv la mai multe săptămâni după tratament) , poate fi simptomul bolii diareice
asociate cu Clostridium difficile (CDAD). CDAD po ate varia ca severitate de la uşoară la letală , forma
cea mai severă a acesteia fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8) . De aceea este important ca
acest diagnostic să fie luat în considerare la pacienţii care se prezintă cu diaree în timpul sau după
tratamentul cu levofloxacină. Dacă se suspectează sau se confirmă CDAD, perfuzia cu levofloxacină
trebuie întreruptă imediat şi fără întârziere. Medicamentele anti -persitaltice sunt contraindicate în
această situaţie clinică.
Pacienţi cu predispoziţie la convulsii
Chinolonele pot coborî pragul convulsivant şi pot induce convulsii. Levofloxacina este contraindicată
la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie administrată
cu mare precauţie la paci enţii predispuşi la convulsii sau la cei cărora li se administrează tratament
concomitent cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În
caz de crize convulsive (vezi pct. 4.8), tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.
Pacienţii cu deficit de G -6- fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit latent sau manifest de glucozo -6 -fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii
hemolitice sub tratament cu medicamente antibacteriene chinolonice . Ca urmare, în cazul utilizării de
levofloxacin ă la aceşti pacienţi, trebuie urmărită apariţia probabilă a hemolizei .
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de Levofloxacină Actavis
trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Reacţii de hipersensibiltate
Levofloxacin a poate produce reacţii de hipersensibiltate grave, potenţial letale (de exemplu, de la
angioedem până la şoc ul anafilacti c), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului curant sau medicului din
departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.
Reacţii cuta nate buloase
Au fost raportate cazuri de reacţii cutanate buloase grave asociate cu levofloxacină, cum ar fi
sindrom ul Stevens -Johnson sau necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii cutanate
şi/sau pe mucoase, pacienţilor li se recomandă să se adreseze imediat medicului înainte de a continua
tratamentul.
Disglicemie
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glucozei serice, inclusi v hipoglicemie şi
hiperglicemie , de obicei la pacienţii cu diabet zaharat cărora li se administrează concomitent un
antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau insulină. Au fost raportate cazuri de comă
hipoglicemică. La pacienţi i cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct.
4.8).
Prevenirea fotosensibil izării
A fost raportată fotosensibilizare asociată cu levofloxacin ă (vezi pct. 4.8) . Se recomandă ca în timpul
tratamentului sau 48 de ore după oprirea tratamentului, pacienţii să nu se expună la lumină solară
puternică sau raze UV artificiale (de exemplu, lampă cu ultraviolete, solar) dacă nu este necesar,
pentru a preveni fotosensibilizarea.
Pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
5
Datorită unor posibile creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau
apariţiei sângerărilor la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K
(de exemplu, warfarin ă), testele de coagulare trebuie monitorizate când aceste medicamente sunt
administrate concomitent (vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
Reacţii psihotice au fost raportate la pacienţii trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri
foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare şi comportament de auto- vătămare, uneori
numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul prezintă astfel de
reacţii, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă şi instituite măsuri adecvate. Se recomandă
precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau cu afecţiuni psihice în
ant ecedente .
Prelungirea intervalului QT
Administrarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, trebuie făcută cu atenţie la pacienţii cu
factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:
- sindrom congenital de interval QT pre lungit;
- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu ,
antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide ,
antipsihotice);
- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu , hipokaliemie, hipomagneziemie);
- afecţiuni cardiace (de exemplu , insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
- Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De
aceea este necesară precauţia la administrarea de fluorochinolone la aceşti pacienşi, inclusiv
levofloxacină .
(vezi pct. 4.2 Vârstnici , pct. 4.5, pct. 4.8 şi pct. 4.9).
Neuropatie periferică
La pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, a fost raportată neuropatie periferică
senzitivă sau senzitivo -motorie, care poate avea un debut rapid (vezi pct. 4.8) . Levofloxacina trebuie
întreruptă, dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni dezvoltarea unei afecţiuni
ireversibile.
Tulburări hepatobiliare
În cazul levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă
hepatică care po t pune viaţa în pericol, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de
exemplu, sepsis (vezi pct. 4.8). Pa cienţii trebuie sf ătuiţi să întrerupă tratamentul şi să se adreseze
medicului dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina
hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.
Exacerbarea miasteniei gravis
Fluorochinolonele, inclusiv l evofloxacina, au activitate de blocare neuromusculară şi pot accentua
slăbiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Unele reacţii adverse raportate după punerea pe
piaţă , incluzând moarte şi necesitate de suport respirator, au fost asociate cu ut ilizarea de
fluorochinolone la pacienţii cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată pacienţilor cu
antecedente de miastenia gravis.
Tulburări oculare
Dacă este afectată vederea sau dacă se observă orice efecte asupra ochi lor, trebuie consultat imediat un
oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8)
Suprainfecţia
Utilizarea de levofloxacină, mai ales dacă este de lungă durată, poate cauza suprainfecţii cu
microorganisme nesusceptibile. Dacă apar suprainfecţii în timpul tratamentului, trebuie luate măsur i
adecvate.
6
Intereferenţă cu testele de laborator
La pacienţii trataţi cu levofloxacină, testele de detecţie a opioidelor în urină pot da rezultate fals -
pozitive. Poate fi necesară confirmarea testelor pozitive pentru opioide printr -o metodă mai specifică .
Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi poate da, din această cauză
rezultate fals -negative în diagnosticul bacteriologic al tuberculozei.
Acest medicament conţine sodiu 7,70 mmol (177,10 mg) per 50 ml soluţie/15,40 mmol (354,20 mg)
per 100 ml soluţie . Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii c are urmează o dietă cu restricţie de
sodiu sau în cazurile în care se impune restricţie de lichide.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul a ltor medicamente asu pra Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă
Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare
N u s -au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină în cadrul unui studiu
clinic . Cu toate acestea, poate apărea o scădere marcată a pragului convulsivant când chinolonele sunt
administrate concomitent cu teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad
pragul convulsivant.
Concentraţiile de levofloxacină au fos t cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului,
comparativ cu administrarea ca monoterapie.
Probenecid şi cimetidină
Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei.
Clearance- ul renal al levofl oxacinei a fost redus de cimetidină (24%) şi probenecid (34%). Aceasta se
datorează faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară renală a
levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca di ferenţele
farmacocinetice semnificative statistic să fie relevante din punct de vedere clinic. Este necesară o
atenţie deosebită când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează
secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă
renală.
Alte informaţii importante
S tudii le de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost afectată într -o
măsură relevantă din punct de vedere clinic când levofloxacina a fost administrată concomitent cu
următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectul Levofloxacin ă Actavis soluţie perfuzabilă asupra altor medicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclospori nei a crescut cu 33% când a fost administrată
concomitent cu levofloxacina .
Antagonişti ai vitaminei K
Au fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţia
sângerărilor, care pot fi severe, la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al
vitaminei K (de exemplu , warfarină). Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate la
pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).
Medicamente cunoscute că prelunges c intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se
administrează medicamente despre care se cunoaşte că prelungesc intervalul QT (de exemplu ,
7
antiaritmicele din clasele IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihotice) (vezi pct. 4.4
Prelungirea intervalului QT ).
Informaţii suplimentare
În cadrul unui studiu de interacţie farmacocinetică, levofloxacina nu a afectat farmacocinetica
teofilinei (care este un substrat al CYP1A2 ), indicând faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al
CYP1A2.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptare a
Sarcina
Există o cantitate limitată de date privind utilizarea levofloxacinei la femeile gravide. Studiile
efectuate pe animale nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte legate de toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3) . Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza datelor
experimentale care sugerează riscul unor leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care
suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizat ă
la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptarea
Levofloxacin ă Actavis este contraindicat femeilor care alăptează. Există informaţii insuficiente cu
privire la excreţia levofloxacinei în laptele uman; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretează
în laptele uman.
În absenţa datelor la om şi datorită datelor experimentale care sugerează riscul
unor leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care suportă greutatea corpului
la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizat ă la femeile care
alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levof loxacina nu afectează fertilitatea sau capacitatea de reproducere la şobolani.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Anumite reacţii adverse (de exemplu , ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta
cap acitatea de concentrare şi reacţie a pacientului şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în
care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu, la conducerea vehiculelor şi la folosirea
utilajelor).
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile p rezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studiile clinice efectuate la peste
8300 pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.
Frecvenţele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10) ,
F recvente (≥1/100 şi <1/10 ),
M ai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) ,
Rare ( ≥1/10000 şi < 1/1000),
Foarte rare ( <1/10000) ,
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse s unt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Sistem/Clasa
de organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100)
Rare (≥1/10000
şi <1/1000 )
Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi
infestaţii
Infecţii fungice,
inclusiv candidoze
8
Rezistenţă a
patogenului
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie
Eozinofilie
Trombocitopenie
Neutropenie
Pancitopenie,
Agranulocitoză,
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Angioedem,
Hipersensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Şoc anafilactica, Şoc
anafilctoida (vezi pct.
4.4)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie Hipoglicemie, în
special la
pacienţii diabetici
(vezi pct. 4.4)
Hiperglicemie, Comă
hipoglicemică (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
psihice
Insomnie Anxietate,
Confuzie ,
Nervozitate
Reacţii psihotice
(ex. halucinaţii,
paranoia),
Depresie,
Agitaţie,
Vise anormale,
Coşmaruri
Reacţii psihotice cu
punerea în pericol a
propriei persoane,
inclusiv ideaţie de
sinucidere sau atentat
de sinucidere (vezi
pct. 4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee,
Ameţeli
Somnolenţă,
Tremor,
Disgeuzie
Convulsii (vezi
pct. 4.3 şi 4.4),
Parestezie
Neuropatie senzitivă
periferică (vezi pct.
4.4), Neuropatie
senzitivo-motorie
periferică (vezi pct.
4.4) , Parosmie
incluzând anosmie,
Dischinezie,
Disfuncţii
extrapiramidale,
Ageuzie, Sincopă,
Hipertensiune
intracraniană benignă
Tulburări
oculare
Tulburări
vizuale, de genul
vedere în ceaţă
(vezi pct. 4.4)
Pierderea tranzitorie a
vederii (vezi pct. 4.4)
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij Tinitus Pierderea auzului,
Afectarea auzului
Tulburări
cardiace
Tahicardie,
Palpitaţii
Tahicardie
ventriculară care
poate cauza oprirea
inimii,
Aritmie ventriculară
şi torsada vârfurilor
(predominat la
pacienţii cu risc de
prelungire a
intervalului QT),
Intrval QT prelungit
la electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Flebită Hipotensiune
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
Dispnee Bronhospasm,
Pneumonie alergică
9
mediastinale
Tulburări
gastrointestinale
Diaree,
Vărsături,
Greaţă
Durere abdominală,
Dispepsie,
Flatulenţă,
Constipaţie
Diaree hemoragică, în
cazuri foarte rare
indicând enterocolită,
inclusiv colită
pseudomembranoasă
(vezi pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Valori ridicate
ale enzimelor
hepatice (ALT,
AST,
alcalinfosfatază,
GGT)
Valori ridicate ale
bilirubinei seric e
Icter şi afecţiuni
hepatice severe,
cazuri de insuficienţă
hepatică acută în
special la pacienţii cu
afecţiuni grave
fundamentale (vezi
pct. 4.4),
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
b
Erupţii cutanate,
Prurit,
Urticarie,
Hiperhidroză
Necroliză epidermică
toxică (Sindrom
Stevens-Johnson),
Eritem multiform
(vezi pct. 4.4) ,
Vasculită
leucocitoclastică,
Stomatită
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Artralgie
Mialgie
Afeţiuni ale
tendoanelor (vezi
pct. 4.3 şi 4.4),
inclusiv tendinită
(ex. tendonul lui
Ahile),
Slăbiciune
musculară
semnificativă
pentru pacienţii
cu miastenia
gravis (vezi pct.
4.4)
Rabdomioliză,
Ruptură de tendon
(ex. tendonul lui
Ahile) (vezi pct. 4.3 şi
4.4),
Ruptură de ligament,
Ruptură musculară,
Artrită
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Valori ridicate ale
creatininei serice
Insuficienţă
renală acută
(datorată nefritei
interstiţiale)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Reacţii la
nivelul locului
de perfuzare
(durere,
înroşire)
Astenie Pirexie Dureri (inclusiv
dureri de spate, în
piept şi ale
extremităţilor)
aReacţiile anafilactice şi anafilactoride pot apărea uneori chiar după prima doză bReacţiile cutanate şi ale ţesutului subcutanat pot apărea uneori chiar după prima doză
Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:
• crize de porfirie la pacienţi i cu porfirie.
4.9 Supradozaj
Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor de farmacologie clinică efectuate cu
doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care pot apărea după supradozajul
10
acut cu levofloxacină soluţie perfuzabilă sunt cele de la nivelul sistemului nervos c entral, cum sunt
confuzie, ameţeli, afectarea stării de conştienţă şi crize convulsive, prelungirea intervalului QT.
În cursul experienţei de după comercializare au fost observate efecte legate de SNC, inclusiv
convulsii, halucinaţii şi tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG,
deoarece există posibilitatea prelungirii intervalului QT. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi
CAPD, nu sunt eficiente pentru eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există un antodot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Chinolone antibacteriene - Fluorochinolone.
Codul ATC: J01MA12
Levofloxacina este un antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul S( -) al
substanţei racemice active , ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului
ADN -ADN -G irază şi Topoizomerazei IV.
Relaţia far macocinetică/farmacodinamie
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică
maximă (C
max) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi
concentraţia minimă inhibitorie (CMI) .
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte într -un proces treptat, prin mutaţii localizate la nivelul
topoizomerazei II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme de rezistenţă, de genul
barierelor de permeaţie (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismelor de eflux, pot de
asemenea afecta susceptibilitatea la levofloxacină.
S -a observat rezistenţa în curcişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului
de acţiune, în general nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de medicamente
antibacteriene.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă microorganismele
sensibile de cele intermediar sensibile şi pe cele intermedi ar sensibile de cele rezistente, sunt
prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).
Valori critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină ( versiunea 2.0, 2012-
01- 01):
Germen patogen Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤1 mg/l >2 mg/l
Pseudomonas spp. ≤1 mg/l >2 mg/l
Acinetobacter spp. ≤1 mg/l >2 mg/l
Staphylococcus spp. ≤1 mg/l >2 mg/l
S.pneumoniae1 ≤2 mg/l >2 mg/l
Streptococcus A, B, C, G ≤1 mg/l >2 mg/l
11
H.influenzae2,3 ≤1 mg/l >1 mg/l
M.catarrhalis3 ≤1 mg/l >1 mg/l
Valori critice care nu depind de specie ≤1 mg/l >2 mg/l
1. Valorile critice pentru levofloxacină se referă la terapia cu doze mari.
2. Este posibil să apară o rezistenţă de nivel scăzut la fluorochinolone (valori CMI de 0.12- 0.5
mg/ml pentru ciprofloxacină) , dar nu există dovezi că această rezistenţă are semnificaţie clinică în
cazul infecţiilor cu H. influenzae ale tractului respirator.
3. Tulpinile cu valori ale CMI mai mari decât valoarea critică de susceptibilitate sunt foarte
rare şi nu au fost încă raportate. Testele de identificare şi de susceptibilitate trebuie repetate pentru
asemenea izolate, iar dacă rezultatul se confirmă, izolatele trebuie trimise la un laborator de
referinţă. Izolatele confirmate ca având CMI deasupra valorii critice curente de rezistenţă trebuie
raportate ca fiind rezistente până la obţinerea unor dovezi referitoare la răspunsul clinic.
4. Valorile critice se referă la doze orale de 500 mg x 1 până la 500 mg x 2 şi la doze
intravenoase de 500 mg x 1 până la 500 mg x 2 .
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii şi este de dorit să existe
informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special când se tratează infecţii severe. Dacă este necesar,
trebuie cerut sfatul unui exper t când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea
medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Specii susceptibile frecvent
Bacterii a erobe Gram -pozitiv
Ba cillus anthracis
Staphylococc us aureus sensibil la meticilină
Staphylococcus saprophyticus
Streptococi, grup C şi G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Bacterii aerobe Gram-negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae *
Haemophilus p ara-influenzae *
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae *
Moraxella catarrhali s*
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Bacterii a naerobe
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae*
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila*
Mycoplasma pneumoniae *
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
Specii pentru care rez istenţa dobândită poate repreze nta o problemă
12
Bacterii aerobe Gram -pozitiv
Enterococcus faecalis*
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină
#
Staphylococcus haemolyticus rezistent la meticilină
Bacteii a erobe Gram -negativ
Acinetobacter baumannii*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter agglomerans
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Morganella m organii*
Proteus mirabilis*
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa*
Serratia marcescens*
Bacterii anaerobe
Bacteroides fragilis
Tulpini rezistente inerent
Bacterii aerobe gram -pozitive
Enterococcus faecium
# Este foarte posibil ca S. aure us meticilin -rezistent să fie co -rezistent la fluorochinolone, inclusiv
levofloxacină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid şi aproape complet, atingând concentraţii
plasmatice maxime în decurs de 1 -2 or e. Biodisponibilitatea absolută este de 99 -100%.
Alimentele au un efect redus asupra absorbţiei levofloxacinei.
Concentraţiile la starea de echilibru sunt atinse în curs de 48 de ore de la administrarea a 500 mg o
dată sau de două ori pe zi.
Distrib uţie
Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în p roporţie de aproximativ 30 - 40%.
Volumul mediu de distribuţie a levofloxacinei este de aproximativ 100 l după doze unice şi repetate de
500 mg, indicând o distribuţie largă în ţesuturi.
Pătrund erea în ţesuturile şi fluidele organismului:
S-a demonstrat c ă levofloxacina penetrează mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele
alveolare, ţesutul pulmonar, pielea (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi urin a. Cu toate acestea,
lev ofloxacina pătrunde foarte puţin în lichidul cefalorahidian.
Metabolizare
Levofloxacina este metabolizată într -o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind demetil -levofloxacină şi
N -oxid levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă < 5% din doz ă şi sunt excretaţi în urină.
Levofloxacina este stabilă din punct de vedere stereochimic şi nu suferă inversiune chirală.
Eliminare
După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent
13
(t½: 6-8 ore). Excreţia se produce, î n principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).
Clearence- ul mediu aparent al levofloxacinei după o doză unică de 500 mg a fost 175+/ - 29.2 ml/min.
Nu există diferenţe majore de farmacocinetică a levofloxacinei între administrarea intravenoasă şi cea
orală, ceea ce sugerează că administrarea orală şi cea intravenoasă sunt interschimbabile.
Lini aritate
Levofloxacina respectă o farmacocinetică lini ară la doze de la 50 până la 1000 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Subiecţi cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este afectată de insuficienţa renală. Odată cu scăderea funcţiei renale,
eliminarea renală şi clearance- ul scad şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte, după
cum se arată în tabelul de mai jos:
Farmacocinetica în caz de insuficienţă renală, după o doză orală unică de 500 mg
Clcr [ml/min] < 20 20-49 50-80
ClR [ml/min] 13 26 57
t1/2 [oră] 35 27 9
Pacienţi vârstnici
Nu există diferenţe semnificative de farmacocinetică a levofloxacinei în tre subiecţii tineri şi cei
vârstnici, cu excepţia celor asociate diferenţelor clearance- ului creatininei.
Diferenţe legate de sex
Analize separate ale subiecţilor de sex masculin şi feminin au arătat diferenţe mici sau marginale
legate de sex, în ceea ce priveşte farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi conform cărora
aceste diferenţe legate de sex sunt relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Dat ele non- clinice rezultate din studii convenţionale de toxicitate a dozelor unice , a dozelor repetate,
potenţial carginogenic şi toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare nu indică un pericol
deosebit pentru om.
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a performanţei funcţiei de reproducere la
şobolani, şi singurul s ău efect asupra fătului a fost întârzierea matur ării, ca rezultat al toxicităţii
materne.
Levofloxacin a nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus
in vitro aberaţii cromoz omiale la nivelul celulelor din plămânu l de hamster chineze sc. Aceste efecte
pot fi atribuite inhibiţiei topoizomerazei II. Testele in vivo ( testele pe micronuclei, schimburilor de
cromatidele surori, sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au demonstrat niciun
potenţial genotoxic.
Studiile efectuate la şoareceau demonstrat că levofloxacina are activitate f ototoxică numai la doze
foarte mari . Levofloxacin a nu a demonstrat potenţial genotoxic într -un test de fotomutagenitate şi a
redus dezvoltarea tumorală într -un test de foto carcinogenitate.
Similar altor fluo rochinolone , levofloxacin a a avut efecte asupra cartilajelor ( cu formare de vezicule şi
cavităţi ) la şobolani şi câini . Aceste modificări au fost mai marcate la animalele tinere.
14
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Acid clorhidric 5N (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă nu trebuie amestecată cu heparină sau soluţii alcaline (de
exemplu, bicarbona t de sodiu).
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţ ionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate în ambalaj original: 36 luni
Perioada de valabilitate după îndepărtarea
ambalajului se cundar:
3 zile (în condiţii de iluminat
artificial).
Perioada de valabilitate după perforarea dopului
din cauciuc:
vezi pct. 6.6
După prima deschidere :
Din punct de vedere microbiologic , dacă nu se specifică că modul de deschidere nu permite
contaminarea microbiană , medicamentul trebuie utilizat i mediat. Dacă nu este utilizat imediat , durata
şi condiţiile de păstrare în u z reprezintă responsabilitatea utilizatorului .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă transparentă tip I a 50 ml, sigilat cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din
aluminiu . Fiecare flacon conţine 50 ml soluţie perfuzabilă. Mărimile de ambalaj disponibile sunt 1 , 5
şi 20 de flacoane.
Flacon din sticlă transparentă tip I a 100 ml, sigilat cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă d in
aluminiu . Fiecare flacon conţine 100 ml soluţie perfuzabilă. Mărimile de ambalaj disponibile sunt 1, 5
şi 20 de flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Numai pentru o singură utilizare. Orice soluţie neutilizată se aruncă.
Înainte de administrare, medicamentul trebuie inspectat vizual pent ru observarea eventualelor
particule sau modificări de culoare. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, de culoare galbenă -
verzui , practic lipsite de particule.
Levofloxacină Actavis soluţ ie perfuzabilă trebuie utilizat imediat după perforarea dopului din cauciuc
(în decurs de 3 ore), pentru a preveni orice contaminare bacteriană. În timpul perfuzării, nu este
necesară protejarea de lumină.
Acest medicament poate fi administrat singur sau cu una din următoarele soluţii:
15
soluţie de clorură de sodiu 0,9%;
soluţie de glucoză 5% ;
soluţie de glucoză -Ringer 2,5% ;
s oluţii combinate pentru nutriţie parenterală (aminoacizi, hidrocarbonaţi, electroliţi).
Compatibilitatea chimică şi fizică a Levofloxacină Actavis soluţie perfuzabilă cu soluţiile menţionate
mai sus a fost demonstrată pentru 4 ore la temperatura camerei .
Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilităţi.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegi 76 -78, 220 Hafnarfjörður ,
Islanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2726/20 10/01-02 -03 -04 -05 -06
9. D
D
A
A
T
T
A
A
P
P
R
R
I
I
M
M
E
E
I
I
A
A
U
U
T
T
O
O
R
R
I
I
Z
Z
Ă
Ă
R
R
I
I
S
S
A
A
U
U
A
A
R
R
E
E
Î
Î
N
N
N
N
O
O
I
I
R
R
I
I
I
I
A
A
U
U
T
T
O
O
R
R
I
I
Z
Z
A
A
Ţ
Ţ
I
I
E
E
I
I
Autorizare – August 2010
10. D
D
A
A
T
T
A
A
R
R
E
E
V
V
I
I
Z
Z
U
U
I
I
R
R
I
I
I
I
T
T
E
E
X
X
T
T
U
U
L
L
U
U
I
I
Mai 2014
