MAGNETOLUX 500 micromol/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Magnetolux 500 micromol/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluţie injectabilă conţine gadopentetat de dimeglumină 469 mg, echivalent cu 500 micromol,
echivalent cu gadoliniu 78,63 mg.
5 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 2345 mg, echivalent cu 500 micromol/ml,
echivalent cu gadoliniu 393,15 mg.
10 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 4690 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 786,30 mg.
15 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 7035 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 1179,45 mg.
20 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 9380 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 1572,60 mg.
30 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 14070 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 2358,90 mg.
100 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 46900 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 7863,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede.
pH 7,0 – 7,9
Vâscozitate [mPas]
20°C
4,9
37°C 2,9
Osmolaritate la 37°C
[mOsm/kg H
2O] 1960
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
Magnetolux este o substanţă de contrast pentru imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) craniană şi
medulară.
De asemenea, administrarea intravenoasă de Magnetolux este indicată pentru IRM la nivelul întregului
corp, incluzând capul şi zona gâtului, spaţiul toracic incluzând inima, sânii la femei, abdomenul
(pancreas şi ficat), spaţiul retroperitoneal (rinichi), pelvisul (prostată, vezică urinară şi uter) şi sistemul
musculo-scheletic.
Gadopentetatul de dimeglumină facilitează vizualizarea structurilor anormale sau a leziunilor şi ajută
la diferenţierea ţesutului normal de cel patologic.
De asemenea, gadopentetatul de dimeglumină poate fi utilizat în angiografia prin rezonanţă magnetică
(cu excepţia arterelor coronare) pentru evaluarea stenozelor, ocluziilor şi circulaţiei colaterale formate.
Aplicaţiile specifice la nivelul inimii includ evaluarea perfuziei miocardice în condiţii de stres
farmacologic şi diagnosticul viabilităţii ("îmbunătăţirea întârziată").
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare şi examinare IRM
Doza necesară de Magnetolux trebuie administrată numai prin injecţie intravenoasă. Este posibilă
injectarea în bolus.
Soluţia de Magnetolux trebuie trasă în seringă imediat înainte de utilizare. Dacă se intenţionează
utilizarea acestui medicament cu ajutorul unui injector automat, posibilitatea utilizării trebuie
demonstrată de producătorul dispozitivului medical. Instrucţiunile de utilizare a dispozitivului medical
trebuie să fie urmate întocmai.
IRM cu contrast îmbunătăţit poate fi iniţiată imediat după administrarea substanţei de contrast.
Indiferent de intensitatea câmpului magnetic, densitatea recomandată a fluxului magnetic pentru
gadopentetat de dimeglumină este cuprinsă între 0,14 Tesla şi 1,5 Tesla.
Examinarea prin IRM trebuie să înceapă la scurt timp după administrarea Magnetolux, în funcţie de
secvenţele pulsului utilizat şi de protocolul de examinare. O îmbunătăţire optimă a contrastului se
observă în primele minute de la injectare, timp care variază în funcţie de tipul leziunii/ţesutului.
Îmbunătăţirea contrastului durează, în general, până la 45 de minute după injectarea substanţei de
contrast. Secvenţele scanate T
1-ponderate sunt în special adecvate pentru examinările cu contrast
îmbunătăţit cu gadopentetat de dimeglumină.
Acest medicament este destinat unei singure utilizări.
Trebuie utilizate numai soluţiile fără semne vizibile de deteriorare (cum sunt particulele în soluţie,
fisuri ale flaconului).
Flaconul nu trebuie utilizat dacă integritatea sa este compromisă în orice moment, în timpul pregătirii
acestui medicament pentru injectare.
Recomandări cu privire la alimentaţie
Greaţa şi vărsăturile reprezintă reacţii adverse posibile, cunoscute, la utilizarea substanţelor de contrast
pentru IRM. Ca urmare, pacientul trebuie să evite consumul de alimente cu 2 ore înainte de efectuarea
investigaţiei.
Anxietate
Creşterea tensiunii arteriale, anxietatea sau durerea pot creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse sau pot
agrava reacţiile determinate de substanţa de contrast. Acestor pacienţi li se pot administra sedative.
3
Doze
Adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta peste doi ani)
În general, administrarea unei doze de 0,2 ml/kg este suficientă pentru obţinerea unui contrast adecvat
diagnosticării prin examinarea IRM craniană şi medulară, precum şi prin IRM a altor regiuni ale
corpului.
În anumite cazuri, de exemplu în cazul unei puternice suspiciuni clinice de leziune în pofida unui
rezultat normal a IRM sau în cazul leziunilor cu vascularizaţie scăzută, şi/sau spaţiu extracelular mic,
poate fi necesară o doză suplimentară de 0,2-0,4 ml/kg la adulţi, administrată în decurs de 30 de
minute, urmată de IMR, pentru un contrast adecvat, în special în cazul secvenţelor de scanare relativ
mai puţin T
1-ponderate.
Pentru excluderea metastazelor sau a tumorilor recurente la adulţi, o doză iniţială de 0,6 ml/kg poate
creşte sensibilitatea diagnosticului.
În funcţie de tehnica de examinare utilizată şi de regiunea care trebuie investigată, poate fi necesară
administrarea dozei maxime la adulţi pentru a vizualiza vasele de sânge (de exemplu angiografie).
Doza maximă: 0,6 ml/kg la adulţi sau 0,4 ml/kg la copii şi adolescenţi.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Magnetolux este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml / min şi
1,73 m2) și/sau afectare renală acută şi la pacienţi cu transplant hepatic, în perioada perioperatorie
(vezi pct. 4.3).
Magnetolux trebuie utilizat numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu la pacienţii
cu insuficienţă renală moderată (RFG 30-59 ml/min şi 1,73 m
2), la o doză care să nu depăşească 0,2
mmol/kg corp (vezi pct. 4.4). Nu trebuie să se utilizeze mai mult de o doză pentru o investigaţie
diagnostică. Din cauza lipsei de informaţii cu privire la administrarea de doze repetate, injecţiile cu
Magnetolux nu trebuie repetate, decât dacă intervalul dintre injectări este de cel puţin 7 zile.
Nou-născuţi cu vârsta de până la 4 săptămâni şi sugari cu vârsta de până la 1 an
Magnetolux este contraindicat la nou-născuţi cu vârsta de până la 4 săptămâni (vezi pct. 4.3).
Datorită imaturităţii funcţiei renale la sugarii cu vârsta de până la 1 an, Magnetolux trebuie
utilizat la această grupă de vârstă numai după o evaluare atentă şi la o doză care să nu depăşească 0,2
mmol/kg corp. Nu trebuie să se utilizeze mai mult de o doză pentru o investigaţie diagnostică.
Datorită lipsei de informaţii cu privire la administrarea de doze repetate, injecţiile cu Magnetolux nu
trebuie repetate, decât dacă intervalul dintre injectări este de cel puţin 7 zile.
Doza necesară de Magnetolux trebuie administrată manual, pentru a se evita supradozajul accidental şi
nu trebuie administrată cu ajutorul unui injector automat.
Vezi, de asemenea, pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare (nou-născuţi şi sugari).
Vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste)
Nu se consideră necesară ajustarea dozei. La pacienţii vârstnici se impun precauţii (vezi pct. 4.4.).
4
Recomandări privind doza uzuală/doza maximă
0,2 ml/kg
Doza uzuală la adulţi, adolescenţi şi
copii pentru IRM craniană, spinală şi
la nivelul întregului corp.
Doza maximă la copii
(< 2 ani)
0,4 ml/kg
Cazuri în care diagnosticul este dificil
Doza maximă la
adolescenţi şi copii (>
2 ani)
0,6 ml/kg
Vizualizarea vaselor de sânge
Doza maximă la
adulţi
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Magnetolux este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml / min şi
1,73 m
2) și/sau afectare renală acută, la pacienţi în perioada perioperatorie transplantului hepatic şi la
nou-născuţi cu vârsta de până la 4 săptămâni (vezi pct. 4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie respectate precauţiile obişnuite pentru IRM, de exemplu IRM nu trebuie efectuată la pacienţii
cu pacemaker cardiac, implanturi feromagnetice sau pompă cu insulină.
Magnetolux nu este destinat administrării intratecale şi este de unică folosinţă.
În mod ideal, pacientul trebuie să aşezat în clinostatism în timpul administrării şi trebuie monitorizat
timp de cel puţin 30 de minute de la injectare, interval de timp în care pot să apară cele mai multe din
reacţiile adverse.
Acest medicament trebuie administrat numai de către personalul autorizat şi numai în cazul în care
asistenţa medicală, medicamentele şi echipamentele necesare (de exemplu sonda endotraheală şi
ventilatorul) sunt imediat disponibile pentru tratamentul reacţiilor adverse (de exemplu
hipersensibilitate, convulsii).
• Hipersensibilitate
Similar altor substanţe de contrast cu administrare intravenoasă, Magnetolux poate fi asociat cu reacţii
anafilactice/de hipersensibilitate sau cu reacţii idiosincrazice caracterizate prin manifestări
cardiovasculare, respiratorii şi cutanate. Foarte rar, pot să apară şi reacţii grave incluzând şoc
anafilactic.
Majoritatea acestor reacţii apar în prima jumătate de oră de la administrare. Totuşi, similar altor
substanţe de contrast, în cazuri rare pot să apară reacţii adverse întârziate (după ore sau zile de la
administrare).
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, administrarea substanţei de contrast trebuie întreruptă imediat şi,
dacă este necesar, trebuie iniţiat tratamentul intravenos. Fixarea unui cateter flexibil intern este
recomandată pe întreaga durată a examinării. La pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate anterioare la
substanţe de contrast, cu antecedente de astm bronşic sau cu alte predispoziţii alergice, decizia de a
utiliza gadopentetat de dimeglumină trebuie să fie luată după evaluarea atentă a raportului
5
risc/beneficiu, deoarece experienţa arată că aceşti pacienţi sunt predispuşi la reacţii de
hipersensibilitate.
Se poate administra premedicaţie cu antihistaminice şi/sau glucocorticoizi.
• Pacienţi aflaţi în tratament cu beta-blocante
Trebuie avut în vedere faptul că pacienţii trataţi cu beta-blocante nu răspund întotdeauna la
administrarea de medicamente beta-agoniste utilizate, de obicei, pentru tratamentul reacţiilor de
hipersensibilitate.
• Pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare
Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu insuficienţă cardiacă severă, boală coronariană)
sunt predispuşi cu mai mare probabilitate la reacţii de hipersensibilitate severe cu evoluţie gravă sau
letală.
• Pacienţi cu tulburări ale sistemului nervos central
Pacienţii cu convulsii sau leziuni intracraniene pot prezenta un risc crescut de activitate convulsivantă
în timpul examinării, deşi acest lucru a fost observat rar în asociere cu administrarea gadopentetatului
de dimeglumină.
• Pacienţi cu insuficienţă renală
Înainte de administrarea Magnetolux, toţi pacienţii trebuie investigaţi prin efectuarea de analize
de laborator pentru depistarea unei eventuale disfuncţii renale.
Au existat raportări de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) asociată cu utilizarea Magnetolux şi a unor
substanţe de contrast care conţin gadoliniu la pacienţii cu insuficienţă renală severă acută sau cronică
(RFG < 30 ml/min şi 1,73 m
2) şi/sau afectare renală acută. Magnetolux este contraindicat la aceşti
pacienţi (vezi pct. 4.3). Pacienții care au suferit un transplant hepatic prezintă un risc deosebit,
deoarece incidența insuficienței renale acute este mare în acest grup. Prin urmare, Magnetolux nu
trebuie utilizat la pacienții cu transplant hepatic în perioada perioperatorie și la nou-născuți (vezi pct
4.3).
Riscul de a dezvolta FSN la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 30–59 ml/min şi 1,73 m
2)
nu este cunoscut şi, ca urmare, Magnetolux trebuie administrat doar după evaluarea atentă a
raportului risc/beneficiu la pacienţi cu insuficienţă renală moderată.
Efectuarea hemodializei la scurt timp după administrarea Magnetolux poate fi utilă pentru
îndepărtarea Magnetolux din organism. Nu există dovezi care să susţină necesitatea iniţierii
hemodializei pentru prevenirea sau tratamentul FSN la pacienţii la care nu s-a efectuat încă
hemodializa.
Nou-născuţi şi sugari
Magnetolux este contraindicat La nou-născuţi cu vârsta de până la 4 săptămâni (vezi pct. 4.3).
Datorită imaturităţii funcţiei renale la sugarii cu vârsta de până la 1 an, Magnetolux trebuie
utilizat la această grupă de vârstă numai după o evaluare atentă.
Vârstnici
Deoarece clearance-ul renal al (substanţa activă) poate fi afectat la vârstnici, este deosebit de
important să se investigheze pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste, pentru depistarea disfuncţiei renale.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii referitoare la interacţiunile cu alte medicamente.
6
Administrarea unei substanţe de contrast poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la
pacienţii trataţi cu betablocante (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni cu testele de laborator
Valorile sideremiei determinată cu ajutorul metodelor complexometrice pot fi reduse pe o perioadă de
până la 24 de ore de la administrarea gadopentetatului de dimeglumină din cauza acidului pentetic
liber conţinut în substanţa de contrast.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date privind utilizarea gadopentetatului de dimeglumină la gravide.
Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Magnetolux nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii
necesită utilizarea gadopentetatului de dimeglumină.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă gadopentetatul de dimeglumină este excretat în laptele uman. Datele disponibile
la animale au evidențiat excreția gadopentetatului de dimeglumină în lapte (pentru detalii vezi pct 5.3).
Un risc pentru sugar nu poate fi exclus. Alăptarea trebuie întreruptă timp de cel puțin 24 de ore după
administrarea de Magnetolux.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pacienţii nespitalizaţi trebuie să aibe în vedere faptul că, atunci când conduc vehicule sau folosesc
utilaje pot să apară reacţii adverse întârziate (de exemplu greaţă sau hipotensiune arterială).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse asociate cu utilizarea gadopentetatului de dimeglumină sunt, în general, uşoare şi
tranzitorii. Cu toate acestea, au fost raportate reacţii adverse grave, care au pus viaţa în pericol şi
cazuri de deces.
Cel mai frecvent raportate reacţii adverse au fost greaţă, vărsături, cefalee, ameţeli, durere, senzaţia de
căldură sau rece la locul injectării sau senzaţie de căldură la nivelul întregului corp.
Au fost raportate cazuri de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) cu Magnetolux (vezi pct. 4.4).
Frecvenţa reacţiilor adverse din datele obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului
(raportări spontane şi din studii clinice)
Estimarea frecvenţei se bazează pe datele obţinute în etapa de preautorizare şi după punerea pe piaţă a
medicamentului de la mai mult de 13000 de pacienţi, precum şi din raportările spontane.
Clasificarea MedDRA
pe aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin frecvente
( ≥1/1000 şi <1/100)
Rare
(1/10000 şi <1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări hematologice
şi limfatice creşterea tranzitorie a sideremiei
Tulburări ale sistemului
imunitar reacţii de hipersensibilitate/reacţii
anafilactice: angioedem,
conjunctivită, tuse, prurit, rinită,
7
Clasificarea MedDRA
pe aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin frecvente
( ≥1/1000 şi <1/100)
Rare
(1/10000 şi <1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
strănut, urticarie, bronhospasm,
spasm laringian, edem
laringian/faringian, hipotensiune
arterială, şoc
Tulburări ale sistemului
nervos ameţeli, parestezii,
cefalee agitaţie, confuzie, tulburări ale
vorbirii şi mirosului, convulsii,
tremor, comă, somnolenţă
Tulburări oculare dureri oculare, tulburări vizuale,
lăcrimare
Tulburări acustice şi
vestibulare dureri la nivelul urechii, tulburări
ale auzului
Tulburări cardiace tulburări relevante clinic, tranzitorii,
ale frecvenţei cardiace şi tensiunii
arteriale, tulburări ale ritmului sau
funcţiei cardiace, stop cardiac
Tulburări vasculare reacţii vaso-vagale, tulburări
circulatorii însoţite de vasodilataţie
periferică, ulterior hipotensiune
arterială şi sincopă, tahicardie
reflexă şi cianoză cu evoluţie
posibilă spre pierderea stării de
conştienţă
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale tulburări tranzitorii ale frecvenţei
respiratorii, dificultăţi în respiraţie,
dispnee, stop respirator, edem
pulmonar
Tulburări gastro-
intestinale greaţă, vărsături durere abdominală, diaree,
modificări ale gustului, xerostomie,
hipersalivaţie
Tulburări hepatobiliare creşterea tranzitorie a
concentraţiilor plasmatice a
enzimelor hepatice şi a
bilirubinemiei
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat eritem şi hiperemie asociate cu
vasodilaţie, exantem
Tulburări
musculoscheletice şi ale
ţesutului conjunctiv dorsalgii, artralgie
8
Clasificarea MedDRA
pe aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin frecvente
( ≥1/1000 şi <1/100)
Rare
(1/10000 şi <1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări renale şi ale
căilor urinare incontinenţă urinară, senzaţie de
micţiune imperioasă, la pacienţii cu
insuficienţă renală: creşterea
creatininemiei şi insuficienţă renală
acută
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
senzaţie de căldură
durere toracică, stare de rău general,
frisoane, transpiraţie, astenie,
modificări ale temperaturii corpului,
febră extravazare cu durere locală,
senzaţie de rece, senzaţie moderată
de căldură şi edem, inflamaţie,
necroză tisulară, flebită şi
tromboflebită Au fost raportate
cazuri de fibroză
sistemică
nefrogenă (NSF).
Reacţiile anafilactice, care pot să apară indiferent de doză şi modul de administrare, pot fi simptome
ale unui şoc anafilactic incipient.
Reacţiile adverse întârziate asociate cu substanţele de contrast sunt rare (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu a fost raportate cazuri de supradozaj.
Până în prezent, în utilizarea clinică, nu au fost observate sau raportate semne de intoxicaţie ca urmare
a supradozajului.
Din cauza hiperosmolarităţii Magnetolux, supradozajul accidental poate produce următoarele efecte:
creşterea presiunii arteriale pulmonare, diureză osmotică, hipervolemie, deshidratare şi durere locală la
nivel vascular.
Magnetolux poate fi îndepărtat prin hemodializă. Cu toate acestea, nu există dovezi privind
faptul că hemodializa este adecvată pentru prevenirea fibrozei sistemice nefrogene (FSN). Datorită
cantităţii mici de substanţă activă utilizată şi a absorbţiei gastro-intestinale neglijabile (< 1 %),
intoxicaţia după ingestie accidentală este foarte puţin probabilă.
9
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast paramagnetice, codul ATC: V08CA01.
Magnetolux este o substanţă de contrast paramagnetică pentru imagistica prin rezonanţă magnetică
(IRM). Efectul de îmbunătăţire a contrastului este produs de sarea Di-N-metil glucamină a
gadopentetatului (GdDTPA) - complexul cu gadoliniu al acidului dietilentriamino-pentaacetic.
Timpul de relaxare din mişcarea de spin a nucleilor atomici excitaţi este scurtat prin acţiunea ionului
de gadoliniu care va determina creşterea intensităţii semnalului şi, prin urmare, la o creştere a
contrastului imaginii în IRM protonică atunci când se utilizează o secvenţă de scanare adecvată (de
exemplu tehnica spin-echo T1-ponderată).
Gadopentetatul de dimeglumină prezintă numai o uşoară dependenţă de intensitatea câmpului
magnetic.
Gadopentetatul de dimeglumină nu se leagă semnificativ de proteinele plasmatice şi nu prezintă
activitate inhibitorie enzimatică (de exemplu Na+ şi K+ ATP-aza de la nivel miocardic). Substanţa se
elimină prin filtrare glomerulară la nivel renal. Nu au fost observate evenimente adverse asupra
funcţiei renale.
Gadopentetatul de dimeglumină asigură îmbunătăţirea contrastului şi facilitează localizarea
structurilor anormale sau leziunilor în diverse părţi ale corpului, incluzând SNC. În cazurile în care
bariera hemato-encefalică este lezată, administrarea de gadopentetat de dimeglumină poate determina
o mai bună vizualizare a modificărilor patologice, precum şi a leziunilor cu vascularizaţie anormală
(sau a celor care au produs modificările la nivelul barierei hemato-encefalice) de la nivelul creierului
(leziuni intracraniene), de la nivelul coloanei vertebrale şi ale ţesuturilor asociate, precum şi leziunilor
toracice, de la nivelul pelvisului şi spaţiul retroperitoneal. De asemenea, îmbunătăţeşte delimitarea
tumorilor, determinând astfel gradul de invazivitate al acestora. Gadopentetatul de dimeglumină nu se
acumulează la nivelul creierului indemn sau la nivelul leziunilor care nu prezintă vascularizaţie
anormală (de exemplu chisturi, cicatrici postoperatorii vechi). Îmbunătăţirea semnalul nu este
observată pentru toate tipurile de procese patologice, de exemplu, unele tipuri de tumori maligne cu
grad de diferenţiere scăzut sau plăcile din scleroza multiplă inactive nu se opacifiază adecvat. Ca
urmare, Magnetolux poate fi utilizat pentru diagnosticul diferenţial între ţesuturile normale şi cele
patologice, între diferitele structuri patologice, precum şi pentru diferenţierea între tumori, tumorile
recurente şi ţesutul cicatricial după tratament.
Concentraţii crescute de gadopentetatul de dimeglumină, după o perioadă de incubaţie prelungită in
vitro, determină efect uşoare asupra morfologiei eritrocitelor. Acest proces, care este reversibil, poate
determina la om hemoliză intravasculară uşoară consecutivă administrării intravenoase de
gadopentetat de dimeglumină, fapt ce ar putea explica creşterea uşoară a bilirubinemiei, precum şi a
sideremiei în primele câteva ore de la injectare.
5.2 Proprietăţi farmacodinamice
Comportamentul in vivo al gadopentetatul de dimeglumină este similar cu cel al altor compuşi biologic
şi hidrofilic inerţi (de exemplu manitol sau inulină). La om s-a observat că profilul farmacocinetic nu
depinde de doză.
Distribuţie
După administrarea intravenoasă, substanţa activă este rapid distribuită în spaţiile extracelulare.
La şapte zile după administrarea intravenoasă de gadopentetat de dimeglumină marcat radioactiv, la
şobolani şi câini s-a găsit mai puţin de 1% din doza administrată, din care concentraţiile cele mai mari
au fost la nivel renal sub forma unui complex de gadoliniu nemodificat.
10
Gadopentetatul de dimeglumină nu traversează bariera sânge-testicul. O cantitate mică traversează
bariera placentară, dar este eliminată rapid de către fetus.
La doze de gadopentetat de dimeglumină ≤ 250 micromol/kg (adică 0,5 ml soluţie injectabilă/kg),
concentraţia plasmatică scade după faza de distribuţie iniţială (la câteva minute de la administrare), cu
un timp de înjumătăţire de aproximativ 90 de minute, care este identic cu rata de eliminare renală.
După o doză de gadopentetat de dimeglumină de 100 micromol/kg (adică 0,2 ml soluţie
injectabilăl/kg), la 3 minute după injectare concentraţia plasmatică de gadopentetat de dimeglumină a
fost de 0,6 mmol/l iar la 60 de minute după injectare a fost de 0,24 mmol/l.
Metabolizare
Nu a fost demonstrată schindarea ionilor paramagnetici şi nici metabolizarea acestora.
Eliminare
Gadopentetatul de dimeglumină se elimină nemodificat prin filtrare glomerulară la nivel renal.
Excreţia extrarenală este foarte scăzută.
În primele 6 ore de la injectare o medie de 83% din doza iniţială s-a eliminat în urină, în timp ce în
decurs de 24 de ore aproximativ 91% din doză a fost eliminată. Doza eliminată prin materiile fecale a
fost de mai puţin de 1% (până la cinci zile de la injectare). Clearance-ul renal al gadopentetatului de
dimeglumină, a fost de aproximativ 120 ml/min ajustat la 1,73 m
2 suprafaţă corp şi, prin urmare, este
comparabil cu cel al inulinei sau al 51Cr-EDTA.
Caracteristici speciale la pacienţii cu funcţie renală scăzută
Gadopentetatul de dimeglumină se elimină complet renal chiar şi în prezenţa unei insuficienţe renale
uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei > 20 ml/min). Timpul de înjumătăţire plasmatică a
gadopentetatului de dimeglumină creşte dependent de gradul de insuficienţă renală. Nu a fost
observată creşterea excreţiei extrarenale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special la om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. După
administrarea de doze repetate de gadopentetat de dimeglumină la femelele gestante de iepuri s-a
observat dezvoltarea întârziată a fetuşilor. Studiile experimentale privind tolerabilitatea locală a
gadopentetatului de dimeglumină efectuate după administrarea intravenoasă de doze unice şi repetată
şi după administrarea intramusculară a unei doze unice, au indicat că administrarea paravenoasă
accidentală poate determina apariţia unor reacţii uşoare de intoleranţă la locul administrării.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Meglumină
Acid dietilentriamino- pentaacetic (DTPA)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării au fost demonstrate pentru 24 de ore la 25°C. Din
punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere. Dacă nu este
utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare după deschidere şi până la momentul administrării
reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 de ore la 2 -
8°C.
11
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Vezi pct. 6.3. pentru condiţiile de păstrare după deschidere.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă incoloră tip I pentru ambalaj unidoză sau flacon din sticlă tip II ambalaj multidoză,
prevăzut cu dop din cauciuc bromobutilic, sertizat cu capsă din aluminiu, ambalat în cutie de carton.
Cutie cu 1 flacon a 5, 10, 15, 20 sau 30 ml
Cutie cu 1 flacon a 100 ml
Cutie cu 5 flacoane a 5, 10, 15, 20 sau 30 ml
Cutie cu 5 flacoane a 100 ml
Cutie cu 10 flacoane a 5, 10, 15, 20 sau 30 ml
Cutie cu 10 flacoane a 100 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice produs neutilizat sau material rezidual care rezultă după administrare, precum şi materialele care
vin în contact cu medicamentul la administrarea acestuia cu ajutorul unui injector automat, trebuie
eliminate în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sanochemia Pharmazeutika AG
Boltzmanngasse 9-11
A-1090 Viena
Austria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2771/2010/01 – Cutie cu 1 flacon a 5 ml
2771/2010/02 – Cutie cu 1 flacon a 10 ml
2771/2010/03 – Cutie cu 1 flacon a 15 ml
2771/2010/04 – Cutie cu 1 flacon a 20 ml
2771/2010/05 – Cutie cu 1 flacon a 30 ml
2771/2010/06 – Cutie cu 1 flacon a 100 ml
2771/2010/07 – Cutie cu 5 flacoane a 5 ml
2771/2010/08 – Cutie cu 5 flacoane a 10 ml
2771/2010/09 – Cutie cu 5 flacoane a 15 ml
2771/2010/10 – Cutie cu 5 flacoane a 20 ml
2771/2010/11 – Cutie cu 5 flacoane a 30 ml
2771/2010/12 – Cutie cu 5 flacoane a 100 ml
2771/2010/13 – Cutie cu 10 flacoane a 5 ml
2771/2010/14 – Cutie cu 10 flacoane a 10 ml
2771/2010/15 – Cutie cu 10 flacoane a 15 ml
2771/2010/16 – Cutie cu 10 flacoane a 20 ml
2771/2010/17 – Cutie cu 10 flacoane a 30 ml
2771/2010/18 – Cutie cu 10 flacoane a 100 ml
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – August 2010.
12
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Magnetolux 500 micromol/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluţie injectabilă conţine gadopentetat de dimeglumină 469 mg, echivalent cu 500 micromol,
echivalent cu gadoliniu 78,63 mg.
5 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 2345 mg, echivalent cu 500 micromol/ml,
echivalent cu gadoliniu 393,15 mg.
10 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 4690 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 786,30 mg.
15 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 7035 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 1179,45 mg.
20 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 9380 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 1572,60 mg.
30 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 14070 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 2358,90 mg.
100 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 46900 mg, echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 7863,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede.
pH 7,0 – 7,9
Vâscozitate [mPas]
20°C
4,9
37°C 2,9
Osmolaritate la 37°C
[mOsm/kg H
2O] 1960
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
Magnetolux este o substanţă de contrast pentru imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) craniană şi
medulară.
De asemenea, administrarea intravenoasă de Magnetolux este indicată pentru IRM la nivelul întregului
corp, incluzând capul şi zona gâtului, spaţiul toracic incluzând inima, sânii la femei, abdomenul
(pancreas şi ficat), spaţiul retroperitoneal (rinichi), pelvisul (prostată, vezică urinară şi uter) şi sistemul
musculo-scheletic.
Gadopentetatul de dimeglumină facilitează vizualizarea structurilor anormale sau a leziunilor şi ajută
la diferenţierea ţesutului normal de cel patologic.
De asemenea, gadopentetatul de dimeglumină poate fi utilizat în angiografia prin rezonanţă magnetică
(cu excepţia arterelor coronare) pentru evaluarea stenozelor, ocluziilor şi circulaţiei colaterale formate.
Aplicaţiile specifice la nivelul inimii includ evaluarea perfuziei miocardice în condiţii de stres
farmacologic şi diagnosticul viabilităţii ("îmbunătăţirea întârziată").
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare şi examinare IRM
Doza necesară de Magnetolux trebuie administrată numai prin injecţie intravenoasă. Este posibilă
injectarea în bolus.
Soluţia de Magnetolux trebuie trasă în seringă imediat înainte de utilizare. Dacă se intenţionează
utilizarea acestui medicament cu ajutorul unui injector automat, posibilitatea utilizării trebuie
demonstrată de producătorul dispozitivului medical. Instrucţiunile de utilizare a dispozitivului medical
trebuie să fie urmate întocmai.
IRM cu contrast îmbunătăţit poate fi iniţiată imediat după administrarea substanţei de contrast.
Indiferent de intensitatea câmpului magnetic, densitatea recomandată a fluxului magnetic pentru
gadopentetat de dimeglumină este cuprinsă între 0,14 Tesla şi 1,5 Tesla.
Examinarea prin IRM trebuie să înceapă la scurt timp după administrarea Magnetolux, în funcţie de
secvenţele pulsului utilizat şi de protocolul de examinare. O îmbunătăţire optimă a contrastului se
observă în primele minute de la injectare, timp care variază în funcţie de tipul leziunii/ţesutului.
Îmbunătăţirea contrastului durează, în general, până la 45 de minute după injectarea substanţei de
contrast. Secvenţele scanate T
1-ponderate sunt în special adecvate pentru examinările cu contrast
îmbunătăţit cu gadopentetat de dimeglumină.
Acest medicament este destinat unei singure utilizări.
Trebuie utilizate numai soluţiile fără semne vizibile de deteriorare (cum sunt particulele în soluţie,
fisuri ale flaconului).
Flaconul nu trebuie utilizat dacă integritatea sa este compromisă în orice moment, în timpul pregătirii
acestui medicament pentru injectare.
Recomandări cu privire la alimentaţie
Greaţa şi vărsăturile reprezintă reacţii adverse posibile, cunoscute, la utilizarea substanţelor de contrast
pentru IRM. Ca urmare, pacientul trebuie să evite consumul de alimente cu 2 ore înainte de efectuarea
investigaţiei.
Anxietate
Creşterea tensiunii arteriale, anxietatea sau durerea pot creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse sau pot
agrava reacţiile determinate de substanţa de contrast. Acestor pacienţi li se pot administra sedative.
3
Doze
Adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta peste doi ani)
În general, administrarea unei doze de 0,2 ml/kg este suficientă pentru obţinerea unui contrast adecvat
diagnosticării prin examinarea IRM craniană şi medulară, precum şi prin IRM a altor regiuni ale
corpului.
În anumite cazuri, de exemplu în cazul unei puternice suspiciuni clinice de leziune în pofida unui
rezultat normal a IRM sau în cazul leziunilor cu vascularizaţie scăzută, şi/sau spaţiu extracelular mic,
poate fi necesară o doză suplimentară de 0,2-0,4 ml/kg la adulţi, administrată în decurs de 30 de
minute, urmată de IMR, pentru un contrast adecvat, în special în cazul secvenţelor de scanare relativ
mai puţin T
1-ponderate.
Pentru excluderea metastazelor sau a tumorilor recurente la adulţi, o doză iniţială de 0,6 ml/kg poate
creşte sensibilitatea diagnosticului.
În funcţie de tehnica de examinare utilizată şi de regiunea care trebuie investigată, poate fi necesară
administrarea dozei maxime la adulţi pentru a vizualiza vasele de sânge (de exemplu angiografie).
Doza maximă: 0,6 ml/kg la adulţi sau 0,4 ml/kg la copii şi adolescenţi.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Magnetolux este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml / min şi
1,73 m2) și/sau afectare renală acută şi la pacienţi cu transplant hepatic, în perioada perioperatorie
(vezi pct. 4.3).
Magnetolux trebuie utilizat numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu la pacienţii
cu insuficienţă renală moderată (RFG 30-59 ml/min şi 1,73 m
2), la o doză care să nu depăşească 0,2
mmol/kg corp (vezi pct. 4.4). Nu trebuie să se utilizeze mai mult de o doză pentru o investigaţie
diagnostică. Din cauza lipsei de informaţii cu privire la administrarea de doze repetate, injecţiile cu
Magnetolux nu trebuie repetate, decât dacă intervalul dintre injectări este de cel puţin 7 zile.
Nou-născuţi cu vârsta de până la 4 săptămâni şi sugari cu vârsta de până la 1 an
Magnetolux este contraindicat la nou-născuţi cu vârsta de până la 4 săptămâni (vezi pct. 4.3).
Datorită imaturităţii funcţiei renale la sugarii cu vârsta de până la 1 an, Magnetolux trebuie
utilizat la această grupă de vârstă numai după o evaluare atentă şi la o doză care să nu depăşească 0,2
mmol/kg corp. Nu trebuie să se utilizeze mai mult de o doză pentru o investigaţie diagnostică.
Datorită lipsei de informaţii cu privire la administrarea de doze repetate, injecţiile cu Magnetolux nu
trebuie repetate, decât dacă intervalul dintre injectări este de cel puţin 7 zile.
Doza necesară de Magnetolux trebuie administrată manual, pentru a se evita supradozajul accidental şi
nu trebuie administrată cu ajutorul unui injector automat.
Vezi, de asemenea, pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare (nou-născuţi şi sugari).
Vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste)
Nu se consideră necesară ajustarea dozei. La pacienţii vârstnici se impun precauţii (vezi pct. 4.4.).
4
Recomandări privind doza uzuală/doza maximă
0,2 ml/kg
Doza uzuală la adulţi, adolescenţi şi
copii pentru IRM craniană, spinală şi
la nivelul întregului corp.
Doza maximă la copii
(< 2 ani)
0,4 ml/kg
Cazuri în care diagnosticul este dificil
Doza maximă la
adolescenţi şi copii (>
2 ani)
0,6 ml/kg
Vizualizarea vaselor de sânge
Doza maximă la
adulţi
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Magnetolux este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml / min şi
1,73 m
2) și/sau afectare renală acută, la pacienţi în perioada perioperatorie transplantului hepatic şi la
nou-născuţi cu vârsta de până la 4 săptămâni (vezi pct. 4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie respectate precauţiile obişnuite pentru IRM, de exemplu IRM nu trebuie efectuată la pacienţii
cu pacemaker cardiac, implanturi feromagnetice sau pompă cu insulină.
Magnetolux nu este destinat administrării intratecale şi este de unică folosinţă.
În mod ideal, pacientul trebuie să aşezat în clinostatism în timpul administrării şi trebuie monitorizat
timp de cel puţin 30 de minute de la injectare, interval de timp în care pot să apară cele mai multe din
reacţiile adverse.
Acest medicament trebuie administrat numai de către personalul autorizat şi numai în cazul în care
asistenţa medicală, medicamentele şi echipamentele necesare (de exemplu sonda endotraheală şi
ventilatorul) sunt imediat disponibile pentru tratamentul reacţiilor adverse (de exemplu
hipersensibilitate, convulsii).
• Hipersensibilitate
Similar altor substanţe de contrast cu administrare intravenoasă, Magnetolux poate fi asociat cu reacţii
anafilactice/de hipersensibilitate sau cu reacţii idiosincrazice caracterizate prin manifestări
cardiovasculare, respiratorii şi cutanate. Foarte rar, pot să apară şi reacţii grave incluzând şoc
anafilactic.
Majoritatea acestor reacţii apar în prima jumătate de oră de la administrare. Totuşi, similar altor
substanţe de contrast, în cazuri rare pot să apară reacţii adverse întârziate (după ore sau zile de la
administrare).
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, administrarea substanţei de contrast trebuie întreruptă imediat şi,
dacă este necesar, trebuie iniţiat tratamentul intravenos. Fixarea unui cateter flexibil intern este
recomandată pe întreaga durată a examinării. La pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate anterioare la
substanţe de contrast, cu antecedente de astm bronşic sau cu alte predispoziţii alergice, decizia de a
utiliza gadopentetat de dimeglumină trebuie să fie luată după evaluarea atentă a raportului
5
risc/beneficiu, deoarece experienţa arată că aceşti pacienţi sunt predispuşi la reacţii de
hipersensibilitate.
Se poate administra premedicaţie cu antihistaminice şi/sau glucocorticoizi.
• Pacienţi aflaţi în tratament cu beta-blocante
Trebuie avut în vedere faptul că pacienţii trataţi cu beta-blocante nu răspund întotdeauna la
administrarea de medicamente beta-agoniste utilizate, de obicei, pentru tratamentul reacţiilor de
hipersensibilitate.
• Pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare
Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu insuficienţă cardiacă severă, boală coronariană)
sunt predispuşi cu mai mare probabilitate la reacţii de hipersensibilitate severe cu evoluţie gravă sau
letală.
• Pacienţi cu tulburări ale sistemului nervos central
Pacienţii cu convulsii sau leziuni intracraniene pot prezenta un risc crescut de activitate convulsivantă
în timpul examinării, deşi acest lucru a fost observat rar în asociere cu administrarea gadopentetatului
de dimeglumină.
• Pacienţi cu insuficienţă renală
Înainte de administrarea Magnetolux, toţi pacienţii trebuie investigaţi prin efectuarea de analize
de laborator pentru depistarea unei eventuale disfuncţii renale.
Au existat raportări de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) asociată cu utilizarea Magnetolux şi a unor
substanţe de contrast care conţin gadoliniu la pacienţii cu insuficienţă renală severă acută sau cronică
(RFG < 30 ml/min şi 1,73 m
2) şi/sau afectare renală acută. Magnetolux este contraindicat la aceşti
pacienţi (vezi pct. 4.3). Pacienții care au suferit un transplant hepatic prezintă un risc deosebit,
deoarece incidența insuficienței renale acute este mare în acest grup. Prin urmare, Magnetolux nu
trebuie utilizat la pacienții cu transplant hepatic în perioada perioperatorie și la nou-născuți (vezi pct
4.3).
Riscul de a dezvolta FSN la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 30–59 ml/min şi 1,73 m
2)
nu este cunoscut şi, ca urmare, Magnetolux trebuie administrat doar după evaluarea atentă a
raportului risc/beneficiu la pacienţi cu insuficienţă renală moderată.
Efectuarea hemodializei la scurt timp după administrarea Magnetolux poate fi utilă pentru
îndepărtarea Magnetolux din organism. Nu există dovezi care să susţină necesitatea iniţierii
hemodializei pentru prevenirea sau tratamentul FSN la pacienţii la care nu s-a efectuat încă
hemodializa.
Nou-născuţi şi sugari
Magnetolux este contraindicat La nou-născuţi cu vârsta de până la 4 săptămâni (vezi pct. 4.3).
Datorită imaturităţii funcţiei renale la sugarii cu vârsta de până la 1 an, Magnetolux trebuie
utilizat la această grupă de vârstă numai după o evaluare atentă.
Vârstnici
Deoarece clearance-ul renal al (substanţa activă) poate fi afectat la vârstnici, este deosebit de
important să se investigheze pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste, pentru depistarea disfuncţiei renale.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii referitoare la interacţiunile cu alte medicamente.
6
Administrarea unei substanţe de contrast poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la
pacienţii trataţi cu betablocante (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni cu testele de laborator
Valorile sideremiei determinată cu ajutorul metodelor complexometrice pot fi reduse pe o perioadă de
până la 24 de ore de la administrarea gadopentetatului de dimeglumină din cauza acidului pentetic
liber conţinut în substanţa de contrast.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date privind utilizarea gadopentetatului de dimeglumină la gravide.
Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Magnetolux nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii
necesită utilizarea gadopentetatului de dimeglumină.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă gadopentetatul de dimeglumină este excretat în laptele uman. Datele disponibile
la animale au evidențiat excreția gadopentetatului de dimeglumină în lapte (pentru detalii vezi pct 5.3).
Un risc pentru sugar nu poate fi exclus. Alăptarea trebuie întreruptă timp de cel puțin 24 de ore după
administrarea de Magnetolux.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pacienţii nespitalizaţi trebuie să aibe în vedere faptul că, atunci când conduc vehicule sau folosesc
utilaje pot să apară reacţii adverse întârziate (de exemplu greaţă sau hipotensiune arterială).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse asociate cu utilizarea gadopentetatului de dimeglumină sunt, în general, uşoare şi
tranzitorii. Cu toate acestea, au fost raportate reacţii adverse grave, care au pus viaţa în pericol şi
cazuri de deces.
Cel mai frecvent raportate reacţii adverse au fost greaţă, vărsături, cefalee, ameţeli, durere, senzaţia de
căldură sau rece la locul injectării sau senzaţie de căldură la nivelul întregului corp.
Au fost raportate cazuri de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) cu Magnetolux (vezi pct. 4.4).
Frecvenţa reacţiilor adverse din datele obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului
(raportări spontane şi din studii clinice)
Estimarea frecvenţei se bazează pe datele obţinute în etapa de preautorizare şi după punerea pe piaţă a
medicamentului de la mai mult de 13000 de pacienţi, precum şi din raportările spontane.
Clasificarea MedDRA
pe aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin frecvente
( ≥1/1000 şi <1/100)
Rare
(1/10000 şi <1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări hematologice
şi limfatice creşterea tranzitorie a sideremiei
Tulburări ale sistemului
imunitar reacţii de hipersensibilitate/reacţii
anafilactice: angioedem,
conjunctivită, tuse, prurit, rinită,
7
Clasificarea MedDRA
pe aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin frecvente
( ≥1/1000 şi <1/100)
Rare
(1/10000 şi <1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
strănut, urticarie, bronhospasm,
spasm laringian, edem
laringian/faringian, hipotensiune
arterială, şoc
Tulburări ale sistemului
nervos ameţeli, parestezii,
cefalee agitaţie, confuzie, tulburări ale
vorbirii şi mirosului, convulsii,
tremor, comă, somnolenţă
Tulburări oculare dureri oculare, tulburări vizuale,
lăcrimare
Tulburări acustice şi
vestibulare dureri la nivelul urechii, tulburări
ale auzului
Tulburări cardiace tulburări relevante clinic, tranzitorii,
ale frecvenţei cardiace şi tensiunii
arteriale, tulburări ale ritmului sau
funcţiei cardiace, stop cardiac
Tulburări vasculare reacţii vaso-vagale, tulburări
circulatorii însoţite de vasodilataţie
periferică, ulterior hipotensiune
arterială şi sincopă, tahicardie
reflexă şi cianoză cu evoluţie
posibilă spre pierderea stării de
conştienţă
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale tulburări tranzitorii ale frecvenţei
respiratorii, dificultăţi în respiraţie,
dispnee, stop respirator, edem
pulmonar
Tulburări gastro-
intestinale greaţă, vărsături durere abdominală, diaree,
modificări ale gustului, xerostomie,
hipersalivaţie
Tulburări hepatobiliare creşterea tranzitorie a
concentraţiilor plasmatice a
enzimelor hepatice şi a
bilirubinemiei
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat eritem şi hiperemie asociate cu
vasodilaţie, exantem
Tulburări
musculoscheletice şi ale
ţesutului conjunctiv dorsalgii, artralgie
8
Clasificarea MedDRA
pe aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin frecvente
( ≥1/1000 şi <1/100)
Rare
(1/10000 şi <1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări renale şi ale
căilor urinare incontinenţă urinară, senzaţie de
micţiune imperioasă, la pacienţii cu
insuficienţă renală: creşterea
creatininemiei şi insuficienţă renală
acută
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
senzaţie de căldură
durere toracică, stare de rău general,
frisoane, transpiraţie, astenie,
modificări ale temperaturii corpului,
febră extravazare cu durere locală,
senzaţie de rece, senzaţie moderată
de căldură şi edem, inflamaţie,
necroză tisulară, flebită şi
tromboflebită Au fost raportate
cazuri de fibroză
sistemică
nefrogenă (NSF).
Reacţiile anafilactice, care pot să apară indiferent de doză şi modul de administrare, pot fi simptome
ale unui şoc anafilactic incipient.
Reacţiile adverse întârziate asociate cu substanţele de contrast sunt rare (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu a fost raportate cazuri de supradozaj.
Până în prezent, în utilizarea clinică, nu au fost observate sau raportate semne de intoxicaţie ca urmare
a supradozajului.
Din cauza hiperosmolarităţii Magnetolux, supradozajul accidental poate produce următoarele efecte:
creşterea presiunii arteriale pulmonare, diureză osmotică, hipervolemie, deshidratare şi durere locală la
nivel vascular.
Magnetolux poate fi îndepărtat prin hemodializă. Cu toate acestea, nu există dovezi privind
faptul că hemodializa este adecvată pentru prevenirea fibrozei sistemice nefrogene (FSN). Datorită
cantităţii mici de substanţă activă utilizată şi a absorbţiei gastro-intestinale neglijabile (< 1 %),
intoxicaţia după ingestie accidentală este foarte puţin probabilă.
9
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast paramagnetice, codul ATC: V08CA01.
Magnetolux este o substanţă de contrast paramagnetică pentru imagistica prin rezonanţă magnetică
(IRM). Efectul de îmbunătăţire a contrastului este produs de sarea Di-N-metil glucamină a
gadopentetatului (GdDTPA) - complexul cu gadoliniu al acidului dietilentriamino-pentaacetic.
Timpul de relaxare din mişcarea de spin a nucleilor atomici excitaţi este scurtat prin acţiunea ionului
de gadoliniu care va determina creşterea intensităţii semnalului şi, prin urmare, la o creştere a
contrastului imaginii în IRM protonică atunci când se utilizează o secvenţă de scanare adecvată (de
exemplu tehnica spin-echo T1-ponderată).
Gadopentetatul de dimeglumină prezintă numai o uşoară dependenţă de intensitatea câmpului
magnetic.
Gadopentetatul de dimeglumină nu se leagă semnificativ de proteinele plasmatice şi nu prezintă
activitate inhibitorie enzimatică (de exemplu Na+ şi K+ ATP-aza de la nivel miocardic). Substanţa se
elimină prin filtrare glomerulară la nivel renal. Nu au fost observate evenimente adverse asupra
funcţiei renale.
Gadopentetatul de dimeglumină asigură îmbunătăţirea contrastului şi facilitează localizarea
structurilor anormale sau leziunilor în diverse părţi ale corpului, incluzând SNC. În cazurile în care
bariera hemato-encefalică este lezată, administrarea de gadopentetat de dimeglumină poate determina
o mai bună vizualizare a modificărilor patologice, precum şi a leziunilor cu vascularizaţie anormală
(sau a celor care au produs modificările la nivelul barierei hemato-encefalice) de la nivelul creierului
(leziuni intracraniene), de la nivelul coloanei vertebrale şi ale ţesuturilor asociate, precum şi leziunilor
toracice, de la nivelul pelvisului şi spaţiul retroperitoneal. De asemenea, îmbunătăţeşte delimitarea
tumorilor, determinând astfel gradul de invazivitate al acestora. Gadopentetatul de dimeglumină nu se
acumulează la nivelul creierului indemn sau la nivelul leziunilor care nu prezintă vascularizaţie
anormală (de exemplu chisturi, cicatrici postoperatorii vechi). Îmbunătăţirea semnalul nu este
observată pentru toate tipurile de procese patologice, de exemplu, unele tipuri de tumori maligne cu
grad de diferenţiere scăzut sau plăcile din scleroza multiplă inactive nu se opacifiază adecvat. Ca
urmare, Magnetolux poate fi utilizat pentru diagnosticul diferenţial între ţesuturile normale şi cele
patologice, între diferitele structuri patologice, precum şi pentru diferenţierea între tumori, tumorile
recurente şi ţesutul cicatricial după tratament.
Concentraţii crescute de gadopentetatul de dimeglumină, după o perioadă de incubaţie prelungită in
vitro, determină efect uşoare asupra morfologiei eritrocitelor. Acest proces, care este reversibil, poate
determina la om hemoliză intravasculară uşoară consecutivă administrării intravenoase de
gadopentetat de dimeglumină, fapt ce ar putea explica creşterea uşoară a bilirubinemiei, precum şi a
sideremiei în primele câteva ore de la injectare.
5.2 Proprietăţi farmacodinamice
Comportamentul in vivo al gadopentetatul de dimeglumină este similar cu cel al altor compuşi biologic
şi hidrofilic inerţi (de exemplu manitol sau inulină). La om s-a observat că profilul farmacocinetic nu
depinde de doză.
Distribuţie
După administrarea intravenoasă, substanţa activă este rapid distribuită în spaţiile extracelulare.
La şapte zile după administrarea intravenoasă de gadopentetat de dimeglumină marcat radioactiv, la
şobolani şi câini s-a găsit mai puţin de 1% din doza administrată, din care concentraţiile cele mai mari
au fost la nivel renal sub forma unui complex de gadoliniu nemodificat.
10
Gadopentetatul de dimeglumină nu traversează bariera sânge-testicul. O cantitate mică traversează
bariera placentară, dar este eliminată rapid de către fetus.
La doze de gadopentetat de dimeglumină ≤ 250 micromol/kg (adică 0,5 ml soluţie injectabilă/kg),
concentraţia plasmatică scade după faza de distribuţie iniţială (la câteva minute de la administrare), cu
un timp de înjumătăţire de aproximativ 90 de minute, care este identic cu rata de eliminare renală.
După o doză de gadopentetat de dimeglumină de 100 micromol/kg (adică 0,2 ml soluţie
injectabilăl/kg), la 3 minute după injectare concentraţia plasmatică de gadopentetat de dimeglumină a
fost de 0,6 mmol/l iar la 60 de minute după injectare a fost de 0,24 mmol/l.
Metabolizare
Nu a fost demonstrată schindarea ionilor paramagnetici şi nici metabolizarea acestora.
Eliminare
Gadopentetatul de dimeglumină se elimină nemodificat prin filtrare glomerulară la nivel renal.
Excreţia extrarenală este foarte scăzută.
În primele 6 ore de la injectare o medie de 83% din doza iniţială s-a eliminat în urină, în timp ce în
decurs de 24 de ore aproximativ 91% din doză a fost eliminată. Doza eliminată prin materiile fecale a
fost de mai puţin de 1% (până la cinci zile de la injectare). Clearance-ul renal al gadopentetatului de
dimeglumină, a fost de aproximativ 120 ml/min ajustat la 1,73 m
2 suprafaţă corp şi, prin urmare, este
comparabil cu cel al inulinei sau al 51Cr-EDTA.
Caracteristici speciale la pacienţii cu funcţie renală scăzută
Gadopentetatul de dimeglumină se elimină complet renal chiar şi în prezenţa unei insuficienţe renale
uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei > 20 ml/min). Timpul de înjumătăţire plasmatică a
gadopentetatului de dimeglumină creşte dependent de gradul de insuficienţă renală. Nu a fost
observată creşterea excreţiei extrarenale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special la om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. După
administrarea de doze repetate de gadopentetat de dimeglumină la femelele gestante de iepuri s-a
observat dezvoltarea întârziată a fetuşilor. Studiile experimentale privind tolerabilitatea locală a
gadopentetatului de dimeglumină efectuate după administrarea intravenoasă de doze unice şi repetată
şi după administrarea intramusculară a unei doze unice, au indicat că administrarea paravenoasă
accidentală poate determina apariţia unor reacţii uşoare de intoleranţă la locul administrării.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Meglumină
Acid dietilentriamino- pentaacetic (DTPA)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării au fost demonstrate pentru 24 de ore la 25°C. Din
punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere. Dacă nu este
utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare după deschidere şi până la momentul administrării
reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 de ore la 2 -
8°C.
11
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Vezi pct. 6.3. pentru condiţiile de păstrare după deschidere.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă incoloră tip I pentru ambalaj unidoză sau flacon din sticlă tip II ambalaj multidoză,
prevăzut cu dop din cauciuc bromobutilic, sertizat cu capsă din aluminiu, ambalat în cutie de carton.
Cutie cu 1 flacon a 5, 10, 15, 20 sau 30 ml
Cutie cu 1 flacon a 100 ml
Cutie cu 5 flacoane a 5, 10, 15, 20 sau 30 ml
Cutie cu 5 flacoane a 100 ml
Cutie cu 10 flacoane a 5, 10, 15, 20 sau 30 ml
Cutie cu 10 flacoane a 100 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice produs neutilizat sau material rezidual care rezultă după administrare, precum şi materialele care
vin în contact cu medicamentul la administrarea acestuia cu ajutorul unui injector automat, trebuie
eliminate în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sanochemia Pharmazeutika AG
Boltzmanngasse 9-11
A-1090 Viena
Austria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2771/2010/01 – Cutie cu 1 flacon a 5 ml
2771/2010/02 – Cutie cu 1 flacon a 10 ml
2771/2010/03 – Cutie cu 1 flacon a 15 ml
2771/2010/04 – Cutie cu 1 flacon a 20 ml
2771/2010/05 – Cutie cu 1 flacon a 30 ml
2771/2010/06 – Cutie cu 1 flacon a 100 ml
2771/2010/07 – Cutie cu 5 flacoane a 5 ml
2771/2010/08 – Cutie cu 5 flacoane a 10 ml
2771/2010/09 – Cutie cu 5 flacoane a 15 ml
2771/2010/10 – Cutie cu 5 flacoane a 20 ml
2771/2010/11 – Cutie cu 5 flacoane a 30 ml
2771/2010/12 – Cutie cu 5 flacoane a 100 ml
2771/2010/13 – Cutie cu 10 flacoane a 5 ml
2771/2010/14 – Cutie cu 10 flacoane a 10 ml
2771/2010/15 – Cutie cu 10 flacoane a 15 ml
2771/2010/16 – Cutie cu 10 flacoane a 20 ml
2771/2010/17 – Cutie cu 10 flacoane a 30 ml
2771/2010/18 – Cutie cu 10 flacoane a 100 ml
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – August 2010.
12
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
