ADVIL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Advil 200 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare drajeu conţine ibuprofen 200 mg.
Excipienţi: fiecare drajeu conţine: sucroză 143,08 mg, p-hidroxibenzoat de metil(E 218), p-
hidroxibenzoat de propil(E 216)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeu
Drajeuri de formă rotundă, de culoare roz-maronie, cu textură netedă, cu suprafaţă lucioasă, având
imprimat cu negru “Advil”pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Advil este indicat pentru:
- tratament simptomatic al afecţiunilor dureroase ca de exemplu cefalee, migrenă (tratament şi
profilaxie), dureri dentare, dismenoree (menstruaţie dureroasă), dureri osteoarticulare şi musculare
(inclusiv tendinite, bursite, luxaţii, entorse);
- tratament simptomatic al febrei.
Advil este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru toate indicaţiile terapeutice:
Adulţi, vârstnici şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
Se administrează un drajeu la fiecare 4-6 ore,, după cum este nevoie.
Nu se vor administra mai mult de 6 drajeuri (1200 mg) în 24 de ore.
Copii:
Advil este contraindicat la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.3).
Pentru aceasta vârstă este recomandă utilizarea unor forme farmaceutice adecvate.
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică:
Se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Adecvarea, doza şi durata
tratamentului trebuie stabilite pentru fiecare pacient în parte. Doza trebuie să fie cât mai mică cu
putinţă (vezi şi pct. 4.4).
2 Mod de administrare
Drajeurile se înghit întregi, cu apă, înainte sau după masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţi.
Hipersensibilitate
(rinită, crize de astm bronşic, urticarie, polipi nazali şi edem angioneurotic) la acidul
acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Copii cu vârsta sub 12 ani.
Ibuprofen nu va fi administrat pacienţilor cu următoarele afecţiuni prezente sau în antecedente: ulcer
gastric sau duodenal în evoluţie, tulburări inflamatorii gastro-intestinale, lupus eritematos diseminat
sau alte colagenoze, hemoragii gastro-intestinale, hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii
active, boli hematologice, insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, insuficienţă
coronariană decompensată, insuficienţă cardiacă severă.
Ibuprofenul nu trebuie administrat înainte sau după operaţiile pe inimă şi în ultimul trimestru de
sarcină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Poate precipita apariţia bronhospasmului la pacienţii suferind de astm bronşic sau la cei cu antecedente
de astm bronşic sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate cauza reacţii alergice severe în special la persoanele alergice la acid acetilsalicilic,
inclusiv iritaţii ale pielii, urticarie şi nu va fi utilizat la pacienţii la care alte antiinflamatoare
nesteroidiene au determinat astfel de reacţii. În foarte rare cazuri, în asociere cu tratamentul cu AINS,
au fost raportate reacţii cutanate severe, unele fatale, inclusiv dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-
Johnson şi necroliza toxică epidermică. Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii pare să fie la
începutul tratamentului, apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Administrarea
Advil trebuie întreruptă la primul semn de apariţie a eritemului cutanat tranzitor cutanat, leziunilor
mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu ciroză hepatică sau insuficienţă renală, cardiacă sau hepatică,
deoarece funcţia renală poate fi deteriorată. Dozele vor fi cât mai mici posibil, iar funcţia renală va fi
monitorizată.
Ibuprofenul poate cauza sângerări gastrice. În cazul vărsăturilor cu sânge, sau a scaunelor cu sânge sau
negre administrarea trebuie întreruptă.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea
tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană
şi edem.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg
pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
Deoarece ibuprofenul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina prelungirea timpului
de sângerare, el trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu deficite intrinseci de coagulare şi la pacienţii
aflaţi sub terapie cu anticoagulante.
3 În cazul apariţiei tulburărilor de vedere, administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă şi se recomandă
efectuarea unui control oftalmologic.
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la antiinflamatorii nesteroidiene, în special
hemoragii gastro-intestinale şi perforaţii care pot fi fatale.
Gravidele şi mamele care alăptează nu ar trebui să utilizeze acest medicament (vezi pct. 4.6).
Copii
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă utilizarea unor forme farmaceutice adecvate.
Deoarece conţine zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Deoarece conţine p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E 216) poate
determina reacţii alergice (posibil întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Combinaţii nerecomandate
Studii realizate pe animale au arătat că acidul acetilsalicilic reduce concentraţia plasmatică a
ibuprofen-ului. Ibuprofenul nu va fi utilizat concomitent cu alte antialgice de tipul antiinflamatoarelor
nesteroidiene. Administrarea acidului acetilsalicilic pentru atac de cord sau cerebral necesită precauţie
deoarece ibuprofenul poate diminua efectul acidului acetilsalicilic.
Combinaţii care necesită precauţii
Administrarea concomitentă cu acid acetilsalicilic, antiinflamatoare nesteroidiene sau corticosteroizi
poate determina o creştere a incidenţei reacţiilor adverse.
Administrarea de ibuprofen în asociere cu anticoagulante sau antiagregante plachetare poate avea ca
rezultat creşterea riscului de producere a fenomenelor hemoragice digestive.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea diureticelor (diuretice de ansă şi tiazide), beta-blocantelor
adrenergice şi a antihipertensivelor, precum inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
şi a beta-blocantelor.
Creşterea concentraţiei plasmatice de litiu după administrarea de ibuprofen, poate fi clinic
semnificativă.
Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu doze medii şi mari de metotrexat poate conduce la
toxicitate severă şi fatală a metotrexatului. Pacienţii cu funcţie renală alterată pot prezenta un risc
adiţional de toxicitate la această combinaţie, chiar şi când se utilizează doze reduse de metotrexat (≤
20 mg/săptămână).
Anumite antiacide pot creşte absorbţia gastro-intestinală de ibuprofen. Aceasta are relevanţă clinică în
special în cursul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen.
Deoarece AINS pot creşte efectele anticoagulantelor orale de tipul warfarinei, timpul de protrombină
trebuie urmărit în primele săptămâni de tratament concomitent. Ar putea fi necesară schimbarea dozei
de anticoagulant.
La pacienţii trataţi cu zidovudină, ibuprofenul poate determina prelungirea timpului de sângerare.
Se recomandă precauţie când se administrează ibuprofen concomitent cu corticosteroizi sau inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), deoarece există un risc crescut de hemoragie gastro-
intestinală.
Deoarece ibuprofen creşte activitatea antiagregantă plachetară a ticlopidinei, se recomandă
monitorizarea timpului de sângerare în timpul administrării lor concomitente.
Ibuprofenul poate creşte fracţiunea liberă de fenitoină, activă din punct de vedere farmacologic.
Pacienţii care iau ibuprofen pentru o perioadă lungă de timp trebuie monitorizaţi.
4 Ibuprofenul poate creşte concentraţia plasmatică a digitalei. De aceea concentraţia plasmatică a
digitalei trebuie monitorizată la pacienţii cu probleme ale funcţiilor renale sau ale inimii.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea ciclosporinei şi a trimetoprimului.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.
5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În primele 5 luni de sarcină ibuprofenul trebuie administrat numai dacă este absolut necesar şi numai
sub supraveghere medicală strictă. Declanşarea travaliului poate fi întârziată, iar durata lui poate fi
prelungită. Datorită efectului antiinflamatoarelor nesteroidiene asupra sintezei prostaglandinelor, pot
apărea unele probleme fetale (hipertensiune pulmonară, insuficienţă respiratorie datorată închiderii
ductului arterial Botalli sau creşterii presiunii intrauterine). De aceea, antiinflamatoarele nesteroidiene
sunt contraindicate (vezi pct. 4.3) începând cu luna a 6-a de sarcină.
Alăptarea
Deşi ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii reduse, nu este indicată utilizarea Advil în
timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Advil nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate pentru ibuprofen (listate conform convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi
clasificarea pe organe, aparate şi sisteme) sunt următoarele:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Cel mai frecvent raportate sunt tulburările gastro-intestinale şi manifestările cutanate.
Infecţii şi infestări
Foarte rare: meningită aseptică
, în special la pacienţii cu lupus eritematos diseminat, meningită.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: anemie aplastică, anemie hemolitică, agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie,
anemie. .
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: hipersensibilitate (mâncărime (prurit), urticarie, erupţie cutanată, edeme)
Foarte rare: edem angioneurotic şi şoc anafilactic.
Crize de astm bronşic la persoane alergice la acid acetilsalicilic sau alte AINS.
5
Tulburări psihice
Foarte rare: stări de nervozitate.
Cu frecventă necunoscută: somnolenţă, iritabilitate şi unele cazuri de tulburări psihotice şi reacţii
depresive.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: ameţeală, cefalee.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări vizuale
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus şi vertij.
Tulburări cardiace
Reacţiile adverse foarte rare raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, angina
pectorală şi insuficienţa cardiacă.
Studii clinice şi date epidemiologice au demonstrat că administrarea ibuprofenului, în special în doze
mari (2400 mg zilnic) şi tratamentul pe termen lung poate fi asociat cu o uşoară creştere a riscului
apariţiei trombozelor arteriale (cum ar fi infarctul miocardic sau atac cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiunea arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm, astm bronşic
Foarte rare: dispnee, wheezing.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: dispepsie (arsuri la stomac sau indigestie), disconfort abdominal, greaţă
Rare: vărsături, diaree, distensie abdominală, flatulenţă, constipaţie
Foarte rare: perforaţie gastro-intestinală, hematemeză, hemoragie gastro-intestinală, ulcer gastro-
intestinal, gastrită, epigastralgie, boala Crohn, colită (colită agravată), melenă, ulceraţii ale mucoasei
bucale, stomatită.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: hepatită, icter şi disfuncţii hepatice cu creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice
ale
transaminazelor hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: edem angioneurotic (angioedem)
Foarte rare: necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă, eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, edem facial, erupţii cutanate maculo-papulare, erupţii cutanate tranzitorii, prurit (mâncărimi),
purpură, şi urticarie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: hematurie, afectarea funcţiei renale, insuficienţă renală, necroză papilară renală, sindrom
nefrotic, nefrită interstiţială, proteinurie,.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte rare: edem
Cu frecvenţă necunoscută: lipsa efectului medicamentos.
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: scăderea hematocritului şi hemoglobinei.
6
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj, au fost raportate cefalee, vertij, dureri abdominale, greaţă, vărsături, disfuncţii
hepatice, aciditate metabolică, pierderea cunoştinţei, convulsii, insuficienţă renală, blocaj renal,
dispnee, deprimare respiratorie, somnolenţă şi hipotensiune.
Poate apărea hiperpotasemie.
Tratament
Este necesar tratament de susţinere, administrarea de cărbune activat, lavaj gastric şi corectarea
dezechilibrelor hidro-electrolitice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01.
Ibuprofen este un derivat al acidului fenilpropionic, cu acţiune analgezică, antiinflamatoare şi
antipiretică. Este cel mai probabil ca acţiunea farmacologică a ibuprofenului să depindă de
proprietatea sa de a inhiba sinteza prostaglandinelor. Ibuprofenul creşte timpul de sângerare prin
inhibarea reversibilă a agregării trombocitelor.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu
eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal, realizând concentraţia plasmatică maximă
după 1-2 ore. El se leagă în proporţie de peste 90% de proteinele plasmatice şi are timpul de
înjumătăţire plasmatică de 0,9-2,5 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică scurt nu permite acumularea
produsului. În lichidul sinovial, ibuprofenul îşi menţine concentraţia stabilă 2-8 ore după ingestie;
concentraţia sinovială maximă reprezintă aproximativ o treime din cea plasmatică. După 24 de ore de
la administrarea dozelor de 400 mg ibuprofen la intervale de 6 ore la mamele care alăptează, cantitatea
găsită în lapte a fost sub 1 mg.
Ibuprofenul nu interferă cu acţiunea enzimelor metabolizante. Se metabolizează în proporţie de 90% în
ficat, rezultând 2-hidroxibuprofen şi 2-carboxibuprofen.
Excreţia se realizează predominant prin urină sub formă de metaboliţi şi sub formă nemodificată
(aproximativ 9%).
La vârstnici parametrii farmacocinetici ai ibuprofenului nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice obţinute din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate după doze
repetate, genotoxicitate şi potenţial cancerigen, nu au relevat un risc semnificativ pentru om. Deşi
experienţele realizate pe animale nu au demonstrat efecte teratogene, utilizarea ibuprofenului în timpul
sarcinii va fi evitată, dacă este posibil.
7 Efecte preclinice au fost observate numai după expunerea la doze considerate excesive faţă de dozele
maxime recomandate la om, având o semnificaţie redusă pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul drajeului
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Acid stearic
Croscarmeloză sodică
Laurilsulfat de sodiu
Stratul de drajefiere:
Sucroză
Celuloză microcristalină
Ceară Carnauba
Opaglos Clear GS-2-0310 (shellac, spirt metilat industrial 74 OP, povidonă, monogliceride acetilate
(E 472a))
Opalux Brown AS-R-9030-A (sucroză, dioxid de titan (E 171), apă purificată, oxid roşu de fer (E 172),
povidonă, benzoat de sodiu (E 211), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de propil (E
216)).
Cerneală de inscripţionare
Opacode Black S-1-27794 conţine:
Shellac
Spirt metilat industrial 74 OP
Oxid negru de fer (E172)
Alcool n-butilic
Apă purificată
Propilenglicol
Alcool izopropilic
sau
Opacode Black S-1-17823 conţine:
Shellac
Alcool izopropilic
Oxid negru de fer (E172)
Alcool n-butilic
Propilenglicol
Hidroxid de amoniu 28%
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
8
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC a 10 drajeuri
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri
Cutie cu 5 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri
Cutie cu 10 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PFIZER CORPORATION AUSTRIA GmbH
Consumer Healthcare
Floridsdorfer Hauptstrasse 1, 1210 Viena,
Austria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7261/2006/01-02-03-04-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August, 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Advil 200 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare drajeu conţine ibuprofen 200 mg.
Excipienţi: fiecare drajeu conţine: sucroză 143,08 mg, p-hidroxibenzoat de metil(E 218), p-
hidroxibenzoat de propil(E 216)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeu
Drajeuri de formă rotundă, de culoare roz-maronie, cu textură netedă, cu suprafaţă lucioasă, având
imprimat cu negru “Advil”pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Advil este indicat pentru:
- tratament simptomatic al afecţiunilor dureroase ca de exemplu cefalee, migrenă (tratament şi
profilaxie), dureri dentare, dismenoree (menstruaţie dureroasă), dureri osteoarticulare şi musculare
(inclusiv tendinite, bursite, luxaţii, entorse);
- tratament simptomatic al febrei.
Advil este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru toate indicaţiile terapeutice:
Adulţi, vârstnici şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
Se administrează un drajeu la fiecare 4-6 ore,, după cum este nevoie.
Nu se vor administra mai mult de 6 drajeuri (1200 mg) în 24 de ore.
Copii:
Advil este contraindicat la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.3).
Pentru aceasta vârstă este recomandă utilizarea unor forme farmaceutice adecvate.
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică:
Se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Adecvarea, doza şi durata
tratamentului trebuie stabilite pentru fiecare pacient în parte. Doza trebuie să fie cât mai mică cu
putinţă (vezi şi pct. 4.4).
2 Mod de administrare
Drajeurile se înghit întregi, cu apă, înainte sau după masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţi.
Hipersensibilitate
(rinită, crize de astm bronşic, urticarie, polipi nazali şi edem angioneurotic) la acidul
acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Copii cu vârsta sub 12 ani.
Ibuprofen nu va fi administrat pacienţilor cu următoarele afecţiuni prezente sau în antecedente: ulcer
gastric sau duodenal în evoluţie, tulburări inflamatorii gastro-intestinale, lupus eritematos diseminat
sau alte colagenoze, hemoragii gastro-intestinale, hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii
active, boli hematologice, insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, insuficienţă
coronariană decompensată, insuficienţă cardiacă severă.
Ibuprofenul nu trebuie administrat înainte sau după operaţiile pe inimă şi în ultimul trimestru de
sarcină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Poate precipita apariţia bronhospasmului la pacienţii suferind de astm bronşic sau la cei cu antecedente
de astm bronşic sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate cauza reacţii alergice severe în special la persoanele alergice la acid acetilsalicilic,
inclusiv iritaţii ale pielii, urticarie şi nu va fi utilizat la pacienţii la care alte antiinflamatoare
nesteroidiene au determinat astfel de reacţii. În foarte rare cazuri, în asociere cu tratamentul cu AINS,
au fost raportate reacţii cutanate severe, unele fatale, inclusiv dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-
Johnson şi necroliza toxică epidermică. Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii pare să fie la
începutul tratamentului, apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Administrarea
Advil trebuie întreruptă la primul semn de apariţie a eritemului cutanat tranzitor cutanat, leziunilor
mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu ciroză hepatică sau insuficienţă renală, cardiacă sau hepatică,
deoarece funcţia renală poate fi deteriorată. Dozele vor fi cât mai mici posibil, iar funcţia renală va fi
monitorizată.
Ibuprofenul poate cauza sângerări gastrice. În cazul vărsăturilor cu sânge, sau a scaunelor cu sânge sau
negre administrarea trebuie întreruptă.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea
tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană
şi edem.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg
pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
Deoarece ibuprofenul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina prelungirea timpului
de sângerare, el trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu deficite intrinseci de coagulare şi la pacienţii
aflaţi sub terapie cu anticoagulante.
3 În cazul apariţiei tulburărilor de vedere, administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă şi se recomandă
efectuarea unui control oftalmologic.
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la antiinflamatorii nesteroidiene, în special
hemoragii gastro-intestinale şi perforaţii care pot fi fatale.
Gravidele şi mamele care alăptează nu ar trebui să utilizeze acest medicament (vezi pct. 4.6).
Copii
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă utilizarea unor forme farmaceutice adecvate.
Deoarece conţine zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Deoarece conţine p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E 216) poate
determina reacţii alergice (posibil întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Combinaţii nerecomandate
Studii realizate pe animale au arătat că acidul acetilsalicilic reduce concentraţia plasmatică a
ibuprofen-ului. Ibuprofenul nu va fi utilizat concomitent cu alte antialgice de tipul antiinflamatoarelor
nesteroidiene. Administrarea acidului acetilsalicilic pentru atac de cord sau cerebral necesită precauţie
deoarece ibuprofenul poate diminua efectul acidului acetilsalicilic.
Combinaţii care necesită precauţii
Administrarea concomitentă cu acid acetilsalicilic, antiinflamatoare nesteroidiene sau corticosteroizi
poate determina o creştere a incidenţei reacţiilor adverse.
Administrarea de ibuprofen în asociere cu anticoagulante sau antiagregante plachetare poate avea ca
rezultat creşterea riscului de producere a fenomenelor hemoragice digestive.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea diureticelor (diuretice de ansă şi tiazide), beta-blocantelor
adrenergice şi a antihipertensivelor, precum inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
şi a beta-blocantelor.
Creşterea concentraţiei plasmatice de litiu după administrarea de ibuprofen, poate fi clinic
semnificativă.
Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu doze medii şi mari de metotrexat poate conduce la
toxicitate severă şi fatală a metotrexatului. Pacienţii cu funcţie renală alterată pot prezenta un risc
adiţional de toxicitate la această combinaţie, chiar şi când se utilizează doze reduse de metotrexat (≤
20 mg/săptămână).
Anumite antiacide pot creşte absorbţia gastro-intestinală de ibuprofen. Aceasta are relevanţă clinică în
special în cursul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen.
Deoarece AINS pot creşte efectele anticoagulantelor orale de tipul warfarinei, timpul de protrombină
trebuie urmărit în primele săptămâni de tratament concomitent. Ar putea fi necesară schimbarea dozei
de anticoagulant.
La pacienţii trataţi cu zidovudină, ibuprofenul poate determina prelungirea timpului de sângerare.
Se recomandă precauţie când se administrează ibuprofen concomitent cu corticosteroizi sau inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), deoarece există un risc crescut de hemoragie gastro-
intestinală.
Deoarece ibuprofen creşte activitatea antiagregantă plachetară a ticlopidinei, se recomandă
monitorizarea timpului de sângerare în timpul administrării lor concomitente.
Ibuprofenul poate creşte fracţiunea liberă de fenitoină, activă din punct de vedere farmacologic.
Pacienţii care iau ibuprofen pentru o perioadă lungă de timp trebuie monitorizaţi.
4 Ibuprofenul poate creşte concentraţia plasmatică a digitalei. De aceea concentraţia plasmatică a
digitalei trebuie monitorizată la pacienţii cu probleme ale funcţiilor renale sau ale inimii.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea ciclosporinei şi a trimetoprimului.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.
5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În primele 5 luni de sarcină ibuprofenul trebuie administrat numai dacă este absolut necesar şi numai
sub supraveghere medicală strictă. Declanşarea travaliului poate fi întârziată, iar durata lui poate fi
prelungită. Datorită efectului antiinflamatoarelor nesteroidiene asupra sintezei prostaglandinelor, pot
apărea unele probleme fetale (hipertensiune pulmonară, insuficienţă respiratorie datorată închiderii
ductului arterial Botalli sau creşterii presiunii intrauterine). De aceea, antiinflamatoarele nesteroidiene
sunt contraindicate (vezi pct. 4.3) începând cu luna a 6-a de sarcină.
Alăptarea
Deşi ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii reduse, nu este indicată utilizarea Advil în
timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Advil nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate pentru ibuprofen (listate conform convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi
clasificarea pe organe, aparate şi sisteme) sunt următoarele:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Cel mai frecvent raportate sunt tulburările gastro-intestinale şi manifestările cutanate.
Infecţii şi infestări
Foarte rare: meningită aseptică
, în special la pacienţii cu lupus eritematos diseminat, meningită.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: anemie aplastică, anemie hemolitică, agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie,
anemie. .
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: hipersensibilitate (mâncărime (prurit), urticarie, erupţie cutanată, edeme)
Foarte rare: edem angioneurotic şi şoc anafilactic.
Crize de astm bronşic la persoane alergice la acid acetilsalicilic sau alte AINS.
5
Tulburări psihice
Foarte rare: stări de nervozitate.
Cu frecventă necunoscută: somnolenţă, iritabilitate şi unele cazuri de tulburări psihotice şi reacţii
depresive.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: ameţeală, cefalee.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări vizuale
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus şi vertij.
Tulburări cardiace
Reacţiile adverse foarte rare raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, angina
pectorală şi insuficienţa cardiacă.
Studii clinice şi date epidemiologice au demonstrat că administrarea ibuprofenului, în special în doze
mari (2400 mg zilnic) şi tratamentul pe termen lung poate fi asociat cu o uşoară creştere a riscului
apariţiei trombozelor arteriale (cum ar fi infarctul miocardic sau atac cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiunea arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm, astm bronşic
Foarte rare: dispnee, wheezing.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: dispepsie (arsuri la stomac sau indigestie), disconfort abdominal, greaţă
Rare: vărsături, diaree, distensie abdominală, flatulenţă, constipaţie
Foarte rare: perforaţie gastro-intestinală, hematemeză, hemoragie gastro-intestinală, ulcer gastro-
intestinal, gastrită, epigastralgie, boala Crohn, colită (colită agravată), melenă, ulceraţii ale mucoasei
bucale, stomatită.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: hepatită, icter şi disfuncţii hepatice cu creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice
ale
transaminazelor hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: edem angioneurotic (angioedem)
Foarte rare: necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă, eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, edem facial, erupţii cutanate maculo-papulare, erupţii cutanate tranzitorii, prurit (mâncărimi),
purpură, şi urticarie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: hematurie, afectarea funcţiei renale, insuficienţă renală, necroză papilară renală, sindrom
nefrotic, nefrită interstiţială, proteinurie,.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte rare: edem
Cu frecvenţă necunoscută: lipsa efectului medicamentos.
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: scăderea hematocritului şi hemoglobinei.
6
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj, au fost raportate cefalee, vertij, dureri abdominale, greaţă, vărsături, disfuncţii
hepatice, aciditate metabolică, pierderea cunoştinţei, convulsii, insuficienţă renală, blocaj renal,
dispnee, deprimare respiratorie, somnolenţă şi hipotensiune.
Poate apărea hiperpotasemie.
Tratament
Este necesar tratament de susţinere, administrarea de cărbune activat, lavaj gastric şi corectarea
dezechilibrelor hidro-electrolitice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01.
Ibuprofen este un derivat al acidului fenilpropionic, cu acţiune analgezică, antiinflamatoare şi
antipiretică. Este cel mai probabil ca acţiunea farmacologică a ibuprofenului să depindă de
proprietatea sa de a inhiba sinteza prostaglandinelor. Ibuprofenul creşte timpul de sângerare prin
inhibarea reversibilă a agregării trombocitelor.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu
eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal, realizând concentraţia plasmatică maximă
după 1-2 ore. El se leagă în proporţie de peste 90% de proteinele plasmatice şi are timpul de
înjumătăţire plasmatică de 0,9-2,5 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică scurt nu permite acumularea
produsului. În lichidul sinovial, ibuprofenul îşi menţine concentraţia stabilă 2-8 ore după ingestie;
concentraţia sinovială maximă reprezintă aproximativ o treime din cea plasmatică. După 24 de ore de
la administrarea dozelor de 400 mg ibuprofen la intervale de 6 ore la mamele care alăptează, cantitatea
găsită în lapte a fost sub 1 mg.
Ibuprofenul nu interferă cu acţiunea enzimelor metabolizante. Se metabolizează în proporţie de 90% în
ficat, rezultând 2-hidroxibuprofen şi 2-carboxibuprofen.
Excreţia se realizează predominant prin urină sub formă de metaboliţi şi sub formă nemodificată
(aproximativ 9%).
La vârstnici parametrii farmacocinetici ai ibuprofenului nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice obţinute din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate după doze
repetate, genotoxicitate şi potenţial cancerigen, nu au relevat un risc semnificativ pentru om. Deşi
experienţele realizate pe animale nu au demonstrat efecte teratogene, utilizarea ibuprofenului în timpul
sarcinii va fi evitată, dacă este posibil.
7 Efecte preclinice au fost observate numai după expunerea la doze considerate excesive faţă de dozele
maxime recomandate la om, având o semnificaţie redusă pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul drajeului
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Acid stearic
Croscarmeloză sodică
Laurilsulfat de sodiu
Stratul de drajefiere:
Sucroză
Celuloză microcristalină
Ceară Carnauba
Opaglos Clear GS-2-0310 (shellac, spirt metilat industrial 74 OP, povidonă, monogliceride acetilate
(E 472a))
Opalux Brown AS-R-9030-A (sucroză, dioxid de titan (E 171), apă purificată, oxid roşu de fer (E 172),
povidonă, benzoat de sodiu (E 211), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de propil (E
216)).
Cerneală de inscripţionare
Opacode Black S-1-27794 conţine:
Shellac
Spirt metilat industrial 74 OP
Oxid negru de fer (E172)
Alcool n-butilic
Apă purificată
Propilenglicol
Alcool izopropilic
sau
Opacode Black S-1-17823 conţine:
Shellac
Alcool izopropilic
Oxid negru de fer (E172)
Alcool n-butilic
Propilenglicol
Hidroxid de amoniu 28%
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
8
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC a 10 drajeuri
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri
Cutie cu 5 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri
Cutie cu 10 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PFIZER CORPORATION AUSTRIA GmbH
Consumer Healthcare
Floridsdorfer Hauptstrasse 1, 1210 Viena,
Austria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7261/2006/01-02-03-04-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August, 2015
