KETOROL 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketorol 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine ketorolac trometamină 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate circulare, biconvexe, de culoare verde oliv, gravate cu <> pe o fată şi plane pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul pe termen scurt al durerilor acute, mai ales post -operatorii, de intensitate moderată până la
severă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Ketorol se administrează oral .
Dozele trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea durerii şi răspunsul pacie ntului.
Doze:
Adulţi şi adolescenţi cu vârste peste 16 ani
Doza uzuală recomandată este de 10 mg ketorolac trometa mină la fiecare 4 sau 6 ore, în funcţie de necesităţi.
Nu se recomandă depăşirea unei doze de 40 mg pe zi.
În cazul în care tratamentul con stituie o continuare a tratamentului injectabil:
- pacienţi între 16- 64 ani, cu greutate corporală de minim 50 kg şi cu funcţie renală normală - iniţial se
administrează 20 mg ketorolac trometamină , urmată de administrarea a câte 10 mg ketorolac trometamin ă de
maxim 4 ori pe zi, la intervale de 4 până la 6 ore;
- pacienţi cu greutate corporală mai mică de 50 kg, vârstnici sau pacienţi cu insuficienţă renală -10 mg de
maxim 4 ori pe zi la interval de 4 până la 6 ore.
2
Durata totală a tratamentului (administrare parentală urmată de administrare orală) nu trebuie să depăşească 5
zile.
La pacienţii la care s- a administrat ketorolac trometamină pe cale parenterală şi s- a trecut la administrare
orală, doza combinată zilnică de ketorolac nu trebuie să depăşească 90 mg la adulţi (60 mg la vârstnici,
pacienţi cu insuficienţă renală sau cu greutate mai mică de 50 kg) doza orală nedepăşind 40 mg pe zi.
Instituirea tratamentului oral trebuie efectuată cât mai repede posibil.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită. De aceea, Ketorol e
contraindicat copiilor sub 16 ani.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Ketorolac trometamin ă este contraindicat la pacien ţii cu h ipersensibilitate la ketorolac sau la alte
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi la pacienţii la care aspirina şi alţi inhibitori ai sintezei de
prostaglandine induc reacţii alergice (la astfel de pacienţi s- au observat reacţii severe de tip anafilactic)
precum şi la pacien ţii cu sensibilitate la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ketorol ac trometamină este contraindicat în travali u şi la naştere.
Ca şi alte AINS, ketorolac trometamină este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă cardiaca severă.
Ketorol ac trometamină este contraindicat la pacienţii cu afectare renală moderată sau severă(creatinina serică
> 442 mol/litru) sau la pacienţii cu risc de insuficienţă renală datorată depleţiei de volum sau deshidratării.
Ketorol ac trometamină este contraindicat la pacienţii cu ulcer peptic activ, antecedente de sângerări gastro -
intestinale, ulceraţie sau perforaţie, la pacienţii cu sângerări gastro -intestinale sau perforaţii active relaţionate
cu terapia anterioară cu AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer peptic sau hemoragie gastro -intestinală şi
la pacienţii cu hemoragie gastro -intestinală activă (două sau mai multe episoade de ulceraţii sau sângerări).
Ketorol ac trometamină inhibă funcţia plachetară şi este ca urmarecontraindicat la pacienţii cu hemoragie
cerebrovasculară suspectată sau confirmată, la pacienţii cu operaţii cu risc crescut de hemoragie sau
hemostază incompletă şi la cei cu risc crescut de sângerare.
Ketorol ac trometamină este contraindicat la pacienţii care utilizează în mod curent acid acetilsalicilic sau alte
AINS.
Combinaţia dintre ketorolac trometamină şi oxpentifilină (pentoxifilină) , săruri de litiu , pr obenecid este
contraindicată.
Ketorolac trometamină este contraindicat la pacienţii aflaţi sub tratament cu anticoagulante orale , la cei
cu antecedente de astm bronşic, antecedente de ulcer gastro -duodenal sau tulburări de coagulare, pacienţii
cu deshidr atare, hipovolemie de etiologie variată.
Este contraindicat ă administrarea concomitentă de doze mici de heparină (2500 - 5000 UI la 12 ore) .
Ketorolac trometamină nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani.
Ketorolac este contrain dicat în timpul sarcinii, travaliului, nașterii sau alăptării (vezi pct. 4.6).
Ketorolac trometamină este contraindicat ca analgezic preoperator profilactic, datorită inhibării agregării
plachetare şi este contraindicat intraoperator datorită riscului crescut de sângerare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
Ketorolac trometamină : Probele epidemiologice sugerează că ketorolacul poate fi asociat cu un risc ridicat
de toxicitate gastrointestinală severă, relaţionat cu alte AINS, în spe cial când este utilizat fără a respecta
indicaţiile specialiştilor şi/sau pentru perioade lungi de timp (vezi , de asemenea, pct. 4.1, 4.2 şi 4.3).
Utilizarea ketorolac trometamină concomitent cu AINS inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază -2
trebu ie evitată.
Reacţiile adverse pot fi minimalizate utilizând cea mai mică doză eficientă pentru durata cea mai scurtă
necesară controlării simptomelor.
Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă ridicată de reacţii adverse la AINS, în special sângerări
gast rointestinale sau perforaţii care pot fi letale(vezi pct. 4.2). Pacientii tarați par să tolereze mai puțin bine
ulcerația sau sângerarea decât ceilalți. Cele mai multe evenimente gastro -intestinale letale asociate cu
medicamente anti -inflamatorii non- steroidiene au avut loc la pacienții vârstnici și/sau tarați.
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia sau perforaţia, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate AINS şi
poate surveni în orice mome nt al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau pe fondul unor
antecedente personale de evenimente gastrointestinale.
Datele epidemiologice sugerează că ketorolacul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate
gastrointestinală severă, în raport cu alte AINS, în special când este utilizat fără a respecta indicaţiile
specialiştilor şi/sau pentru perioade lungi de timp (vezi de asemenea pct. 4.1, 4.2 şi 4.3).
Riscul de sângerări gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii este mai mare odat ă cu mărirea dozelor de AINS
la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă acesta este complicat cu hemoragie sau perforaţie(vezi
pct. 4.3) şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai scăzută doză
disponibil ă. Terapia combinată cu agenţi protectori(de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de
protoni) trebuie luată în considerare pentru aceşti pacienţi şi de asemenea pentru pacienţii care necesită
concomitent aspirină în doză scăzută sau alte medicament e care probabil măresc riscul gastro-intestinal (vezi
pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie să anunţe orice
simptom abdominal neobişnuit (în special sângerare gastro -intestinală), în special în etapele iniţiale ale
tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii care primesc medicaţie concomitentă care poate mări riscul de ulceraţii
sau sângerări, cum ar fi corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic
(vezi pct. 4.5).
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boli gastrointestinale(colită ulceroasă,
boala Crohn), deoarece acestea pot fi agravate(vezi pct. 4.8). Atunci când se produce sângerare gastro -
intestinală sau ulceraţii la pacienţii trataţi cu Ketorol, tratamentul trebuie întrerupt.
Ca în cazul altor AINS, incidenţa şi severitatea complicaţiilor gastrointestinale poate creşte cu creşterea
dozei şi duratei tratamentului cu Ketorolac trometamină . Riscul de hemoragie gastrointestinală semnificativă
clinic este dependent de doză. Aceasta afirmaţie este valabilă în special la pacienţii vârstnici care pri mesc o
doză medie zilnică de ketorolac trometamină mai mare de 60 mg/zi. Antecedentele de ulcer peptic cresc
probabilitatea de apariţie a unor complicaţii gastrointestinale serioase în cursul tratamentului cu ketorolac
trometamină.
Efecte hematologice:
4
Utilizare a ketorolac trometamină la pacienţii cu tulburări ale coagulării trebuie făcută cu multă prudenţă şi
aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi foarte atent. Deşi studiile nu indică interacţiuni semnificative între
ketorolac trometamină şi warfarină sau heparină, utilizarea concomitentă a terapiei care afectează hemostaza,
inclusiv a terapiei anticoagulante(de exemplu warfarina) în doze terapeutice, a heparinei în doze profilactice
(2500- 5000 UI la 12 ore) şi a dextranului, se poate asocia cu un risc c rescut de sângerare. Administrarea
ketorolac trometamină la aceşti pacienţi trebuie făcută extrem de prudent, iar aceşti pacienţi trebuie
monitorizaţi atent.
Reacţii cutanate :
Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate serioase, unele chiar letale, cu m ar fi dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS(vezi pct 4.8). Se pare
că pacienţii sunt expuşi un ui risc mai mare al acestor reacţii la începutul tratamentului. Tratamentul cu
ketorolac trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoasei sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
Retenţia sodică/hidrică în bolile cardiovasculare şi edemul periferic :
Se recomandă precauţie la pacienţii cu antecedente de hipertensiu ne şi/sau insuficienţă cardiacă deoarece au
fost raportate retenţie hidrică şi edemul în asociere cu terapia AINS.
Au fost observate retenţie hidrică, hipertensiune şi edem periferic la unii pacienţi care utilizau AINS, inclusiv
ketorolac şi ca urmare acesta trebuie prescris cu prudenţă la pacienţii cu decompensare cardiacă,
hipertensiune sau boli similare.
Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare:
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat ca tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi a anumitor AINS(în special în
doze mari şi tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale(de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că nu a fost
demonstrat că ketorola c creşte posibilitatea evenimentelor trombotice cum ar fi infarctul miocardic, datele
existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketorolac.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, b oală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ketorolac numai după o
evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu; hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Efecte renale:
Ca şi alte AINS, fiind un inhibitor potent al sintezei de prostaglandine, ketorolac trebuie utilizat cu prudenţă
la pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau cu o afecţiune renală în antecedente. Prudenţa se impune,
deoarece s- a observat toxicitate renală la utilizarea ketorolac sau a altor AINS la pacienţi în condiţii de
reducere a volumului sa nguin şi/sau fluxului sanguin renal, unde prostaglandinele renale au un rol de
susţinere a perfuziei renale. La aceşti pacienţi administrarea de ketorolac sau alte AINS poate determina o
reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor renale şi po ate să precipite decompensarea sau
insuficienţa renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu funcţie renală
alterată, hipovolemie, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi vârstnicii.
În treruperea tratamentului cu ketorolac sau alte AINS este urmată de obicei de revenirea la starea anterioară
tratamentului
Reacţii anafilactice (anafilactoide):
5
Reacţii anafilactice(anafilactoide)(incluzând dar nefiind limitate la anafilaxie, bronhospasm, reacţii
vasomotorii, erupţii cutanate, hipotensiune, edem laringian şi angioedem) pot apărea la pacienţii cu sau fără
antecedente de hipersensibilitate la aspirină, alte AINS sau ketorolac. Ele pot apărea şi la persoane cu
antecedente de angioedem, reactivitate bronhospastică(exemplu astm) şi polipi nazali. Reacţiile
anafilactoide, ca şi anafilaxia, pot fi fatale. Ca urmare, ketorolac trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii
cu antecedente astmatice şi la cei cu sindroame complete sau parţiale de pol ipoză nazală, angioedem sau
bronhospasm.
Precauţii asupra fertilităţii :
Utilizarea ketorolac i.v., ca orice medicament care inhibă sinteza ciclooxogenazei/prostaglandinei, poate
afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care intenţionează sa rămână însărcinate. Trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac la femeile cu dificultăţi de a rămâne însărcinate sau care
se află sub investigaţii ale infertilităţii.
Retenţia hidrică şi edemul:
La utilizarea ketorolac s- au raportat retenţie hidrică, hipertensiune şi edem şi ca urmare acesta trebuie
prescris cu prudenţă la pacienţi cu decompensare cardiacă, hipertensiune sau condiţii similare.
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de probenecid deoarece au fost raport ate modificări ale
farmacocineticii ketorolacului în această combinaţie.
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de metotrexat deoarece a fost raportat că unele
medicamente care inhibă sinteza prostaglandinei reduc clearance- ul metotrexatului şi pot creşte astfel
toxicitatea acestuia.
Utilizarea la copii:
Comprimatele Ketorol nu sunt recomandate la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
Abuz şi dependenţă:
Ketorolacul este lipsit de potenţial de dependenţă. Nu au fost observate simptome de sevraj după întreruperea
bruscă a tratamentului cu ketorolac .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este contraindicată asocierea ketorolac trometamină cu alte AINS, oxpentifilină (pentoxifilină), probenecid
şi săruri de litiu(vezi pct. 4.3.).
De asemenea, este contraindicată asocierea ketorolac trometamină cu antiagregante plachetare,
anticoagulante orale şi heparină(vezi pct. 4.3.).
Corticosteroizi: risc mărit de ulceraţii gastrointestinale sau sângerări(vezi pct. 4.4 ).
Anticoagulante: AINS pot mări efectele anticoagulantelor, cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4). Ketorolacul
inhibă agregarea plachetară, reduce concentraţiile tromboxanului şi prelungeşte timpul de sângerare. Spre
deosebire de efectele prelungite de către aspirină, funcţia plachetară revine la normal între 24 -48 ore după
oprirea tratamentului cu ke torolac.
Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei(ISRC): risc mărit de
sângerări gastrointestinale(vezi pct. 4.4).
La pacienţii care utilizează în mod curent acid acetilsalicilic sau alte AINS riscul reacţiil or adverse serioase
provocate de AINS poate fi mărit.
Atunci când ketorolacul este administrat concomitent cu oxpentifilină(pentoxifilină) tendinţa de sângerare
este mai mare.
6
Au fost raportate clearance- ul scăzut al plasmei şi volumul distribuţiei ketor olacului, concentraţiile
plasmatice mărite şi timpul de înjumătăţire plasmatică mărit al ketorolacului atunci când ketorolacul a fost
administrat concomitent cu probenecid.
S -a observat că unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinei reduc c learance-ul metotrexatului,
şi este posibil ca astfel să se mărească toxicitatea acestuia.
Inhibarea clearance- ului litiului renal care duce la mărirea concentraţiei plasmatice a litiului a fost raportată
cu unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinei. Au fost raportate cazuri de mărire a
concentraţiilor plasmatice ale litiului.
Ketorolacul trometamină nu alterează legarea de proteine a digoxinei. Studiile in vitro arată că, la
concentraţii terapeutice ale salicilatului(300 g/ml), legarea k etorolacului s-a redus de la aproximativ 99,2% la
97,5% reprezentând o creştere potenţială de cca 2 ori a concentraţiilor plasmatice ale ketorolacului nelegat.
Concentraţiile terapeutice de digoxină, warfarina, ibuprofen, naproxen, piroxicam, paracetamol, fenitoină şi
tolbutamidă nu afectează legarea de proteine a ketorolacului trometamină.
Deşi studiile nu indică o interacţiune semnificativă între ketorolac şi warfarină sau heparină, utilizarea
concomitentă a ketorolacului şi a terapiei care afectează co agularea, incluzând dozele terapeutice de
medicamente anticoagulante(warfarină), dozele mici profilactice de heparină(2500 -5000 UI la 12 ore) şi
dextranii, poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare.
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al prod uselor medicale antihipertensive. Riscul de insuficienţă renală
acută, care este de obicei reverisibilă, poate fi mărit la unii pacienţi cu funcţie renală compromisă(de
exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici) atunci când inhibitori ECA şi/sau antagon işti ai receptorilor
angiotensinei II sunt combinaţi cu AINS. De aceea combinaţia trebuie folosită cu precauţie, în special la
vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale
după iniţierea ter apiei concomitente şi periodic după aceea.
Este necesară precauţie la administrarea concomitentă cu chinolone datorită risc ului de apariţie a convulsiilor
S -a arătat că ketorolacul reduce necesitatea de analgezice opioide concomitente atunci când este p rescris
pentru uşurarea durerii postoperatorii.
Administrare a orală a comprimatelor Ketorol după o masă bogată în grăsimi determină scăderea
concentraţiei plasmatice maxime şi prelungirea timpului de atingere a concentraţiei plasmatice maxime a
ketorolacu lui cu aproximativ o oră. Antiacidele nu afectează gradul absorbţiei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea ketorolac, ca orice medicament care inhibă sinteza ciclooxogenazei/prostaglandinei, poate afecta
fertilitatea şi nu este recomandat f emeilor care intenţionează să rămână însărcinate. Trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac la femeile cu dificultăţi de a rămâne însărcinate sau care
se află sub investigaţii pentru infertilitate.
La om, nu s -au efectuat studi i clinice care să evidenţieze efecte teratogene.
Ca şi la alte antiinflamatoare nesteroidiene, în cursul trimestrului al trei -la de sarcină, ketorolac trometamină
favorizează închiderea prematură a canalului arterial. Administrată în perioada perinatală poate provoca
sângerări abundente.
Ketorolac este contraindicat în timpul sarcinii, travaliului, nașterii sau alăptării (vezi pct. 4.3).
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fătului.
Datele din stu diile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformații cardiace și
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut
de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se presupune că
riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandine a rezultat în creșterea pierderii post - pre - implantare și mortalității em brio-fetale. În plus,
7
creșterea incidenței diverselor malformații, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale cărora li s- a
administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. În timpul primului
și celui de-al doilea trimestru de sarcină, ketorolac nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar.
Dacă ketorolac este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însărcinată sau în primul și al doilea
trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
În timpul sarcinii, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
F etusul la:- Toxicitate cardiopulmonară(cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune
pulmonară);
- Disfu ncție renală, care poate progresa la insuficiență renală cu oligo- hidroamnioză;
M ama și nou- născutul, la sfârșitul sarcinii, la:
- Eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze
foarte mici.
- Inhi barea contracțiilor uterine care rezultă în întârzierea sau prelungirea travaliului.
Prin urmare, ketorolac este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină. Ketorolac trebuie administrat
numai dacă este necesar, în timpul primelor două trimestre de s arcină.
Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină.
Ketorolacul traversează placenta în proporţie de până la 10%.
Travaliu şi naştere:
Ketorolac este contraindicat în travaliu şi la naştere deoarece prin efectul său inhibitor al sintezei de
prost aglandine poate avea efecte adverse asupra circulaţiei fetale şi poate inhiba contracţiile uterine, crescând
astfel riscul de hemoragie uterină.
Mamele care alăptează:
Ketorolac trebuie utilizat de mamele care alăptează numai dacă beneficiul potenţial jus tifică riscul potenţial
pentru făt.
Ketorolacul a fost detectat în laptele uman, în concentraţii reduse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Unii pacienţi pot prezenta ameţeală, vertij , insomnie sau depresie la u tilizarea Ketorol. Dacă pacienţii au
aceste efecte adverse sau altele similare, ei trebuie să manifeste prudenţă în desfăşurarea activităţilor care
necesită alerta corticală.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
După punerea pe piaţă
Următoarele reacţii adverse pot apărea la pacienţii care utilizează ketorolac trometamină; frecvenţele
evenimentelor adverse nu sunt cunoscute, deoarece acestea sunt raportate în mod voluntar de către un
procent necunoscut al popul aţiei.
Tulburări gastro -intestinale : Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro -intestinală.
Pot apărea ulcere peptice, ulcer, perforaţii sau sângerări gastro -intestinale, uneori letale, în mod special la
vârstnici(vezi pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală,
melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, eructație, flatulență, esofagită, ulcerații gastro -intestinale,
sângerări rectale, pancreatită, gură uscată, exacerbări ale colitel or şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost
raportate după administrare.
Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
8
Infecţii şi infestări : meningită aseptică.
Tulburări hematologice şi limfatice: trombocitopenie.
Tulburări ale sistemul imunitar : anaflaxie, reacţii anafilactoide cum este anafilaxia care pot avea
deznodământ fatal, reacţii de hipersensibilitate cum ar fi bronhospasm, erupţii, hipotensiune, edem laringian.
Tulburări metabolice şi de nutriţie : anorexia, hiperkalemia, hiponatremia
Tulburări psihice: tulburări de gândire, depresie, insomnie, anxietate, nervozitate reacţii psihotice, vise
anormale, halucinaţii, euforie, incapacitate de concentrare, somnolenţă.
Tulburări ale sistemul nervos: cefalee, ameţeală, convulsii, parestezii, hiperk inezie, tulburări ale gustului.
Tulburări oculare : tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare : tinitus, pierderea auzului, vertij.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: insuficienţă renală acută, creşterea frecvenţei urinare, nefrit ă
inter stiţială, sindrom nefrotic, retenţie urinară, oligurie, sindrom hemolitic uremic, durere în flancuri(cu sau
fără hematurie şi/sau azotemie). Ca şi în cazul altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor,
semnele de afectare renală cum ar fi, dar n u numai, creşterea creatininei şi a potasiului seric, pot apărea chiar
după o singură doză de Ketorol.
Tulburări cardiace : palpitaţii, bradicardie, insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare : hipertensiune, hipotensiune, hematom, înroşirea feţei, paloare , rană postoperatorie,
hemoragie.
Datele din experienţele clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi unele AINS(în special în
doze mari) poate fi asociată cu o creştere uşoară a riscului de evenimente trombotice arteriale(de exemplu
in farct miocardic sau atac cerebreal). Cu toate că nu s -a demonstrate că ketorolacul măreşte evenimentele
trombotice, cum ar fi infarctul miocardic, sunt insuficiente datele care exclud un astfel de risc pentru
ketorolac.
Tulburări ale sistemul genital şi s ânului: infertilitate la femei.
Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale : astm, dispnee, edem pulmonar.
Tulburări hepatobiliare : hepatită, icter colestatic, insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat : dermatită exfoliativă, erupţie maculopapulară, prurit,
purpură, angioedem, transpiraţie, reacţii buloase cum ar fi sindromul Stevens -Johnson şi necroliză
epidermică toxică (foarte rar) .
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv : mialgie.
Tulburări genera le şi la nivelul locului de administrare : sete excesivă, astenie, edem, reacţii la locul
injecţiei, febră, dureri toracice.
Investigaţii diagnostice : timp de sângerare crescut, uree serică mărită, creatinina mărită, anomalii ale
probelor funcţionale hepa tice
9
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniu l
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne
Supradozele unice de Ketorol au fost asociate variabil cu dureri abdominale, greaţă, vărsături, hiperventilaţie,
ulcer peptic şi/sau gastrită erozivă şi disfuncţie renală, care s- au corectat după întreruperea administrării.
Pot apărea sângerări gastrointestinale. De asemenea, pot apărea hipertensiune, insuficienţă renală acută,
depresie respiratorie şi comă după utilizarea de AINS, însă in cazuri rare.
Au fost raportate reacţii anafilacto ide la utilizarea terapeutică de AINS si acestea pot apărea şi în caz de
supradoză.
Tratament:
Pacienţii trebuie îngrijiţi cu tratament simptomatic şi de menţinere după supradoza cu AINS. Nu există
antidot specific. Dializa nu epurează semnificativ ketorolacul din fluxul sanguin.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi
substanţe înrudite, codul ATC: M01AB15.
Ketorolac trometam ină nu este un analgezic opioid. Ketorol inhibă sinteza prostaglandinelor şi poate fi
considerat un analgezic cu acţiune periferică deoarece nu s- au evidenţiat efecte asupra receptorilor
opioizi. Este un medicament nesteroidian cu activitate antiinflamatoa re şi antipiretică slabă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ketorolac trometamină este rapid şi complet absorbit atunci când este administrată pe cale orală. După
administrarea orală a 10 mg ketorolac trometamină, concentraţia plasmatică maximă(C
max) de 0,87
micrograme/litru este atins în aproximativ 45 minute. Administrarea medicamentului în timpul meselor
bogate în lipide determină scăderea vitezei, dar nu a cantităţii absorbite. Absorbţia nu este afectată de
administrarea concomitentă de antiacide.
Keto rolac este legat de proteinele plasmatice în procent de peste 99%. Ketorolac trometamină traversează
foarte greu bariera hematoencefalică. Cantităţi mici de substanţă se pot găsi în laptele matern. Mai puţin de
50% din doza administrată este metabolizată. Metaboliţii importanţi sunt glucurono-conjugatul şi para -
hidroxi -ketorolac, aceştia fiind farmacologic inactivi. Aproape 90 % din doza administrată este eliminată
nemetabolizată în urină, iar restul în fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 4 - 6 ore. Timpul de
înjumătăţire plasmatică creşte la pacienţii cu insuficienţă renală precum şi la vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu s -au fost observat efecte teratogene la iepurii care au primit doze orale de până la 3,6 mg/kg şi zi. Nu s -au
e videnţiat efecte carcinogene în studiile pe termen lung efectuate la şoareci(2 mg/kg şi zi echivalent cu o
doză parenterală maximă recomandată la om).
Nu au fost evidenţiate efecte mutagene în testul Ames şi în alte teste de mutagenitate.
10
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Triacetin
Oxid galben de fer (E 172)
Albastru strălucitor (E 133)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu cu 2 blist ere din PVC -PVDC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conform itate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZ AŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Dr. Reddy’s Laboratories România SRL
Str. Nicolae Caramfil nr. 71 -73, etaj 5, spaţiul 10, sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7608/2015/01
11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketorol 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine ketorolac trometamină 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate circulare, biconvexe, de culoare verde oliv, gravate cu <> pe o fată şi plane pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul pe termen scurt al durerilor acute, mai ales post -operatorii, de intensitate moderată până la
severă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Ketorol se administrează oral .
Dozele trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea durerii şi răspunsul pacie ntului.
Doze:
Adulţi şi adolescenţi cu vârste peste 16 ani
Doza uzuală recomandată este de 10 mg ketorolac trometa mină la fiecare 4 sau 6 ore, în funcţie de necesităţi.
Nu se recomandă depăşirea unei doze de 40 mg pe zi.
În cazul în care tratamentul con stituie o continuare a tratamentului injectabil:
- pacienţi între 16- 64 ani, cu greutate corporală de minim 50 kg şi cu funcţie renală normală - iniţial se
administrează 20 mg ketorolac trometamină , urmată de administrarea a câte 10 mg ketorolac trometamin ă de
maxim 4 ori pe zi, la intervale de 4 până la 6 ore;
- pacienţi cu greutate corporală mai mică de 50 kg, vârstnici sau pacienţi cu insuficienţă renală -10 mg de
maxim 4 ori pe zi la interval de 4 până la 6 ore.
2
Durata totală a tratamentului (administrare parentală urmată de administrare orală) nu trebuie să depăşească 5
zile.
La pacienţii la care s- a administrat ketorolac trometamină pe cale parenterală şi s- a trecut la administrare
orală, doza combinată zilnică de ketorolac nu trebuie să depăşească 90 mg la adulţi (60 mg la vârstnici,
pacienţi cu insuficienţă renală sau cu greutate mai mică de 50 kg) doza orală nedepăşind 40 mg pe zi.
Instituirea tratamentului oral trebuie efectuată cât mai repede posibil.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită. De aceea, Ketorol e
contraindicat copiilor sub 16 ani.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Ketorolac trometamin ă este contraindicat la pacien ţii cu h ipersensibilitate la ketorolac sau la alte
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi la pacienţii la care aspirina şi alţi inhibitori ai sintezei de
prostaglandine induc reacţii alergice (la astfel de pacienţi s- au observat reacţii severe de tip anafilactic)
precum şi la pacien ţii cu sensibilitate la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ketorol ac trometamină este contraindicat în travali u şi la naştere.
Ca şi alte AINS, ketorolac trometamină este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă cardiaca severă.
Ketorol ac trometamină este contraindicat la pacienţii cu afectare renală moderată sau severă(creatinina serică
> 442 mol/litru) sau la pacienţii cu risc de insuficienţă renală datorată depleţiei de volum sau deshidratării.
Ketorol ac trometamină este contraindicat la pacienţii cu ulcer peptic activ, antecedente de sângerări gastro -
intestinale, ulceraţie sau perforaţie, la pacienţii cu sângerări gastro -intestinale sau perforaţii active relaţionate
cu terapia anterioară cu AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer peptic sau hemoragie gastro -intestinală şi
la pacienţii cu hemoragie gastro -intestinală activă (două sau mai multe episoade de ulceraţii sau sângerări).
Ketorol ac trometamină inhibă funcţia plachetară şi este ca urmarecontraindicat la pacienţii cu hemoragie
cerebrovasculară suspectată sau confirmată, la pacienţii cu operaţii cu risc crescut de hemoragie sau
hemostază incompletă şi la cei cu risc crescut de sângerare.
Ketorol ac trometamină este contraindicat la pacienţii care utilizează în mod curent acid acetilsalicilic sau alte
AINS.
Combinaţia dintre ketorolac trometamină şi oxpentifilină (pentoxifilină) , săruri de litiu , pr obenecid este
contraindicată.
Ketorolac trometamină este contraindicat la pacienţii aflaţi sub tratament cu anticoagulante orale , la cei
cu antecedente de astm bronşic, antecedente de ulcer gastro -duodenal sau tulburări de coagulare, pacienţii
cu deshidr atare, hipovolemie de etiologie variată.
Este contraindicat ă administrarea concomitentă de doze mici de heparină (2500 - 5000 UI la 12 ore) .
Ketorolac trometamină nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani.
Ketorolac este contrain dicat în timpul sarcinii, travaliului, nașterii sau alăptării (vezi pct. 4.6).
Ketorolac trometamină este contraindicat ca analgezic preoperator profilactic, datorită inhibării agregării
plachetare şi este contraindicat intraoperator datorită riscului crescut de sângerare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
Ketorolac trometamină : Probele epidemiologice sugerează că ketorolacul poate fi asociat cu un risc ridicat
de toxicitate gastrointestinală severă, relaţionat cu alte AINS, în spe cial când este utilizat fără a respecta
indicaţiile specialiştilor şi/sau pentru perioade lungi de timp (vezi , de asemenea, pct. 4.1, 4.2 şi 4.3).
Utilizarea ketorolac trometamină concomitent cu AINS inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază -2
trebu ie evitată.
Reacţiile adverse pot fi minimalizate utilizând cea mai mică doză eficientă pentru durata cea mai scurtă
necesară controlării simptomelor.
Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă ridicată de reacţii adverse la AINS, în special sângerări
gast rointestinale sau perforaţii care pot fi letale(vezi pct. 4.2). Pacientii tarați par să tolereze mai puțin bine
ulcerația sau sângerarea decât ceilalți. Cele mai multe evenimente gastro -intestinale letale asociate cu
medicamente anti -inflamatorii non- steroidiene au avut loc la pacienții vârstnici și/sau tarați.
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia sau perforaţia, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate AINS şi
poate surveni în orice mome nt al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau pe fondul unor
antecedente personale de evenimente gastrointestinale.
Datele epidemiologice sugerează că ketorolacul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate
gastrointestinală severă, în raport cu alte AINS, în special când este utilizat fără a respecta indicaţiile
specialiştilor şi/sau pentru perioade lungi de timp (vezi de asemenea pct. 4.1, 4.2 şi 4.3).
Riscul de sângerări gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii este mai mare odat ă cu mărirea dozelor de AINS
la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă acesta este complicat cu hemoragie sau perforaţie(vezi
pct. 4.3) şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai scăzută doză
disponibil ă. Terapia combinată cu agenţi protectori(de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de
protoni) trebuie luată în considerare pentru aceşti pacienţi şi de asemenea pentru pacienţii care necesită
concomitent aspirină în doză scăzută sau alte medicament e care probabil măresc riscul gastro-intestinal (vezi
pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie să anunţe orice
simptom abdominal neobişnuit (în special sângerare gastro -intestinală), în special în etapele iniţiale ale
tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii care primesc medicaţie concomitentă care poate mări riscul de ulceraţii
sau sângerări, cum ar fi corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic
(vezi pct. 4.5).
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boli gastrointestinale(colită ulceroasă,
boala Crohn), deoarece acestea pot fi agravate(vezi pct. 4.8). Atunci când se produce sângerare gastro -
intestinală sau ulceraţii la pacienţii trataţi cu Ketorol, tratamentul trebuie întrerupt.
Ca în cazul altor AINS, incidenţa şi severitatea complicaţiilor gastrointestinale poate creşte cu creşterea
dozei şi duratei tratamentului cu Ketorolac trometamină . Riscul de hemoragie gastrointestinală semnificativă
clinic este dependent de doză. Aceasta afirmaţie este valabilă în special la pacienţii vârstnici care pri mesc o
doză medie zilnică de ketorolac trometamină mai mare de 60 mg/zi. Antecedentele de ulcer peptic cresc
probabilitatea de apariţie a unor complicaţii gastrointestinale serioase în cursul tratamentului cu ketorolac
trometamină.
Efecte hematologice:
4
Utilizare a ketorolac trometamină la pacienţii cu tulburări ale coagulării trebuie făcută cu multă prudenţă şi
aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi foarte atent. Deşi studiile nu indică interacţiuni semnificative între
ketorolac trometamină şi warfarină sau heparină, utilizarea concomitentă a terapiei care afectează hemostaza,
inclusiv a terapiei anticoagulante(de exemplu warfarina) în doze terapeutice, a heparinei în doze profilactice
(2500- 5000 UI la 12 ore) şi a dextranului, se poate asocia cu un risc c rescut de sângerare. Administrarea
ketorolac trometamină la aceşti pacienţi trebuie făcută extrem de prudent, iar aceşti pacienţi trebuie
monitorizaţi atent.
Reacţii cutanate :
Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate serioase, unele chiar letale, cu m ar fi dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS(vezi pct 4.8). Se pare
că pacienţii sunt expuşi un ui risc mai mare al acestor reacţii la începutul tratamentului. Tratamentul cu
ketorolac trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoasei sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
Retenţia sodică/hidrică în bolile cardiovasculare şi edemul periferic :
Se recomandă precauţie la pacienţii cu antecedente de hipertensiu ne şi/sau insuficienţă cardiacă deoarece au
fost raportate retenţie hidrică şi edemul în asociere cu terapia AINS.
Au fost observate retenţie hidrică, hipertensiune şi edem periferic la unii pacienţi care utilizau AINS, inclusiv
ketorolac şi ca urmare acesta trebuie prescris cu prudenţă la pacienţii cu decompensare cardiacă,
hipertensiune sau boli similare.
Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare:
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat ca tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi a anumitor AINS(în special în
doze mari şi tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale(de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că nu a fost
demonstrat că ketorola c creşte posibilitatea evenimentelor trombotice cum ar fi infarctul miocardic, datele
existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketorolac.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, b oală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ketorolac numai după o
evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu; hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Efecte renale:
Ca şi alte AINS, fiind un inhibitor potent al sintezei de prostaglandine, ketorolac trebuie utilizat cu prudenţă
la pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau cu o afecţiune renală în antecedente. Prudenţa se impune,
deoarece s- a observat toxicitate renală la utilizarea ketorolac sau a altor AINS la pacienţi în condiţii de
reducere a volumului sa nguin şi/sau fluxului sanguin renal, unde prostaglandinele renale au un rol de
susţinere a perfuziei renale. La aceşti pacienţi administrarea de ketorolac sau alte AINS poate determina o
reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor renale şi po ate să precipite decompensarea sau
insuficienţa renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu funcţie renală
alterată, hipovolemie, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi vârstnicii.
În treruperea tratamentului cu ketorolac sau alte AINS este urmată de obicei de revenirea la starea anterioară
tratamentului
Reacţii anafilactice (anafilactoide):
5
Reacţii anafilactice(anafilactoide)(incluzând dar nefiind limitate la anafilaxie, bronhospasm, reacţii
vasomotorii, erupţii cutanate, hipotensiune, edem laringian şi angioedem) pot apărea la pacienţii cu sau fără
antecedente de hipersensibilitate la aspirină, alte AINS sau ketorolac. Ele pot apărea şi la persoane cu
antecedente de angioedem, reactivitate bronhospastică(exemplu astm) şi polipi nazali. Reacţiile
anafilactoide, ca şi anafilaxia, pot fi fatale. Ca urmare, ketorolac trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii
cu antecedente astmatice şi la cei cu sindroame complete sau parţiale de pol ipoză nazală, angioedem sau
bronhospasm.
Precauţii asupra fertilităţii :
Utilizarea ketorolac i.v., ca orice medicament care inhibă sinteza ciclooxogenazei/prostaglandinei, poate
afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care intenţionează sa rămână însărcinate. Trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac la femeile cu dificultăţi de a rămâne însărcinate sau care
se află sub investigaţii ale infertilităţii.
Retenţia hidrică şi edemul:
La utilizarea ketorolac s- au raportat retenţie hidrică, hipertensiune şi edem şi ca urmare acesta trebuie
prescris cu prudenţă la pacienţi cu decompensare cardiacă, hipertensiune sau condiţii similare.
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de probenecid deoarece au fost raport ate modificări ale
farmacocineticii ketorolacului în această combinaţie.
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de metotrexat deoarece a fost raportat că unele
medicamente care inhibă sinteza prostaglandinei reduc clearance- ul metotrexatului şi pot creşte astfel
toxicitatea acestuia.
Utilizarea la copii:
Comprimatele Ketorol nu sunt recomandate la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
Abuz şi dependenţă:
Ketorolacul este lipsit de potenţial de dependenţă. Nu au fost observate simptome de sevraj după întreruperea
bruscă a tratamentului cu ketorolac .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este contraindicată asocierea ketorolac trometamină cu alte AINS, oxpentifilină (pentoxifilină), probenecid
şi săruri de litiu(vezi pct. 4.3.).
De asemenea, este contraindicată asocierea ketorolac trometamină cu antiagregante plachetare,
anticoagulante orale şi heparină(vezi pct. 4.3.).
Corticosteroizi: risc mărit de ulceraţii gastrointestinale sau sângerări(vezi pct. 4.4 ).
Anticoagulante: AINS pot mări efectele anticoagulantelor, cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4). Ketorolacul
inhibă agregarea plachetară, reduce concentraţiile tromboxanului şi prelungeşte timpul de sângerare. Spre
deosebire de efectele prelungite de către aspirină, funcţia plachetară revine la normal între 24 -48 ore după
oprirea tratamentului cu ke torolac.
Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei(ISRC): risc mărit de
sângerări gastrointestinale(vezi pct. 4.4).
La pacienţii care utilizează în mod curent acid acetilsalicilic sau alte AINS riscul reacţiil or adverse serioase
provocate de AINS poate fi mărit.
Atunci când ketorolacul este administrat concomitent cu oxpentifilină(pentoxifilină) tendinţa de sângerare
este mai mare.
6
Au fost raportate clearance- ul scăzut al plasmei şi volumul distribuţiei ketor olacului, concentraţiile
plasmatice mărite şi timpul de înjumătăţire plasmatică mărit al ketorolacului atunci când ketorolacul a fost
administrat concomitent cu probenecid.
S -a observat că unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinei reduc c learance-ul metotrexatului,
şi este posibil ca astfel să se mărească toxicitatea acestuia.
Inhibarea clearance- ului litiului renal care duce la mărirea concentraţiei plasmatice a litiului a fost raportată
cu unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinei. Au fost raportate cazuri de mărire a
concentraţiilor plasmatice ale litiului.
Ketorolacul trometamină nu alterează legarea de proteine a digoxinei. Studiile in vitro arată că, la
concentraţii terapeutice ale salicilatului(300 g/ml), legarea k etorolacului s-a redus de la aproximativ 99,2% la
97,5% reprezentând o creştere potenţială de cca 2 ori a concentraţiilor plasmatice ale ketorolacului nelegat.
Concentraţiile terapeutice de digoxină, warfarina, ibuprofen, naproxen, piroxicam, paracetamol, fenitoină şi
tolbutamidă nu afectează legarea de proteine a ketorolacului trometamină.
Deşi studiile nu indică o interacţiune semnificativă între ketorolac şi warfarină sau heparină, utilizarea
concomitentă a ketorolacului şi a terapiei care afectează co agularea, incluzând dozele terapeutice de
medicamente anticoagulante(warfarină), dozele mici profilactice de heparină(2500 -5000 UI la 12 ore) şi
dextranii, poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare.
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al prod uselor medicale antihipertensive. Riscul de insuficienţă renală
acută, care este de obicei reverisibilă, poate fi mărit la unii pacienţi cu funcţie renală compromisă(de
exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici) atunci când inhibitori ECA şi/sau antagon işti ai receptorilor
angiotensinei II sunt combinaţi cu AINS. De aceea combinaţia trebuie folosită cu precauţie, în special la
vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale
după iniţierea ter apiei concomitente şi periodic după aceea.
Este necesară precauţie la administrarea concomitentă cu chinolone datorită risc ului de apariţie a convulsiilor
S -a arătat că ketorolacul reduce necesitatea de analgezice opioide concomitente atunci când este p rescris
pentru uşurarea durerii postoperatorii.
Administrare a orală a comprimatelor Ketorol după o masă bogată în grăsimi determină scăderea
concentraţiei plasmatice maxime şi prelungirea timpului de atingere a concentraţiei plasmatice maxime a
ketorolacu lui cu aproximativ o oră. Antiacidele nu afectează gradul absorbţiei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea ketorolac, ca orice medicament care inhibă sinteza ciclooxogenazei/prostaglandinei, poate afecta
fertilitatea şi nu este recomandat f emeilor care intenţionează să rămână însărcinate. Trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac la femeile cu dificultăţi de a rămâne însărcinate sau care
se află sub investigaţii pentru infertilitate.
La om, nu s -au efectuat studi i clinice care să evidenţieze efecte teratogene.
Ca şi la alte antiinflamatoare nesteroidiene, în cursul trimestrului al trei -la de sarcină, ketorolac trometamină
favorizează închiderea prematură a canalului arterial. Administrată în perioada perinatală poate provoca
sângerări abundente.
Ketorolac este contraindicat în timpul sarcinii, travaliului, nașterii sau alăptării (vezi pct. 4.3).
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fătului.
Datele din stu diile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformații cardiace și
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut
de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se presupune că
riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandine a rezultat în creșterea pierderii post - pre - implantare și mortalității em brio-fetale. În plus,
7
creșterea incidenței diverselor malformații, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale cărora li s- a
administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. În timpul primului
și celui de-al doilea trimestru de sarcină, ketorolac nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar.
Dacă ketorolac este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însărcinată sau în primul și al doilea
trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
În timpul sarcinii, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
F etusul la:- Toxicitate cardiopulmonară(cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune
pulmonară);
- Disfu ncție renală, care poate progresa la insuficiență renală cu oligo- hidroamnioză;
M ama și nou- născutul, la sfârșitul sarcinii, la:
- Eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze
foarte mici.
- Inhi barea contracțiilor uterine care rezultă în întârzierea sau prelungirea travaliului.
Prin urmare, ketorolac este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină. Ketorolac trebuie administrat
numai dacă este necesar, în timpul primelor două trimestre de s arcină.
Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină.
Ketorolacul traversează placenta în proporţie de până la 10%.
Travaliu şi naştere:
Ketorolac este contraindicat în travaliu şi la naştere deoarece prin efectul său inhibitor al sintezei de
prost aglandine poate avea efecte adverse asupra circulaţiei fetale şi poate inhiba contracţiile uterine, crescând
astfel riscul de hemoragie uterină.
Mamele care alăptează:
Ketorolac trebuie utilizat de mamele care alăptează numai dacă beneficiul potenţial jus tifică riscul potenţial
pentru făt.
Ketorolacul a fost detectat în laptele uman, în concentraţii reduse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Unii pacienţi pot prezenta ameţeală, vertij , insomnie sau depresie la u tilizarea Ketorol. Dacă pacienţii au
aceste efecte adverse sau altele similare, ei trebuie să manifeste prudenţă în desfăşurarea activităţilor care
necesită alerta corticală.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
După punerea pe piaţă
Următoarele reacţii adverse pot apărea la pacienţii care utilizează ketorolac trometamină; frecvenţele
evenimentelor adverse nu sunt cunoscute, deoarece acestea sunt raportate în mod voluntar de către un
procent necunoscut al popul aţiei.
Tulburări gastro -intestinale : Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro -intestinală.
Pot apărea ulcere peptice, ulcer, perforaţii sau sângerări gastro -intestinale, uneori letale, în mod special la
vârstnici(vezi pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală,
melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, eructație, flatulență, esofagită, ulcerații gastro -intestinale,
sângerări rectale, pancreatită, gură uscată, exacerbări ale colitel or şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost
raportate după administrare.
Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
8
Infecţii şi infestări : meningită aseptică.
Tulburări hematologice şi limfatice: trombocitopenie.
Tulburări ale sistemul imunitar : anaflaxie, reacţii anafilactoide cum este anafilaxia care pot avea
deznodământ fatal, reacţii de hipersensibilitate cum ar fi bronhospasm, erupţii, hipotensiune, edem laringian.
Tulburări metabolice şi de nutriţie : anorexia, hiperkalemia, hiponatremia
Tulburări psihice: tulburări de gândire, depresie, insomnie, anxietate, nervozitate reacţii psihotice, vise
anormale, halucinaţii, euforie, incapacitate de concentrare, somnolenţă.
Tulburări ale sistemul nervos: cefalee, ameţeală, convulsii, parestezii, hiperk inezie, tulburări ale gustului.
Tulburări oculare : tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare : tinitus, pierderea auzului, vertij.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: insuficienţă renală acută, creşterea frecvenţei urinare, nefrit ă
inter stiţială, sindrom nefrotic, retenţie urinară, oligurie, sindrom hemolitic uremic, durere în flancuri(cu sau
fără hematurie şi/sau azotemie). Ca şi în cazul altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor,
semnele de afectare renală cum ar fi, dar n u numai, creşterea creatininei şi a potasiului seric, pot apărea chiar
după o singură doză de Ketorol.
Tulburări cardiace : palpitaţii, bradicardie, insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare : hipertensiune, hipotensiune, hematom, înroşirea feţei, paloare , rană postoperatorie,
hemoragie.
Datele din experienţele clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi unele AINS(în special în
doze mari) poate fi asociată cu o creştere uşoară a riscului de evenimente trombotice arteriale(de exemplu
in farct miocardic sau atac cerebreal). Cu toate că nu s -a demonstrate că ketorolacul măreşte evenimentele
trombotice, cum ar fi infarctul miocardic, sunt insuficiente datele care exclud un astfel de risc pentru
ketorolac.
Tulburări ale sistemul genital şi s ânului: infertilitate la femei.
Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale : astm, dispnee, edem pulmonar.
Tulburări hepatobiliare : hepatită, icter colestatic, insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat : dermatită exfoliativă, erupţie maculopapulară, prurit,
purpură, angioedem, transpiraţie, reacţii buloase cum ar fi sindromul Stevens -Johnson şi necroliză
epidermică toxică (foarte rar) .
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv : mialgie.
Tulburări genera le şi la nivelul locului de administrare : sete excesivă, astenie, edem, reacţii la locul
injecţiei, febră, dureri toracice.
Investigaţii diagnostice : timp de sângerare crescut, uree serică mărită, creatinina mărită, anomalii ale
probelor funcţionale hepa tice
9
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniu l
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne
Supradozele unice de Ketorol au fost asociate variabil cu dureri abdominale, greaţă, vărsături, hiperventilaţie,
ulcer peptic şi/sau gastrită erozivă şi disfuncţie renală, care s- au corectat după întreruperea administrării.
Pot apărea sângerări gastrointestinale. De asemenea, pot apărea hipertensiune, insuficienţă renală acută,
depresie respiratorie şi comă după utilizarea de AINS, însă in cazuri rare.
Au fost raportate reacţii anafilacto ide la utilizarea terapeutică de AINS si acestea pot apărea şi în caz de
supradoză.
Tratament:
Pacienţii trebuie îngrijiţi cu tratament simptomatic şi de menţinere după supradoza cu AINS. Nu există
antidot specific. Dializa nu epurează semnificativ ketorolacul din fluxul sanguin.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi
substanţe înrudite, codul ATC: M01AB15.
Ketorolac trometam ină nu este un analgezic opioid. Ketorol inhibă sinteza prostaglandinelor şi poate fi
considerat un analgezic cu acţiune periferică deoarece nu s- au evidenţiat efecte asupra receptorilor
opioizi. Este un medicament nesteroidian cu activitate antiinflamatoa re şi antipiretică slabă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ketorolac trometamină este rapid şi complet absorbit atunci când este administrată pe cale orală. După
administrarea orală a 10 mg ketorolac trometamină, concentraţia plasmatică maximă(C
max) de 0,87
micrograme/litru este atins în aproximativ 45 minute. Administrarea medicamentului în timpul meselor
bogate în lipide determină scăderea vitezei, dar nu a cantităţii absorbite. Absorbţia nu este afectată de
administrarea concomitentă de antiacide.
Keto rolac este legat de proteinele plasmatice în procent de peste 99%. Ketorolac trometamină traversează
foarte greu bariera hematoencefalică. Cantităţi mici de substanţă se pot găsi în laptele matern. Mai puţin de
50% din doza administrată este metabolizată. Metaboliţii importanţi sunt glucurono-conjugatul şi para -
hidroxi -ketorolac, aceştia fiind farmacologic inactivi. Aproape 90 % din doza administrată este eliminată
nemetabolizată în urină, iar restul în fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 4 - 6 ore. Timpul de
înjumătăţire plasmatică creşte la pacienţii cu insuficienţă renală precum şi la vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu s -au fost observat efecte teratogene la iepurii care au primit doze orale de până la 3,6 mg/kg şi zi. Nu s -au
e videnţiat efecte carcinogene în studiile pe termen lung efectuate la şoareci(2 mg/kg şi zi echivalent cu o
doză parenterală maximă recomandată la om).
Nu au fost evidenţiate efecte mutagene în testul Ames şi în alte teste de mutagenitate.
10
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Triacetin
Oxid galben de fer (E 172)
Albastru strălucitor (E 133)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu cu 2 blist ere din PVC -PVDC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conform itate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZ AŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Dr. Reddy’s Laboratories România SRL
Str. Nicolae Caramfil nr. 71 -73, etaj 5, spaţiul 10, sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7608/2015/01
11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
