LANZAP 30mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente
O capsulă gastrorezistentă conţine lansoprazol 30,005 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat, zahăr, p-hidroxibenzoat de metil sare sodică, p-
hidroxibenzoat de propil sare sodică.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente
Capsule gelatinoase tari, de culoare crem, inscripţionate cu „ LANZAP ” atât pe cap cât şi pe corp,
umplute cu pelete sferice albe sau aproape albe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Boală de reflux gastroesofagian
- Tratamentul esofagitei de reflux
- Profilaxia pe termen lung a esofagitei de reflux
- Tratamentul şi profilaxia ulcerului gastric şi duodenal benign asociat tratamentului cu
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), la pacienţii ce necesită tratament continuu cu medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene
- Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal confirmate prin radiografie sau endoscopie
- Tratament de eradicare al Helicobacter pylori şi prevenire a ulcerului peptic la pacienţi cu ulcere
asociate cu H. pylori, în asociere cu antibioticele adecvate
- Sindrom Zollinger-Ellison
4.2 Doze şi mod de administrare
Boală de reflux gastroesofagian
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol pe zi. Ameliorarea simptomelor are loc rapid. Dacă
simptomele nu se ameliorează după 4 săptămâni de administrare a unei doze de 30 mg lansoprazol pe
zi, se recomandă evaluări ulterioare.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 30 de mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni.
Pentru pacienţii care nu s-au vindecat complet în această perioadă, tratamentul poate fi continuat cu
aceeaşi doză timp de alte 4 săptămâni.
2
Tratamentul profilactic al esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 15 mg lansoprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la
30 mg lansoprazol pe zi.
Profilaxia şi tratamentul ulcerului gastric sau duodenal benign asociat terapiei cu antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS)
Doza recomandată este de 15 mg sau 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienţii
nevindecaţi complet în acest timp, tratamentul poate fi continut timp de alte 4 săptămâni. Este posibilă
prelungirea duratei de tratament şi/sau creşterea dozelor, la pacienţii din grupurile cu risc sau la
pacienţii cu ulcere greu vindecabile.
Tratamentul ulcerului duodenal
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-
au vindecat în acest timp, tratamentul trebuie continuat cu aceeaşi doză timp de alte 2 săptămâni.
Tratamentul ulcerului gastric
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La paţienţii
nevindecaţi în aceasta perioadă, tratamentul poate fi continuat cu aceeaşi doză, timp de alte 4
săptămâni.
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol de 2 ori pe zi, asociat cu antibioticele recomandate, timp
de o săptămână.
Următoarele asocieri s-au dovedit a fi eficace aplicate într-un tratament de 7 zile:
- lansoprazol 30 mg de două ori pe zi+claritromicină 500 mg de două ori pe zi+amoxicilină 1g de două
ori pe zi;
- lansoprazol 30 mg de două ori pe zi+claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi+metronidazol 400-
500 mg de două ori pe zi;
- lansoprazol 30 mg de două ori pe zi+amoxicilină 1 g de două ori pe zi+metronidazol 400-500 mg de
două ori pe zi.
Pentru informaţii suplimentare despre antibioticele folosite în schema de eradicare a se vedea rezumatul
caracteristicilor produsului fiecărui antibiotic.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza iniţială recomandată este de 60 mg lansoprazol o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în funcţie de
necesitatea fiecărui pacient, iar tratamentul trebuie continuat cât timp este necesar. Au fost utilizate
doze zilnice de până la 180 mg lansoprazol. Dozele zilnice care depăşesc 120 mg lansoprazol trebuie
administrate fracţionat în două prize.
Insuficienţă hepatică sau renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, dar nu trebuie depăşită doza zilnică
uzuală de 30 mg lansoprazol. Trebuie manifestată precauţie la administrarea lansoprazolului la
pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, doza
nu trebuie să depăşească 30 mg lansoprazol. În insuficienţă hepatică moderată doza trebuie
restricţionată la 15 mg lansoprazol. În lipsa datelor, la pacienţii cu afectarea severă a funcţiei heparice,
lansoprazolul nu trebuie administrat. Asocierea cu claritromicină nu trebuie administrată la pacienţii
cu alterări ale funcţiei hepatice.
Copii
Nu se recomandă administrarea la copii datorită lipsei datelor privind eficacitatea şi siguranţa
lansoprazolului.
Vârstnici
Ajustarea dozei individuale între 15-30 mg lansoprazol poate fi necesară deoarece rata eliminării
lansoprazolului este redusă la vârstnici. Cu toate acestea, doza zilnică uzuală de 30 mg lansoprazol nu
trebuie depăşită.
3
Capsulele trebuie înghiţite cu lichid. Lansoprazolul are efect optim dacă este administrat pe stomacul
gol, deoarece utilizarea concomitentă cu alimente încetineşte şi reduce absorbţia acestuia.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la lansoprazol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Diagnosticul de ulcer gastroduodenal şi refluxul esofagian ar trebui confirmat prin endoscopie sau alte
mijloace de diagnostic adecvate.
Ca şi în cazul altor terapii antiulceroase, tratamentul cu lansoprazol poate masca simptomele şi întârzia
diagnosticarea tumorilor gastrice. Din această cauza, posibilitatea existenţei unei tumori gastrice
maligne trebuie exclusă de la început, în special la pacienţii de vârstă medie sau vârstnici care prezintă
simptome dispeptice recent modificate.
Înainte de utiliza lanzoprazol împreună cu antibiotice pentru eradicarea H. pylori, pacienţii trebuie să
consulte informaţiile privind utilizarea antibioticelor respective.
Datorită datelor de siguranţă limitate la pacienţii cu tratament mai lung de un an sunt necesare
reevaluări regulate ale tratamentului, precum şi ale raportului beneficiu-risc.
Dacă apar tulburări vizuale în timpul tratamentului de lungă durată (> 1 an) se impune întreruperea
imediată a administrării şi examen oftalmologic.
Lansoprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară-moderată (vezi
pct. 4.2.).
Scăderea aciditaţii datorită oricaror factori inclusiv a inhibitorilor de pompă de protoni, creşte numărul
bacteriilor prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu inhibitori de pompă de
protoni creşte uşor riscul infecţiilor gastro-intestinale cu Salmonella şi Campylobacter.
Administrarea de IPP în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (peste un an) poate creşte
moderat riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de fractură a coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că
medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de
fractură.În anumite cazuri, respectiva creştere este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc
de osteoporoză trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport
adecvat de vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemia
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este lansoprazolul timp de cel
puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifestari grave de
hipomagneziemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar
acestea pot începe insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi,
hipomagneziemia s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu
IPP.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu
înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru care se
recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care pot
determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai
ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării Lanzap. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni
poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Interferențe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
4
Lanzap trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la
valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului
cu inhibitor de pompă de protoni.
Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intolerantă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Datorită conţinutului în lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Datorită conţinutului în p-hidroxibenzoat de metil sare sodică şi p-hidroxibenzoat de propil sare sodică
poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Lansoprazol este metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450 (izoenzimele
CYP2C19 şi CYP3A4), de aceea sunt posibile interacţiuni cu alte medicamente metabolizate prin
intermediul aceluiaşi sistem enzimatic.
Substanţe active care inhibă CYP2C19 pot creşte concentraţia plasmatică a lansoprazolului (de
exemplu fluvoxamina).
Substanţele active care inhibă CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol, inhibitori ai
proteazelor, macrolide) pot creşte marcat concentraţia plasmatică a lansoprazolului.
Lansoprazol poate întârzia absorbţia medicamentelor a căror absorbţie este pH dependentă, deoarece
inhibă secreţia gastrică acidă pentru un timp îndelungat. În consecinţă administrarea concomitentă de
lansoprazol cu ketoconazol sau itraconazol ar trebui evitată.
Administrarea concomitentă de lansoprazol cu digoxină poate duce la creşterea concentraţiei
plasmatice a digoxinei, de aceea ar trebui monitorizate concentraţiile sale plasmatice şi ajustate dozele
de digoxină, dacă este necesar. Această creştere a concentraţiei plasmatice a digoxinei se poate datora
faptului că lansoprazolul determină inhibarea proteinei de transport, glicoproteina-P (gp-P), fapt care
s-a observat in vitro.
Lansoprazolul poate determina creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale substanţelor metabolizate de
CYP3A4, de aceea administrarea concomitentă a lansoprazolului cu substanţe metabolizate de aceste
enzime trebuie făcută cu precauţie.
Administrarea concomitentă lansoprazolului cu tacrolimus determină creşterea concentraţiei
plasmatice a tacrolimusului (au substrat CYP3A4 şi gp-P). Expunerea la lansoprazol creţte expunerea
medie la tacrolimus cu până la 81%. De aceea se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a
tacrolimusului la începutul şi sfârşitul tratamentului cu lansoprazol.
Se recomandă prudenţă în timpul tratamentului concomitent cu lansoprazol şi carbamazepină (are
substrat CYP3A4). Asocierea acestor medicamente are ca rezultat creşterea concentraţiei
carbamazepinei, precum şi reducerea concentraţiei de lansoprazol.
Studiile au demonstrat căpoate fi necesară reducerea dozei de fenitoină (substrat CYP2C19 şi
CYP2C9) dacă este administrată concomitent cu lansoprazol. Se recomandă prudenţă în monitorizarea
concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei la iniţierea şi la întreruperea tratamentului cu lansoprazol.
Se recomandă precauţie şi monitorizare frecventă la începutul şi sfârşitul administrării lansoprazolului
pacienţilor trataţi concomitent cu warfarină.
Lansoprazolul determină o reducere cu 14% a concentraţiei plasmatice a teofilinei, de aceea se
recomandă prudenţă în asocierea celor două substanţe active, iar tratamentul trebuie individualizat
pentru fiecare pacient în parte.
Nu au fost demonstrate interacţiuni semnificative clinic între lansoprazol şi diazepam.
Antiacidele şi sucralfatul pot reduce biodisponibilitatea lansoprazolului şi, de aceea ele nu trebuie
administrate în decurs de o oră de la administrarea dozei de Lanzap.
În tratamentul infecţiilor cu Helicobacter pylori, lansoprazolul se administrează concomitent cu alte
două antibiotice. Influenţa asocierii acestor medicamente nu a fost sistematic investigată. În
consecinţă, se recomandă prudenţă în cazul asocierilor, datorită posibilelor intensificări ale
interacţiunilor cu alte substanţe active. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale
5
substanţelor active administrate în aceeaşi perioadă cu terapia de o săptămână pentru eradicarea
infecţiei cu Helicobacter pylori. Aceasta se referă îndeosebi la medicamentele metabolizate prin
intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Urmărind interacţiunile dintre lansoprazol şi unul sau două antibiotice folosite în terapia de eradicare a
Helicobacter pylori, au fost găsite până acum următoarele:
Administrare concomitentă
de medicamente Dozare şi durata tratamentului
asociat Efecte*
lansoprazol+claritromicină 30 mg+500 mg de 3 ori pe zi
timp de 5 zile Creşte concentraţia metabolitului
activ al claritomicinei cu 16%
Creşte biodisponibilitatea
lansoprazolului de la 19% pînă la
32%
lansoprazol+amoxicilină 30 mg+1000 mg de 3ori pe zi
timp de 5 zile Încetinirea absorbţiei amoxicilinei
lansoprazol+metronidazol Nu s-a investigat încă
lansoprazol+claritromicină
+amoxicilină 30 mg+500 mg+1000 mg de
2ori pe zi timp de 5 zile Creşte biodisponibilitatea şi timpul
de înjumătăţire a lansoprazolului cu
30% fiecare
Creşte concentraţia plasmatice a
metabolitului activ al claritomicinei
cu 30%
* Efectele claritromicinei asupra farmacocineticii lansoprazolului sunt dependente probabil de
genotipul CYP2C19 al pacienţilor. Metabolizatorii lenţi ar avea efecte mai pronunţate decât
metabolizatorii rapizi.
Alimentele determină reducerea biodisponibilităţii lansoprazolului. Se recomandă administrarea
lansoprazolului înainte de masă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date disponibile privind expunerea la lansoprazol în timpul sarcinii. Studiile la animale nu
au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau
dezvoltarii postnatale.
Nu se recomandă administrarea lansoprazolului în timpul sarcinii.
Studiile la animale au arătat că lanzoprazolul se excretă în laptele matern. Nu se ştie dacă
lansoprazolul se excretă în lapte la om. Având în vedere beneficiul alăptării, precum şi beneficiul
terapeutic pentru mamă trebuie luată fie decizia continuării/întreruperii alăptării, fie a
continuării/întreruperii administrării lansoprazolului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lanzap are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: frecvente
(>1/100, 1/1000, 1/10000, <1/1000); foarte rare
(<1/10000), incluzând cazuri izolate; cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Următorul tabel prezintă reacţiile adverse observate la administrarea lansoprazolului:
6
Aparat/Sistem Frecvente
> 1/100,
1/1000,
Rare >1/10000,
<1/1000
Foarte rare
1 <1/10000.
incluzând
cazuri izolate
Frecvență
necunoscută
Tulburări
gastro-
intestinale
Vărsături,
greaţă,
diaree,
dureri
abdominale,
constipaţie,
flatulenţă,
dispepsie.
Gură sau gât
uscat,
anorexie,
disgeuzie
Pancreatită,
candidoză
esofagiană,
glosită
Colită,
stomatită,
limbă neagră
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Eczema,
urticarie,
prurit
Eritem polimorf,
peteşii, alopecie,
hiperhidroză,
purpură.
Sindrom
Stevens-
Johnson,
necroliză
toxică
Lupus eritematos
cutanat subacut
(vezi punctul 4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee,
ameţeli
Depresie, vertij
confuzie, tremor,
halucinaţie,
insomnie,
somnolenţă,
parestezie, stare
de
nelinişte
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor
enzimatice
hepatice
icter» hepatită
Tulburări
renale şi ale
căilor urmare
Nefrite
interstiţiale
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Trombocitopenie,
cozinofilie,
anemie
leucopenie
Agranulocitoză
Tulburări
cardiace
Palpitaţii, dureri
anginoase
Tulburări
vasculare
Edeme periferice
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
fractură de
şold, de
încheietura
mâinii sau a
coloanei
vertebrale
(vezi pct.
4.4).
Mialgie şi
atralgie
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
Tulburări
endocrine
Ginecomastie,
galactoree
7
Tulburări
generale
Oboseală Edem
angioneurotic,
spasm bronşic,
febră
Şoc anafilactic,
impotenţă,
stare generală
alterată.
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
valorilor
colesterolului
şi a
trighiceridelor
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La om nu se cunosc efectele supradozajului cu lansoprazol (totuşi, toxicitatea acută pare a fi mică).De
aceea, nu pot fi date instrucţuni privind tratamentul supradozajului. Totuşi, doze zilnice până la 180
mg au fost administrate în studii, fără nici o reacţie adversă semnificativă. În caz de supradozaj pot
apare simptome similare cu reacţiile adverse prezentate la punctul 4.8.
Lansoprazolul nu este eliminat semnificativ prin hemodializă. Dacă este necesar, se recomandă lavaj
gastric, administrare de cărbune activat şi tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul ulcerului gastro-duodenal şi boli de
reflux gastroesofagian, inhibitori ai pompei protonice.
Codul ATC: A02BC03.
Lansoprazolul este un inhibitor al pompei de protoni. El inhibă etapa finală a producerii acidului
gastric, prin inhibarea activităţii enzimei H
+/K+-ATP-aza în celulele gastrice parietale. Inhibarea este
dependentă de doză, reversibilă şi priveşte atât secreţia bazală cât şi cea stimulată. Lansoprazolul este
concentrat în celulele parietale, devine activ în mediul lor acid şi reacţionează cu grupa sulfhidril a
enzimei H
+/K+-ATP-aza, deterninând inhibarea activităţii enzimei.
Efectul asupra secreţiei acidului gastric
Lansoprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni din celulele parietale. O singură doză
orală de 30 mg de lansoprazol inhibă secreţia acidului gastric stimulată de pentagastrină cu până la
aproximativ 80%. După administrarea repetată a dozei zilnice timp de 7 zile se realizează aproximativ
90% din inhibarea secreţiei acidului gastric. Efectul este similar asupra secreţiei bazale a acidului
gastric. O singură doză orală de 30 mg lansoprazol reduce secreţia bazală cu aproximativ 70%, astfel
încât simptomele pacienţilor sunt ameliorate deja după prima doză. Reducerea secreţiei este de
aproximativ 85% după un tratament continuu, timp de 8 zile. Administarea a 30 mg pe zi lansoprazol
determină ameliorarea rapidă a simptomelor, şi majoritatea pacienţilor cu ulcer duodenal sunt
vindecaţi în decurs de două săptămâni, iar pacienţii cu ulcer gastric sau esofagită de reflux în decurs de
4 săptămâni.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la
secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice
8 scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile
neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5
zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului
cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia şi distribuţia
Deoarece lansoprazol este inactivat rapid de către acidul gastric, lansoprazolul este administrat sub
formă de granule filmate enteric introduse în capsule gelatinoase. Absorbţia din duoden este rapidă şi
concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 1,5-2,0 ore. Biodisponibilitatea după o singură doză
orală de 30 mg lansoprazol şi după administrarea repetată a dozelor zilnice este de 80-90%.
Alimentele întârzie absorbţia lansoprazolului şi îi scad biodisponibilitatea (ASC) cu aproximativ 25%.
Antiacidele şi sucralfatul pot reduce biodisponibilitatea lansoprazolului. Lansoprazolul este legat în
proporţie de aproximativ 95% de proteinele plasmatice, dar s-a demonstrat că aceasta nu are efect
semnificativ asupra altor substanţe active legate de proteinele plasmatice.
Metabolizarea şi eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al lansoprazolului este 1,0-2,0 ore. Timpul de înjumătăţire
rămâne constant în timpul tratamentului. Efectul inhibitor asupra secreţiei acidului gastric după o
singură doză orală de lansoprazol, durează mai mult de 24 de ore. Deoarece lansoprazolul este activat
la nivelul celulelor parietale, concentraţiile sale plasmatice nu sunt corelate cu inhibarea acidului
gastric. Lansoprazol este metabolizat în primul rând în ficat. În plasmă au fost identificaţi trei
metaboliţi: sulfona, 5-hidroxilansoprazol şi sulfida. Aceşti metaboliţi nu au nici un efect semnificativ
asupra secreţiei acidului gastric. Aproximativ 15-50 % dintre metaboliţi sunt excretaţi prin urină, iar
restul prin fecale. Trei metaboliţi au fost identificaţi în urină: 5-hidroxisulfona, 5-hidroxisulfida şi 5-
hidroxilansoprazol. La pacienţii cirotici, ASC este crescută semnificativ şi timpul de înjumătăţire prin
eliminare este prelungit, dar nu există semne de acumulare a lansoprazolului. Biodisponibilitatea
lansoprazolul nu este modificată semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală. Eliminarea
lansoprazol este uşor încetinită la vârstnici.
5.2 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
În două studii de carcinogeneză la şobolani s-a observat că lansoprazolul produce hiperplazie
dependentă de doză a celulelor gastrice entero-cromafin-like (ECL) şi a celulei carcinoide asociate cu
hipergastrinemie datorită inhibării secreţiei acide. De asemenea, a fost observată metaplazia
intestinală, precum şi hiperplazia celulelor Leydig şi tumori benigne ale celulelor Leydig. După 18
luni de tratament s-a observat atrofie retiniană. Aceste efecte nu au fost observate la maimuţe, câini şi
şoareci.
În studiile de carcinogeneză la şoareci s-a observat dezvoltarea hiperplaziei dependentă de doză a
celulelor gastrice ECL precum şi tumori ale ficatului şi adenoame testiculare.
Relevanţa clinică a acestor rezultate nu este clară.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor:
Manitol, carbonat de magneziu uşor, lactoză monohidrat, carmeloză sare de calciu, zahăr, povidonă, p-
hidroxibenzoat de metil sare sodică, p-hidroxibenzoat de propil sare sodică, ftalat de hipromeloză,
alcool cetilic, dioxid de titan (E 171 )
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
9
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente
Cutie cu 2 blistere transparente din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
DR. REDDY’S LABORATORIES ROMÂNIA S.R.L.
Str. Nicolae Caramfil, Nr. 71-73, Etaj 5, Spaţiul 10
Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente: 7427/2006/01
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Reautorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente
O capsulă gastrorezistentă conţine lansoprazol 30,005 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat, zahăr, p-hidroxibenzoat de metil sare sodică, p-
hidroxibenzoat de propil sare sodică.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente
Capsule gelatinoase tari, de culoare crem, inscripţionate cu „ LANZAP ” atât pe cap cât şi pe corp,
umplute cu pelete sferice albe sau aproape albe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Boală de reflux gastroesofagian
- Tratamentul esofagitei de reflux
- Profilaxia pe termen lung a esofagitei de reflux
- Tratamentul şi profilaxia ulcerului gastric şi duodenal benign asociat tratamentului cu
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), la pacienţii ce necesită tratament continuu cu medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene
- Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal confirmate prin radiografie sau endoscopie
- Tratament de eradicare al Helicobacter pylori şi prevenire a ulcerului peptic la pacienţi cu ulcere
asociate cu H. pylori, în asociere cu antibioticele adecvate
- Sindrom Zollinger-Ellison
4.2 Doze şi mod de administrare
Boală de reflux gastroesofagian
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol pe zi. Ameliorarea simptomelor are loc rapid. Dacă
simptomele nu se ameliorează după 4 săptămâni de administrare a unei doze de 30 mg lansoprazol pe
zi, se recomandă evaluări ulterioare.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 30 de mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni.
Pentru pacienţii care nu s-au vindecat complet în această perioadă, tratamentul poate fi continuat cu
aceeaşi doză timp de alte 4 săptămâni.
2
Tratamentul profilactic al esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 15 mg lansoprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la
30 mg lansoprazol pe zi.
Profilaxia şi tratamentul ulcerului gastric sau duodenal benign asociat terapiei cu antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS)
Doza recomandată este de 15 mg sau 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienţii
nevindecaţi complet în acest timp, tratamentul poate fi continut timp de alte 4 săptămâni. Este posibilă
prelungirea duratei de tratament şi/sau creşterea dozelor, la pacienţii din grupurile cu risc sau la
pacienţii cu ulcere greu vindecabile.
Tratamentul ulcerului duodenal
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-
au vindecat în acest timp, tratamentul trebuie continuat cu aceeaşi doză timp de alte 2 săptămâni.
Tratamentul ulcerului gastric
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La paţienţii
nevindecaţi în aceasta perioadă, tratamentul poate fi continuat cu aceeaşi doză, timp de alte 4
săptămâni.
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol de 2 ori pe zi, asociat cu antibioticele recomandate, timp
de o săptămână.
Următoarele asocieri s-au dovedit a fi eficace aplicate într-un tratament de 7 zile:
- lansoprazol 30 mg de două ori pe zi+claritromicină 500 mg de două ori pe zi+amoxicilină 1g de două
ori pe zi;
- lansoprazol 30 mg de două ori pe zi+claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi+metronidazol 400-
500 mg de două ori pe zi;
- lansoprazol 30 mg de două ori pe zi+amoxicilină 1 g de două ori pe zi+metronidazol 400-500 mg de
două ori pe zi.
Pentru informaţii suplimentare despre antibioticele folosite în schema de eradicare a se vedea rezumatul
caracteristicilor produsului fiecărui antibiotic.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza iniţială recomandată este de 60 mg lansoprazol o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în funcţie de
necesitatea fiecărui pacient, iar tratamentul trebuie continuat cât timp este necesar. Au fost utilizate
doze zilnice de până la 180 mg lansoprazol. Dozele zilnice care depăşesc 120 mg lansoprazol trebuie
administrate fracţionat în două prize.
Insuficienţă hepatică sau renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, dar nu trebuie depăşită doza zilnică
uzuală de 30 mg lansoprazol. Trebuie manifestată precauţie la administrarea lansoprazolului la
pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, doza
nu trebuie să depăşească 30 mg lansoprazol. În insuficienţă hepatică moderată doza trebuie
restricţionată la 15 mg lansoprazol. În lipsa datelor, la pacienţii cu afectarea severă a funcţiei heparice,
lansoprazolul nu trebuie administrat. Asocierea cu claritromicină nu trebuie administrată la pacienţii
cu alterări ale funcţiei hepatice.
Copii
Nu se recomandă administrarea la copii datorită lipsei datelor privind eficacitatea şi siguranţa
lansoprazolului.
Vârstnici
Ajustarea dozei individuale între 15-30 mg lansoprazol poate fi necesară deoarece rata eliminării
lansoprazolului este redusă la vârstnici. Cu toate acestea, doza zilnică uzuală de 30 mg lansoprazol nu
trebuie depăşită.
3
Capsulele trebuie înghiţite cu lichid. Lansoprazolul are efect optim dacă este administrat pe stomacul
gol, deoarece utilizarea concomitentă cu alimente încetineşte şi reduce absorbţia acestuia.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la lansoprazol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Diagnosticul de ulcer gastroduodenal şi refluxul esofagian ar trebui confirmat prin endoscopie sau alte
mijloace de diagnostic adecvate.
Ca şi în cazul altor terapii antiulceroase, tratamentul cu lansoprazol poate masca simptomele şi întârzia
diagnosticarea tumorilor gastrice. Din această cauza, posibilitatea existenţei unei tumori gastrice
maligne trebuie exclusă de la început, în special la pacienţii de vârstă medie sau vârstnici care prezintă
simptome dispeptice recent modificate.
Înainte de utiliza lanzoprazol împreună cu antibiotice pentru eradicarea H. pylori, pacienţii trebuie să
consulte informaţiile privind utilizarea antibioticelor respective.
Datorită datelor de siguranţă limitate la pacienţii cu tratament mai lung de un an sunt necesare
reevaluări regulate ale tratamentului, precum şi ale raportului beneficiu-risc.
Dacă apar tulburări vizuale în timpul tratamentului de lungă durată (> 1 an) se impune întreruperea
imediată a administrării şi examen oftalmologic.
Lansoprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară-moderată (vezi
pct. 4.2.).
Scăderea aciditaţii datorită oricaror factori inclusiv a inhibitorilor de pompă de protoni, creşte numărul
bacteriilor prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu inhibitori de pompă de
protoni creşte uşor riscul infecţiilor gastro-intestinale cu Salmonella şi Campylobacter.
Administrarea de IPP în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (peste un an) poate creşte
moderat riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de fractură a coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că
medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de
fractură.În anumite cazuri, respectiva creştere este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc
de osteoporoză trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport
adecvat de vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemia
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este lansoprazolul timp de cel
puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifestari grave de
hipomagneziemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar
acestea pot începe insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi,
hipomagneziemia s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu
IPP.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu
înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru care se
recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care pot
determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai
ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării Lanzap. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni
poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Interferențe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
4
Lanzap trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la
valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului
cu inhibitor de pompă de protoni.
Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intolerantă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Datorită conţinutului în lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Datorită conţinutului în p-hidroxibenzoat de metil sare sodică şi p-hidroxibenzoat de propil sare sodică
poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Lansoprazol este metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450 (izoenzimele
CYP2C19 şi CYP3A4), de aceea sunt posibile interacţiuni cu alte medicamente metabolizate prin
intermediul aceluiaşi sistem enzimatic.
Substanţe active care inhibă CYP2C19 pot creşte concentraţia plasmatică a lansoprazolului (de
exemplu fluvoxamina).
Substanţele active care inhibă CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol, inhibitori ai
proteazelor, macrolide) pot creşte marcat concentraţia plasmatică a lansoprazolului.
Lansoprazol poate întârzia absorbţia medicamentelor a căror absorbţie este pH dependentă, deoarece
inhibă secreţia gastrică acidă pentru un timp îndelungat. În consecinţă administrarea concomitentă de
lansoprazol cu ketoconazol sau itraconazol ar trebui evitată.
Administrarea concomitentă de lansoprazol cu digoxină poate duce la creşterea concentraţiei
plasmatice a digoxinei, de aceea ar trebui monitorizate concentraţiile sale plasmatice şi ajustate dozele
de digoxină, dacă este necesar. Această creştere a concentraţiei plasmatice a digoxinei se poate datora
faptului că lansoprazolul determină inhibarea proteinei de transport, glicoproteina-P (gp-P), fapt care
s-a observat in vitro.
Lansoprazolul poate determina creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale substanţelor metabolizate de
CYP3A4, de aceea administrarea concomitentă a lansoprazolului cu substanţe metabolizate de aceste
enzime trebuie făcută cu precauţie.
Administrarea concomitentă lansoprazolului cu tacrolimus determină creşterea concentraţiei
plasmatice a tacrolimusului (au substrat CYP3A4 şi gp-P). Expunerea la lansoprazol creţte expunerea
medie la tacrolimus cu până la 81%. De aceea se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a
tacrolimusului la începutul şi sfârşitul tratamentului cu lansoprazol.
Se recomandă prudenţă în timpul tratamentului concomitent cu lansoprazol şi carbamazepină (are
substrat CYP3A4). Asocierea acestor medicamente are ca rezultat creşterea concentraţiei
carbamazepinei, precum şi reducerea concentraţiei de lansoprazol.
Studiile au demonstrat căpoate fi necesară reducerea dozei de fenitoină (substrat CYP2C19 şi
CYP2C9) dacă este administrată concomitent cu lansoprazol. Se recomandă prudenţă în monitorizarea
concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei la iniţierea şi la întreruperea tratamentului cu lansoprazol.
Se recomandă precauţie şi monitorizare frecventă la începutul şi sfârşitul administrării lansoprazolului
pacienţilor trataţi concomitent cu warfarină.
Lansoprazolul determină o reducere cu 14% a concentraţiei plasmatice a teofilinei, de aceea se
recomandă prudenţă în asocierea celor două substanţe active, iar tratamentul trebuie individualizat
pentru fiecare pacient în parte.
Nu au fost demonstrate interacţiuni semnificative clinic între lansoprazol şi diazepam.
Antiacidele şi sucralfatul pot reduce biodisponibilitatea lansoprazolului şi, de aceea ele nu trebuie
administrate în decurs de o oră de la administrarea dozei de Lanzap.
În tratamentul infecţiilor cu Helicobacter pylori, lansoprazolul se administrează concomitent cu alte
două antibiotice. Influenţa asocierii acestor medicamente nu a fost sistematic investigată. În
consecinţă, se recomandă prudenţă în cazul asocierilor, datorită posibilelor intensificări ale
interacţiunilor cu alte substanţe active. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale
5
substanţelor active administrate în aceeaşi perioadă cu terapia de o săptămână pentru eradicarea
infecţiei cu Helicobacter pylori. Aceasta se referă îndeosebi la medicamentele metabolizate prin
intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Urmărind interacţiunile dintre lansoprazol şi unul sau două antibiotice folosite în terapia de eradicare a
Helicobacter pylori, au fost găsite până acum următoarele:
Administrare concomitentă
de medicamente Dozare şi durata tratamentului
asociat Efecte*
lansoprazol+claritromicină 30 mg+500 mg de 3 ori pe zi
timp de 5 zile Creşte concentraţia metabolitului
activ al claritomicinei cu 16%
Creşte biodisponibilitatea
lansoprazolului de la 19% pînă la
32%
lansoprazol+amoxicilină 30 mg+1000 mg de 3ori pe zi
timp de 5 zile Încetinirea absorbţiei amoxicilinei
lansoprazol+metronidazol Nu s-a investigat încă
lansoprazol+claritromicină
+amoxicilină 30 mg+500 mg+1000 mg de
2ori pe zi timp de 5 zile Creşte biodisponibilitatea şi timpul
de înjumătăţire a lansoprazolului cu
30% fiecare
Creşte concentraţia plasmatice a
metabolitului activ al claritomicinei
cu 30%
* Efectele claritromicinei asupra farmacocineticii lansoprazolului sunt dependente probabil de
genotipul CYP2C19 al pacienţilor. Metabolizatorii lenţi ar avea efecte mai pronunţate decât
metabolizatorii rapizi.
Alimentele determină reducerea biodisponibilităţii lansoprazolului. Se recomandă administrarea
lansoprazolului înainte de masă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date disponibile privind expunerea la lansoprazol în timpul sarcinii. Studiile la animale nu
au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau
dezvoltarii postnatale.
Nu se recomandă administrarea lansoprazolului în timpul sarcinii.
Studiile la animale au arătat că lanzoprazolul se excretă în laptele matern. Nu se ştie dacă
lansoprazolul se excretă în lapte la om. Având în vedere beneficiul alăptării, precum şi beneficiul
terapeutic pentru mamă trebuie luată fie decizia continuării/întreruperii alăptării, fie a
continuării/întreruperii administrării lansoprazolului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lanzap are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: frecvente
(>1/100, 1/1000, 1/10000, <1/1000); foarte rare
(<1/10000), incluzând cazuri izolate; cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Următorul tabel prezintă reacţiile adverse observate la administrarea lansoprazolului:
6
Aparat/Sistem Frecvente
> 1/100,
1/1000,
Rare >1/10000,
<1/1000
Foarte rare
1 <1/10000.
incluzând
cazuri izolate
Frecvență
necunoscută
Tulburări
gastro-
intestinale
Vărsături,
greaţă,
diaree,
dureri
abdominale,
constipaţie,
flatulenţă,
dispepsie.
Gură sau gât
uscat,
anorexie,
disgeuzie
Pancreatită,
candidoză
esofagiană,
glosită
Colită,
stomatită,
limbă neagră
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Eczema,
urticarie,
prurit
Eritem polimorf,
peteşii, alopecie,
hiperhidroză,
purpură.
Sindrom
Stevens-
Johnson,
necroliză
toxică
Lupus eritematos
cutanat subacut
(vezi punctul 4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee,
ameţeli
Depresie, vertij
confuzie, tremor,
halucinaţie,
insomnie,
somnolenţă,
parestezie, stare
de
nelinişte
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor
enzimatice
hepatice
icter» hepatită
Tulburări
renale şi ale
căilor urmare
Nefrite
interstiţiale
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Trombocitopenie,
cozinofilie,
anemie
leucopenie
Agranulocitoză
Tulburări
cardiace
Palpitaţii, dureri
anginoase
Tulburări
vasculare
Edeme periferice
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
fractură de
şold, de
încheietura
mâinii sau a
coloanei
vertebrale
(vezi pct.
4.4).
Mialgie şi
atralgie
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
Tulburări
endocrine
Ginecomastie,
galactoree
7
Tulburări
generale
Oboseală Edem
angioneurotic,
spasm bronşic,
febră
Şoc anafilactic,
impotenţă,
stare generală
alterată.
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
valorilor
colesterolului
şi a
trighiceridelor
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La om nu se cunosc efectele supradozajului cu lansoprazol (totuşi, toxicitatea acută pare a fi mică).De
aceea, nu pot fi date instrucţuni privind tratamentul supradozajului. Totuşi, doze zilnice până la 180
mg au fost administrate în studii, fără nici o reacţie adversă semnificativă. În caz de supradozaj pot
apare simptome similare cu reacţiile adverse prezentate la punctul 4.8.
Lansoprazolul nu este eliminat semnificativ prin hemodializă. Dacă este necesar, se recomandă lavaj
gastric, administrare de cărbune activat şi tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul ulcerului gastro-duodenal şi boli de
reflux gastroesofagian, inhibitori ai pompei protonice.
Codul ATC: A02BC03.
Lansoprazolul este un inhibitor al pompei de protoni. El inhibă etapa finală a producerii acidului
gastric, prin inhibarea activităţii enzimei H
+/K+-ATP-aza în celulele gastrice parietale. Inhibarea este
dependentă de doză, reversibilă şi priveşte atât secreţia bazală cât şi cea stimulată. Lansoprazolul este
concentrat în celulele parietale, devine activ în mediul lor acid şi reacţionează cu grupa sulfhidril a
enzimei H
+/K+-ATP-aza, deterninând inhibarea activităţii enzimei.
Efectul asupra secreţiei acidului gastric
Lansoprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni din celulele parietale. O singură doză
orală de 30 mg de lansoprazol inhibă secreţia acidului gastric stimulată de pentagastrină cu până la
aproximativ 80%. După administrarea repetată a dozei zilnice timp de 7 zile se realizează aproximativ
90% din inhibarea secreţiei acidului gastric. Efectul este similar asupra secreţiei bazale a acidului
gastric. O singură doză orală de 30 mg lansoprazol reduce secreţia bazală cu aproximativ 70%, astfel
încât simptomele pacienţilor sunt ameliorate deja după prima doză. Reducerea secreţiei este de
aproximativ 85% după un tratament continuu, timp de 8 zile. Administarea a 30 mg pe zi lansoprazol
determină ameliorarea rapidă a simptomelor, şi majoritatea pacienţilor cu ulcer duodenal sunt
vindecaţi în decurs de două săptămâni, iar pacienţii cu ulcer gastric sau esofagită de reflux în decurs de
4 săptămâni.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la
secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice
8 scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile
neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5
zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului
cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia şi distribuţia
Deoarece lansoprazol este inactivat rapid de către acidul gastric, lansoprazolul este administrat sub
formă de granule filmate enteric introduse în capsule gelatinoase. Absorbţia din duoden este rapidă şi
concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 1,5-2,0 ore. Biodisponibilitatea după o singură doză
orală de 30 mg lansoprazol şi după administrarea repetată a dozelor zilnice este de 80-90%.
Alimentele întârzie absorbţia lansoprazolului şi îi scad biodisponibilitatea (ASC) cu aproximativ 25%.
Antiacidele şi sucralfatul pot reduce biodisponibilitatea lansoprazolului. Lansoprazolul este legat în
proporţie de aproximativ 95% de proteinele plasmatice, dar s-a demonstrat că aceasta nu are efect
semnificativ asupra altor substanţe active legate de proteinele plasmatice.
Metabolizarea şi eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al lansoprazolului este 1,0-2,0 ore. Timpul de înjumătăţire
rămâne constant în timpul tratamentului. Efectul inhibitor asupra secreţiei acidului gastric după o
singură doză orală de lansoprazol, durează mai mult de 24 de ore. Deoarece lansoprazolul este activat
la nivelul celulelor parietale, concentraţiile sale plasmatice nu sunt corelate cu inhibarea acidului
gastric. Lansoprazol este metabolizat în primul rând în ficat. În plasmă au fost identificaţi trei
metaboliţi: sulfona, 5-hidroxilansoprazol şi sulfida. Aceşti metaboliţi nu au nici un efect semnificativ
asupra secreţiei acidului gastric. Aproximativ 15-50 % dintre metaboliţi sunt excretaţi prin urină, iar
restul prin fecale. Trei metaboliţi au fost identificaţi în urină: 5-hidroxisulfona, 5-hidroxisulfida şi 5-
hidroxilansoprazol. La pacienţii cirotici, ASC este crescută semnificativ şi timpul de înjumătăţire prin
eliminare este prelungit, dar nu există semne de acumulare a lansoprazolului. Biodisponibilitatea
lansoprazolul nu este modificată semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală. Eliminarea
lansoprazol este uşor încetinită la vârstnici.
5.2 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
În două studii de carcinogeneză la şobolani s-a observat că lansoprazolul produce hiperplazie
dependentă de doză a celulelor gastrice entero-cromafin-like (ECL) şi a celulei carcinoide asociate cu
hipergastrinemie datorită inhibării secreţiei acide. De asemenea, a fost observată metaplazia
intestinală, precum şi hiperplazia celulelor Leydig şi tumori benigne ale celulelor Leydig. După 18
luni de tratament s-a observat atrofie retiniană. Aceste efecte nu au fost observate la maimuţe, câini şi
şoareci.
În studiile de carcinogeneză la şoareci s-a observat dezvoltarea hiperplaziei dependentă de doză a
celulelor gastrice ECL precum şi tumori ale ficatului şi adenoame testiculare.
Relevanţa clinică a acestor rezultate nu este clară.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor:
Manitol, carbonat de magneziu uşor, lactoză monohidrat, carmeloză sare de calciu, zahăr, povidonă, p-
hidroxibenzoat de metil sare sodică, p-hidroxibenzoat de propil sare sodică, ftalat de hipromeloză,
alcool cetilic, dioxid de titan (E 171 )
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
9
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente
Cutie cu 2 blistere transparente din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
DR. REDDY’S LABORATORIES ROMÂNIA S.R.L.
Str. Nicolae Caramfil, Nr. 71-73, Etaj 5, Spaţiul 10
Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
Lanzap 30 mg, capsule gastrorezistente: 7427/2006/01
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Reautorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
