PROPRANOLOL EEL 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Propranolol EEL 10 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 77 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite, lenticulare, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune arterială;
- prevenţia crizelor de angină pectorală;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic acut;
- tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare
(tahicardie paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare
(extrasistole, tahicardie ventriculară); este de elecţie în aritmiile de patogenie
simpatoadrenergică;
- feocromocitom (în asociere cu alfa-blocante);
- tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;
- cardiomiopatie hipertrofică;
- migrenă;
- tremor esenţial;
- stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii,
oscilaţii tensionale şi tremor.
- prevenţia primară şi secundară a hemoragiei digestive prin ruptură de varice esofagiene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi adolescenţi
Hipertensiune arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 80 mg clorhidrat de
propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, apoi doza se creşte treptat până la obţinerea efectului dorit.
Dozele uzuale sunt de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în 2 prize.
În perioada postinfarct miocardic acut: iniţial 40 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi. Doza
uzuală de întreţinere este de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, timp
îndelungat (1-2 ani).
2
Tulburări de ritm cardiac: 40-80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat.
Feocromocitom: preoperator 60 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru
tumorile inoperabile 30 mg clorhidrat de propranolol zilnic, fracţionat; se va asocia obligatoriu cu un
alfa-blocant.
Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg clorhidrat de propranolol,
administrate cu 1-1½ oră înaintea expunerii la situaţia stresantă.
Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 –80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în mai
multe prize.
Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat
până la 240 mg clorhidrat de propranolol pe zi.
Hipertensiune portală:
tratamentul profilactic al hemoragiilor esofagiene şi prevenirea recidivelor
hemoragice prin varice esofagiene, se poate face cu propranolol în doză minimă de 40 mg
administrat
de două ori pe zi, până la o doză maximă zilnică de 160 mg; dozele de clorhidrat de propranolol se
ajustează până la reducerea valorii pulsului cu 25%, în cazul în care nu există contraindicaţii.
Vârstnici
Doza minimă eficace trebuie stabilită individual, în funcţie de răspunsul terapeutic.
Copii
Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg clorhidrat de propranolol/kg şi pe zi în 2-4 prize; doza uzuală este
de 2-4 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2 prize.
Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2-3 prize.
La copiii cu vârsta sub 6 ani trebuie utilizate forme farmaceutice corespunzătore vârstei.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la clorhidrat de propranolol, la alte beta-blocante sau la oricare dintre
excipienţi (vezi pct. 6.1).;
- reacţii de tip anafilactic în antecedente;
- astm bronşic şi bronhopneumopatii obstructive cronice;
- insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic;
- şoc cardiogen, hipotensiune arterială marcată;
- bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc
atrioventricular de grad II şi III;
- angină vasculospastică;
- fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice;
- copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice.
- în cadrul prevenţiei primare şi secundare a hemoragiei digestive la pacienţii cu ciroză:
insuficienţă hepatică cu hiperbilirubinemie, ascită masivă, encefalopatie hepatică
- copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiomiopatie ischemică,
deoarece aceasta poate antrena tulburări grave de ritm cardiac, infarct miocardic acut sau moarte
subită; dozele se reduc treptat, iar dacă este necesar, se introduce un alt medicament antianginos în
această perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
3
Similar altor beta-blocante, clorhidratul de propranolol nu trebuie administrat la pacienţii cu angină
vasospastică (angina Prinzmetal). Se poate asocia cu alte medicamente antianginoase când acestea nu
sunt suficient de eficace.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici, care
pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală.
În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), trebuie redusă doza de clorhidrat de
propranolol.
Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii cu bloc
atrioventricular de gradul I.
La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-
blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.
La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor
La pacienţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea glicemiei, deoarece anumite semne şi
simptome care pot anunţa o reacţie hipoglicemică pot fi mascate (de exemplu tahicardie, palpitaţii,
transpiraţii).
Utilizarea clorhidratului de propranolol la bolnavii cu diabet zaharat necontrolat terapeutic necesită
prudenţă.
Administrarea îndelungată de clorhidrat de propranolol poate determina creşterea valorilor serice ale
trigliceridelor şi în măsură mai mică, creşterea colesterolemiei; semnificaţia clinică a creşterii
lipidemiei nu este precizată.
La pacienţii cu psoriazis, iniţierea tratamentului cu beta-blocante trebuie atent supravegheată, deoarece
s-au observat cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate,
precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui
un factor agravant şi are efect de antagonist faţă de adrenalină.
Deşi tratamentul cu beta-blocante scade riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al crizelor
hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii
favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu
poate fi întrerupt (de exemplu la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa
vagală prin administrarea de atropină; trebuie evitată administrarea anestezicelor generale care
deprimă cordul. Se recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu
beta-blocante. Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48 ore este suficientă pentru
reapariţia răspunsului la catecolamine. Trebuie avut în vedere riscul apariţiei reacţiilor anafilactice.
În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.
Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie
verificate periodic hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia.
Sportivii trebuie atenţionaţi că propanololul şi alte beta-bloc
ante adrenergice pot determina pozitivarea
testelor antidoping.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu antiaritmice
Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină şi
disopiramidă), poate determina tulburări de contractilitate, automatism şi conductibilitate, prin
inhibarea mecanismelor simpatice adrenergice.
Clorhidratul de propranolol creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării
hepatice a acesteia, crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu, bradicardie marcată).
Asocierea cu anestezice halogenate
Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu
anestezice halogenate.
Asocierea cu blocante ale canalelor de calciu
Asocierea clorhidratului de propranolol cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil)
creşte riscul deprimării miocardice; această asociere obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la
pacienţii cu risc cardiac.
Asocierea cu antihipertensive
Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antihipertensive creşte efectul medicamentos al
antihipertensivelor; pentru antihipertensivele cu acţiune centrală (metildopa, clonidină, rezerpină)
creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii.
Asocierea cu antidepresive triciclice, neuroleptice
Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidepresive triciclice, neuroleptice creşte riscul
hipotensiunii arteriale ortostatice.
Asocierea cu miorelaxante centrale
Asocierea clorhidratului de propranolol cu baclofen creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.
Asocierea cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene
Asocierea clorhidratului de propranolol cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene determină
scăderea efectului antihipertensiv al clorhidratului de propranolol, prin favorizarea retenţiei
hidrosaline.
Asocierea cu antidiabetice orale, insulină
Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidiabetice orale sau insulină impune monitorizarea
glicemiei (simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate).
Asocierea cu substanţe de contrast iodate
Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu
substanţe de contrast iodate, datorită riscului de reacţii adverse severe.
Asocierea cu cimetidină
Asocierea clorhidratului de propranolol cu cimetidina creşte concentraţia plamatică a clorhidratului de
propranolol prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia, crescând riscul reacţiilor adverse (de
exemplu, bradicardie marcată).
Asocierea cu inductoare enzimatice
Inductoarele enzmatice (de exemplu fenobarbital, rifampicină) scad concentraţia plasmatică a
clorhidratului de propranolol prin accelerarea metabolizarii hepatice, diminuând efectele sale
terapeutice.
Asocierea cu compuşi de magneziu, aluminiu şi calciu
Compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a clorhidratului de propranolol. Se
recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi clorhidratul de propranolol.
5
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcină
Clorhidratul de propranolol traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte
teratogene. Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative la gravide cărora li se
administrează clorhidrat de propranolol.
Nou-născuţii ai căror mame au fost tratate antepartum cu clorhidrat de propranolol pot prezenta
hipotensiune arterială, bradicardie, detresă respiratorie şi hipoglicemie.
Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii
impune supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în
primele 3-5 zile de viaţă.
Alăptare
Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a
fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Propranololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelii (vezi pct.4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000);
cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: apariţia anticorpilor antinucleari (excepţional un sindrom lupoid) ; reversibil după întreruperea
tratamentului.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: hipoglicemie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli.
Rare: parestezii.
Foarte rare: simptome asemănătoare miasteniei gravis sau agravarea miasteniei gravis.
Tulburări psihice:
Frecvente: astenie, insomnie, coşmaruri.
Tulburări cardiace
Frecvente: bradicardie (uneori severă).
Rare: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrioventricular preexistent,
insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială marcată; reversibil după întreruperea tratamentului.
Tulburări vasculare
Frecvente: răcirea extremităţilor.
Rare: sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, asemenea fenomene sunt
reversibile după întreruperea tratamentului.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
6
Rare: bronhospasm; reversibil după întreruperea tratamentului.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: diverse manifestări cutanate (incluzând erupţii psoriaziforme), alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii; reversibile după întreruperea tratamentului.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de propranolol determină bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială,
dispnee, cianoza extremităţilor, lipotimie, convulsii.
Tratament
În cazul ingestiei recente trebuie efectuat lavaj gastric şi se administrează cărbune activat.
Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe
se pot administra: atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu 1-
10 mg/oră), izoprenalină (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau
dobutamină (2,5-10 μg/kg şi min în perfuzie intravenoasă); simptomele pot fi refractare la medicaţia
adrenergică ca urmare blocării receptorilor specifici de către clorhidratul de propranolol.
Hemodializa nu este utilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante neselective, codul ATC:
C07AA05.
Clorhidratul de propranolol este un blocant beta-adrenergic neselectiv.
Beneficiul în aritmii se datorează beta-blocării, cu împiedicarea influenţelor simpato-adrenergice
aritmogene şi deprimarea funcţiei nodului sinusal şi atrioventricular.
Beneficiul în cardiopatia ischemică se datorează protejării inimii faţă de efectele stimulante şi faţă de
creşterea consecutivă a consumului de oxigen de către miocard ca urmare a împiedicării influenţei ß
1-
adrenergice.
În perioada postinfarct miocardic acut, clorhidratul de propranolol realizează protecţia inimii scăzând
riscul reinfarctizării şi mortalitatea. Protecţia miocardică este atribuită efectului antiaritmic,
antiischemic şi antitrombotic.
Clorhidratul de propranolol are efect antihipertensiv de intensitate moderată atribuită scăderii debitului
cardiac, creşterii sensibilităţii baroreceptorilor, blocării beta-adrenergice centrale şi inhibării eliberării
de noradrenalină din terminaţiile simpatice. Reacţiile posturale sunt atenuate în mică măsură, circulaţia
coronariană, renală şi cerebrală nu sunt influenţate semnificativ.
Utilitatea la pacienţii cu sindrom vegetativ, sindrom migrenos, anxietate, tremor este datorată, de
asemenea, diminuării influenţelor vegetative simpatoadrenergice.
Blocarea beta-adrenergică poate fi dăunătoare prin deprimarea excesivă a inimii (bradicardie, tulburări
de conducere, deficit de pompă cardiacă), favorizarea spasmului vascular periferic, favorizarea
bronhospasmului cu dispnee, favorizarea reacţiilor hipoglicemice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
7
Absorţia propranololului este rapidă şi aproape completă, dar biodisponibilitatea este mică
(aproximativ 26%) datorită inactivării în proporţie mare la primul pasaj hepatic. Se leagă de proteinele
plasmatice în proporţie mare (peste 90%). Traversează bariera placentară şi se excretă în laptele
matern. Este epurat practic în totalitate prin metabolizare hepatică.
După administrare repetată metabolizarea hepatică scade. Unii metaboliţi sunt activi.
Clearance-ul total al propranololului este de 16 ml/min şi kg, iar timpul mediu de înjumătăţire este de
aproape 4 ore. Epurarea este mult încetinită la hepatici şi în insuficienţă cardiacă (fluxul sanguin
hepatic este redus).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Conform datelor non-clinice, administrarea unor doze de clorhidrat de propranolol până la 150 mg/kg
şi zi la şoareci şi şobolani, timp de 18 luni, nu a evidenţiat efecte carcinogene. Au fost semnalate
efecte embriotoxice la animale, la doze de 10 ori mai mari decât cele terapeutice pentru om. În studii
la animale nu au fost raportate reacţii adverse asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original, pentru a fi ferit de umiditate şi lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. BIO EEL S.R.L.
Str. Bega nr. 5, Târgu Mureş, Judeţul Mureş, România
8
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3385/2011/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînoirea autorizaţiei: Aprilie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Propranolol EEL 10 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 77 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite, lenticulare, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune arterială;
- prevenţia crizelor de angină pectorală;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic acut;
- tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare
(tahicardie paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare
(extrasistole, tahicardie ventriculară); este de elecţie în aritmiile de patogenie
simpatoadrenergică;
- feocromocitom (în asociere cu alfa-blocante);
- tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;
- cardiomiopatie hipertrofică;
- migrenă;
- tremor esenţial;
- stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii,
oscilaţii tensionale şi tremor.
- prevenţia primară şi secundară a hemoragiei digestive prin ruptură de varice esofagiene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi adolescenţi
Hipertensiune arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 80 mg clorhidrat de
propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, apoi doza se creşte treptat până la obţinerea efectului dorit.
Dozele uzuale sunt de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în 2 prize.
În perioada postinfarct miocardic acut: iniţial 40 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi. Doza
uzuală de întreţinere este de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, timp
îndelungat (1-2 ani).
2
Tulburări de ritm cardiac: 40-80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat.
Feocromocitom: preoperator 60 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru
tumorile inoperabile 30 mg clorhidrat de propranolol zilnic, fracţionat; se va asocia obligatoriu cu un
alfa-blocant.
Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg clorhidrat de propranolol,
administrate cu 1-1½ oră înaintea expunerii la situaţia stresantă.
Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 –80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în mai
multe prize.
Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat
până la 240 mg clorhidrat de propranolol pe zi.
Hipertensiune portală:
tratamentul profilactic al hemoragiilor esofagiene şi prevenirea recidivelor
hemoragice prin varice esofagiene, se poate face cu propranolol în doză minimă de 40 mg
administrat
de două ori pe zi, până la o doză maximă zilnică de 160 mg; dozele de clorhidrat de propranolol se
ajustează până la reducerea valorii pulsului cu 25%, în cazul în care nu există contraindicaţii.
Vârstnici
Doza minimă eficace trebuie stabilită individual, în funcţie de răspunsul terapeutic.
Copii
Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg clorhidrat de propranolol/kg şi pe zi în 2-4 prize; doza uzuală este
de 2-4 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2 prize.
Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2-3 prize.
La copiii cu vârsta sub 6 ani trebuie utilizate forme farmaceutice corespunzătore vârstei.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la clorhidrat de propranolol, la alte beta-blocante sau la oricare dintre
excipienţi (vezi pct. 6.1).;
- reacţii de tip anafilactic în antecedente;
- astm bronşic şi bronhopneumopatii obstructive cronice;
- insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic;
- şoc cardiogen, hipotensiune arterială marcată;
- bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc
atrioventricular de grad II şi III;
- angină vasculospastică;
- fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice;
- copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice.
- în cadrul prevenţiei primare şi secundare a hemoragiei digestive la pacienţii cu ciroză:
insuficienţă hepatică cu hiperbilirubinemie, ascită masivă, encefalopatie hepatică
- copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiomiopatie ischemică,
deoarece aceasta poate antrena tulburări grave de ritm cardiac, infarct miocardic acut sau moarte
subită; dozele se reduc treptat, iar dacă este necesar, se introduce un alt medicament antianginos în
această perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
3
Similar altor beta-blocante, clorhidratul de propranolol nu trebuie administrat la pacienţii cu angină
vasospastică (angina Prinzmetal). Se poate asocia cu alte medicamente antianginoase când acestea nu
sunt suficient de eficace.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici, care
pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală.
În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), trebuie redusă doza de clorhidrat de
propranolol.
Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii cu bloc
atrioventricular de gradul I.
La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-
blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.
La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor
La pacienţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea glicemiei, deoarece anumite semne şi
simptome care pot anunţa o reacţie hipoglicemică pot fi mascate (de exemplu tahicardie, palpitaţii,
transpiraţii).
Utilizarea clorhidratului de propranolol la bolnavii cu diabet zaharat necontrolat terapeutic necesită
prudenţă.
Administrarea îndelungată de clorhidrat de propranolol poate determina creşterea valorilor serice ale
trigliceridelor şi în măsură mai mică, creşterea colesterolemiei; semnificaţia clinică a creşterii
lipidemiei nu este precizată.
La pacienţii cu psoriazis, iniţierea tratamentului cu beta-blocante trebuie atent supravegheată, deoarece
s-au observat cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate,
precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui
un factor agravant şi are efect de antagonist faţă de adrenalină.
Deşi tratamentul cu beta-blocante scade riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al crizelor
hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii
favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu
poate fi întrerupt (de exemplu la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa
vagală prin administrarea de atropină; trebuie evitată administrarea anestezicelor generale care
deprimă cordul. Se recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu
beta-blocante. Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48 ore este suficientă pentru
reapariţia răspunsului la catecolamine. Trebuie avut în vedere riscul apariţiei reacţiilor anafilactice.
În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.
Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie
verificate periodic hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia.
Sportivii trebuie atenţionaţi că propanololul şi alte beta-bloc
ante adrenergice pot determina pozitivarea
testelor antidoping.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu antiaritmice
Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină şi
disopiramidă), poate determina tulburări de contractilitate, automatism şi conductibilitate, prin
inhibarea mecanismelor simpatice adrenergice.
Clorhidratul de propranolol creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării
hepatice a acesteia, crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu, bradicardie marcată).
Asocierea cu anestezice halogenate
Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu
anestezice halogenate.
Asocierea cu blocante ale canalelor de calciu
Asocierea clorhidratului de propranolol cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil)
creşte riscul deprimării miocardice; această asociere obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la
pacienţii cu risc cardiac.
Asocierea cu antihipertensive
Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antihipertensive creşte efectul medicamentos al
antihipertensivelor; pentru antihipertensivele cu acţiune centrală (metildopa, clonidină, rezerpină)
creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii.
Asocierea cu antidepresive triciclice, neuroleptice
Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidepresive triciclice, neuroleptice creşte riscul
hipotensiunii arteriale ortostatice.
Asocierea cu miorelaxante centrale
Asocierea clorhidratului de propranolol cu baclofen creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.
Asocierea cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene
Asocierea clorhidratului de propranolol cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene determină
scăderea efectului antihipertensiv al clorhidratului de propranolol, prin favorizarea retenţiei
hidrosaline.
Asocierea cu antidiabetice orale, insulină
Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidiabetice orale sau insulină impune monitorizarea
glicemiei (simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate).
Asocierea cu substanţe de contrast iodate
Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu
substanţe de contrast iodate, datorită riscului de reacţii adverse severe.
Asocierea cu cimetidină
Asocierea clorhidratului de propranolol cu cimetidina creşte concentraţia plamatică a clorhidratului de
propranolol prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia, crescând riscul reacţiilor adverse (de
exemplu, bradicardie marcată).
Asocierea cu inductoare enzimatice
Inductoarele enzmatice (de exemplu fenobarbital, rifampicină) scad concentraţia plasmatică a
clorhidratului de propranolol prin accelerarea metabolizarii hepatice, diminuând efectele sale
terapeutice.
Asocierea cu compuşi de magneziu, aluminiu şi calciu
Compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a clorhidratului de propranolol. Se
recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi clorhidratul de propranolol.
5
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcină
Clorhidratul de propranolol traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte
teratogene. Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative la gravide cărora li se
administrează clorhidrat de propranolol.
Nou-născuţii ai căror mame au fost tratate antepartum cu clorhidrat de propranolol pot prezenta
hipotensiune arterială, bradicardie, detresă respiratorie şi hipoglicemie.
Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii
impune supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în
primele 3-5 zile de viaţă.
Alăptare
Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a
fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Propranololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelii (vezi pct.4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000);
cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: apariţia anticorpilor antinucleari (excepţional un sindrom lupoid) ; reversibil după întreruperea
tratamentului.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: hipoglicemie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli.
Rare: parestezii.
Foarte rare: simptome asemănătoare miasteniei gravis sau agravarea miasteniei gravis.
Tulburări psihice:
Frecvente: astenie, insomnie, coşmaruri.
Tulburări cardiace
Frecvente: bradicardie (uneori severă).
Rare: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrioventricular preexistent,
insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială marcată; reversibil după întreruperea tratamentului.
Tulburări vasculare
Frecvente: răcirea extremităţilor.
Rare: sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, asemenea fenomene sunt
reversibile după întreruperea tratamentului.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
6
Rare: bronhospasm; reversibil după întreruperea tratamentului.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: diverse manifestări cutanate (incluzând erupţii psoriaziforme), alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii; reversibile după întreruperea tratamentului.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de propranolol determină bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială,
dispnee, cianoza extremităţilor, lipotimie, convulsii.
Tratament
În cazul ingestiei recente trebuie efectuat lavaj gastric şi se administrează cărbune activat.
Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe
se pot administra: atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu 1-
10 mg/oră), izoprenalină (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau
dobutamină (2,5-10 μg/kg şi min în perfuzie intravenoasă); simptomele pot fi refractare la medicaţia
adrenergică ca urmare blocării receptorilor specifici de către clorhidratul de propranolol.
Hemodializa nu este utilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante neselective, codul ATC:
C07AA05.
Clorhidratul de propranolol este un blocant beta-adrenergic neselectiv.
Beneficiul în aritmii se datorează beta-blocării, cu împiedicarea influenţelor simpato-adrenergice
aritmogene şi deprimarea funcţiei nodului sinusal şi atrioventricular.
Beneficiul în cardiopatia ischemică se datorează protejării inimii faţă de efectele stimulante şi faţă de
creşterea consecutivă a consumului de oxigen de către miocard ca urmare a împiedicării influenţei ß
1-
adrenergice.
În perioada postinfarct miocardic acut, clorhidratul de propranolol realizează protecţia inimii scăzând
riscul reinfarctizării şi mortalitatea. Protecţia miocardică este atribuită efectului antiaritmic,
antiischemic şi antitrombotic.
Clorhidratul de propranolol are efect antihipertensiv de intensitate moderată atribuită scăderii debitului
cardiac, creşterii sensibilităţii baroreceptorilor, blocării beta-adrenergice centrale şi inhibării eliberării
de noradrenalină din terminaţiile simpatice. Reacţiile posturale sunt atenuate în mică măsură, circulaţia
coronariană, renală şi cerebrală nu sunt influenţate semnificativ.
Utilitatea la pacienţii cu sindrom vegetativ, sindrom migrenos, anxietate, tremor este datorată, de
asemenea, diminuării influenţelor vegetative simpatoadrenergice.
Blocarea beta-adrenergică poate fi dăunătoare prin deprimarea excesivă a inimii (bradicardie, tulburări
de conducere, deficit de pompă cardiacă), favorizarea spasmului vascular periferic, favorizarea
bronhospasmului cu dispnee, favorizarea reacţiilor hipoglicemice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
7
Absorţia propranololului este rapidă şi aproape completă, dar biodisponibilitatea este mică
(aproximativ 26%) datorită inactivării în proporţie mare la primul pasaj hepatic. Se leagă de proteinele
plasmatice în proporţie mare (peste 90%). Traversează bariera placentară şi se excretă în laptele
matern. Este epurat practic în totalitate prin metabolizare hepatică.
După administrare repetată metabolizarea hepatică scade. Unii metaboliţi sunt activi.
Clearance-ul total al propranololului este de 16 ml/min şi kg, iar timpul mediu de înjumătăţire este de
aproape 4 ore. Epurarea este mult încetinită la hepatici şi în insuficienţă cardiacă (fluxul sanguin
hepatic este redus).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Conform datelor non-clinice, administrarea unor doze de clorhidrat de propranolol până la 150 mg/kg
şi zi la şoareci şi şobolani, timp de 18 luni, nu a evidenţiat efecte carcinogene. Au fost semnalate
efecte embriotoxice la animale, la doze de 10 ori mai mari decât cele terapeutice pentru om. În studii
la animale nu au fost raportate reacţii adverse asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original, pentru a fi ferit de umiditate şi lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. BIO EEL S.R.L.
Str. Bega nr. 5, Târgu Mureş, Judeţul Mureş, România
8
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3385/2011/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînoirea autorizaţiei: Aprilie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
