TANYZ 0,4 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tanyz 0,4 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg, echivalent cu
tamsulosin 0,367 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate de culoare albă, rotunde, cu diametrul de 9 mm, inscripţionate cu "T9SL” pe una dintre
feţe şi cu “0,4” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior (STUI) asociate hiperplaziei benigne de prostată
(HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Un comprimat pe zi.
Tamsulosin poate fi administrat cu sau fără alimente.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat, deoarece afectează modul de
eliberarea al substanţei active.
În insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi de
asemenea pct. 4.3, Contraindicaţii).
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi nu există indicaţie de terapeutică pentru Tanyz.
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Datele clinice existente sunt menţionate la pct. 5.1.
2
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat, deoarece afectează modul de
eliberarea al substanţei active.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la tamsulosin, inclusiv la angioedemul iatrogen sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
- antecedente de hipotensiune arterială ortostatică;
- insuficienţa hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antagonişti ai receptorilor α
1-adrenergici, administrarea tamsulosin poate determina
scăderea tensiunii arteriale, care, în cazuri rare, poate determina sincopă. La apariţia simptomelor
iniţiale ale hipotensiunii arteriale (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca
(clinostatism), până la dispariţia simptomelor.
Înaintea iniţierii tratamentului, pacientul va fi examinat, pentru a exclude prezenţa altor afecţiuni care
pot determina efecte similare cu HBP. Se va efectua examinarea prostatei prin tuşeu rectal şi, la
nevoie, se va efectua PSA-ul (Antigenului Specific Prostatic), care se va determina atât la începutul
tratamentului cât şi mai apoi, la intervale regulate.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min) trebuie efectuat
cu precauţie înainte de investigare.
În timpul operaţiei de cataractă, la câţiva pacienţi care sunt sau au fost trataţi anterior cu tamsulosin s-a
observat apariţia "Sindromului Intraoperator de Iris Flasc" (SIIF, o variantă a sindromului cu pupilă
mică). SIIF poate determina, în timpul şi după operaţia de cataractă, creşterea riscului complicaţiilor
oculare.
Înaintea operaţiei de cataractă, se consideră a fi utilă întreruperea pentru 1-2 săptămâni a administrării
tamsulosinului, dar beneficiul întreruperii tratamentului cu tamsulosin nu a fost încă stabilit. SIIF a
fost, de asemenea, raportat şi la pacienţii care au întrerupt tratamentul cu tamsulosin pentru o perioadă
mai lungă înaintea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă.
Nu se recomandă iniţierea tratamentului cu tamsulosin la pacienţii care au fost programaţi pentru
operaţia de cataractă. În timpul evaluării preoperatorii, chirurgii oftalmologi şi întreaga echipă
medicală, trebuie să ia în considerare dacă pacienţilor programaţi pentru operaţia de cataractă li se
administrează sau li s-a administrat tamsulosin, în vederea asigurării unor măsuri imediate la apariţia
SIIF în timpul operaţiei.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienţii cu metabolizare scăzută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu inhibitori puternici şi moderaţi ai
CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Este posibil să se observe resturi ale comprimatului în fecale.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulţi.
3
La administrarea de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină nu s-au observat
interacţiuni medicamentoase.
Administrarea concomitentă cu cimetidina determină o creştere a valorii plasmatice a tamsulosinului,
în timp ce administrarea concomitentă cu furosemid îl scade. Cu toate acestea, dacă aceste valori
rămân în limite normale, doza nu trebuie modificată.
In vitro, la om, nici diazepamul, nici propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina,
diclofenacul, glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu au determinat modificări ale fracţiunii
libere a tamsulosinului în plasma. Nici tamsulosinul nu determină modificarea fracţiunii libere a
diazepamului, propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei.
Studii in vitro pe fracţiuni microsomale hepatice (care facilitează studiul sistemului enzimatic al
citocromului P450, implicat în metabolizarea medicamentului) nu au confirmat interacţiuni cu
amitriptilina, salbutamolul, glibenclamida sau finasterida la nivelul metabolizării hepatice.
Diclofenacul şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin şi inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce
la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un
inhibitor puternic cunoscut al CYP3A4) a determinat o creştere a ASC şi C
max la clorhidrat de
tamsulosin de 2,8, respectiv, 2,2 ori mai mare.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienţii cu metabolizare scăzută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici şi moderaţi ai
CYP3A4.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin şi paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a determinat o creştere de 1,3 şi, respectiv 1,6 ori a C
max şi ASC la tamsulosin, care nu este
considerată relevantă clinic.
Administarea concomitentă cu alţi antagonişti ai receptorilor α1-drenergici poate să scadă tensiunea
arterială.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Tanyz 0,4 mg nu este indicat pentru utilizare la femei.
În studiile clinice pe termen scurt şi lung cu tamsulosin au fost observate tulburări de ejaculare. În
perioada după punerea pe piaţă au fost raportate evenimente adverse, cum sunt tulburările de ejaculare,
ejacularea retrogradă şi insuficienţa ejaculatorie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele tamsulosin asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitate apariţiei ameţelilor.
4.8 Reacţii adverse
Clasificare MedDRA Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
Rare
(≥l/10000 şi
rare
(<1/10000) Cu
frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale
sistemului nervos Ameţeli
(1,3%) Cefalee Sincopă
4
Tulburări oculare Vedere
înceţoşată,
deprecierea
vederii
Tulburări cardiace Palpitaţii
Tulburări vasculare Hipotensiune
arterială
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Rinită Epistaxis
Tulburări
gastro-
intestinale
Constipaţie,
diaree,
greaţă,
vărsături Xerostomie
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţie
cutanată
tranzitorie,
prurit,
urticarie
Angioedem Sindrom
Stevens-
Johnson Eritem,
polimorf,
dermatită
exfoliativă
Tulburări ale
sistemului
reproducător şi ale
ţesutului mamar Tulburări de
ejaculare,
ejaculare
retrogradă,
insuficienţă
ejaculatorie
Priapism
Tulburări
generale şi la
locul de
administrare
Astenie
În cursul operaţiei de cataractă, s-a observat un sindrom de pupilă mică, cunoscut sub denumirea de
Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (SIIF), care a fost asociat cu tratamentul cu tamsulosin, în timpul
activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.4).
În perioada de după punere pe piaţă: în plus faţă de reacţiile adverse descrise mai sus, în timpul
tratamentului cu tamsulosin au fost observate fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie şi dispnee. Deoarece
aceste reacţii adverse au fost raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentului, frecvenţa de
apariţie şi relaţia de cauzalitate cu administrarea tamsulosinului nu pot fi determinate adecvat.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V*.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte hipotensive potenţial severe. Efectele
hipotensive severe au fost observate la grade diferite de supradozaj.
Tratament
5
Hipotensiunea arterială acută după supradozajul tamsulosinului necesită măsuri de susţinere a
funcţiilor sistemului cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită şi frecvenţa cardiacă poate
reveni la normal prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă tensiunea arterială şi ritmul cardiac nu
se modifică după ce pacientul se află în poziţie orizontală, se pot administra soluţii pentru creşterea
volumului sanguin, şi la nevoie chiar medicamente vasopresoare. În general trebuie introdusă
medicaţie de suport şi trebuie monitorizate funcţiile renale.
Deoarece tamsulosinul se leagă într-un procent ridicat de proteinele plasmatice, dializa este
ineficientă.
Pentru împiedicarea absorbţiei se poate provoca emeza. În cazul supradozării cu cantităţi mari de
medicament, se poate efectua lavajul gastric şi se poate administra cărbune activat şi un laxativ
osmotic, ca sulfatul de sodiu.
5. PROPRIETAŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii alfa1 post-sinaptici, subtipul alfa1A şi alfa1D.
În acest mod relaxează muşchii prostatei şi uretrei.
Efecte farmacodinamice
Tamsulosin creşte debitul maxim de urină. Relaxează musculatura netedă prostatică şi uretrală, în
acest mod ameliorând simptomele de golire.
De asemenea, medicamentul ameliorează simptomele de acumulare, când vezica urinară joacă un rol
important.
Aceste efecte legate de simptomele acumulării şi golirii vezicii urinare sunt menţinute în
timpul
tratamentului îndelungat. Necesitatea intervenţiei chirurgicale sau a cateterismului a fost amânată.
Antagoniştii receptorilor adrenergici alfa
1 pot scădea tensiunea arterială prin reducerea rezistenţei
periferice. În timpul studiilor clinice cu tamsulosin nu a fost observată o scădere semnificativă clinic a
tensiunii arteriale.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu-orb, randomizat, placebo-controlat, cu doze variabile, a fost efectuat la copii şi
adolescenţi cu vezică neurogenă. 161 copii au fost distribuiţi randomizat şi trataţi cu câte una din cele
3 doze de tamsulosin (scăzută [0,001 – 0,002 mg/kg], medie [0,002 – 0,004 mg/kg] şi mare [0,004 –
0,008 mg/kg]) sau placebo. Răspunsul terapeutic a fost definit ca rezultat primar în cazul în care a fost
obţinută scăderea presiunii de golire a detrusorului (LPP) la <40 cm H
2O, în două determinări din
cursul aceleeaşi zile. Obiectivele secundare au fost: determinarea modificărilor actuale procentuale ale
presiunii de golire a detrusorului faţă de valorile de bază, ameliorarea sau stabilizarea hidronefrozei şi
hidroureterului şi modificarea volumului urinar obţinut prin cataterizare şi numărul de pierderi de
urină la momentul cateterizării, aşa cum a fost consemnat în înregistrarea cateterizărilor. Nu au fost
observate diferenţe semnificative între grupul placebo şi grupele de tratament cu cele 3 doze de
tamsulosin nici pentru obiectivul primar, nici pentru cele secundare. Analizele exploratorii adiţionale
din subgrupuri au confirmat aceste rezultate (de exemplu vârsta, utilizarea medicamentelor
anticolinergice, greutate corporală, regiune geografică). Nu a fost observat răspuns clinic la nicio doză
administrată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
6
Absorbţie
Formularea farmaceutică cu eliberare prelungită a tamsulosinului asigură eliberarea lentă a acestuia,
ceea ce determină o concentraţie sanguină adecvată, cu fluctuaţii minore timp de 24 ore.
Tamsulosinul, administrat sub formă de Tanyz, este absorbit la nivel intestinal. Se estimează că se
absoarbe aproximativ 57% din doza administrată.
Viteza şi nivelul absorbţiei clorhidratului de tamsulosin sub formă de comprimate cu eliberare
prelungită nu este afectată de alimente.
Tamsulosin prezintă o cinetică liniară.
Concentraţiile plasmatice maxime se ating la 6 ore după administrarea unei doze unice de tamsulosin
după masă. Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă în ziua a 4-a, după doze multiple, iar C
max se
înregistrează la 4 până la 6 ore de la administrare, după masă. Valorile maxime ale concentraţiei
plasmatice cresc de la aproximativ 6 ng/ml după prima doză, până la 11 ng/ml în concentraţia
plasmatică stabilă.
Caracteristica de eliberarea prelungită a comprimatelor de tamsulosin determină o concentraţie stabilă
de 40% din valoarea concentraţiei de vârf în administrare înainte şi după masă.
Există variaţii mari individuale ale valorilor plasmatice ale tamsulosin, atât după doze unice, cât şi
după doze multiple.
Distribuţie
La om, tamsulosin se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul de distribuţie
este mic (aproximativ 0,2 1/kg).
Metabolizare
Tamsulosin are un efect metabolic slab de prim pasaj, fiind metabolizat lent. Majoritatea cantităţii de
tamsulosin se află nemodificată în plasmă sub formă de substanţă activă. Este metabolizat în ficat.
În studiile la şobolan, tamsulosin a determinat o inducţie slabă a enzimelor microsomale hepatice.
Metaboliţii nu prezintă aceeaşi eficacitate şi toxicitate ca şi substanţa primară însăşi.
Eliminare
Tamsulosin şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales prin urină, 4 până la 6% din doza administrată
fiind prezentă sub formă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al tamsulosin este de aproximativ 19 ore (la
administrarea după masă) şi de 15 ore la starea de echilibru.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii de toxicitate la şoarece, şobolan şi câine, cu doze unice şi repetate. De asemenea s-
au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolan, carcinogenitatea la
şoarece şi şobolan, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro.
Profilul toxicologic general observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic
al altor blocante de receptori alfa adrenergici.
La câine, la doze foarte mari s-au observat modificări ale EKG considerate nesemnificative din punct
de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
7
S-a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative ale glandelor mamare la şoarece şi şobolan
femele după expunerea la tamsulosin. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei, şi apar
numai la doze mari, fiind nesemnificative clinic.
6. PROPRIETĂŢIFARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Interiorul nucleului comprimatului
Hipromeloză
Celuloza microcristalină
Carbomer
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Oxid roşu de fer (E172)
Stearat de magneziu
Exteriorul nucleului comprimatului
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Carbomer
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC-PVDC/Al: cutie cu 10, 18, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 şi 100 comprimate cu eliberare
prelungită.
Blistere din PVC-Aclar/Al: cutie cu 10, 18, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 şi 100 comprimate cu eliberare
prelungită.
Blistere din OPA-Al-PVC/Al: cutie cu 10, 18, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 şi 100 comprimate cu
eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto MESTO
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo Mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8118/2015/01-30
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2011
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tanyz 0,4 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg, echivalent cu
tamsulosin 0,367 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate de culoare albă, rotunde, cu diametrul de 9 mm, inscripţionate cu "T9SL” pe una dintre
feţe şi cu “0,4” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior (STUI) asociate hiperplaziei benigne de prostată
(HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Un comprimat pe zi.
Tamsulosin poate fi administrat cu sau fără alimente.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat, deoarece afectează modul de
eliberarea al substanţei active.
În insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi de
asemenea pct. 4.3, Contraindicaţii).
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi nu există indicaţie de terapeutică pentru Tanyz.
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Datele clinice existente sunt menţionate la pct. 5.1.
2
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat, deoarece afectează modul de
eliberarea al substanţei active.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la tamsulosin, inclusiv la angioedemul iatrogen sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
- antecedente de hipotensiune arterială ortostatică;
- insuficienţa hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antagonişti ai receptorilor α
1-adrenergici, administrarea tamsulosin poate determina
scăderea tensiunii arteriale, care, în cazuri rare, poate determina sincopă. La apariţia simptomelor
iniţiale ale hipotensiunii arteriale (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca
(clinostatism), până la dispariţia simptomelor.
Înaintea iniţierii tratamentului, pacientul va fi examinat, pentru a exclude prezenţa altor afecţiuni care
pot determina efecte similare cu HBP. Se va efectua examinarea prostatei prin tuşeu rectal şi, la
nevoie, se va efectua PSA-ul (Antigenului Specific Prostatic), care se va determina atât la începutul
tratamentului cât şi mai apoi, la intervale regulate.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min) trebuie efectuat
cu precauţie înainte de investigare.
În timpul operaţiei de cataractă, la câţiva pacienţi care sunt sau au fost trataţi anterior cu tamsulosin s-a
observat apariţia "Sindromului Intraoperator de Iris Flasc" (SIIF, o variantă a sindromului cu pupilă
mică). SIIF poate determina, în timpul şi după operaţia de cataractă, creşterea riscului complicaţiilor
oculare.
Înaintea operaţiei de cataractă, se consideră a fi utilă întreruperea pentru 1-2 săptămâni a administrării
tamsulosinului, dar beneficiul întreruperii tratamentului cu tamsulosin nu a fost încă stabilit. SIIF a
fost, de asemenea, raportat şi la pacienţii care au întrerupt tratamentul cu tamsulosin pentru o perioadă
mai lungă înaintea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă.
Nu se recomandă iniţierea tratamentului cu tamsulosin la pacienţii care au fost programaţi pentru
operaţia de cataractă. În timpul evaluării preoperatorii, chirurgii oftalmologi şi întreaga echipă
medicală, trebuie să ia în considerare dacă pacienţilor programaţi pentru operaţia de cataractă li se
administrează sau li s-a administrat tamsulosin, în vederea asigurării unor măsuri imediate la apariţia
SIIF în timpul operaţiei.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienţii cu metabolizare scăzută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu inhibitori puternici şi moderaţi ai
CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Este posibil să se observe resturi ale comprimatului în fecale.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulţi.
3
La administrarea de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină nu s-au observat
interacţiuni medicamentoase.
Administrarea concomitentă cu cimetidina determină o creştere a valorii plasmatice a tamsulosinului,
în timp ce administrarea concomitentă cu furosemid îl scade. Cu toate acestea, dacă aceste valori
rămân în limite normale, doza nu trebuie modificată.
In vitro, la om, nici diazepamul, nici propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina,
diclofenacul, glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu au determinat modificări ale fracţiunii
libere a tamsulosinului în plasma. Nici tamsulosinul nu determină modificarea fracţiunii libere a
diazepamului, propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei.
Studii in vitro pe fracţiuni microsomale hepatice (care facilitează studiul sistemului enzimatic al
citocromului P450, implicat în metabolizarea medicamentului) nu au confirmat interacţiuni cu
amitriptilina, salbutamolul, glibenclamida sau finasterida la nivelul metabolizării hepatice.
Diclofenacul şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin şi inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce
la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un
inhibitor puternic cunoscut al CYP3A4) a determinat o creştere a ASC şi C
max la clorhidrat de
tamsulosin de 2,8, respectiv, 2,2 ori mai mare.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienţii cu metabolizare scăzută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici şi moderaţi ai
CYP3A4.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin şi paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a determinat o creştere de 1,3 şi, respectiv 1,6 ori a C
max şi ASC la tamsulosin, care nu este
considerată relevantă clinic.
Administarea concomitentă cu alţi antagonişti ai receptorilor α1-drenergici poate să scadă tensiunea
arterială.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Tanyz 0,4 mg nu este indicat pentru utilizare la femei.
În studiile clinice pe termen scurt şi lung cu tamsulosin au fost observate tulburări de ejaculare. În
perioada după punerea pe piaţă au fost raportate evenimente adverse, cum sunt tulburările de ejaculare,
ejacularea retrogradă şi insuficienţa ejaculatorie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele tamsulosin asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitate apariţiei ameţelilor.
4.8 Reacţii adverse
Clasificare MedDRA Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
Rare
(≥l/10000 şi
rare
(<1/10000) Cu
frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale
sistemului nervos Ameţeli
(1,3%) Cefalee Sincopă
4
Tulburări oculare Vedere
înceţoşată,
deprecierea
vederii
Tulburări cardiace Palpitaţii
Tulburări vasculare Hipotensiune
arterială
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Rinită Epistaxis
Tulburări
gastro-
intestinale
Constipaţie,
diaree,
greaţă,
vărsături Xerostomie
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţie
cutanată
tranzitorie,
prurit,
urticarie
Angioedem Sindrom
Stevens-
Johnson Eritem,
polimorf,
dermatită
exfoliativă
Tulburări ale
sistemului
reproducător şi ale
ţesutului mamar Tulburări de
ejaculare,
ejaculare
retrogradă,
insuficienţă
ejaculatorie
Priapism
Tulburări
generale şi la
locul de
administrare
Astenie
În cursul operaţiei de cataractă, s-a observat un sindrom de pupilă mică, cunoscut sub denumirea de
Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (SIIF), care a fost asociat cu tratamentul cu tamsulosin, în timpul
activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.4).
În perioada de după punere pe piaţă: în plus faţă de reacţiile adverse descrise mai sus, în timpul
tratamentului cu tamsulosin au fost observate fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie şi dispnee. Deoarece
aceste reacţii adverse au fost raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentului, frecvenţa de
apariţie şi relaţia de cauzalitate cu administrarea tamsulosinului nu pot fi determinate adecvat.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V*.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte hipotensive potenţial severe. Efectele
hipotensive severe au fost observate la grade diferite de supradozaj.
Tratament
5
Hipotensiunea arterială acută după supradozajul tamsulosinului necesită măsuri de susţinere a
funcţiilor sistemului cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită şi frecvenţa cardiacă poate
reveni la normal prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă tensiunea arterială şi ritmul cardiac nu
se modifică după ce pacientul se află în poziţie orizontală, se pot administra soluţii pentru creşterea
volumului sanguin, şi la nevoie chiar medicamente vasopresoare. În general trebuie introdusă
medicaţie de suport şi trebuie monitorizate funcţiile renale.
Deoarece tamsulosinul se leagă într-un procent ridicat de proteinele plasmatice, dializa este
ineficientă.
Pentru împiedicarea absorbţiei se poate provoca emeza. În cazul supradozării cu cantităţi mari de
medicament, se poate efectua lavajul gastric şi se poate administra cărbune activat şi un laxativ
osmotic, ca sulfatul de sodiu.
5. PROPRIETAŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii alfa1 post-sinaptici, subtipul alfa1A şi alfa1D.
În acest mod relaxează muşchii prostatei şi uretrei.
Efecte farmacodinamice
Tamsulosin creşte debitul maxim de urină. Relaxează musculatura netedă prostatică şi uretrală, în
acest mod ameliorând simptomele de golire.
De asemenea, medicamentul ameliorează simptomele de acumulare, când vezica urinară joacă un rol
important.
Aceste efecte legate de simptomele acumulării şi golirii vezicii urinare sunt menţinute în
timpul
tratamentului îndelungat. Necesitatea intervenţiei chirurgicale sau a cateterismului a fost amânată.
Antagoniştii receptorilor adrenergici alfa
1 pot scădea tensiunea arterială prin reducerea rezistenţei
periferice. În timpul studiilor clinice cu tamsulosin nu a fost observată o scădere semnificativă clinic a
tensiunii arteriale.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu-orb, randomizat, placebo-controlat, cu doze variabile, a fost efectuat la copii şi
adolescenţi cu vezică neurogenă. 161 copii au fost distribuiţi randomizat şi trataţi cu câte una din cele
3 doze de tamsulosin (scăzută [0,001 – 0,002 mg/kg], medie [0,002 – 0,004 mg/kg] şi mare [0,004 –
0,008 mg/kg]) sau placebo. Răspunsul terapeutic a fost definit ca rezultat primar în cazul în care a fost
obţinută scăderea presiunii de golire a detrusorului (LPP) la <40 cm H
2O, în două determinări din
cursul aceleeaşi zile. Obiectivele secundare au fost: determinarea modificărilor actuale procentuale ale
presiunii de golire a detrusorului faţă de valorile de bază, ameliorarea sau stabilizarea hidronefrozei şi
hidroureterului şi modificarea volumului urinar obţinut prin cataterizare şi numărul de pierderi de
urină la momentul cateterizării, aşa cum a fost consemnat în înregistrarea cateterizărilor. Nu au fost
observate diferenţe semnificative între grupul placebo şi grupele de tratament cu cele 3 doze de
tamsulosin nici pentru obiectivul primar, nici pentru cele secundare. Analizele exploratorii adiţionale
din subgrupuri au confirmat aceste rezultate (de exemplu vârsta, utilizarea medicamentelor
anticolinergice, greutate corporală, regiune geografică). Nu a fost observat răspuns clinic la nicio doză
administrată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
6
Absorbţie
Formularea farmaceutică cu eliberare prelungită a tamsulosinului asigură eliberarea lentă a acestuia,
ceea ce determină o concentraţie sanguină adecvată, cu fluctuaţii minore timp de 24 ore.
Tamsulosinul, administrat sub formă de Tanyz, este absorbit la nivel intestinal. Se estimează că se
absoarbe aproximativ 57% din doza administrată.
Viteza şi nivelul absorbţiei clorhidratului de tamsulosin sub formă de comprimate cu eliberare
prelungită nu este afectată de alimente.
Tamsulosin prezintă o cinetică liniară.
Concentraţiile plasmatice maxime se ating la 6 ore după administrarea unei doze unice de tamsulosin
după masă. Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă în ziua a 4-a, după doze multiple, iar C
max se
înregistrează la 4 până la 6 ore de la administrare, după masă. Valorile maxime ale concentraţiei
plasmatice cresc de la aproximativ 6 ng/ml după prima doză, până la 11 ng/ml în concentraţia
plasmatică stabilă.
Caracteristica de eliberarea prelungită a comprimatelor de tamsulosin determină o concentraţie stabilă
de 40% din valoarea concentraţiei de vârf în administrare înainte şi după masă.
Există variaţii mari individuale ale valorilor plasmatice ale tamsulosin, atât după doze unice, cât şi
după doze multiple.
Distribuţie
La om, tamsulosin se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul de distribuţie
este mic (aproximativ 0,2 1/kg).
Metabolizare
Tamsulosin are un efect metabolic slab de prim pasaj, fiind metabolizat lent. Majoritatea cantităţii de
tamsulosin se află nemodificată în plasmă sub formă de substanţă activă. Este metabolizat în ficat.
În studiile la şobolan, tamsulosin a determinat o inducţie slabă a enzimelor microsomale hepatice.
Metaboliţii nu prezintă aceeaşi eficacitate şi toxicitate ca şi substanţa primară însăşi.
Eliminare
Tamsulosin şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales prin urină, 4 până la 6% din doza administrată
fiind prezentă sub formă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al tamsulosin este de aproximativ 19 ore (la
administrarea după masă) şi de 15 ore la starea de echilibru.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii de toxicitate la şoarece, şobolan şi câine, cu doze unice şi repetate. De asemenea s-
au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolan, carcinogenitatea la
şoarece şi şobolan, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro.
Profilul toxicologic general observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic
al altor blocante de receptori alfa adrenergici.
La câine, la doze foarte mari s-au observat modificări ale EKG considerate nesemnificative din punct
de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
7
S-a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative ale glandelor mamare la şoarece şi şobolan
femele după expunerea la tamsulosin. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei, şi apar
numai la doze mari, fiind nesemnificative clinic.
6. PROPRIETĂŢIFARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Interiorul nucleului comprimatului
Hipromeloză
Celuloza microcristalină
Carbomer
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Oxid roşu de fer (E172)
Stearat de magneziu
Exteriorul nucleului comprimatului
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Carbomer
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC-PVDC/Al: cutie cu 10, 18, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 şi 100 comprimate cu eliberare
prelungită.
Blistere din PVC-Aclar/Al: cutie cu 10, 18, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 şi 100 comprimate cu eliberare
prelungită.
Blistere din OPA-Al-PVC/Al: cutie cu 10, 18, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 şi 100 comprimate cu
eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto MESTO
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo Mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8118/2015/01-30
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2011
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
