GABAPENTIN AUROBINDO 100 mg


Substanta activa: GABAPENTINUM
Clasa ATC: N03AX12
Forma farmaceutica: CAPS.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu blist. diin poliamida/Al/PVC-Al x 60 caps.
Producator: APL SWIFT SERVICES (MALTA) LIMITED - MALTA


1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Gabapentin Aurobindo 100 mg capsule
Gabapentin Aurobindo 300 mg capsule
Gabapentin Aurobindo 400 mg capsule


2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine gabapentină 100 mg.
Fiecare capsulă conţine gabapentină 300 mg.
Fiecare capsulă conţine gabapentină 400 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.


3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Gabapentin Aurobindo 100 mg capsule cu cap şi corp de culoare alba, imprimate cu ‘D’
pe cap şi cu ‘02’ pe corp conţinând o pulbere cristalină de culoare albă sau aproape albă.

Gabapentin Aurobindo 300 mg capsule cu cap şi corp de culoare galbena, imprimate cu ‘D’
pe cap si cu ‘03’ pe corp, conţinând o pulbere cristalină de culoare albă sau aproape albă.

Gabapentin Aurobindo 400 mg capsule cu cap şi corp de culoare portocalie, imprimate cu ‘D’ pe cap
si cu ‘04’ pe corp, conţinând o pulbere cristalină de culoare albă sau aproape albă.


4. DATE CLINICE


4.1 Indicaţii terapeutice

Epilepsie
Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără
generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de minim 6 ani şi peste (vezi pct. 5.1).
Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare
secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minim 12 ani şi peste.

Tratamentul durerii din cadrul neuropatiei perferice
Gabapentina este indicată pentru tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt
durerea din cadrul neuropatiei diabetice şi nevralgia post-herpetică la adulţi.


4.2 Doze şi mod de administrare

Mod de administrare

Administrare orală.
Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente iar capsula trebuie înghiţită întreagă cu o
cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
2

Posologie
Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei,
pentru iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minimum 12 ani.
Recomandările privind dozajul la copii cu vârsta sub 12 ani sunt menţionate într-un alt paragraf al
acestui punct.

Tabel 1
Schema terapeutică - stabilirea treptată a dozei iniţiale
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
300 mg o dată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi

Întreruperea tratamentului cu Gabapentin Aurobindo
În concordanţă cu practicile clinice curente, dacă tratamentul cu gabapentină trebuie să fie întrerupt, se
recomandă ca acest lucru să se facă treptat pe durata unei perioade de minimum o săptămână,
indiferent de indicaţie.

Epilepsia
Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Schema terapeutică este stabilită de
către medicul curant în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi eficacitatea tratamentului.
Adulţi şi adolescenţi:
În cadrul studiilor clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg pe zi. Tratamentul
poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administrarea
a 300 mg de trei ori pe zi (TID) în Ziua 1. Ulterior, în funcţie de răspunsului individual al pacientului
şi a tolerabilitatea acestuia, doza poate fi crescută în continuare cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile
până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai
lentă a dozei de gabapentină.Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o
săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea
dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total. În cadrul studiilor clinice deschise, de lungă
durată, doze de până la 4800 mg pe zi au fost bine tolerate. Doza zilnică totală trebuie divizată în trei
prize, iar intervalul de timp maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore pentru a preveni
apariţia convulsiilor de întrerupere.
Copii cu vârsta de minim 6 ani
Doza iniţială trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 15mg/kg şi pe zi iar doza eficace este atinsă prin
creşterea treptată a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de
gabapentina la copiii cu vârsta de minim 6 ani este de 25-35 mg/kg şi pe zi. În cadrul unui studiu clinic
de lungă durată au fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi pe zi. Doza totală zilnică trebuie
divizată în trei prize, iar intervalul maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore.
Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentina pentru a optimiza terapia cu
acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente
antiepileptice fără influenţarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau ale concentraţiilor
serice ale altor medicamente antiepileptice.

Durerea din cadrul neuropatiei periferice
Adulţi
Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei , aşa cum este prezentat în Tabelul 1.
Alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, divizată în trei prize. Ulterior, în funcţie de răspunsul
individual al pacientului şi de tolerabilitatea individuală, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la
intervale de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată
stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim pentru atingerea dozei de 1800 mg
pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni şi pentru
atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total.
Tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerile din cadrul neuropatiei
diabetice sau nevralgia post herpetică, eficacitatea şi siguranţa administrării gabapentinei nu au fost
studiate în cadrul unor studii clinice cu durata mai mare de 5 luni. Dacă un pacient necesită tratament
3
cu durată mai mare de 5 luni pentru durerea neuropatică periferică, medicul curant trebuie să evalueze
starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unei terapii suplimentare.

Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice
La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate mică, status post-transplant de
organe, etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea unor doze mai mici, fie prin
administrarea la intervale de timp mai lungi.

Utilizarea la pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, din cauza deteriorării funcţiei renale
consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). La aceşti pacienţi pot să apară mai frecvent somnolenţă, edeme
periferice şi astenie.

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Ajustarea dozelor este recomandată la pacienţii cu funcţie renală compromisă, aşa cum este descris în
Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală
poate fi utilizat Gabapentin Aurobindo 100 mg capsule, conform următoarelor recomandări de dozaj.

Tabel 2

Stabilirea dozelor de gabapentină la adulţi pe baza funcţiei renale
Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza zilnică totalăa (mg pe zi)
≥ 80 900-3600
50-79 600-1800
30-49 300-900
15-29 150b-600
< 15c 150b-300
a Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei prize. Dozele reduse sunt destinate
pacienţilor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei <79 ml/min).
b A se administra în doză de 300 mg, la intervale de două zile. c Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei <15 ml/min, doza zilnică trebuie redusă proporţional cu
clearance-ul creatininei (de exemplu, la pacienţii cu clearance-ul creatininei 7,5 ml/min trebuie să se
administreze o jumătate din doza zilnică a pacienţilor cu clearance-ul creatininei de 15 ml/min).

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă
Pentru pacienţii cu anurie care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu
gabapentina, doza iniţială recomandată este de 300 până la 400 mg, urmată de administrarea unei doze
de 200 până la 300 mg la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată
în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de
gabapentină trebuie să se bazeze pe recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se
recomandă o doză suplimentară de 200 mg până la 300 mg, după fiecare 4 ore de şedinţă de
hemodializă.


4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la gabapentină sau la oricare dintre excipienţi, listați la pct. 6.1.


4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie
suicidară şi comportament suicidar. În urma unei metaanalize a studiilor clinice randomizate
controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat
4
apariţia acestui risc nu este cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca
gabapentina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar.
Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi
comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi
persoanele care îi au în grijă pe aceştia) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul
apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Dacă pe parcursul tratamentului cu gabapentină un pacient dezvoltă pancreatită acută, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea
bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii epilepticii poate precipita apariţia formei clinice denumite
status epilepticus (vezi pct. 4.2).
Similar altor medicamente antiepileptice, în timpul tratamentului cu gabapentină, unii pacienţi pot
prezenta o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.
Similar altor medicamente antiepileptice, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate
concomitent în cadrul tratamentului pacienţilor refractari, trataţi cu mai mult de un antiepileptic, cu
scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină, are o rată mică de succes.
Gabapentina nu este considerată eficace pentru tratamentul convulsiilor primare generalizate de tipul
absenţelor, iar la unii pacienţi poate agrava aceste crize. De aceea, gabapentina trebuie utilizată cu
precauţie în cazul pacienţilor cu crize mixte, incluzând stări de absenţă.
Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta peste 65
ani. Într-un studiu dublu orb la pacienţi cu durere neuropatică, somnolenţa, edemul periferic şi astenia
au apărut într-un procent mai mare la pacienţii cu vârsta de minimum 65 de ani, comparativ cu
pacienţii mai tineri. În plus faţă de aceste rezultate, investigaţiile clinice la acest grup de vârstă nu au
indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri.
Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) asupra
procesului de învăţare, a inteligenţei şi dezvoltării la copii şi adolescenţi nu au fost studiate în mod
adecvat. Prin urmare, beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie analizate comparativ cu
riscurile potenţiale ale unei astfel de terapii.

Amețeală, somnolență, pierderea cunoștiinței, confuzie și disfuncții mentale
Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu amețeală și somnolență care pot crește incidența apariției
rănirile accidentale (căderi) la populația vârsnică. Au fost raportate de asemenea post marketing,
pierderea cunoștiinței, confuzie și disfuncții mentale. De aceea, pacienții trebuie sfătuiți să fie atenți
până când se familiarizează cu efectele potențiale ale produsului medicamentos.

Erupţii cutanate tranzitorii medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)
Au fost raportate reacţii adverse de hipersensibilitate sistemică, severe, cu potenţial ameninţător pentru
viaţă cum sunt erupţiile cutanate tranzitorii medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice
(DRESS), la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice incluzând gabapentina.
Este important de precizat că manifestări timpurii de hipersensibilitate, cum sunt febra sau
limfadenopatia, pot să fie prezente chiar dacă erupţiile cutanate nu sunt evidente. Când astfel de semne
sau simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat. Dacă nu se poate stabili o etiologie
alternativă pentru semne sau simptome, administrarea gabapentinei trebuie întreruptă.

Investigaţii diagnostice
În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, utilizând testele dipstick, pot fi
obţinute rezultate fals pozitive. Ca urmare, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive
ale testelor dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metoda
turbidimetrică sau metoda de dye-binding sau utilizarea acestor metode alternative încă de la început.

Notă: Flaconul PEÎD conţine desicant. A nu se înghiţi.


4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare
controlată care conţine 60 mg morfină cu două ore înainte de administrarea unei capsule care conţine
gabapentină 600 mg, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu
5
administrarea gabapentinei fără morfină. Ca urmare, pacienţii trebuie atent monitorizaţi în ceea ce
priveşte apariţia semnelor de deprimare a SNC, cum este somnolenţa, iar doza de morfină sau de
gabapentină trebuie redusă corespunzător.
Nu s-au observat interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau
carbamazepină.
Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii
epileptici trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice.
Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindronă şi/sau
etinilestradiol, nu a influenţat farmacocinetica la starea de echilibru a niciunui component.
Administrarea concomitentă de gabapentină şi antiacide care conţin aluminiu şi magneziu, determină
reducerea biodisponibilităţii gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea de gabapentină
la cel puţin 2 ore după administrarea antiacidului.
Eliminarea renală a gabapentinei nu este influenţată de probenecid.
S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale a gabapentinei în cazul administrării concomitente cu
cimetidina, dar nu se aşteaptă să aibă semnificaţie clinică.


4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Riscul legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice în general
Riscul malformaţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu un
medicament antiepileptic.Malformaţiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis,
malfomaţii cardiovasculare şi defecte ale tubului neural.Terapia antiepileptică asociată determină un
risc mai mare de malformaţii congenitale comparativ cu monoterapia, de aceea, este important ca
monoterapia să fie indicată ori de câte ori este posibil.Femeilor care intenţionează să rămână gravide
sau se află la vârsta fertilă trebuie să li se acorde sfaturi medicale de specialitate, iar necesitatea
tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată la femeile care doresc să rămână gravide. Tratamentul
anticonvulsivant nu trebuie întrerupt brusc, deoarece acest lucru poate determina apariţia convulsiilor
de întrerupere, care pot avea consecinţe grave, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Rar, s-a observat
o întârziere a dezvoltării la copiii mamelor cu epilepsie. Nu este posibil de stabilit diagnosticul
etiologic diferenţial, adică dacă întârzierea dezvoltării este cauzată de factori genetici, sociali,
epilepsie maternă sau de tratamentul cu antiepileptice.

Riscul legat de gabapentină
Nu există date adecvate privind utilizarea gabapentinei la gravide.
Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utiliztată în timpul sarcinii, cu excepţia
situaţiei în care beneficiul matern scontat depăşeşte clar riscul potenţial la făt.
Nu se poate concluziona cu precizie dacă riscul crescut de malformaţii congenitale este asociat cu
administrarea gabapentinei în timpul sarcinii, este datorat epilepsiei în sine sau terapiei concomitente
cu alte medicamente antiepileptice în timpul fiecărei sarcini evaluate.

Alăptarea

Gabapentina este excretată în laptele uman. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra
sugarului alăptat, administrarea acesteia la mamele care alăptează se face cu prudenţă.. Gabapentina se
administrează în timpul alăptării doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte clar riscul potenţial
la sugar.


4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacitatăţii de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina
somnolenţă, ameţeli şi alte simptome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de
intensitate uşoară sau medie, acestea pot fi potenţial periculoase pentru pacienţii care conduc vehicule
sau folosesc utilaje. Aceste reacţii apar mai ales la începutul tratamentului şi după creşterea dozelor.
6


4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse observate în cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţii cu epilepsie (terapie
asociată sau monoterapie) sau la pacienţii cu dureri neuropate sunt prezentate în lista de mai jos,
clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi în funcţie de frecvenţă (foarte frecvente (>1/10), frecvente
(≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi foarte rare
(< 1/10000)). Atunci când o reacţie adversă a fost semnalată cu frecvenţe diferite în cadrul studiilor
clinice, ea a fost înregistrată cu cea mai mare frecvenţă raportată.

Reacţiile suplimentare raportate din experienţa după punerea pe piaţă sunt incluse la categoria
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile), cu caractere italice, în lista de
mai jos.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.

Infecţii şi infestări
Foarte frecvente: infecţii virale
Frecvente: pneumonie, infecţii respiratorii, infecţii urinare, infecţii, otită medie

Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente: leucopenie
Rare: trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii alergice (de exemplu, urticarie)
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de hipersensibilitate, cu un model variabil de simptome
sistemice care poate include febră, erupţii, hepatită, limfadenopatie,
eozinofilie, şi câteodată alte semne şi simptome.

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: anorexie, creşterea apetitului alimentar
Mai puțin frecvente: hiperglicemie (cel mai des observată la pacienții cu diabet)
Rare: hipoglicemie (cel mai des observată la pacienții cu diabet)
Cu frecvență necunoscută hiponatremie

Tulburări psihice
Frecvente: ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate,
nervozitate, tulburări de gândire
Cu frecvenţă necunoscută: halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: somnolenţă, ameţeli, ataxie
Frecvente: convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee,
parestezie, hipoestezia, tulburări de coordonare,
nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente
Mai puţin frecvente: hipokinezie, tulburări mentale
Cu frecvenţă necunoscută: alte tulburări de mişcare (de exemplu coreoatetoză, diskinezie,
distonie)
Rare: pierderea cunoștiinței
Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere, cum sunt ambliopie, diplopie

Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: vertij
Cu frecvenţă necunoscută: tinitus
7

Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: palpitaţii

Tulburări vasculare
Frecvente: hipertensiune arterială, vasodilataţie

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee, bronşite, faringite, tuse, rinite

Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: vărsături, greaţă, anomalii dentare, gingivită, diaree, dureri
abdominale, dispepsie, constipaţie, uscăciune orofaringiană,
flatulenţă
Cu frecvenţă necunoscută: pancreatită

Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: hepatită, icter

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: edem facial, purpură în cele mai multe cazuri a fost descrisă ca
echimoze determinate de traumatisme fizice, erupţie cutanată
tranzitorie, prurit, acnee
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Stevens-Johnson, angioedem, eritem polimorf, alopecie,
erupţie cutanată tranzitorie cu eozinofilie şi simptome sistemice
(vezi
pct. 4.4)

Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi ale oaselor
Frecvente: artralgie, mialgie, dorsalgii, contracţii musculare
Cu frecvenţă necunoscută: mioclonie

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, incontinenţă urinară

Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente: impotenţă
Cu frecvenţă necunoscută: hipertrofia sânului, ginecomastie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: oboseală, febră
Frecvente: edeme periferice, mers anormal, astenie, dureri, stare generală de rău,
sindrom cu simptomatologie asemănătoare gripei
Rare: edeme generalizate, căderi
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de întrerupere (cel mai frecvent anxietate, insomnie, greaţă,
dureri,transpiraţii), dureri toracice. Au fost raportate cazuri de
moarte subită, dar relaţia cauzală cu tratamentul cu gabapentină nu a
fost stabilită.

Investigaţii diagnostice
Frecvente: scăderea numărului leucocitelor, creştere în greutate
Rare: creşteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice SGOT (AST),
SGPT (ALT) şi ale bilirubinei.
Cu frecvenţă necunoscută: fluctuaţii ale glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat

Leziuni, intoxicaţii
Frecvente: leziuni accidentale, fracturi, dermabraziuni
8
În timpul tratamentului cu gabapentină, au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Nu este clară
relaţia de cauzalitate cu gabapentina (vezi pct. 4.4).

La pacienţii hemodializaţi, din cauza insuficienţei renale în stadiul terminal, a fost raportată miopatia
cu concentrţii srice crescute de creatinkinază.

Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşitele au fost raportate numai în cadrul
studiilor clinice efectuate la copii. În plus, în cadrul studiilor clinice efectuate la copii au fost raportate
frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.


4.9 Supradozaj

La supradoze de gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune viaţa
în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeli, diplopie, dizartrie, somnolenţă, letargie şi diaree
uşoară. După un tratament de susţinere a funcţiilor vitale, toţi pacienţii s-au recuperat complet.
Absorbţia redusă a gabapentinei la doze mari poate limita absorbţia medicamentului şi în caz de
supradozaj şi, în consecinţă, poate reduce gradul de intoxicaţie.
Supradozele de gabapentină, în special în asociere cu alte medicamente deprimante ale sistemului
nervos central, pot determina coma.
Deşi gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei anterioare s-a demonstrat
faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Totuşi, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu
insuficienţă renală severă.
Doza orală letală de gabapentină nu a fost stabilită la şoarecii şi şobolanii la care s-au administrat doze
mai mari de 8000 mg/kg. Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclus ataxie, dificultăţi la
respiraţie, ptoză, hipoactivitate sau hiperexcitabilitate.


5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE


5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice codul ATC: N03AX12

Mecanismul exact de acţiune al gabapentinei nu este cunoscut.

Mecanism de acțiune
Gabapentina este înrudită structural cu neurotransmiţătorul GABA (acidul gama-amino butiric), dar
mecanismul său de acţiune este diferit de cel al altor substanţe active care interacţionează cu sinapsele
GABA, incluzând valproat, barbiturice, benzodiazepine, inhibitori ai transaminazelor GABA,
inhibitori ai recaptării GABA, agonişti GABA şi pro-medicamente GABA. Studiile in vitro realizate
cu gabapentină marcată radioactiv au evidenţiat în ţesutul creierului de şobolan un situs nou de legare
al peptidei, la nivelul neocortexului şi hipocampusului, cu o posibilă implicare în acţiunea
anticonvulsivantă şi analgezică a gabapentinei şi a derivaţilor săi structurali.

Locul de legare al gabapentinei a fost identificat ca fiind subunitatea alfa
2-delta a canalelor de calciu
voltaj dependente.

La concentraţii relevante clinic, gabapentina nu se leagă de alţi receptori neurotransmiţători cerebrali,
incluzând receptorii GABA
A, GABAB, benzodiazepinici, glutamatergici, glicinergici sau N-metil-d-
aspartat.
9
In vitro, gabapentina nu interacţionează cu canalele de sodiu, spre deosebire de fenitoină şi
carbamazepină. Anumite teste efectuate in vitro au evidenţiat faptul că gabapentina reduce parţial
răspunsul la agonistul glutamat N-metil-D-aspartat (NMDA), dar numai la concentraţii mai mari de
100 μM, care nu sunt atinse in vivo. In vitro, gabapentina reduce într-o mică măsură eliberarea
neurotransmiţătorilor monoaminici.

La şobolani, administrarea gabapentinei creşte turnoverul GABA în mai multe zone ale creierului, în
mod similar cu valproatul de sodiu, deşi acesta acţionează în zone diferite. Relevanţa acestor acţiuni
diferite ale gabapentinei, pentru efectele anticonvulsivante, rămâne a fi stabilită. La animale,
gabapentina pătrunde rapid în creier şi previne convulsiile declanşate de electroşocurile maxime sau
de substanţele chimice cu efecte convulsivante, incluzând inhibitori ai sintezei GABA, precum şi în
cazul modelelor de convulsii genetice.

Eficacitate clinică și siguranță
Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale, la copii cu vârsta cuprinsă între 3
şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică, dar nesemnificativă din punct de vedere statistic, de 50% a
ratei de răspuns în favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiză suplimentară retrospectivă
a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic al
vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă (grupe de vârstă 3-5 ani şi 6-12 ani).

Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Răspuns (Ameliorare cu ≥ 50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei PITM*
Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea P
< 6 ani 4/21 (19,0%) 4/17 (23,5%) 0,7362
6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144
* Populaţia în intenţie de tratament modificată a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la medicaţia
din studiu, care au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial cât şi în
timpul studiului dublu-orb.


5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei au fost atinse în decurs
de 2-3 ore.
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia de doză absorbită) tinde să scadă pe măsură ce doza creşte.
Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%.
Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi, nu au efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii
gabapentinei.

Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată în urma administrării dozelor repetate. Deşi, în
studiile clinice, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, în general, între 2 μg/ml şi
20 μg/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.
Parametrii farmacocinetici ai gabapentinei sunt prezentaţi în Tabelul 3.

Tabelul 3
Parametrii farmacocinetici medii (% CV) la starea de echilibru, la fiecare interval de 8 ore după
administrarea gabapentinei

Parametrul farmacocinetic 300 mg
(N=7) 400 mg
(N=14) 800 mg
(N=14)
Medie % CV Medie % CV Medie % CV
Cmax (μg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)
Tmax (ore) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)
T1/2 (ore) 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)
ASC0-8 (μg/oră/ml) 24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)
10
Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)

C
max = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru
T
max = Timpul necesar pentru atingerea Cmax
T
1/2 = Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
ASC
0-8 = Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8 ore
după administrarea dozei
Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după
administrarea dozei
NA= nu este disponibil

Distribuţie
Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie de 57,7 litri. La
pacienţii cu epilepsie, concentraţiile gabapentinei în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ
20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru. Gabapentina
este prezentă în laptele femeilor care alăptează.

Biotransformare
Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra
funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante responsabile de metabolizarea medicamentului.

Eliminare
Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este
scăzut. Viteza de eliminare, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal al gabapentinei sunt direct
proporţionale cu clearance-ul creatininei.
Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii
cu funcţie renală compromisă sau în timpul şedinţelor de hemodializă (vezi pct. 4.2).
Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi sănătoşi, cu vârsta cuprinsă
între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copiii > 5 ani sunt
similare celor de la adulţi, doza fiind exprimată în mg/kg.

Liniaritate/non-liniaritate
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei,
ceea ce arată non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate
(F), de exemplu: Ae%, CL/F, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii
farmacocinetici care nu includ F, cum sunt CLr şi T
1/2) este cel mai bine descris de parametrii
farmacocinetici liniari. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi
predictibile pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice.


5.3 Date preclinice de siguranţă

Carcinogeneză
Gabapentina a fost administrată prin intermediul alimentaţiei la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000
mg/kg şi zi şi la şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani. Doar la şobolanii
de sex masculin, la cea mai mare doză administrată, s-a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a
incidenţei tumorilor celulelor acinare pancreatice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000
mg/kg şi zi, valorile concentraţiilor plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 10 ori mai mari
decât cele determinate la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor
acinare pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un grad scăzut de malignitate, nu au
afectat supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor
observate în cadrul grupelor de control corespondente. Relevanţa pe care o au aceste tumori ale
celulelor acinare pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.
11
Mutageneză
Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, la testele standard utilizând culturi
bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu induce
apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus
formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.

Afectarea fertilităţii
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, în urma
administrării de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă
zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2 suprafaţă corporală).

Teratogeneză
Gabapentina nu creşte incidenţa malformaţiilor congenitale la descendenţii şoarecilor, şobolanilor sau
iepurilor, comparativ cu grupurile de control, în urma administrării de doze de până la 50, 30 respectiv
25 de ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg administrată la om (de patru, cinci, respectiv opt ori
decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2).
La rozătoare, gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi
posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor. Aceste efecte au apărut în urma
administrării orale în timpul organogenezei, la femelele de şoarece gestante, a dozelor de 1000 sau
3000 mg/kg şi zi şi a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul
împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decât doza
de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m

2.
Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg şi zi
(aproximativ 1/2 din doza zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2).
S-a observat o creştere a incidenţei hidroureterului şi/sau hidronefrozei la şobolanii la care s-a
administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi -într-un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei
de reproducere, 1500 mg/kg şi zi-într-un studiu de teratogenitate şi la dozele de 500, 1000 şi 2000
mg/kg şi zi-într-un studiu privind expunerea peri-şi postnatală). Semnificaţia clinică a acestor rezultate
nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor.Aceste doze sunt de
aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m

2.
Într-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri, s-a observat o creştere a pierderilor fetale post-
implantare, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste doze
sunt de aproximativ 1/4 până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată la om,
exprimată în mg/m

2.



6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE


6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei:
Amidon de porumb
Talc

Capsula gelatinoasă:
[100 mg:]
Capac
Dioxid de titan
Laurilsulfat de sodiu
Gelatina

Corp
Dioxid de titan
Laurilsulfat de sodiu
Gelatina

[300 mg:]
12
Capac
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan
Laurilsulfat de sodiu
Gelatina

Corp
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan
Laurilsulfat de sodiu
Gelatina

[400 mg:]
Capac
Oxid rosu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan
Laurilsulfat de sodiu
Gelatina

Corp
Oxid rosu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan
Laurilsulfat de sodiu
Gelatina

Cerneală de inscripţionare:
Shellac
Propilenglicol
Oxid negru de fer (E 172)
Hidroxid de potasiu


6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.


6.3 Perioada de valabilitate

2 ani
Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului PEÎD:
1 an


6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Blister: a se păstra în ambalajul original.
Flacon: a se păstra în ambalajul original.


6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister din PVC/PVdC-Al:
[100 mg:] 10, 20, 30, 50, 60, 90, 100 şi 200 capsule
[300 mg:] 10, 20, 30, 50, 60, 90, 100 şi 200 capsule
[400 mg:] 10, 20, 30, 50, 60, 90, 100, 200 şi 300 capsule

Flacon PEÎD cu capac din PP conţinând silicagel (desicant)
[100 mg:] 100, 200 şi 1000 capsule.
13
[300 mg:] 100, 200 şi 1000 capsule.
[400 mg:] 100, 200, 300 şi 500 capsule

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.


6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.


7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Aurobindo Pharma Limited
Ares, Odyssey Business Park
West End Road
South Ruislip HA4 6QD
Marea Britanie


8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3411/2011/01-11
3412/2011/01-11
3413/2011/01-13


9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Iulie 2011

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

mai 2016