ADRONIK 70 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Adronik 70 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine acid alendronic 70 mg (sub formă de alendronat de sodiu trihidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate oblongi, de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul osteoporozei la femeile în post-menopauză. Acidul alendronic reduce riscul de fracturi
vertebrale şi de şold.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este de un comprimat de 70 mg, o dată pe săptămână.
Pentru a obţine o absorbţie adecvată a acidului alendronic
Acidul alendronic comprimate trebuie să fie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima
masă a zilei, înainte de a bea lichide sau de a lua alte medicamente, numai cu apă simplă. Alte băuturi
(incluzând apa minerală), alimente şi unele medicamente probabil reduc absorbţia acidului alendronic
(vezi pct. 4.5).
Pentru a facilita ajungerea medicamentului înstomac şi, în acest fel, reducerea riscului de iritaţii/reacţii
adverse locale şi la nivelul esofagului (vezi pct. 4.4).
Acidul alendronic comprimate trebuie administrat numai prin înghiţire, dimineaţa, cu un pahar
plin cu apă (nu mai puţin de 200 ml).
Pacientele nu trebuie să mestece comprimatele sau să le lase să se dizolve în cavitatea bucală,
datorită riscului potenţial de ulceraţii orofaringiene.
Pacientele nu vor sta în poziţie culcat până vor lua prima masă a zilei, care va trebui să fie la
cel puţin 30 de minute de la administrarea comprimatului.
Pacientele nu vor sta în poziţie culcat cel puţin 30 de minute după administrarea acidului
alendronic.
Acidul alendronic comprimate nu trebuie administrat înainte de culcare sau înainte de a se
ridica din pat dimineaţa.
Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D, dacă dieta este inadecvată
(vezi pct. 4.4).
2
Utilizare la vârstnici: în studiile clinice nu au fost observate diferenţe legate de vârstă, cu privire la
profilurile de eficacitate şi de siguranţă ale acidului alendronic. Ca urmare, nu este necesară ajustarea
dozei la vârstnici.
Utilizare în insuficienţa renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu rata de filtrare glomerulară (RFG) mai mare de 35
ml/min. Acidul alendronic comprimate nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală, dacă
RFG este sub 35 ml/min, deoarece nu există experienţă în acest sens.
Utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Acidul alendronic a fost studiat la un număr mic de pacienţi cu vârsta sub 18 ani, cu osteogeneză
imperfectă. Rezultatele sunt insuficiente pentru a recomanda utilizarea la copii şi adolescenţi. Acidul
alendronic 70 mg, comprimate filmate, cu administrare o dată pe săptămână, nu a fost investigat în
tratamentul osteoporozei indusă de glucocorticoizi.
4.3 Contraindicaţii
Adronik este contraindicat în:
Anomalii esofagiene şi alţi factori care întârzie golirea esofagului, cum sunt stricturile sau
acalazia.
Incapacitate de a sta în şezut sau în ortostatism timp de cel puţin 30 minute.
Hipersensibilitate la acid alendronic sau la oricare dintre excipienţi.
Hipocalcemie (vezi pct. 4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cunoscuţi cu esofag Barrett, medical trebuie să se cuantifice beneficiile şi potenţialele
riscuri ale alendronatului în funcţie de fiecare pacient.
Acidul alendronic poate determina iritaţia locală a mucoasei porţiunii superioare a tubului digestiv.
Deoarece există un potenţial de agravare a bolii prexistente, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul
în care se administrează acid alendronic la pacienţii cu tulburări active gastro-intestinale superioare,
cum sunt disfagia, afecţiunile esofagiene, gastrita, duodenita sau ulcerele (vezi pct. 4.3).
La pacienţii trataţi cu acid alendronic acid au fost raportate reacţii esofagiene (uneori severe şi
necesitând spitalizare), cum sunt esofagita, ulcerele esofagiene şi eroziunile esofagiene, rareori urmate
de strictură sau perforaţie esofagiană. Ca urmare, medicii trebuie să fie atenţi la orice semn sau
simptom care semnalează o posibilă reacţie esofagiană, iar pacienţii trebuie instruiţi să oprească
tratamentul cu acid alendronic şi să solicite consult medical dacă apar simptome de iritaţie esofagiană
cum sunt disfagia, durerea la deglutiţie sau durerea retrosternală, pirozis nou apărut sau agravarea
pirozisului preexistent.
Riscul de reacţii adverse esofagiene severe pare să fie mai mare la pacienţii care nu utilizează corect
comprimatul care conţine acid alendronic şi/sau care continuă tratamentul cu acid alendronic,
comprimate, după apariţia simptomelor sugestive de iritaţie esofagiană. Este foarte important să se
ofere toate recomandările cu privire la modul de administrare, iar acestea să fie înţelese de către
pacient (vezi pct. 4.2). Pacienţii trebuie informaţi că nerespectarea recomandărilor poate să determine
creşterea riscului de tulburări esofagiene.
Deşi în studiile clinice nu au fost observate riscuri crescute, după punerea pe piaţă, au existat raportări
rare de ulcere gastrice şi duodenale, unele severe şi cu complicaţii. Cu toate acestea, nu a putut fi
stabilită o relaţie cauzală.
Osteonecroza maxilarului, în general asociată cu extracţia dentară şi/sau infecţia locală (incluzând
osteomielita), a fost raportată la pacienţii cu neoplasm, la care se administrează scheme terapeutice
care au inclus, în principal, administrarea intravenoasă de bifosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi
utilizau, de asemenea, chimioterapice şi corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată, de
3
asemenea, la pacienţii cu osteoporoză la care se administrează oral bifosfonaţi.
La pacienţii cu factori de risc concomitenţi (de exemplu neoplasm, chimioterapie, radioterapie,
tratament cu corticosteroizi, igienă orală precară, boală periodontală), anterior iniţierii tratamentului cu
bifosfonaţi, trebuie să se ia în considerare o examinare stomatologică, cu acordarea de măsuri
preventive adecvate.
În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, pe cât posibil, procedurile stomatologice
invazive. Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul terapiei cu bifosfonaţi,
chirurgia dentară poate exacerba această afecţiune. Pentru pacienţii care necesită proceduri dentare, nu
sunt disponibile date care să sugereze dacă oprirea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de
osteonecroză de maxilar.
Raţionamentul clinic al medicului curant trebuie să ghideze schema terapeutică, pentru fiecare pacient
în parte, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu.
La pacienţii care utilizează bifosfonaţi au fost raportate dureri osoase, articulare şi/sau musculare. În
experienţa de după punerea pe piaţă, aceste simptome au fost rareori severe şi/sau invalidante (vezi
pct. 4.8). Timpul până la debutul simptomelor a variat de la o zi, la mai multe luni de la iniţierea
tratamentului. La majoritatea pacienţilor, simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. O
parte dintre pacienţi a prezentat reapariţia simptomelor la reluarea terapiei, cu acelaşi medicament sau
cu alt bifosfonat.
Pacienţii trebuie să fie instruiţi ca în cazul în care au omis o doză de Adronik cu administrare o dată pe
săptămână, să utilizeze un comprimat în dimineaţa imediat următoare, după ce şi-au amintit. Nu
trebuie să utilizeze două comprimate în aceeaşi zi şi trebuie să revină la administrarea o dată pe
săptămână, conform schemei terapeutice iniţiale, în ziua stabilită.
Acidul alendronic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală a căror RFG este sub 35
ml/min (vezi pct. 4.2). Trebuie luate în considerare etiologia osteoporozei, alta decât deficitul de
estrogeni, îmbătrânirea şi utilizarea glucocorticoizilor.
Hipocalcemia trebuie corectată înainte de iniţierea terapiei cu acid alendronic (vezi pct. 4.3). De
asemenea, alte afecţiuni care influenţează metabolismul mineral (cum sunt deficitul de vitamina D şi
hipoparatiroidismul) trebuie tratate corespunzător. La pacienţii cu aceste tipuri de afecţiuni, în timpul
terapiei cu acid alendronic, trebuie monitorizate calcemia şi simptomele de hipocalcemie.
Datorită efectelor pozitive ale acidului alendronic în creşterea mineralizării osoase, poate să apară
scăderea calcemiei şi a fosfatemiei. Aceste scăderi sunt, de obicei, mici şi asimptomatice. Cu toate
acestea, au existat rare raportări de hipocalcemie simptomatică, care poate fi ocazional severă şi care a
apărut cel mai frecvent la pacienţi cu afecţiuni predispozante (de exemplu hipoparatiroidism, deficit de
vitamina D şi malabsorbţie de calciu).
Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este important, în mod deosebit,la pacienţii la
care se administrează glucocorticoizi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Dacă sunt utilizate în acelaşi timp, este probabil ca suplimentele cu calciu, antiacidele şi unele
medicamente administrate oral să influenţeze absorbţia acidului alendronic. Ca urmare, înainte de a
utiliza orice alt medicament cu administrare orală, pacienţii trebuie să aştepte cel puţin 30 minute după
administrarea comprimatului care conţine acid alendronic (vezi pct. 4.2 şi pct. 5.2).
Nu se preconizează alte interacţiuni medicamentoase cu semnificaţie clinică.La un număr de paciente,
înrolate în studiile clinice, s-au administrat estrogeni (intravaginal, transdermic sau oral), în timp ce
utilizau acid alendronic. Nu au fost identificate reacţii adverse care să poată fi atribuite utilizării
concomitente.
Deşi nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune, în studiile clinice acidul alendronic a fost
utilizat concomitent cu o gamă largă de medicamente, prescrise în mod obişnuit, fără dovezi ale unor
4
interacţiuni care să determine reacţii adverse.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Utilizarea în timpul sarcinii
Nu există date adecvate cu privire la utilizarea acidului alendronic la gravide. Studiile la animale nu
indică reacţii nocive directeasupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale sau asupra dezvoltării
postnatale. La şobolan, acidul alendronic administrat în timpul sarcinii a determinat distocie, corelată
cu hipocalcemia (vezi pct. 5.3). Dată fiind indicaţia terapeutică, acidul alendronic nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii.
Utilizarea în timpul alăptării
La om, nu se ştie dacă acidul alendronic, conţinut în comprimate, este excretat în lapte. Dată fiind
indicaţia terapeutică, acidul alendronic nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acid alendronic comprimate nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Într-un studiu cu durata de un an, efectuat la femeile cu osteoporoză, aflate în perioada de post-
menopauză, profilurile generale de siguranţă pentru acid alendronic comprimate 70 mg (n=519) şi acid
alendronic 10 mg pe zi (n=370) au fost similare.
În două studii clinice, cu durata de trei ani, cu protocol practic identic, efectuate la femeile aflate în
perioada de post-menopauză (acid alendronic comprimate 10 mg: n=196, placebo: n=397), profilurile
generale de siguranţă pentru acid alendronic comprimate 10 mg pe zi şi placebo au fost similare.
Reacţiile adverse raportate de către investigatori ca fiind posibil, probabil sau clar legate de
administrarea medicamentului sunt prezentate mai jos, dacă au apărut la > 1%, fie în grupul de
tratament din cadrul studiului cu durata de un an, fie la >1% dintre pacienţii trataţi cu acid alendronic
10 mg pe zi şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo, în
cadrul studiilor cu durata de trei ani.
Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani
Acid alendronic
O dată pe
săptămână
70 mg
(n = 519) %
Acid
alendronic 10
mg pe zi
(n = 370) %
Acid alendronic
10 mg pe zi
(n = 196) %
Placebo
(n = 397)%
Tulburări gastro-
intestinale
Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8
Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5
Regurgitaţie acidă 1,9 2,4 2,0 4,3
Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0
Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8
Constipaţie 0,8 1,6 3,1 1,8
Diaree 0,6 0,5 3,1 1,8
Disfagie 0,4 0,5 1,0 0,0
Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5
Gastrită 0,2 1,1 1,3
Ulcer gastric 0,0 1,1 0,0 0,0
Ulcer esofagian 0,0 0,0 1,5 0,0
Tulburări musculo-
5
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Dureri musculo-scheletice
(osoase, musculare sau
articulare)
2,9 3,2 4,1 2,5
Crampe musculare 0,2 1,1 0,0 1,0
Tulburări ale sistemului
nervos
Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5
De asemenea, în studiile clinice şi/sau după punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii
adverse:
[Frecvente (>1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi < 1/100), rare
( >1/10000 şi < 1/1000), foarte rare ( < 1/10000, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile)]
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate, incluzând urticaria şi edemul
angioneurotic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: hipocalcemie simptomatică, adesea în asociere cu afecţiuni
predispozante.(vezi pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Tulburări oculare
Rare: uveită, sclerită, episclerită
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: dureri abdominale, dispepsie, constipaţie, diaree, flatulenţă, ulcer
esofagian*, disfagie*, distensie abdominală, regurgitaţie acidă
Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, gastrită, esofagită*,eroziuni esofagiene *, melenă
Rare: stricturi esofagiene *, ulceraţii oro-faringiene *, tulburări ale tractului
gastro-intestinal superior (perforaţii, ulcere, hemoragii) (vezi pct. 4.4)
*Vezi pct. 4.2 şi 4.4
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, eritem
Rare: erupţie cutanată tranzitorie cu fotosensibilitate
Foarte rare şi cazuri izolate: cazuri izolate de reacţii cutanate severe, incluzând sindrom Stevens-
Johnson şi necroză epidermică toxică
Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osoase
Frecvente: dureri musculo-scheletice (osoase, musculare sau articulare)
Rare: osteonecroza de maxilar a fost raportată la pacienţii trataţi cu
bifosfonaţi. Majoritatea raportărilor se referă la pacienţi cu neoplasm,
dar asemenea cazuri au fost raportate, de asemenea, la pacienţi trataţi
pentru osteoporoză. Osteonecroza de maxilar este asociată, în general,
cu extracţia dentară şi/sau cu infecţia locală (incluzând osteomielita).
Diagnosticul de neoplasm, chimioterapia, radioterapia, administrarea
de corticosteroizi şi igiena orală precară reprezintă, de asemenea,
factori de risc; dureri severe musculo-scheletice (osoase, musculare
ori articulare) (vezi pct.4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare)
6
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: simptome tranzitorii ca în faza de răspuns acut (mialgie, stare
generală de rău şi rar, febră), tipic în asociere cu iniţierea
tratamentului.
În timpul experienţei după punerea pe piaţă s-au raportat următoarele reacţii adverse (cu frecvenţa
necunoscută):
Tulburări ale sistemului nervos: ameţeli
Tulburări acustice şi vestibulare: vertij
Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osoase: tumefiere articulară
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: astenie, edeme periferice
Descoperiri în cadrul investigaţiilor diagnostice
În studiile clinice, au fost observate scăderi ale calcemiei şi fosfatemiei asimptomatice, uşoare şi
tranzitorii, la aproximativ 18 %, respectiv 10% dintre pacienţii trataţi cu acid alendronic comprimate
10 mg pe zi, comparativ cu aproximativ 12%,respectiv 3% dintre cei la care s-a administrat placebo.
Cu toate acestea, incidenţa scăderii calcemiei < 8,0 mg/dl (2,0 mmol/l) şi a fosfatemiei < 2,0 mg/dl
(0,65 mmol/l) a fost similară în ambele grupuri de tratament.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj după administrare orală pot să apară hipocalcemie, hipofosfatemie şi evenimente
adverse la nivelul tractului gasto-intestinal superior, cum sunt tulburările gastrice, pirozisul, esofagita,
gastrita sau ulcerul.
Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu acid alendronic.
Pentru a lega acidul alendronic trebuie administrate lapte sau antiacide. Datorită riscului de iritaţie
esofagiană, nu trebuie induse vărsături, iar pacientul trebuie să rămână în ortostatism.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente care influenţează structura osoasă şi mineralizarea,
bifosfonaţi, codul ATC: M05BA04.
Substanţa activă din compoziţia Adronik 70 mg, comprimate filmate, alendronatul de sodiu trihidrat,
este un bifosfonat care inhibă resorbţia osoasă osteoclastică fără a avea efect direct asupra formării
osoase. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a alendronatului la nivelul situs-
urilor unde are loc resorbţia activă. Activitatea osteoclastică este inhibată, dar formarea şi legarea
osteoclastelor nu este afectată. Oasele formate în timpul tratamentului cu alendronat au structură
normală
Tratamentul osteoporozei în post-menopauză
Osteoporoza este definită ca densitate minerală osoasă (DMO) a coloanei vertebrale sau a articulaţiei
şoldului cu o deviaţie standard de 2,5 sub valoarea medie a populaţiei tinere sănătoase sau ca o
fractură anterioară determinată de fragilitatea osoasă, fără legătură cu DMO.
Echivalenţa terapeutică dintre un acid alendronic 70 mg comprimate filmate, administrat o dată pe
săptămână, (n=519) şi alendronat 10 mg pe zi (n=370) a fost demonstrată printr-un studiu multicentric
de 1 an, efectuat la femei în postmenopauză, cu osteoporoză. Creşterea medie a valorii iniţiale a DMO
la nivelul coloanei vertebrale lombare, după un an, a fost de 5,1% (IÎ 95%: 4,8; 5,4%) la grupul tratat
7
cu acid alendronic 70 mg o dată pe săptămână şi de 5,4% (IÎ 95%: 5,0; 5,8%) la grupul tratat cu acid
alendronic 10 mg pe zi. Creşterea DMO la nivelul capului femural a fost de 2,3% la grupul tratat cu
acid alendronic 70 mg o dată pe săptămână, respectiv, 2,9% la grupul tratat cu acid alendronic 10 mg
pe zi, iar la nivelul şoldului de 2,9%, respectiv de 3,1%. Creşterea densităţii osoase la nivelul altor
părţi ale scheletului a fost similară, pentru ambele grupuri de tratament.
Efectele acidului alendronic comprimate asupra DMO şi incidenţei fracturilor la femeile în
postmenopauză au fost studiate în două studii de eficacitate iniţiale, cu protocol identic (n=994) şi într-
un studiu intervenţional privind fracturile (SIF: n= 6459).
În studiile iniţiale de eficacitate, la pacientele tratate cu acid alendronic 10 mg pe zi comparativ cu
grupul la care s-a administrat placebo, creşterea DMO, după 3 ani, a fost de 8,8%, 5,9% şi 7,8% la
nivelul coloanei vertebrale, capului femural, respectiv, trohanterului. Creşterea DMO la nivelul
întregului corp a fost, de asemenea, semnificativă. S-a înregistrat o reducere cu 48% a cazurilor de
fracturi vertebrale (3,2% la pacienţii trataţi cu acid alendronic faţă de 6,2% la grupul la care s-a
administrat placebo). În perioada de extensie, de doi ani, care a urmat acestor studii, s-a observat
continuarea creşterii DMO la nivelul coloanei vertebrale şi trohanterului. În plus, DMO la nivelul
capului femural şi a corpului ca întreg, s-a menţinut.
Studiile SIF au inclus două studii placebo-controlate, în care s-a administat acid alendronic zilnic (5
mg pe zi, timp de 2 ani şi 10 mg pe zi pentru încă unul sau doi ani).
Studiul SIF 1: studiu cu durata de 3 ani, efectuat la 2027 pacienţi care suferiseră cel puţin o
fractură (compresie) vertebrală. În acest studiu, administrarea zilnică de acid alendronic a
redus incidenţa fracturilor noi de coloană vertebrală > 1 cu 47% (acid alendronic 7,9%
comparativ cu placebo 15%). În plus, s-a înregistrat o reducere statistic semnificativă a
incidenţei fracturilor de şold (1,1% comparativ cu 2,2%, o reducere de 51%).
Studiul SIF 2: studiu cu durata de 4 ani, efectuat la 4432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar
fără fracturi vertebrale în antecedente. În acest studiu, o diferenţă semnificativă a fost
observată în analiza subgrupului femeilor cu osteoporoză (37% din totalul populaţiei care a
îndeplinit caracteristicele definiţiei osteoporozei, detaliate mai sus), referitoare la incidenţa
fracturilor de şold (acid alendronic 1% comparativ cu placebo 2,2%, o reducere de 56%) şi la
incidenţa fracturilor de coloană >1 (2,9% comparativ cu 5,8%, o reducere de 50%).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Comparativ cu doza de referinţă administrată intravenos (i.v.), biodisponibilitatea orală medie a
acidului alendronic la femei a fost de 0,64 % pentru doze cuprinse între 5 până la 70 mg, atunci când
administrarea s-a făcut în condiţii de repaus alimentar nocturn şi cu două ore înainte de un mic dejun
standard. Biodisponibilitatea a scăzut, în mod similar, la o valoare estimată, de 0,46 % şi 0,39 %,
atunci când acidul alendronic comprimate filmate a fost administrat cu o oră sau cu o jumătate de oră
înainte de un mic-dejun standard. În studiile privind osteoporoza, acidul alendronic comprimate
filmate a fost eficace atunci când a fost administrat cu cel puţin 30 minute înainte de primul consum
de alimente sau băuturi al zilei.
Biodisponibilitatea a fost neglijabilă atunci când acidul alendronic comprimate a fost administrat la
micul dejun sau până la două ore după un mic dejun standard. Administrarea concomitentă a acidului
alendronic cu cafea sau suc de portocale a redus biodisponibilitatea cu aproximativ 60%. La voluntarii
sănătoşi, prednisonul administrat oral (20 mg de trei ori pe zi, timp de cinci zile) nu a determinat o
modificare semnificativă clinic a biodisponibilităţii orale a acidului alendronic (o creştere medie
cuprinsă între 20% şi 44%).
Distribuţie
Studiile la şobolani au arătat că acidul alendronic comprimate filmate este distribuit temporar la
nivelul ţesuturilor moi, după administrarea i.v. a 1 mg/kg, dar este rapid redistribuit ulterior la nivel
osos sau este excretat în urină. La om, volumul mediu de distribuţie, la starea de echilibru, exceptând
pe cel de la nivel osos, este de cel puţin 28 litri. Concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după
administrarea dozelor orale terapeutice, sunt prea mici pentru a fi detectate analitic (<5 ng/ml). La om,
legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.
8
Biotransformare
Nu există date conform cărora acidul alendronic este metabolizat la animale sau la om. Eliminare
După administrarea intravenoasă a unei doze unice de acid alendronic comprimate filmate marcat
[14C], aproximativ 50% din radioactivitatea excretată a fost detectată în urină în decurs de 72 ore, iar
în materiile fecale radioactivitatea a fost decelată în cantitate foarte mică sau a fost absentă. După
administrarea intravenoasă a unei doze unice de 70 mg, clearance-ul renal al acidului alendronic
comprimate filmate a fost de 71 ml/min, iar clearance-ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min.
Concentraţiile plasmatice scad cu peste 95% în decurs de şase ore de la administrarea intravenoasă. La
om, timpul de înjumătăţire prin eliminare este estimat la peste zece ani, ceea ce ilustrează eliberarea de
acid alendronic de la nivelul scheletului. La şobolani, acidul alendronic nu este excretat prin
intermediul sistemelor renale de transport pentru acizi şi baze şi, de aceea, nu se anticipează să
interfere la om cu excreţia altor medicamente prin intermediul acestor sisteme.
Grupe speciale de pacienţi
Studiile preclinice au arătat că medicamentul care nu este depozitat la nivel osos este rapid excretat în
urină. La animale, nu au fost descoperite dovezi ale saturării captării osoase după administrarea
intravenoasă, cronică, a dozelor cumulative de până la 35 mg/kg Deşi nu sunt disponibile informaţii
clinice, este probabil ca, la fel ca la animale, eliminarea acidului alendronic comprimate filmate pe
cale renală să fie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală. Ca urmare, la pacienţii cu insuficienţă
renală, poate fi preconizată o acumulare, oarecum mai mare, a acidul alendronic la nivel osos(vezi pct.
4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea. Studiile efectuate la femelele de şobolan au arătat că tratamentul cu acid alendronic
în timpul sarcinii a fost asociat cu distocie în timpul travaliului, care a fost corelată cu hipocalcemia.
În cadrul studiilor, şobolanii trataţi cu doze mari au prezentat o incidenţă crescută de osificare fetală
incompletă. La om, relevanţa acestor observaţii nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină PH 102
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearil-fumarat de sodiu
Film:
Opadry 20A 28569 care conţine:
Hipromeloză
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
9
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC-PVDC/Al
Mărimea ambalajului: 2, 4 sau 12 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C Arena Group S.A
Str. Ştefan Mihăileanu, nr. 31, Etaj 1, Ap, 1, sector 2,
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1531/2009/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Martie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2011
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Adronik 70 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine acid alendronic 70 mg (sub formă de alendronat de sodiu trihidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate oblongi, de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul osteoporozei la femeile în post-menopauză. Acidul alendronic reduce riscul de fracturi
vertebrale şi de şold.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este de un comprimat de 70 mg, o dată pe săptămână.
Pentru a obţine o absorbţie adecvată a acidului alendronic
Acidul alendronic comprimate trebuie să fie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima
masă a zilei, înainte de a bea lichide sau de a lua alte medicamente, numai cu apă simplă. Alte băuturi
(incluzând apa minerală), alimente şi unele medicamente probabil reduc absorbţia acidului alendronic
(vezi pct. 4.5).
Pentru a facilita ajungerea medicamentului înstomac şi, în acest fel, reducerea riscului de iritaţii/reacţii
adverse locale şi la nivelul esofagului (vezi pct. 4.4).
Acidul alendronic comprimate trebuie administrat numai prin înghiţire, dimineaţa, cu un pahar
plin cu apă (nu mai puţin de 200 ml).
Pacientele nu trebuie să mestece comprimatele sau să le lase să se dizolve în cavitatea bucală,
datorită riscului potenţial de ulceraţii orofaringiene.
Pacientele nu vor sta în poziţie culcat până vor lua prima masă a zilei, care va trebui să fie la
cel puţin 30 de minute de la administrarea comprimatului.
Pacientele nu vor sta în poziţie culcat cel puţin 30 de minute după administrarea acidului
alendronic.
Acidul alendronic comprimate nu trebuie administrat înainte de culcare sau înainte de a se
ridica din pat dimineaţa.
Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D, dacă dieta este inadecvată
(vezi pct. 4.4).
2
Utilizare la vârstnici: în studiile clinice nu au fost observate diferenţe legate de vârstă, cu privire la
profilurile de eficacitate şi de siguranţă ale acidului alendronic. Ca urmare, nu este necesară ajustarea
dozei la vârstnici.
Utilizare în insuficienţa renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu rata de filtrare glomerulară (RFG) mai mare de 35
ml/min. Acidul alendronic comprimate nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală, dacă
RFG este sub 35 ml/min, deoarece nu există experienţă în acest sens.
Utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Acidul alendronic a fost studiat la un număr mic de pacienţi cu vârsta sub 18 ani, cu osteogeneză
imperfectă. Rezultatele sunt insuficiente pentru a recomanda utilizarea la copii şi adolescenţi. Acidul
alendronic 70 mg, comprimate filmate, cu administrare o dată pe săptămână, nu a fost investigat în
tratamentul osteoporozei indusă de glucocorticoizi.
4.3 Contraindicaţii
Adronik este contraindicat în:
Anomalii esofagiene şi alţi factori care întârzie golirea esofagului, cum sunt stricturile sau
acalazia.
Incapacitate de a sta în şezut sau în ortostatism timp de cel puţin 30 minute.
Hipersensibilitate la acid alendronic sau la oricare dintre excipienţi.
Hipocalcemie (vezi pct. 4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cunoscuţi cu esofag Barrett, medical trebuie să se cuantifice beneficiile şi potenţialele
riscuri ale alendronatului în funcţie de fiecare pacient.
Acidul alendronic poate determina iritaţia locală a mucoasei porţiunii superioare a tubului digestiv.
Deoarece există un potenţial de agravare a bolii prexistente, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul
în care se administrează acid alendronic la pacienţii cu tulburări active gastro-intestinale superioare,
cum sunt disfagia, afecţiunile esofagiene, gastrita, duodenita sau ulcerele (vezi pct. 4.3).
La pacienţii trataţi cu acid alendronic acid au fost raportate reacţii esofagiene (uneori severe şi
necesitând spitalizare), cum sunt esofagita, ulcerele esofagiene şi eroziunile esofagiene, rareori urmate
de strictură sau perforaţie esofagiană. Ca urmare, medicii trebuie să fie atenţi la orice semn sau
simptom care semnalează o posibilă reacţie esofagiană, iar pacienţii trebuie instruiţi să oprească
tratamentul cu acid alendronic şi să solicite consult medical dacă apar simptome de iritaţie esofagiană
cum sunt disfagia, durerea la deglutiţie sau durerea retrosternală, pirozis nou apărut sau agravarea
pirozisului preexistent.
Riscul de reacţii adverse esofagiene severe pare să fie mai mare la pacienţii care nu utilizează corect
comprimatul care conţine acid alendronic şi/sau care continuă tratamentul cu acid alendronic,
comprimate, după apariţia simptomelor sugestive de iritaţie esofagiană. Este foarte important să se
ofere toate recomandările cu privire la modul de administrare, iar acestea să fie înţelese de către
pacient (vezi pct. 4.2). Pacienţii trebuie informaţi că nerespectarea recomandărilor poate să determine
creşterea riscului de tulburări esofagiene.
Deşi în studiile clinice nu au fost observate riscuri crescute, după punerea pe piaţă, au existat raportări
rare de ulcere gastrice şi duodenale, unele severe şi cu complicaţii. Cu toate acestea, nu a putut fi
stabilită o relaţie cauzală.
Osteonecroza maxilarului, în general asociată cu extracţia dentară şi/sau infecţia locală (incluzând
osteomielita), a fost raportată la pacienţii cu neoplasm, la care se administrează scheme terapeutice
care au inclus, în principal, administrarea intravenoasă de bifosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi
utilizau, de asemenea, chimioterapice şi corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată, de
3
asemenea, la pacienţii cu osteoporoză la care se administrează oral bifosfonaţi.
La pacienţii cu factori de risc concomitenţi (de exemplu neoplasm, chimioterapie, radioterapie,
tratament cu corticosteroizi, igienă orală precară, boală periodontală), anterior iniţierii tratamentului cu
bifosfonaţi, trebuie să se ia în considerare o examinare stomatologică, cu acordarea de măsuri
preventive adecvate.
În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, pe cât posibil, procedurile stomatologice
invazive. Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul terapiei cu bifosfonaţi,
chirurgia dentară poate exacerba această afecţiune. Pentru pacienţii care necesită proceduri dentare, nu
sunt disponibile date care să sugereze dacă oprirea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de
osteonecroză de maxilar.
Raţionamentul clinic al medicului curant trebuie să ghideze schema terapeutică, pentru fiecare pacient
în parte, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu.
La pacienţii care utilizează bifosfonaţi au fost raportate dureri osoase, articulare şi/sau musculare. În
experienţa de după punerea pe piaţă, aceste simptome au fost rareori severe şi/sau invalidante (vezi
pct. 4.8). Timpul până la debutul simptomelor a variat de la o zi, la mai multe luni de la iniţierea
tratamentului. La majoritatea pacienţilor, simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. O
parte dintre pacienţi a prezentat reapariţia simptomelor la reluarea terapiei, cu acelaşi medicament sau
cu alt bifosfonat.
Pacienţii trebuie să fie instruiţi ca în cazul în care au omis o doză de Adronik cu administrare o dată pe
săptămână, să utilizeze un comprimat în dimineaţa imediat următoare, după ce şi-au amintit. Nu
trebuie să utilizeze două comprimate în aceeaşi zi şi trebuie să revină la administrarea o dată pe
săptămână, conform schemei terapeutice iniţiale, în ziua stabilită.
Acidul alendronic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală a căror RFG este sub 35
ml/min (vezi pct. 4.2). Trebuie luate în considerare etiologia osteoporozei, alta decât deficitul de
estrogeni, îmbătrânirea şi utilizarea glucocorticoizilor.
Hipocalcemia trebuie corectată înainte de iniţierea terapiei cu acid alendronic (vezi pct. 4.3). De
asemenea, alte afecţiuni care influenţează metabolismul mineral (cum sunt deficitul de vitamina D şi
hipoparatiroidismul) trebuie tratate corespunzător. La pacienţii cu aceste tipuri de afecţiuni, în timpul
terapiei cu acid alendronic, trebuie monitorizate calcemia şi simptomele de hipocalcemie.
Datorită efectelor pozitive ale acidului alendronic în creşterea mineralizării osoase, poate să apară
scăderea calcemiei şi a fosfatemiei. Aceste scăderi sunt, de obicei, mici şi asimptomatice. Cu toate
acestea, au existat rare raportări de hipocalcemie simptomatică, care poate fi ocazional severă şi care a
apărut cel mai frecvent la pacienţi cu afecţiuni predispozante (de exemplu hipoparatiroidism, deficit de
vitamina D şi malabsorbţie de calciu).
Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este important, în mod deosebit,la pacienţii la
care se administrează glucocorticoizi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Dacă sunt utilizate în acelaşi timp, este probabil ca suplimentele cu calciu, antiacidele şi unele
medicamente administrate oral să influenţeze absorbţia acidului alendronic. Ca urmare, înainte de a
utiliza orice alt medicament cu administrare orală, pacienţii trebuie să aştepte cel puţin 30 minute după
administrarea comprimatului care conţine acid alendronic (vezi pct. 4.2 şi pct. 5.2).
Nu se preconizează alte interacţiuni medicamentoase cu semnificaţie clinică.La un număr de paciente,
înrolate în studiile clinice, s-au administrat estrogeni (intravaginal, transdermic sau oral), în timp ce
utilizau acid alendronic. Nu au fost identificate reacţii adverse care să poată fi atribuite utilizării
concomitente.
Deşi nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune, în studiile clinice acidul alendronic a fost
utilizat concomitent cu o gamă largă de medicamente, prescrise în mod obişnuit, fără dovezi ale unor
4
interacţiuni care să determine reacţii adverse.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Utilizarea în timpul sarcinii
Nu există date adecvate cu privire la utilizarea acidului alendronic la gravide. Studiile la animale nu
indică reacţii nocive directeasupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale sau asupra dezvoltării
postnatale. La şobolan, acidul alendronic administrat în timpul sarcinii a determinat distocie, corelată
cu hipocalcemia (vezi pct. 5.3). Dată fiind indicaţia terapeutică, acidul alendronic nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii.
Utilizarea în timpul alăptării
La om, nu se ştie dacă acidul alendronic, conţinut în comprimate, este excretat în lapte. Dată fiind
indicaţia terapeutică, acidul alendronic nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acid alendronic comprimate nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Într-un studiu cu durata de un an, efectuat la femeile cu osteoporoză, aflate în perioada de post-
menopauză, profilurile generale de siguranţă pentru acid alendronic comprimate 70 mg (n=519) şi acid
alendronic 10 mg pe zi (n=370) au fost similare.
În două studii clinice, cu durata de trei ani, cu protocol practic identic, efectuate la femeile aflate în
perioada de post-menopauză (acid alendronic comprimate 10 mg: n=196, placebo: n=397), profilurile
generale de siguranţă pentru acid alendronic comprimate 10 mg pe zi şi placebo au fost similare.
Reacţiile adverse raportate de către investigatori ca fiind posibil, probabil sau clar legate de
administrarea medicamentului sunt prezentate mai jos, dacă au apărut la > 1%, fie în grupul de
tratament din cadrul studiului cu durata de un an, fie la >1% dintre pacienţii trataţi cu acid alendronic
10 mg pe zi şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo, în
cadrul studiilor cu durata de trei ani.
Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani
Acid alendronic
O dată pe
săptămână
70 mg
(n = 519) %
Acid
alendronic 10
mg pe zi
(n = 370) %
Acid alendronic
10 mg pe zi
(n = 196) %
Placebo
(n = 397)%
Tulburări gastro-
intestinale
Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8
Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5
Regurgitaţie acidă 1,9 2,4 2,0 4,3
Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0
Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8
Constipaţie 0,8 1,6 3,1 1,8
Diaree 0,6 0,5 3,1 1,8
Disfagie 0,4 0,5 1,0 0,0
Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5
Gastrită 0,2 1,1 1,3
Ulcer gastric 0,0 1,1 0,0 0,0
Ulcer esofagian 0,0 0,0 1,5 0,0
Tulburări musculo-
5
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Dureri musculo-scheletice
(osoase, musculare sau
articulare)
2,9 3,2 4,1 2,5
Crampe musculare 0,2 1,1 0,0 1,0
Tulburări ale sistemului
nervos
Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5
De asemenea, în studiile clinice şi/sau după punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii
adverse:
[Frecvente (>1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi < 1/100), rare
( >1/10000 şi < 1/1000), foarte rare ( < 1/10000, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile)]
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate, incluzând urticaria şi edemul
angioneurotic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: hipocalcemie simptomatică, adesea în asociere cu afecţiuni
predispozante.(vezi pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Tulburări oculare
Rare: uveită, sclerită, episclerită
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: dureri abdominale, dispepsie, constipaţie, diaree, flatulenţă, ulcer
esofagian*, disfagie*, distensie abdominală, regurgitaţie acidă
Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, gastrită, esofagită*,eroziuni esofagiene *, melenă
Rare: stricturi esofagiene *, ulceraţii oro-faringiene *, tulburări ale tractului
gastro-intestinal superior (perforaţii, ulcere, hemoragii) (vezi pct. 4.4)
*Vezi pct. 4.2 şi 4.4
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, eritem
Rare: erupţie cutanată tranzitorie cu fotosensibilitate
Foarte rare şi cazuri izolate: cazuri izolate de reacţii cutanate severe, incluzând sindrom Stevens-
Johnson şi necroză epidermică toxică
Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osoase
Frecvente: dureri musculo-scheletice (osoase, musculare sau articulare)
Rare: osteonecroza de maxilar a fost raportată la pacienţii trataţi cu
bifosfonaţi. Majoritatea raportărilor se referă la pacienţi cu neoplasm,
dar asemenea cazuri au fost raportate, de asemenea, la pacienţi trataţi
pentru osteoporoză. Osteonecroza de maxilar este asociată, în general,
cu extracţia dentară şi/sau cu infecţia locală (incluzând osteomielita).
Diagnosticul de neoplasm, chimioterapia, radioterapia, administrarea
de corticosteroizi şi igiena orală precară reprezintă, de asemenea,
factori de risc; dureri severe musculo-scheletice (osoase, musculare
ori articulare) (vezi pct.4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare)
6
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: simptome tranzitorii ca în faza de răspuns acut (mialgie, stare
generală de rău şi rar, febră), tipic în asociere cu iniţierea
tratamentului.
În timpul experienţei după punerea pe piaţă s-au raportat următoarele reacţii adverse (cu frecvenţa
necunoscută):
Tulburări ale sistemului nervos: ameţeli
Tulburări acustice şi vestibulare: vertij
Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osoase: tumefiere articulară
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: astenie, edeme periferice
Descoperiri în cadrul investigaţiilor diagnostice
În studiile clinice, au fost observate scăderi ale calcemiei şi fosfatemiei asimptomatice, uşoare şi
tranzitorii, la aproximativ 18 %, respectiv 10% dintre pacienţii trataţi cu acid alendronic comprimate
10 mg pe zi, comparativ cu aproximativ 12%,respectiv 3% dintre cei la care s-a administrat placebo.
Cu toate acestea, incidenţa scăderii calcemiei < 8,0 mg/dl (2,0 mmol/l) şi a fosfatemiei < 2,0 mg/dl
(0,65 mmol/l) a fost similară în ambele grupuri de tratament.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj după administrare orală pot să apară hipocalcemie, hipofosfatemie şi evenimente
adverse la nivelul tractului gasto-intestinal superior, cum sunt tulburările gastrice, pirozisul, esofagita,
gastrita sau ulcerul.
Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu acid alendronic.
Pentru a lega acidul alendronic trebuie administrate lapte sau antiacide. Datorită riscului de iritaţie
esofagiană, nu trebuie induse vărsături, iar pacientul trebuie să rămână în ortostatism.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente care influenţează structura osoasă şi mineralizarea,
bifosfonaţi, codul ATC: M05BA04.
Substanţa activă din compoziţia Adronik 70 mg, comprimate filmate, alendronatul de sodiu trihidrat,
este un bifosfonat care inhibă resorbţia osoasă osteoclastică fără a avea efect direct asupra formării
osoase. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a alendronatului la nivelul situs-
urilor unde are loc resorbţia activă. Activitatea osteoclastică este inhibată, dar formarea şi legarea
osteoclastelor nu este afectată. Oasele formate în timpul tratamentului cu alendronat au structură
normală
Tratamentul osteoporozei în post-menopauză
Osteoporoza este definită ca densitate minerală osoasă (DMO) a coloanei vertebrale sau a articulaţiei
şoldului cu o deviaţie standard de 2,5 sub valoarea medie a populaţiei tinere sănătoase sau ca o
fractură anterioară determinată de fragilitatea osoasă, fără legătură cu DMO.
Echivalenţa terapeutică dintre un acid alendronic 70 mg comprimate filmate, administrat o dată pe
săptămână, (n=519) şi alendronat 10 mg pe zi (n=370) a fost demonstrată printr-un studiu multicentric
de 1 an, efectuat la femei în postmenopauză, cu osteoporoză. Creşterea medie a valorii iniţiale a DMO
la nivelul coloanei vertebrale lombare, după un an, a fost de 5,1% (IÎ 95%: 4,8; 5,4%) la grupul tratat
7
cu acid alendronic 70 mg o dată pe săptămână şi de 5,4% (IÎ 95%: 5,0; 5,8%) la grupul tratat cu acid
alendronic 10 mg pe zi. Creşterea DMO la nivelul capului femural a fost de 2,3% la grupul tratat cu
acid alendronic 70 mg o dată pe săptămână, respectiv, 2,9% la grupul tratat cu acid alendronic 10 mg
pe zi, iar la nivelul şoldului de 2,9%, respectiv de 3,1%. Creşterea densităţii osoase la nivelul altor
părţi ale scheletului a fost similară, pentru ambele grupuri de tratament.
Efectele acidului alendronic comprimate asupra DMO şi incidenţei fracturilor la femeile în
postmenopauză au fost studiate în două studii de eficacitate iniţiale, cu protocol identic (n=994) şi într-
un studiu intervenţional privind fracturile (SIF: n= 6459).
În studiile iniţiale de eficacitate, la pacientele tratate cu acid alendronic 10 mg pe zi comparativ cu
grupul la care s-a administrat placebo, creşterea DMO, după 3 ani, a fost de 8,8%, 5,9% şi 7,8% la
nivelul coloanei vertebrale, capului femural, respectiv, trohanterului. Creşterea DMO la nivelul
întregului corp a fost, de asemenea, semnificativă. S-a înregistrat o reducere cu 48% a cazurilor de
fracturi vertebrale (3,2% la pacienţii trataţi cu acid alendronic faţă de 6,2% la grupul la care s-a
administrat placebo). În perioada de extensie, de doi ani, care a urmat acestor studii, s-a observat
continuarea creşterii DMO la nivelul coloanei vertebrale şi trohanterului. În plus, DMO la nivelul
capului femural şi a corpului ca întreg, s-a menţinut.
Studiile SIF au inclus două studii placebo-controlate, în care s-a administat acid alendronic zilnic (5
mg pe zi, timp de 2 ani şi 10 mg pe zi pentru încă unul sau doi ani).
Studiul SIF 1: studiu cu durata de 3 ani, efectuat la 2027 pacienţi care suferiseră cel puţin o
fractură (compresie) vertebrală. În acest studiu, administrarea zilnică de acid alendronic a
redus incidenţa fracturilor noi de coloană vertebrală > 1 cu 47% (acid alendronic 7,9%
comparativ cu placebo 15%). În plus, s-a înregistrat o reducere statistic semnificativă a
incidenţei fracturilor de şold (1,1% comparativ cu 2,2%, o reducere de 51%).
Studiul SIF 2: studiu cu durata de 4 ani, efectuat la 4432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar
fără fracturi vertebrale în antecedente. În acest studiu, o diferenţă semnificativă a fost
observată în analiza subgrupului femeilor cu osteoporoză (37% din totalul populaţiei care a
îndeplinit caracteristicele definiţiei osteoporozei, detaliate mai sus), referitoare la incidenţa
fracturilor de şold (acid alendronic 1% comparativ cu placebo 2,2%, o reducere de 56%) şi la
incidenţa fracturilor de coloană >1 (2,9% comparativ cu 5,8%, o reducere de 50%).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Comparativ cu doza de referinţă administrată intravenos (i.v.), biodisponibilitatea orală medie a
acidului alendronic la femei a fost de 0,64 % pentru doze cuprinse între 5 până la 70 mg, atunci când
administrarea s-a făcut în condiţii de repaus alimentar nocturn şi cu două ore înainte de un mic dejun
standard. Biodisponibilitatea a scăzut, în mod similar, la o valoare estimată, de 0,46 % şi 0,39 %,
atunci când acidul alendronic comprimate filmate a fost administrat cu o oră sau cu o jumătate de oră
înainte de un mic-dejun standard. În studiile privind osteoporoza, acidul alendronic comprimate
filmate a fost eficace atunci când a fost administrat cu cel puţin 30 minute înainte de primul consum
de alimente sau băuturi al zilei.
Biodisponibilitatea a fost neglijabilă atunci când acidul alendronic comprimate a fost administrat la
micul dejun sau până la două ore după un mic dejun standard. Administrarea concomitentă a acidului
alendronic cu cafea sau suc de portocale a redus biodisponibilitatea cu aproximativ 60%. La voluntarii
sănătoşi, prednisonul administrat oral (20 mg de trei ori pe zi, timp de cinci zile) nu a determinat o
modificare semnificativă clinic a biodisponibilităţii orale a acidului alendronic (o creştere medie
cuprinsă între 20% şi 44%).
Distribuţie
Studiile la şobolani au arătat că acidul alendronic comprimate filmate este distribuit temporar la
nivelul ţesuturilor moi, după administrarea i.v. a 1 mg/kg, dar este rapid redistribuit ulterior la nivel
osos sau este excretat în urină. La om, volumul mediu de distribuţie, la starea de echilibru, exceptând
pe cel de la nivel osos, este de cel puţin 28 litri. Concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după
administrarea dozelor orale terapeutice, sunt prea mici pentru a fi detectate analitic (<5 ng/ml). La om,
legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.
8
Biotransformare
Nu există date conform cărora acidul alendronic este metabolizat la animale sau la om. Eliminare
După administrarea intravenoasă a unei doze unice de acid alendronic comprimate filmate marcat
[14C], aproximativ 50% din radioactivitatea excretată a fost detectată în urină în decurs de 72 ore, iar
în materiile fecale radioactivitatea a fost decelată în cantitate foarte mică sau a fost absentă. După
administrarea intravenoasă a unei doze unice de 70 mg, clearance-ul renal al acidului alendronic
comprimate filmate a fost de 71 ml/min, iar clearance-ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min.
Concentraţiile plasmatice scad cu peste 95% în decurs de şase ore de la administrarea intravenoasă. La
om, timpul de înjumătăţire prin eliminare este estimat la peste zece ani, ceea ce ilustrează eliberarea de
acid alendronic de la nivelul scheletului. La şobolani, acidul alendronic nu este excretat prin
intermediul sistemelor renale de transport pentru acizi şi baze şi, de aceea, nu se anticipează să
interfere la om cu excreţia altor medicamente prin intermediul acestor sisteme.
Grupe speciale de pacienţi
Studiile preclinice au arătat că medicamentul care nu este depozitat la nivel osos este rapid excretat în
urină. La animale, nu au fost descoperite dovezi ale saturării captării osoase după administrarea
intravenoasă, cronică, a dozelor cumulative de până la 35 mg/kg Deşi nu sunt disponibile informaţii
clinice, este probabil ca, la fel ca la animale, eliminarea acidului alendronic comprimate filmate pe
cale renală să fie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală. Ca urmare, la pacienţii cu insuficienţă
renală, poate fi preconizată o acumulare, oarecum mai mare, a acidul alendronic la nivel osos(vezi pct.
4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea. Studiile efectuate la femelele de şobolan au arătat că tratamentul cu acid alendronic
în timpul sarcinii a fost asociat cu distocie în timpul travaliului, care a fost corelată cu hipocalcemia.
În cadrul studiilor, şobolanii trataţi cu doze mari au prezentat o incidenţă crescută de osificare fetală
incompletă. La om, relevanţa acestor observaţii nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină PH 102
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearil-fumarat de sodiu
Film:
Opadry 20A 28569 care conţine:
Hipromeloză
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
9
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC-PVDC/Al
Mărimea ambalajului: 2, 4 sau 12 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C Arena Group S.A
Str. Ştefan Mihăileanu, nr. 31, Etaj 1, Ap, 1, sector 2,
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1531/2009/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Martie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2011
