LATANOPROST STADA HF 50 micrograme/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Latanoprost STADA HF 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru picături oftalmice conţine latanoprost 50 micrograme
2,5 ml picături oftalmice soluţie (conţinutul unui flacon) conţin latanoprost 125 micrograme
O picătură conţine latanoprost aproximativ 1,5 micrograme.
Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu (0,20 mg per ml soluţie picături oftalmice).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie
Soluţia este un lichid limpede, incolor.
pH 6,4-7,0
Osmolalitate 240-290 mOsmol/Kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi hipertensiune
oculară.
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţii copii şi adolescenţi cu glaucom şi hipertensiune
intraoculară.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare oftalmică
Doza recomandată la adulţi (inclusiv vârstnici):
Doza recomandată este o picătură oftalmică la nivelul ochiului (ochilor) afectat (afectaţi), o dată pe zi.
Efectul optim se obţine atunci când Latanoprost STADA HF este administrat seara.
Administrarea Latanoprost STADA HF nu trebuie efectuata de mai mult de o data pe zi, deoarece s-a
demonstrat că administrarea mai frecventă reduce efectul de scădere a tensiunii intraoculare.
În cazul omiterii unei doze tratamentul se va continua prin administrarea următoarei doze la ora
obişnuită.
Similar altor picaturi oftalmice, pentru a reduce posibilitatea absorbţiei sistemice se recomandă
2 compresia sacului lacrimal la nivelul comisurii palpebrale mediale (ocluzie punctuală) timp de un
minut. Compresia trebuie efectuata imediat după instilarea fiecărei picături.
Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de instilarea picăturilor oftalmice şi pot fi reaplicate
după 15 minute.
Dacă se utilizează mai mult de un tip de medicament cu administrare topică oftalmică, medicamentele
trebuie administrate la un interval de cel puţin 5 minute unul faţă de celălalt.
Copii şi adolescenţi
Latanoprost STADA HF picături oftalmice poate fi administrat la pacienții copii şi adolescenţi,
utilizând aceleaşi doze ca la adulţi. Nu sunt date disponibile privind copiii născuţi prematur (vârsta
gestaţională mai mică de 36 de săptămâni). Datele privind copiii cu vârstă mai mică de 1 an (4
pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct. 5.1).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Latanoprost poate modifica treptat culoarea ochilor prin creşterea conţinutului de melanină la nivelul
irisului. Înainte de iniţierea tratamentului, pacienţii trebuie informaţi cu privire la posibilitatea
modificării permanente a culorii ochilor. Tratamentul unilateral poate determina heterocromie
permanentă.
Această modificare a culorii ochilor a fost predominant observată mai ales la cei cu coloraţie mixtă a
irisului, adică albastru-brun, cenușiu-brun, galben-brun şi verde-brun. În cadrul studiilor clinice
efectuate cu latanoprost, debutul modificărilor de culoare are loc, de regula, în primele 8 luni de
tratament, rareori în al doilea sau al treilea an şi nu a fost observată în al patrulea an de tratament. Rata
de progresie a pigmentării irisului scade în timp şi este stabilă pe o perioadă de cinci ani. Efectul de
hiperpigmentare nu a fost evaluat pe o perioadă mai mare de cinci ani. Într-un studiu clinic deschis cu
durata de 5 ani, privind evaluarea siguranţei administrării latanoprost, la 33% dintre pacienţi a apărut
hiperpigmentarea irisului (vezi pct. 4.8). Modificarea de culoare a irisului este uşoară în marea
majoritate a cazurilor și adesea nu se observă clinic. Incidenţa la pacienţii cu coloraţie mixtă a irisului
variază de la 7 până la 85%, incidenţa cea mai mare fiind la pacientii cu iris de culoare galben-brun.
La pacienţii cu iris de culoare albastru omogen nu au fost observate modificări de culoare, iar la
pacienţii cu ochi de culoare cenuşiu, verde sau brun omogen, modificarea a fost observată rar.
Modificarea culorii este determinată de creşterea conţinutului de melanină de la nivelul melanocitelor
stromale ale irisului şi nu de creşterea numărului melanocitelor. În general, la nivelul ochiului afectat
pigmentarea brună din jurul pupilei se extinde concentric spre periferie, dar este posibil ca întregul iris
sau numai porţiuni ale acestuia să devină mai brune. Nu au fost observate creşteri suplimentare ale
cantităţii de pigment brun la nivelul irisului după întrerupere
a tratamentului. Modificarea culorii nu a
fost asociată cu niciun alt simptom sau modificare patologică în studiile clinice efectuate până în
prezent.
Nici nevii nici petele punctiforme de la nivelul irisului nu au fost influenţate de tratament. Acumularea
de pigment la nivelul reţelei trabeculare sau în orice altă localizare la nivelul camerei anterioare nu a
fost observată în cadrul studiilor clinice. Pe baza experienţei clinice de 5 ani, creşterea pigmentării
irisului nu s-a dovedit a avea consecinţe clinice negative, iar tratamentul cu latanoprost poate fi
continuat chiar dacă se produce hiperpigmentarea irisului. Cu toate acestea, pacienţii trebuie
monitorizaţi periodic ,iar dacă starea clinică impune acest lucru, tratamentul cu latanoprost poate fi
întrerupt.
Experienţa clinică privind utilizarea latanoprost la pacienţii cu glaucom cu unghi închis, pacienții cu
glaucom cu unghi deschis, și pseudoafakie şi pacienții cu glaucom pigmentar este limitată. Nu există
3 experiență clinică privind utilizarea latanoprost la pacienți cu glaucom inflamator și glaucom
neovascular,afecţiuni inflamatorii oculare sau la pacienţi cu glaucom congenital. Latanoprost nu
prezintă efect sau are un efect scăzut asupra pupilei, însă nu există experiență clinică privind
administrarea sa în criza de glaucom cu unghi închis. Ca urmare, se recomandă ca, până se va obţine
mai multă experiență clinică, latanoprost să fie utilizat cu prudenţă în aceste afecțiuni.
Datele provenite din studii clinice privind utilizarea latanoprost în perioada perioperatorie a
intervenţiilor chirurgicale pentru cataractă sunt limitate. Latanoprost trebuie utilizat cu prudenţă la
aceşti pacienţi.
Latanoprost trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de keratită herpetică şi trebuie
evitat în cazuri de keratite herpetice şi la pacienţii cu antecedente de keratită herpetică recurentă
asociată în mod specific cu analogi de prostaglandine.
Au fost raportate cazuri de edem macular (vezi pct. 4.8.) în special la pacienţi cu afakie, la pacienţi cu
pseudoafakie care prezentau şi ruptură de capsulă posterioară a cristalinului cu pseuofakie de cameră
anterioară, sau la pacienţi cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular cistoid.
La pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru irită/uveită, latanoprost poate fi utilizat cu prudenţă.
Există date limitate privind administrarea latanoprost la pacienţii cu astm bronşic, dar unele cazuri de
exacerbări ale astmului bronşic şi/sau dispnee au fost raportate după punerea pe piaţă. Ca urmare,
pacienţii cu astm bronsic trebuie trataţi cu precauţie până când se va acumula suficientă experienţă
clinică, vezi şi pct. 4.8.
A fost observată modificarea pielii la nivel periorbital, majoritatea raportărilor fiind la pacienţi
japonezi. Experienţa actuală arată că modificarea de culoare a pielii la nivel periorbital nu e
permanentă şi în unele cazuri s-a remis în timpul tratamentului continuu cu latanoprost.
Latanoprost poate modifica treptat genele şi părul fin ale ochiului tratat şi zonelor adiacente; aceste
modificări includ creşterea în lungime, grosime, pigmentare, numărul de gene sau păr şi indirect
creşterea genelor. Modificările genelor sunt reversibile după întreruperea tratamentului.
Acest medicament conţine clorură de benzalconiu, care poate provoca iritaţie oculară. Trebuie evitat
contactul cu lentilele de contact moi. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de administrare şi
se va aştepta cel puţin 15 minute înainte de a le reaplica (vezi pct. 4.2). Este cunoscut că, clorura de
benzalconiu determină modificarea culorii lentilelor de contact moi. A fost raportat că utilizarea
clorurii de benzalconiu determină keratopatie punctiformă şi/sau keratopatie ulcerativă toxică şi poate
determina iritaţie oculară. În cazul utilizării frecvente şi de lungă durată de latanoprost la pacienţi cu
xeroftalmie sau în cadrul afecţiunilor în care corneea este afectată se impune monitorizare atentă.
Copii ş
i adolescenţi
Datele privind eficacitatea şi siguranţa la copii cu vârsta sub 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi
pct. 5.1). Nu sunt disponibile date privind copiii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36
de săptămâni).
La copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 3 ani care prezintă, în principal, GCP (Glaucom Congenital
Primar), tratamentul de primă intenţie rămâne cel chirurgical (de exemplu trabeculotomie/goniotomie).
Siguranţa tratamentului de lungă durată la copii şi adolescenţi nu a fost încă stabilită.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu sunt disponibile date clare privind interacţiunile acestui medicament.
Au fost raportate creşteri paradoxale ale tensiunii intraoculare după administrarea oftalmică
concomitentă a doi analogi de prostaglandine. Ca urmare, nu este recomandată utilizarea a două sau
mai multe prostaglandine, analogi de prostaglandine sau derivati de prostaglandină.
4
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii. Este posibil ca acest
medicament să prezinte riscul apariţiei unor efecte farmacologice nocive asupra sarcinii, fătului sau
nou-născutului (vezi pct. 5.3). Ca urmare, Latanoprost STADA HF nu trebuie utilizat în timpul
sarcinii.
Alăptarea
Latanoprost şi metaboliţii săi pot trece în laptele uman; ca urmare, Latanoprost STADA HF nu trebuie
utilizat la femeile care alăptează sau alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
Similar altor medicamente cu administrare oftalmică, instilarea picăturilor oftalmice poate determina
vedere încețoșată tranzitorie.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse apar la nivelul sistemul ocular. Într-un studiu deschis, cu durata de 5 ani,
cu privire la evaluarea siguranţei administrării latanoprost, 33% dintre pacienţi au dezvoltat
hiperpigmentarea irisului (vezi pct. 4.4). Alte reacţii adverse oculare sunt, în general, tranzitorii şi apar
la administrarea dozei.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcție de frecvenţa de apariție, după cum urmează: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 pȃnă la1/100) ,rare
(≥1/10000 pȃnă la<1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi
estimată pe baza datelor disponibile)
Infecţii şi infestări
Cu frecvenţă
necunoscută Keratite herpetice
Tulburări cardiace:
Foarte rare: Agravare a anginei pectorale la pacienţii cu boală preexistentă
Tulburări oculare:
Foarte frecvente: Hiperpigmentare a irisului, hiperemie conjunctivală uşoară până la moderată,
iritaţie oculară (senzație de arsură, prurit, durere cu caracter de înțepătură,
senzaţie de corp străin), modificări ale genelor şi ale firelor de păr de tip vellus
(creştere în lungime, grosime, pigmentare şi număr) (marea majoritate a
cazurilor au fost raportate la populaţia japoneză)
Frecvente: Eroziuni punctiforme tranzitorii ale corneei, majoritatea asimptomatice,
blefarite, dureri oculare.
Mai puţin frecvente: Edem palpebral, xeroftalmie, keratită, vedere înceţoşată, conjunctivite
Rare: Irită/uveită (majoritatea cazurilor la pacienţi cu factori de risc concomitenţi),
edem macular, eroziuni şi edeme corneene simptomatice, edem periorbital,
anomalii ale direcţiei de creștere a genelor care determină uneori iritaţie
oculară, prezenţă a unui rând suplimentar de cili palpebrali la nivelul
orificiului de deschidere a glandelor Meibomiene (distichiasis)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: Astm bronşic, exacerbări ale astmului bronşic şi dispnee
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
5 Mai puţin frecvente: Erupţii cutanate tranzitorii
Rare: Reacţie localizată la nivelul pleoapelor, închidere la culoare a pielii pleoapelor
Tulburări generale şi nivelul locului de administrare:
Foarte rare: Durere toracică
În perioada de după punerea pe piaţă au mai fost raportate spontan, suplimentar,următoarele:
Cu frecvenţă
necunoscută: Tulburări ale sistemului nervos: cefalee, ameţeli
Tulburări cardiace: palpitaţii
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: mialgie, artralgie
Tulburări oculare: chisturi la nivelul irisului
Cazuri de calcifiere corneene la unii pacienti cu cornee deteriorată în mod semnificativ, au fost
raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de fosfat care conține picături pentru ochi.
Copii şi adolescenţi
În cadrul a două studii clinice de scurtă durată (≤ 12 săptămâni), care au inclus 93 (25 şi 68) de copii şi
adolescenţi, profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat la adulţi şi nu au fost identificate reacţii
adverse noi. Profilele de siguranţă pe termen scurt la diferitele subgrupe de copii şi adolescenţi au fost,
de asemenea, similare (vezi pct. 5.1). Reacţiile adverse observate mai frecvent la copii şi adolescenţi
decât la adulţi sunt : nasofaringită şi febră.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Cu excepţia iritaţiei şi hiperemiei conjunctivale, nu se cunosc alte reacţii adverse ale supradozajului cu
latanoprost.
Dacă latanoprost este ingerat accidental următoarele informaţii pot fi utile: Un flacon conţine 125
micrograme latanoprost. Mai mult de 90% este metabolizat la primul pasaj hepatic. Injectarea în
perfuzie intravenoasă a 3 micrograme/kg la voluntari sănătoşi nu a determinat simptome dar o doză de
5,5-10 micrograme/kg a provocat greaţă, dureri abdominale, ameţeli, fatigabilitate, bufeuri şi
transpiraţii. La maimuţe, latanoprost a fost injectat intravenos,în perfuzie, în doze de până la 500
micrograme/kg fără efecte semnificative asupra aparatului cardiovascular.
Administrarea intravenoasă de latanoprost la maimuţe a fost asociată cu bronhoconstricţie tranzitorie.
Totuşi, la pacienţii cu astm bronşic moderat, latanoprost nu a indus bronhoconstricţie atunci când a
fost administrat topic la nivel ochular, în doze de 7 ori mai mari decât doza clinică de latanoprost.
În cazul supradozajului cu latanoprost, tratamentul trebuie să fie simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine,
codul ATC: S01EE01
Substanţa activă, latanoprost, un analog de prostaglandină F2α, este un agonist selectiv al receptorului
prostanoidic PF, care reduce tensiunea intraoculară prin creşterea efluxului umorii apoase. La om,
scăderea tensiunii intraoculare începe la trei până la patru ore după administrare iar efectul maxim este
atins după 8 până la 12 ore. Scăderea tensiunii intraoculare se menţine cel puţin 24 ore.
6
Studiile efectuate la animale şi om demonstrează că mecanismul principal de acţiune este creşterea
efluxului umorii apoase la nivelul căii uveosclerale, deși la om a fost raportată și facilitarea excreției .
Studiile pivot au demonstrat că latanoprostul este eficace în monoterapie. În plus, au fost efectuate
clinic studii clinice privind utilizarea în asociere cu alte medicamente. Acestea includ studii care
demonstrează că latanoprostul este eficace în asociere cu antagonişti beta-adrenergici (timolol). Studii
de scurtă durată (1 sau 2 săptămâni) sugerează că,dacă este administrat concomitent, efectul
latanoprost este aditiv efectului determinat de agoniştii adrenergici (dipivalil epinefrină), inhibitorii de
anhidrază carbonică cu administrare orală(acetazolamidă) şi cel puţin parţial aditiv în cazul
administrării concomitente cu agonişti colinergici (pilocarpină).
Studiile clinice au arătat că latanoprost nu are efecte semnificative asupra producerii de umoare
apoasă. Latanoprostul nu are efecte asupra barierei sânge-umoare apoasă.
Latanoprost nu are efect sau are efecte neglijabile asupra circulaţiei intraoculare atunci când este
utilizat în doze terapeutice, în studii la maimuţe. Cu toate acestea, în timpul tratamentului topic poate
să apară hiperemie conjunctivală sau episclerală uşoară până la moderată.
Tratamentul de lungă durată cu latanoprost la maimuţe la care s-a practicat extirparea extracapsulară a
cristalinului nu a afectat vasele sanguine retiniene, observație evidențiată prin angiografie cu
fluoresceină.
În timpul tratamentului de scurtă durată, latanoprost nu a determinat trecerea fluoresceinei la nivelul
camerei posterioare la pacienţii cu pseudoafakie.
În doze terapeutice, latanoprost nu are niciun efect farmacologic semnificativ asupra aparatelor
cardiovascular sau respirator.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea latanoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta ≤18 ani a fost demonstrată într-un studiu clinic
dublu-orb cu durata de 12 săptămâni, care a comparat latanoprost cu timolol la 107 pacienţi
diagnosticaţi cu hipertensiune oculară si glaucom . Vârsta gestaţională a nou-născuţilor a trebuit să fie
de cel puţin 36 de săptămâni. Pacienților li s-a administrat fie latanoprost 0,005% o dată pe zi, fie
timolol 0,5% (sau opţional 0,25% la subiecţii cu vârsta mai mică de 3 ani) de 2 ori pe zi. Principalul
criteriu final de evaluare a eficacităţii a fost scăderea medie a presiunii intraoculare (PIO) de la nivelul
iniţial în Săptămâna 12 a studiului. Scăderea medie a PIO în grupurile de tratament cu latanoprost şi
timolol a fost similară. La toate grupele de vârstă studiate (de la 0 la <3 ani, de la 3 la < 12 ani şi de la
12 la 18 ani) scăderea medie a PIO la Săptămâna 12 în grupul de tratament cu latanoprost a fost
similară cu cea observată în grupul de tratament cu timolol. Cu toate acestea, datele privind
eficacitatea pentru latanoprost la grupa de vârstă 0 la < 3 ani
s-au bazat numai pe 13 pacienţi .Nu sunt
disponibile date privind copiii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de săptămâni).
Scăderile PIO la subiecţii din subgrupul cu glaucom infantil/congenital primar (GCP) au fost similare
la grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol. La subgrupul non-GCP (de exemplu glaucon cu
unghi deschis juvenil, glaucom afakic) au fost obţinute rezultate similare cu cele observate la grupul
cu GCP.
Efectul asupra PIO a fost observat după prima săptămână de tratament şi s-a menţinut pe parcursul
perioadei de 12 săptămâni a studiului clinic, la fel ca la adulţi.
Tabel: scăderea PIO (mm Hg) în săptămâna 12 în funcţie de grupul cu tratament activ şi
diagnosticul iniţial
Latanoprost N=53 Timolol N=54
Valoarea medie iniţială (ES) 27,3 (0,75) 27,8 (0,84)
Săptămâna 12 Modificare faţă de
valoarea medie iniţială †(ES) -7,18 (0,81) -5,72 (0,81)
valoarea- p faţă de timolol 0,2056
7
GCP N=28 Non-GCP
N=25GCP
N=26Non-GCP
N=28
Valoarea medie iniţială (ES) 26,5 (0,72) 28,2 (1,37) 26,3 (0,95) 29,1 (1,33)
Săptămâna 12 Modificare faţă de
valoarea medie iniţială †(ES) -5,90 (0,98) -8,66 (1,25) -5,34 (1,02) -6,02 (1,18)
valoarea- p vs. timolol 0,6957 0,1317
ES: eroare standard. †Estimarea ajustată pe baza unei analize de covarianţă (ANCOVA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Latanoprost (greutate moleculară 432.58) este un precursor de tip ester izopropilic care este inactiv în
această formă, dar care devine biologic activ după hidroliza la acidul latanoprostului.
Precursorul este bine absorbit prin cornee şi întreaga cantitate de medicament care ajunge în umoarea
apoasă este hidrolizată în cursul pasajului prin cornee.
Studiile efectuate la om indică faptul că la nivelul umorii apoase ,concentraţia maximă este atinsă la
aproximativ 2 ore după administrarea topică. După administrarea topică la maimuţe, latanoprostul se
distribuie în principal la nivelul camerei anterioare, conjunctivei şi pleoapei. Numai cantităţi foarte
mici din medicament ajung în camera posterioară.
Practic,la nivel ocular nu se produce metabolizarea acidului de latanoprost. Principala cale de
metabolizare este cea hepatică. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 17 minute. În studiile
efectuate la animale, principalii metaboliţi, 1,2-dinor si 1,2,3,4-tetranor nu prezintă niciun efect sau au
numai activitate biologică redusă şi se elimină în principal prin urină.
Copii şi adolescenţi
Un studiu deschis de farmacocinetică a concentraţiilor plasmatice de acid al latanoprostului a inclus 22
de adulţi şi 25 de copii şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 0 şi <18 ani) cu hipertensiune
intraoculară şi glaucom. La toate grupele de vârstă s-a administrat tratament cu latanoprost 0,005%, o
picătură zilnic, în fiecare ochi, timp de minim 2 săptămâni. Expunerea sistemică la acidul
latanoprostului a fost de aproximativ 2 ori mai mare la grupa de vârstă 3 până la < 12 ani şi de 6 ori
mai mare la copii cu vârsta < 3 ani, faţă de adulţi, dar s-a menţinut o marjă de siguranţă largă pentru
reacţiile adverse sistemice (vezi pct. 4.9). Valoarea mediană a timpului până la atingerea concentraţiei
plasmatice maxime a fost de 5 minute după administrarea dozei la toate grupele de vârstă. Valoarea
mediană a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost scurtă (< 20 de minute), similară la
copii şi adolescenţi şi la adulţi şi, la starea de echilibru, nu a determinat acumularea de acid al
latanoprostului în circulaţia sistemică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea oculară ca şi cea sistemică au fost investigate la diverse specii de animale. În general,
latanoprostul este bine tolerat, cu o limită de siguranţă între doza clinică oculară şi doza care determină
toxicitate sistemică decel puțin 1000 ori. La maimuțele neanesteziate,administrarea intravenoasă a
unor doze mari de latanoprost, de aproximativ de 100 de ori mai mari decât doza clinică pe kg, a
determinat creşterea frecvenţei respiratorii, probabil din cauza unei bronhoconstricţii de scurtă durată.
În studii efectuate la animale nu s-a constatat că latanoprostul are efecte de sensibilizare.
La iepuri și maimuțe nu au fost observate efecte toxice la nivelul ochiului la doze de până la 100
micrograme/ochi/zi (doza clinică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi/zi ).Cu toate acestea, la
maimuţe s-a dovedit că latanoprostul determină hiperpigmentarea
irisului.
Mecanismul hiperpigmentării pare a fi stimularea sintezei de melanină în melanocitele de la nivelul
irisului, fără a fi observate modificaări proliferative ale acestora. Modificările culorii irisului poate fi
permanentă.
8 De asemenea,în studiile privind toxicitatea oculară după doze repetate, administrarea de latanoprost în
doze de 6 micrograme/ochi și zi a determinat creşterea fantei palpebrale. Acest efect este reversibil şi
apare la doze mai mari decât doza clinica. Acest efect nu a fost observat la om.
Latanoprost nu a determinat mutaţii genetice în cadrul testelor efectuate la bacterii,mutații genetice la
nivelul limfomului la şoarece și în cadrul testului micronucleilor la şoarece. Au fost observate aberații
cromozomiale in vitro la limfocitele umane. Efecte similare au fost observate şi cu prostaglandina F2α,
o prostaglandină endogenă, observație care indică faptul că acestea sunt un efect de clasă.
Studiile de mutagenitate suplimentare privind sinteza in vitro/in vivo neprogramată de ADN la
şobolani au fost negative și au indicat faptul că latanoprost nu are potențial mutagen. Studiile privind
carcinogenitatea la şoareci şi şobolani au fost negative.
În studiile efectuate la animale,nu s-au evidențiat efecte ale latanoprost asupra fertilităţii la masculi sau
femele. În studiile privind evaluarea embriotoxicității la şobolani la doze intravenoase de latanoprost
(5, 50 şi 250 micrograme/kg şi zi) latanoprost nu a determinat efecte embriotoxice. Cu toate acestea, la
iepuri, latanoprost a indus efecte embrioletale la doze de 5 micrograme/kg şi zi sau peste.
Doza de 5 micrograme/kg şi zi (de aproximativ 100 ori mai mare decât doza terapeutică ) a determinat
toxicitate embriofetală semnificativă caracterizată prin creşterea incidenţei resorbției fetale tardive,
avorturilor şi prin greutate scăzută a fătului.
Nu au fost decelate proprietăţi teratogene ale latanoprost.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat
Hidrogenofosfat disodic anhidru
Clorură de sodiu
Apă purificată.
6.2 Incompatibilităţi
Studii in vitro au arătat că la administrarea concomitentă de picături oftalmice care conţin tiomersal cu
latanoprost se produce precipitarea. Dacă se utilizează astfel de medicamente, picăturile oftalmice
trebuie administrate la un interval de cel puţin 5 minute între utilizări.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După prima deschidere a flaconului: 4 săptămâni
După prima deschidere a flaconului: A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC. La patru săptămâni de la
prima deschidere, acest medicament trebuie aruncat chiar dacă nu a fost utilizat întregul conţinut.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2ºC - 8ºC).
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru informaţii detaliate, vezi pct. 6.3.
9 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din PEJD cu picurător din PEJD şi cu capac securizat din PEÎD.
Fiecare flacon conţine 2,5 ml picături oculare, echivalentul a aproximativ 80 de picături de soluţie
Mărimile de ambalaj: 1x 2,5 ml, 3x 2,5 ml şi 6x 2,5 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
STADA HEMOFARM SRL
Calea Torontalului, km6,
300633 Timișoara
ROMÂNIA
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5786/2013/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Septembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Latanoprost STADA HF 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru picături oftalmice conţine latanoprost 50 micrograme
2,5 ml picături oftalmice soluţie (conţinutul unui flacon) conţin latanoprost 125 micrograme
O picătură conţine latanoprost aproximativ 1,5 micrograme.
Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu (0,20 mg per ml soluţie picături oftalmice).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie
Soluţia este un lichid limpede, incolor.
pH 6,4-7,0
Osmolalitate 240-290 mOsmol/Kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi hipertensiune
oculară.
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţii copii şi adolescenţi cu glaucom şi hipertensiune
intraoculară.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare oftalmică
Doza recomandată la adulţi (inclusiv vârstnici):
Doza recomandată este o picătură oftalmică la nivelul ochiului (ochilor) afectat (afectaţi), o dată pe zi.
Efectul optim se obţine atunci când Latanoprost STADA HF este administrat seara.
Administrarea Latanoprost STADA HF nu trebuie efectuata de mai mult de o data pe zi, deoarece s-a
demonstrat că administrarea mai frecventă reduce efectul de scădere a tensiunii intraoculare.
În cazul omiterii unei doze tratamentul se va continua prin administrarea următoarei doze la ora
obişnuită.
Similar altor picaturi oftalmice, pentru a reduce posibilitatea absorbţiei sistemice se recomandă
2 compresia sacului lacrimal la nivelul comisurii palpebrale mediale (ocluzie punctuală) timp de un
minut. Compresia trebuie efectuata imediat după instilarea fiecărei picături.
Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de instilarea picăturilor oftalmice şi pot fi reaplicate
după 15 minute.
Dacă se utilizează mai mult de un tip de medicament cu administrare topică oftalmică, medicamentele
trebuie administrate la un interval de cel puţin 5 minute unul faţă de celălalt.
Copii şi adolescenţi
Latanoprost STADA HF picături oftalmice poate fi administrat la pacienții copii şi adolescenţi,
utilizând aceleaşi doze ca la adulţi. Nu sunt date disponibile privind copiii născuţi prematur (vârsta
gestaţională mai mică de 36 de săptămâni). Datele privind copiii cu vârstă mai mică de 1 an (4
pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct. 5.1).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Latanoprost poate modifica treptat culoarea ochilor prin creşterea conţinutului de melanină la nivelul
irisului. Înainte de iniţierea tratamentului, pacienţii trebuie informaţi cu privire la posibilitatea
modificării permanente a culorii ochilor. Tratamentul unilateral poate determina heterocromie
permanentă.
Această modificare a culorii ochilor a fost predominant observată mai ales la cei cu coloraţie mixtă a
irisului, adică albastru-brun, cenușiu-brun, galben-brun şi verde-brun. În cadrul studiilor clinice
efectuate cu latanoprost, debutul modificărilor de culoare are loc, de regula, în primele 8 luni de
tratament, rareori în al doilea sau al treilea an şi nu a fost observată în al patrulea an de tratament. Rata
de progresie a pigmentării irisului scade în timp şi este stabilă pe o perioadă de cinci ani. Efectul de
hiperpigmentare nu a fost evaluat pe o perioadă mai mare de cinci ani. Într-un studiu clinic deschis cu
durata de 5 ani, privind evaluarea siguranţei administrării latanoprost, la 33% dintre pacienţi a apărut
hiperpigmentarea irisului (vezi pct. 4.8). Modificarea de culoare a irisului este uşoară în marea
majoritate a cazurilor și adesea nu se observă clinic. Incidenţa la pacienţii cu coloraţie mixtă a irisului
variază de la 7 până la 85%, incidenţa cea mai mare fiind la pacientii cu iris de culoare galben-brun.
La pacienţii cu iris de culoare albastru omogen nu au fost observate modificări de culoare, iar la
pacienţii cu ochi de culoare cenuşiu, verde sau brun omogen, modificarea a fost observată rar.
Modificarea culorii este determinată de creşterea conţinutului de melanină de la nivelul melanocitelor
stromale ale irisului şi nu de creşterea numărului melanocitelor. În general, la nivelul ochiului afectat
pigmentarea brună din jurul pupilei se extinde concentric spre periferie, dar este posibil ca întregul iris
sau numai porţiuni ale acestuia să devină mai brune. Nu au fost observate creşteri suplimentare ale
cantităţii de pigment brun la nivelul irisului după întrerupere
a tratamentului. Modificarea culorii nu a
fost asociată cu niciun alt simptom sau modificare patologică în studiile clinice efectuate până în
prezent.
Nici nevii nici petele punctiforme de la nivelul irisului nu au fost influenţate de tratament. Acumularea
de pigment la nivelul reţelei trabeculare sau în orice altă localizare la nivelul camerei anterioare nu a
fost observată în cadrul studiilor clinice. Pe baza experienţei clinice de 5 ani, creşterea pigmentării
irisului nu s-a dovedit a avea consecinţe clinice negative, iar tratamentul cu latanoprost poate fi
continuat chiar dacă se produce hiperpigmentarea irisului. Cu toate acestea, pacienţii trebuie
monitorizaţi periodic ,iar dacă starea clinică impune acest lucru, tratamentul cu latanoprost poate fi
întrerupt.
Experienţa clinică privind utilizarea latanoprost la pacienţii cu glaucom cu unghi închis, pacienții cu
glaucom cu unghi deschis, și pseudoafakie şi pacienții cu glaucom pigmentar este limitată. Nu există
3 experiență clinică privind utilizarea latanoprost la pacienți cu glaucom inflamator și glaucom
neovascular,afecţiuni inflamatorii oculare sau la pacienţi cu glaucom congenital. Latanoprost nu
prezintă efect sau are un efect scăzut asupra pupilei, însă nu există experiență clinică privind
administrarea sa în criza de glaucom cu unghi închis. Ca urmare, se recomandă ca, până se va obţine
mai multă experiență clinică, latanoprost să fie utilizat cu prudenţă în aceste afecțiuni.
Datele provenite din studii clinice privind utilizarea latanoprost în perioada perioperatorie a
intervenţiilor chirurgicale pentru cataractă sunt limitate. Latanoprost trebuie utilizat cu prudenţă la
aceşti pacienţi.
Latanoprost trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de keratită herpetică şi trebuie
evitat în cazuri de keratite herpetice şi la pacienţii cu antecedente de keratită herpetică recurentă
asociată în mod specific cu analogi de prostaglandine.
Au fost raportate cazuri de edem macular (vezi pct. 4.8.) în special la pacienţi cu afakie, la pacienţi cu
pseudoafakie care prezentau şi ruptură de capsulă posterioară a cristalinului cu pseuofakie de cameră
anterioară, sau la pacienţi cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular cistoid.
La pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru irită/uveită, latanoprost poate fi utilizat cu prudenţă.
Există date limitate privind administrarea latanoprost la pacienţii cu astm bronşic, dar unele cazuri de
exacerbări ale astmului bronşic şi/sau dispnee au fost raportate după punerea pe piaţă. Ca urmare,
pacienţii cu astm bronsic trebuie trataţi cu precauţie până când se va acumula suficientă experienţă
clinică, vezi şi pct. 4.8.
A fost observată modificarea pielii la nivel periorbital, majoritatea raportărilor fiind la pacienţi
japonezi. Experienţa actuală arată că modificarea de culoare a pielii la nivel periorbital nu e
permanentă şi în unele cazuri s-a remis în timpul tratamentului continuu cu latanoprost.
Latanoprost poate modifica treptat genele şi părul fin ale ochiului tratat şi zonelor adiacente; aceste
modificări includ creşterea în lungime, grosime, pigmentare, numărul de gene sau păr şi indirect
creşterea genelor. Modificările genelor sunt reversibile după întreruperea tratamentului.
Acest medicament conţine clorură de benzalconiu, care poate provoca iritaţie oculară. Trebuie evitat
contactul cu lentilele de contact moi. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de administrare şi
se va aştepta cel puţin 15 minute înainte de a le reaplica (vezi pct. 4.2). Este cunoscut că, clorura de
benzalconiu determină modificarea culorii lentilelor de contact moi. A fost raportat că utilizarea
clorurii de benzalconiu determină keratopatie punctiformă şi/sau keratopatie ulcerativă toxică şi poate
determina iritaţie oculară. În cazul utilizării frecvente şi de lungă durată de latanoprost la pacienţi cu
xeroftalmie sau în cadrul afecţiunilor în care corneea este afectată se impune monitorizare atentă.
Copii ş
i adolescenţi
Datele privind eficacitatea şi siguranţa la copii cu vârsta sub 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi
pct. 5.1). Nu sunt disponibile date privind copiii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36
de săptămâni).
La copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 3 ani care prezintă, în principal, GCP (Glaucom Congenital
Primar), tratamentul de primă intenţie rămâne cel chirurgical (de exemplu trabeculotomie/goniotomie).
Siguranţa tratamentului de lungă durată la copii şi adolescenţi nu a fost încă stabilită.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu sunt disponibile date clare privind interacţiunile acestui medicament.
Au fost raportate creşteri paradoxale ale tensiunii intraoculare după administrarea oftalmică
concomitentă a doi analogi de prostaglandine. Ca urmare, nu este recomandată utilizarea a două sau
mai multe prostaglandine, analogi de prostaglandine sau derivati de prostaglandină.
4
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii. Este posibil ca acest
medicament să prezinte riscul apariţiei unor efecte farmacologice nocive asupra sarcinii, fătului sau
nou-născutului (vezi pct. 5.3). Ca urmare, Latanoprost STADA HF nu trebuie utilizat în timpul
sarcinii.
Alăptarea
Latanoprost şi metaboliţii săi pot trece în laptele uman; ca urmare, Latanoprost STADA HF nu trebuie
utilizat la femeile care alăptează sau alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
Similar altor medicamente cu administrare oftalmică, instilarea picăturilor oftalmice poate determina
vedere încețoșată tranzitorie.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse apar la nivelul sistemul ocular. Într-un studiu deschis, cu durata de 5 ani,
cu privire la evaluarea siguranţei administrării latanoprost, 33% dintre pacienţi au dezvoltat
hiperpigmentarea irisului (vezi pct. 4.4). Alte reacţii adverse oculare sunt, în general, tranzitorii şi apar
la administrarea dozei.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcție de frecvenţa de apariție, după cum urmează: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 pȃnă la1/100) ,rare
(≥1/10000 pȃnă la<1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi
estimată pe baza datelor disponibile)
Infecţii şi infestări
Cu frecvenţă
necunoscută Keratite herpetice
Tulburări cardiace:
Foarte rare: Agravare a anginei pectorale la pacienţii cu boală preexistentă
Tulburări oculare:
Foarte frecvente: Hiperpigmentare a irisului, hiperemie conjunctivală uşoară până la moderată,
iritaţie oculară (senzație de arsură, prurit, durere cu caracter de înțepătură,
senzaţie de corp străin), modificări ale genelor şi ale firelor de păr de tip vellus
(creştere în lungime, grosime, pigmentare şi număr) (marea majoritate a
cazurilor au fost raportate la populaţia japoneză)
Frecvente: Eroziuni punctiforme tranzitorii ale corneei, majoritatea asimptomatice,
blefarite, dureri oculare.
Mai puţin frecvente: Edem palpebral, xeroftalmie, keratită, vedere înceţoşată, conjunctivite
Rare: Irită/uveită (majoritatea cazurilor la pacienţi cu factori de risc concomitenţi),
edem macular, eroziuni şi edeme corneene simptomatice, edem periorbital,
anomalii ale direcţiei de creștere a genelor care determină uneori iritaţie
oculară, prezenţă a unui rând suplimentar de cili palpebrali la nivelul
orificiului de deschidere a glandelor Meibomiene (distichiasis)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: Astm bronşic, exacerbări ale astmului bronşic şi dispnee
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
5 Mai puţin frecvente: Erupţii cutanate tranzitorii
Rare: Reacţie localizată la nivelul pleoapelor, închidere la culoare a pielii pleoapelor
Tulburări generale şi nivelul locului de administrare:
Foarte rare: Durere toracică
În perioada de după punerea pe piaţă au mai fost raportate spontan, suplimentar,următoarele:
Cu frecvenţă
necunoscută: Tulburări ale sistemului nervos: cefalee, ameţeli
Tulburări cardiace: palpitaţii
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: mialgie, artralgie
Tulburări oculare: chisturi la nivelul irisului
Cazuri de calcifiere corneene la unii pacienti cu cornee deteriorată în mod semnificativ, au fost
raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de fosfat care conține picături pentru ochi.
Copii şi adolescenţi
În cadrul a două studii clinice de scurtă durată (≤ 12 săptămâni), care au inclus 93 (25 şi 68) de copii şi
adolescenţi, profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat la adulţi şi nu au fost identificate reacţii
adverse noi. Profilele de siguranţă pe termen scurt la diferitele subgrupe de copii şi adolescenţi au fost,
de asemenea, similare (vezi pct. 5.1). Reacţiile adverse observate mai frecvent la copii şi adolescenţi
decât la adulţi sunt : nasofaringită şi febră.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Cu excepţia iritaţiei şi hiperemiei conjunctivale, nu se cunosc alte reacţii adverse ale supradozajului cu
latanoprost.
Dacă latanoprost este ingerat accidental următoarele informaţii pot fi utile: Un flacon conţine 125
micrograme latanoprost. Mai mult de 90% este metabolizat la primul pasaj hepatic. Injectarea în
perfuzie intravenoasă a 3 micrograme/kg la voluntari sănătoşi nu a determinat simptome dar o doză de
5,5-10 micrograme/kg a provocat greaţă, dureri abdominale, ameţeli, fatigabilitate, bufeuri şi
transpiraţii. La maimuţe, latanoprost a fost injectat intravenos,în perfuzie, în doze de până la 500
micrograme/kg fără efecte semnificative asupra aparatului cardiovascular.
Administrarea intravenoasă de latanoprost la maimuţe a fost asociată cu bronhoconstricţie tranzitorie.
Totuşi, la pacienţii cu astm bronşic moderat, latanoprost nu a indus bronhoconstricţie atunci când a
fost administrat topic la nivel ochular, în doze de 7 ori mai mari decât doza clinică de latanoprost.
În cazul supradozajului cu latanoprost, tratamentul trebuie să fie simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine,
codul ATC: S01EE01
Substanţa activă, latanoprost, un analog de prostaglandină F2α, este un agonist selectiv al receptorului
prostanoidic PF, care reduce tensiunea intraoculară prin creşterea efluxului umorii apoase. La om,
scăderea tensiunii intraoculare începe la trei până la patru ore după administrare iar efectul maxim este
atins după 8 până la 12 ore. Scăderea tensiunii intraoculare se menţine cel puţin 24 ore.
6
Studiile efectuate la animale şi om demonstrează că mecanismul principal de acţiune este creşterea
efluxului umorii apoase la nivelul căii uveosclerale, deși la om a fost raportată și facilitarea excreției .
Studiile pivot au demonstrat că latanoprostul este eficace în monoterapie. În plus, au fost efectuate
clinic studii clinice privind utilizarea în asociere cu alte medicamente. Acestea includ studii care
demonstrează că latanoprostul este eficace în asociere cu antagonişti beta-adrenergici (timolol). Studii
de scurtă durată (1 sau 2 săptămâni) sugerează că,dacă este administrat concomitent, efectul
latanoprost este aditiv efectului determinat de agoniştii adrenergici (dipivalil epinefrină), inhibitorii de
anhidrază carbonică cu administrare orală(acetazolamidă) şi cel puţin parţial aditiv în cazul
administrării concomitente cu agonişti colinergici (pilocarpină).
Studiile clinice au arătat că latanoprost nu are efecte semnificative asupra producerii de umoare
apoasă. Latanoprostul nu are efecte asupra barierei sânge-umoare apoasă.
Latanoprost nu are efect sau are efecte neglijabile asupra circulaţiei intraoculare atunci când este
utilizat în doze terapeutice, în studii la maimuţe. Cu toate acestea, în timpul tratamentului topic poate
să apară hiperemie conjunctivală sau episclerală uşoară până la moderată.
Tratamentul de lungă durată cu latanoprost la maimuţe la care s-a practicat extirparea extracapsulară a
cristalinului nu a afectat vasele sanguine retiniene, observație evidențiată prin angiografie cu
fluoresceină.
În timpul tratamentului de scurtă durată, latanoprost nu a determinat trecerea fluoresceinei la nivelul
camerei posterioare la pacienţii cu pseudoafakie.
În doze terapeutice, latanoprost nu are niciun efect farmacologic semnificativ asupra aparatelor
cardiovascular sau respirator.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea latanoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta ≤18 ani a fost demonstrată într-un studiu clinic
dublu-orb cu durata de 12 săptămâni, care a comparat latanoprost cu timolol la 107 pacienţi
diagnosticaţi cu hipertensiune oculară si glaucom . Vârsta gestaţională a nou-născuţilor a trebuit să fie
de cel puţin 36 de săptămâni. Pacienților li s-a administrat fie latanoprost 0,005% o dată pe zi, fie
timolol 0,5% (sau opţional 0,25% la subiecţii cu vârsta mai mică de 3 ani) de 2 ori pe zi. Principalul
criteriu final de evaluare a eficacităţii a fost scăderea medie a presiunii intraoculare (PIO) de la nivelul
iniţial în Săptămâna 12 a studiului. Scăderea medie a PIO în grupurile de tratament cu latanoprost şi
timolol a fost similară. La toate grupele de vârstă studiate (de la 0 la <3 ani, de la 3 la < 12 ani şi de la
12 la 18 ani) scăderea medie a PIO la Săptămâna 12 în grupul de tratament cu latanoprost a fost
similară cu cea observată în grupul de tratament cu timolol. Cu toate acestea, datele privind
eficacitatea pentru latanoprost la grupa de vârstă 0 la < 3 ani
s-au bazat numai pe 13 pacienţi .Nu sunt
disponibile date privind copiii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de săptămâni).
Scăderile PIO la subiecţii din subgrupul cu glaucom infantil/congenital primar (GCP) au fost similare
la grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol. La subgrupul non-GCP (de exemplu glaucon cu
unghi deschis juvenil, glaucom afakic) au fost obţinute rezultate similare cu cele observate la grupul
cu GCP.
Efectul asupra PIO a fost observat după prima săptămână de tratament şi s-a menţinut pe parcursul
perioadei de 12 săptămâni a studiului clinic, la fel ca la adulţi.
Tabel: scăderea PIO (mm Hg) în săptămâna 12 în funcţie de grupul cu tratament activ şi
diagnosticul iniţial
Latanoprost N=53 Timolol N=54
Valoarea medie iniţială (ES) 27,3 (0,75) 27,8 (0,84)
Săptămâna 12 Modificare faţă de
valoarea medie iniţială †(ES) -7,18 (0,81) -5,72 (0,81)
valoarea- p faţă de timolol 0,2056
7
GCP N=28 Non-GCP
N=25GCP
N=26Non-GCP
N=28
Valoarea medie iniţială (ES) 26,5 (0,72) 28,2 (1,37) 26,3 (0,95) 29,1 (1,33)
Săptămâna 12 Modificare faţă de
valoarea medie iniţială †(ES) -5,90 (0,98) -8,66 (1,25) -5,34 (1,02) -6,02 (1,18)
valoarea- p vs. timolol 0,6957 0,1317
ES: eroare standard. †Estimarea ajustată pe baza unei analize de covarianţă (ANCOVA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Latanoprost (greutate moleculară 432.58) este un precursor de tip ester izopropilic care este inactiv în
această formă, dar care devine biologic activ după hidroliza la acidul latanoprostului.
Precursorul este bine absorbit prin cornee şi întreaga cantitate de medicament care ajunge în umoarea
apoasă este hidrolizată în cursul pasajului prin cornee.
Studiile efectuate la om indică faptul că la nivelul umorii apoase ,concentraţia maximă este atinsă la
aproximativ 2 ore după administrarea topică. După administrarea topică la maimuţe, latanoprostul se
distribuie în principal la nivelul camerei anterioare, conjunctivei şi pleoapei. Numai cantităţi foarte
mici din medicament ajung în camera posterioară.
Practic,la nivel ocular nu se produce metabolizarea acidului de latanoprost. Principala cale de
metabolizare este cea hepatică. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 17 minute. În studiile
efectuate la animale, principalii metaboliţi, 1,2-dinor si 1,2,3,4-tetranor nu prezintă niciun efect sau au
numai activitate biologică redusă şi se elimină în principal prin urină.
Copii şi adolescenţi
Un studiu deschis de farmacocinetică a concentraţiilor plasmatice de acid al latanoprostului a inclus 22
de adulţi şi 25 de copii şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 0 şi <18 ani) cu hipertensiune
intraoculară şi glaucom. La toate grupele de vârstă s-a administrat tratament cu latanoprost 0,005%, o
picătură zilnic, în fiecare ochi, timp de minim 2 săptămâni. Expunerea sistemică la acidul
latanoprostului a fost de aproximativ 2 ori mai mare la grupa de vârstă 3 până la < 12 ani şi de 6 ori
mai mare la copii cu vârsta < 3 ani, faţă de adulţi, dar s-a menţinut o marjă de siguranţă largă pentru
reacţiile adverse sistemice (vezi pct. 4.9). Valoarea mediană a timpului până la atingerea concentraţiei
plasmatice maxime a fost de 5 minute după administrarea dozei la toate grupele de vârstă. Valoarea
mediană a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost scurtă (< 20 de minute), similară la
copii şi adolescenţi şi la adulţi şi, la starea de echilibru, nu a determinat acumularea de acid al
latanoprostului în circulaţia sistemică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea oculară ca şi cea sistemică au fost investigate la diverse specii de animale. În general,
latanoprostul este bine tolerat, cu o limită de siguranţă între doza clinică oculară şi doza care determină
toxicitate sistemică decel puțin 1000 ori. La maimuțele neanesteziate,administrarea intravenoasă a
unor doze mari de latanoprost, de aproximativ de 100 de ori mai mari decât doza clinică pe kg, a
determinat creşterea frecvenţei respiratorii, probabil din cauza unei bronhoconstricţii de scurtă durată.
În studii efectuate la animale nu s-a constatat că latanoprostul are efecte de sensibilizare.
La iepuri și maimuțe nu au fost observate efecte toxice la nivelul ochiului la doze de până la 100
micrograme/ochi/zi (doza clinică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi/zi ).Cu toate acestea, la
maimuţe s-a dovedit că latanoprostul determină hiperpigmentarea
irisului.
Mecanismul hiperpigmentării pare a fi stimularea sintezei de melanină în melanocitele de la nivelul
irisului, fără a fi observate modificaări proliferative ale acestora. Modificările culorii irisului poate fi
permanentă.
8 De asemenea,în studiile privind toxicitatea oculară după doze repetate, administrarea de latanoprost în
doze de 6 micrograme/ochi și zi a determinat creşterea fantei palpebrale. Acest efect este reversibil şi
apare la doze mai mari decât doza clinica. Acest efect nu a fost observat la om.
Latanoprost nu a determinat mutaţii genetice în cadrul testelor efectuate la bacterii,mutații genetice la
nivelul limfomului la şoarece și în cadrul testului micronucleilor la şoarece. Au fost observate aberații
cromozomiale in vitro la limfocitele umane. Efecte similare au fost observate şi cu prostaglandina F2α,
o prostaglandină endogenă, observație care indică faptul că acestea sunt un efect de clasă.
Studiile de mutagenitate suplimentare privind sinteza in vitro/in vivo neprogramată de ADN la
şobolani au fost negative și au indicat faptul că latanoprost nu are potențial mutagen. Studiile privind
carcinogenitatea la şoareci şi şobolani au fost negative.
În studiile efectuate la animale,nu s-au evidențiat efecte ale latanoprost asupra fertilităţii la masculi sau
femele. În studiile privind evaluarea embriotoxicității la şobolani la doze intravenoase de latanoprost
(5, 50 şi 250 micrograme/kg şi zi) latanoprost nu a determinat efecte embriotoxice. Cu toate acestea, la
iepuri, latanoprost a indus efecte embrioletale la doze de 5 micrograme/kg şi zi sau peste.
Doza de 5 micrograme/kg şi zi (de aproximativ 100 ori mai mare decât doza terapeutică ) a determinat
toxicitate embriofetală semnificativă caracterizată prin creşterea incidenţei resorbției fetale tardive,
avorturilor şi prin greutate scăzută a fătului.
Nu au fost decelate proprietăţi teratogene ale latanoprost.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat
Hidrogenofosfat disodic anhidru
Clorură de sodiu
Apă purificată.
6.2 Incompatibilităţi
Studii in vitro au arătat că la administrarea concomitentă de picături oftalmice care conţin tiomersal cu
latanoprost se produce precipitarea. Dacă se utilizează astfel de medicamente, picăturile oftalmice
trebuie administrate la un interval de cel puţin 5 minute între utilizări.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După prima deschidere a flaconului: 4 săptămâni
După prima deschidere a flaconului: A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC. La patru săptămâni de la
prima deschidere, acest medicament trebuie aruncat chiar dacă nu a fost utilizat întregul conţinut.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2ºC - 8ºC).
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru informaţii detaliate, vezi pct. 6.3.
9 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din PEJD cu picurător din PEJD şi cu capac securizat din PEÎD.
Fiecare flacon conţine 2,5 ml picături oculare, echivalentul a aproximativ 80 de picături de soluţie
Mărimile de ambalaj: 1x 2,5 ml, 3x 2,5 ml şi 6x 2,5 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
STADA HEMOFARM SRL
Calea Torontalului, km6,
300633 Timișoara
ROMÂNIA
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5786/2013/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Septembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
