FOKUSIN 0,4 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FOKUSIN 0,4 mg capsule cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă cu eliberare modificată conţine tamsulosin 0,367 mg sub formă de clorhidrat de tamsulosin
0,4 mg .
Excipient cu efect cunoscut : azorubină (E 122).
Pentru lista tuturor e xcipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule cu eliberare modificată.
Capsule gelatinoase tari, de culoare albastru închis, conţinând pelete de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simpto melor tractului urinar inferior asociate hiperplaziei benigne de prostată (H BP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza uzuală recomandată este de 1 capsulă pe zi, administrată după micul dejun sau după prima masă
a zilei. Capsula trebuie înghiţită întrea gă, nu se poate zdrobi sau mesteca, deoarece poate influenţa
modul de eliberare controlată şi prelungită a substanţei active.
Copii şi adolescenţi
Nu a fost stabilită încă eficacitatea şi siguranţa tamsulosinului la copii şi adolescenţi cu vârsta
< 18 ani . Datele disponibile în prezent sunt prezentate la pct. 5.1.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi i enumerați la pct. 6.1.
Antecedente de hipotensiune ortostatică.
Insuficienţa hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca şi în cazul altor antagonişti ai receptorilor α1 adrenergici, în cazuri individuale în timpul
tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin, poate apărea o scădere a tensiunii arteriale, în urma căreia,
2
rar, poate apărea sincopa. La primele semne de hipotensiune ortostatică (ameţeală, slăbiciune),
pacientul trebuie să stea în poziţie culcată sau așezat până când simptomele dispar.
Înainte de iniţierea terapiei cu clorhidrat de tamsulosin, pacientul trebu ie examinat în vederea
excluderii prezenţei altor afecţiuni care pot produce aceleaşi simptome ca şi hiperplazia benignă de
prostată. Înainte de tratament şi la intervale regulate după începerea acestuia, trebuie efectuat tuşeul
rectal şi, atunci când este necesar, trebuie determinat antigenul specific prostatei (PSA).
Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 10 ml/min) trebuie
abordat cu precauţie, deoarece aceşti pacienţi nu au fost studiaţi.
După utilizarea tamsulosinului a fost raportată rareori apariția angioedemului. În cazul apariției
angioedemului, tratamentul trebuie întrerupt imediat, pacientul trebuie monitorizat până la dispariția
edemului și tamsulosinul nu mai trebuie administrat ulterior.
S- a observat apariţia „Sindromului Intraoperator de Iris Flasc” (IFIS, o variantă a sindromului cu
pupilă mică) în timpul intervenției chirurgicală pentru cataractă la câţiva pacienţi aflaţi în tratament cu
clorhidrat de tamsulosin sau care au utilizat clorhidrat de tamsulosin anterior de momentul operator.
IFIS poate creşte riscul complicaţiilor oculare în timpul intervenției chirurgicale sau după intervenția
chirurgicală pentru cataractă.
Se consideră empiric utilă întreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1-2 săpt ămâni înainte de
intervenție chirurgicală pentru cataractă, dar beneficiile întreruperii tratamentului înainte de intervenția
chirurgicală nu au fost încă stabilite. Apariția IFIS a fost de asemenea raportată la pacienți care au
întrerupt tamsulosinul cu m ai mult timp înainte de intervenția chirurgicală pentru cataractă.
Nu este recomandată începerea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienți programaţi pentru
intervenție chirurgicală pentru cataractă. În evaluarea preoperatorie, medicii chirurg i care vor efectua
intervenție chirurgicală pentru cataractă şi echipa oftalmologică trebuie să constate dacă pacienţii
programaţi pentru intervenție chirurgicală pentru cataractă sunt sau au fost trataţi cu tamsulosin, pentru
a se asigura că sunt luate toate măsurile necesare pentru controlul IFIS în cursul intervenției
chirurgicale .
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienți cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici sau moderați
ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Fokusin conţine azorubină, care poate provoca reacţii alegice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacțiune au fost efectuate doar la adulți.
Nu au fost observate interacţiuni în cazul administrării concomitente a clorhidratului de tamsulosin cu
atenolol, enalapril sau teofilină. Administrarea concomitentă de cimetidină conduce la o creştere a
conc entrației plasmatice a tamsulosinului, în timp ce furosemidul conduce la o scădere, dar
concentrațiile plasmatice rămân într -un interval normal, astfel încât dozele nu trebuie ajustate.
In vitro , diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu modifică fracţiile libere de tamsulosin din plasma
umană. Nici tamsulosin nu modifică fracţiile libere de diazepam, propranolol, triclormetiazidă si
clormadinonă.
Totuși, diclofenac și warfarina, pot crește rata de eliminare a tamsulosinului.
3
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate
conduce la creșterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol
(un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a condus la creșterea ASC și C
max a clorhidratului de
tamsulosin de 2,8 respectiv de 2,2 ori.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienți cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici sau moderați
ai CYP3A4 .
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6 a condus la creșterea C
max și ASC a tamsulosinului de 1,3 respectiv de 1,6 ori, dar aceste
creșteri nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
Administrarea concomitentă a altor antagonişti ai receptorilor α1 -adrenergici poate conduce la
scăderea tensiunii arteriale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea tamsulosin nu este indicată la femei.
În studii clinice de scurtă și lungă durată cu tamsulosin, au fost observate tulburări de ejaculare. În
experiența de după pune rea pe piață, au fos raportate evenimente cum sunt tulburări de ejaculare,
ejaculare retrogradă și eșec al ejaculării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce autovehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, pacienţii trebuie avertizaţi asupra faptului că pot apărea ameţeli.
4.8 Reacţii adverse
Clasificare pe
aparate și
sisteme
Frecvente
(>1/100,
1/1000,
1/10000,
<1/1000)
Foarte rare
(<1/10000)
Cu frecvență
necunoscută
(care nu
poate fi
estimate din
datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Amețeli
(1.3%)
cefalee sincopă
Tulburări
oculare
vedere
încețoșată *
tulburări ale
vederii*
Tulburări
cardiace
palpitații
Tulburări
vasculare
hipotensiune
ortostatică
4
Tulburări
respiratorii,
toracice și
mediastinale
rinită epistaxis*
Tulburări
gastro-
intestinale
constipație,
diaree, greață,
vărsături
xerostomie
Afecțiuni
cutanate și ale
țesutului
subcutanat
erupție
cutanată
tranzitorie
prurit,
urticarie
angioedem sindrom
Stevens-
Johnson
eritem
polimorf*
dermati tă
exfoliativ ă*
Afecțiuni ale
aparatului
genital și sânului
priapism tulburări de
ejaculare,
inclusiv
ejaculare
retrograd ă
sau
incapacitatea
de ejaculare
Afecțiuni
generale și la
nivelul locului
de administrare
astenie
*observate după punerea pe piață
Ca și în cazul altor alfa-blocante pot să apară xerostomia și edemul.
În timpul urmăririi după punerea pe piaţă, în cursul operaţiei de cataractă, o situație în care apare
pupilă mică, cunoscută sub denumirea de Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (IFIS), a fost asociată
tratamentului cu tamsulosin (vezi și pct. 4.4).
Experiența de după punerea pe piață: În afara reacțiilor adverse menționate mai sus, administrarea
tamsolusin a fost asociată cu fibrilație atrială, tahicardie, aritmie și dispnee. Datorită raportării
spontane nu a putut fi estimată frecvența acestor evenimente și nu a putut f i documentată deplin
asocierea cu administrarea tamsolusin.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului benefici u/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate conduce la efecte grave determinate de scăderea
tensiunii arteriale. La diferite grade de supradozare au fost observate efecte grave determinate de
scăderea tensiunii arteriale.
Tratament
În cazul hipotensiunii acute apărute în urma supradozării, trebuie asigurată sustinerea funcțiilor
cardiovasculare. Restabilirea tensiunii arteriale şi readucerea la normal a frecvenței cardiace se pot
realiza prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă acest lucru nu ajută, atunci se pot administra
medicamente care să mărească volumul sanguin şi, dacă este necesar, vasopresoare. Este necesară
5
monitorizarea funcţiei renale şi aplicarea măsurilor generale de susţinere. Este puţin probabil ca dializa
să fie utilă , deoarece tramsulosinul este puternic legat de proteinele plasmatice.
În vederea împiedicării absorbţiei trebuie luate măsuri cum ar fi emeza. În cazul în care sunt i ngerate
cantităţi mari, se poate face lavaj gastric şi se poate administra cărbune activat şi laxativ osmotic, cum
este sulfat de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa1- adrenergici , codul ATC: G04CA02.
Medicamentul este destinat exclusiv pentru tratamantul afecțiuinilor prostatei.
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii adrenergici alfa
1 post- sinaptici, în special de
subtipurile alfa
1A şi alfa1D. As tfel se produce o relaxare a muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei, ceea
ce duce la reducerea tonusului şi la îmbunătăţirea debitului urinar.
Proprietăţi farmacodinamice
Tamsulosin ul măreşte debitul maxim de urină. Datorită relaxării muşchilor netezi ai prostatei şi
uretrei, obstrucţia este diminuată, ceea ce conduce la ameliorarea simptomelor care însoţesc micţiunea.
Tamsulosin ul ameliorează şi simptomele care însoţesc acumularea urinii, în dezvoltarea cărora un rol
important îl are instabilitatea vez icii urinare. Efectele asupra simptomelor care însoţesc umplerea şi
golirea vezicii urinare se menţin în timpul tratamentului de lungă durată. Datorită acestor efecte,
necesitatea intervenţiei chirurgicale sau a cateterizării este semnificativ întârziată.
α
1- blocantele pot determina o scădere a tensiunii arteriale, din cauza reducerii rezistenţei periferice. În
decursul studiilor efectuate cu tamsulosin, nu a fost observată o reducere semnificativă a tensiunii
arteriale la pacienții normotensivi.
Copii ş i adolescenţi
Un studiu dublu- orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze vari abile a fost efectuat la copii cu
vezică neurogenă. Un total de 161 copii (cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani) au fost repartizați prin
randomiza re şi trataţi cu una din 3 valori ale dozelor de tamsulosin ( mică [0 ,001 – 0,002 mg/kg],
medi e [0 ,002 – 0,004 mg/kg], şi mare [0,004 – 0,008 mg/ kg]) sau li s-a administrat placebo. Criteriul
de evaluare principal a fost reprezent de numărul de pacienţi la care a scăzut presiunea de g olire a
detrusorului ( PGD), la < 40 cm H
2O, bazat pe două evaluări în aceeaşi zi. Criteriile de evaluare
s ecundare au fost: schimbarea reală şi procentuală faţă de valoarea ini ţial ă a presiunii de golire a
detrusorului; îmbunăt ăţirea sau stabilizarea hidro nefrozei şi h idroureterului; modificările volumelor de
urină obţinute prin cateterizare şi numărul de înregistrări în jurnalele de cateterism ale lenjeriei ude în
momentul cateterizării . Nu a fost găsită nicio diferenţă semnificativă statistic între grupul la care s -a
administrat placebo şi oricare din cele 3 grupuri la care s-a administrat tamsulosin, în ceea ce priveşte
criteriul de evaluare principal şi criteriile de evaluare secundare. Nu a fost observat ă nicio relaţie
doză-răspuns pentru orice valori ale dozelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Tamsulosinul se absoarbe din intestin iar biodisponibilitatea lui este aproape completă. Absorbţia
tamsulosinului scade dacă medicamentul este administrat la scurt timp după masă. Uniformitatea
absorbţiei poate fi susţinută prin administrarea tamsulosinului după aceeaşi masă a zilei.
Cinetica tamsulosinului este liniară.
După administrarea postprandială a unei doze unice de tamsulosin, concentraţ ia plasmatică maximă
este atinsă in aproximativ 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsă in cea de- a cincia zi de
administrare repetată a substanţei, C
max este cu aproximativ două treimi mai mare decât cea obţinută în
6
cazul administrării unei doze unice. Această creştere a fost observată mai ales la pacienţii vârstnici;
totuşi, aceeaşi reacţie poate fi aşteptată şi în cazul pacienţilor tineri.
Ca şi în cazul nivelelor plasmatice atinse atât după administrarea unei doze unice cât şi după
administrare repetată, există diferenţe inter -individuale considerabile între pacienţi diferiţi.
Distribuţie
La om, tamsulosinul se leagă aproximativ 99% de proteinele plasmatice şi volumul de distribuţie este
mic (aprox imativ 0,2 l/kg).
Metabolizare
Metabolizarea tamsulosinului la ”primul pasaj hepatic” estepuțin semnificativă. Cea mai mare parte a
tamsulosinului este prezentă în plasmă în formă neschimbată. Tamsulosinul se metabolizează la nivel
hepatic.
La şobolani nu a fost practic observată inducţia enzimelor hepatice microzomale de către tamsulosin.
Nu este demonstrată necesitatea modificării dozei în cazul insuficienţei hepatice.
Nici unul dintre metaboliţii substanţei nu prezintă activitate mai mare sau toxicitate mai mare decât
substanţa în sine.
Eliminare
Tamsulosinul şi metaboliţii săi se elimină mai ales pe cale renală; a proximativ 9% din doza
administrată se elimină nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatic ă prin eliminare, după o doză unică de tamsulosin administrată post-
prandial este de aproximativ 10 ore. Dacă nivelul plasmatic al substanţei este la starea de echilibru,
timpul de înjumătăţire este de aproximativ 13 ore.
Nu este necesară reducerea dozei în cazul alterării funcţiei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii de toxicitate la şoareci, şobolani şi câini, cu doze unice şi repetate. De asemenea s-
au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolani, carcinogenitatea la
şoareci şi şobolani, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro .
Profilul toxic observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic al altor
blocante de receptori alfa adrenergici .
La câini, la doze foarte mari s-a u observat modificări ale ECG considerate nesemnifica tive din punct
de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
S- a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative la nivelul glandelor mamare la şoareci şi
şobolani femele. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei şi apar numai la doze mari
fiind nesemnificative clinic .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Eudragit L 30 D
Celuloză microcristalină
D ibutil sebacat
Polisorbat 80
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
T alc.
Capsula:
Gelatină
Azorubine Carmoisine (E 122)
Patent Blue V (E 131).
7
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVD C/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată.
Cutie cu 9 blistere din PVC- PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată.
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva , k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7237/2014/01 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FOKUSIN 0,4 mg capsule cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă cu eliberare modificată conţine tamsulosin 0,367 mg sub formă de clorhidrat de tamsulosin
0,4 mg .
Excipient cu efect cunoscut : azorubină (E 122).
Pentru lista tuturor e xcipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule cu eliberare modificată.
Capsule gelatinoase tari, de culoare albastru închis, conţinând pelete de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simpto melor tractului urinar inferior asociate hiperplaziei benigne de prostată (H BP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza uzuală recomandată este de 1 capsulă pe zi, administrată după micul dejun sau după prima masă
a zilei. Capsula trebuie înghiţită întrea gă, nu se poate zdrobi sau mesteca, deoarece poate influenţa
modul de eliberare controlată şi prelungită a substanţei active.
Copii şi adolescenţi
Nu a fost stabilită încă eficacitatea şi siguranţa tamsulosinului la copii şi adolescenţi cu vârsta
< 18 ani . Datele disponibile în prezent sunt prezentate la pct. 5.1.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi i enumerați la pct. 6.1.
Antecedente de hipotensiune ortostatică.
Insuficienţa hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca şi în cazul altor antagonişti ai receptorilor α1 adrenergici, în cazuri individuale în timpul
tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin, poate apărea o scădere a tensiunii arteriale, în urma căreia,
2
rar, poate apărea sincopa. La primele semne de hipotensiune ortostatică (ameţeală, slăbiciune),
pacientul trebuie să stea în poziţie culcată sau așezat până când simptomele dispar.
Înainte de iniţierea terapiei cu clorhidrat de tamsulosin, pacientul trebu ie examinat în vederea
excluderii prezenţei altor afecţiuni care pot produce aceleaşi simptome ca şi hiperplazia benignă de
prostată. Înainte de tratament şi la intervale regulate după începerea acestuia, trebuie efectuat tuşeul
rectal şi, atunci când este necesar, trebuie determinat antigenul specific prostatei (PSA).
Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 10 ml/min) trebuie
abordat cu precauţie, deoarece aceşti pacienţi nu au fost studiaţi.
După utilizarea tamsulosinului a fost raportată rareori apariția angioedemului. În cazul apariției
angioedemului, tratamentul trebuie întrerupt imediat, pacientul trebuie monitorizat până la dispariția
edemului și tamsulosinul nu mai trebuie administrat ulterior.
S- a observat apariţia „Sindromului Intraoperator de Iris Flasc” (IFIS, o variantă a sindromului cu
pupilă mică) în timpul intervenției chirurgicală pentru cataractă la câţiva pacienţi aflaţi în tratament cu
clorhidrat de tamsulosin sau care au utilizat clorhidrat de tamsulosin anterior de momentul operator.
IFIS poate creşte riscul complicaţiilor oculare în timpul intervenției chirurgicale sau după intervenția
chirurgicală pentru cataractă.
Se consideră empiric utilă întreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1-2 săpt ămâni înainte de
intervenție chirurgicală pentru cataractă, dar beneficiile întreruperii tratamentului înainte de intervenția
chirurgicală nu au fost încă stabilite. Apariția IFIS a fost de asemenea raportată la pacienți care au
întrerupt tamsulosinul cu m ai mult timp înainte de intervenția chirurgicală pentru cataractă.
Nu este recomandată începerea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienți programaţi pentru
intervenție chirurgicală pentru cataractă. În evaluarea preoperatorie, medicii chirurg i care vor efectua
intervenție chirurgicală pentru cataractă şi echipa oftalmologică trebuie să constate dacă pacienţii
programaţi pentru intervenție chirurgicală pentru cataractă sunt sau au fost trataţi cu tamsulosin, pentru
a se asigura că sunt luate toate măsurile necesare pentru controlul IFIS în cursul intervenției
chirurgicale .
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienți cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici sau moderați
ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Fokusin conţine azorubină, care poate provoca reacţii alegice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacțiune au fost efectuate doar la adulți.
Nu au fost observate interacţiuni în cazul administrării concomitente a clorhidratului de tamsulosin cu
atenolol, enalapril sau teofilină. Administrarea concomitentă de cimetidină conduce la o creştere a
conc entrației plasmatice a tamsulosinului, în timp ce furosemidul conduce la o scădere, dar
concentrațiile plasmatice rămân într -un interval normal, astfel încât dozele nu trebuie ajustate.
In vitro , diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu modifică fracţiile libere de tamsulosin din plasma
umană. Nici tamsulosin nu modifică fracţiile libere de diazepam, propranolol, triclormetiazidă si
clormadinonă.
Totuși, diclofenac și warfarina, pot crește rata de eliminare a tamsulosinului.
3
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate
conduce la creșterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol
(un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a condus la creșterea ASC și C
max a clorhidratului de
tamsulosin de 2,8 respectiv de 2,2 ori.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienți cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici sau moderați
ai CYP3A4 .
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6 a condus la creșterea C
max și ASC a tamsulosinului de 1,3 respectiv de 1,6 ori, dar aceste
creșteri nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
Administrarea concomitentă a altor antagonişti ai receptorilor α1 -adrenergici poate conduce la
scăderea tensiunii arteriale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea tamsulosin nu este indicată la femei.
În studii clinice de scurtă și lungă durată cu tamsulosin, au fost observate tulburări de ejaculare. În
experiența de după pune rea pe piață, au fos raportate evenimente cum sunt tulburări de ejaculare,
ejaculare retrogradă și eșec al ejaculării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce autovehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, pacienţii trebuie avertizaţi asupra faptului că pot apărea ameţeli.
4.8 Reacţii adverse
Clasificare pe
aparate și
sisteme
Frecvente
(>1/100,
1/1000,
1/10000,
<1/1000)
Foarte rare
(<1/10000)
Cu frecvență
necunoscută
(care nu
poate fi
estimate din
datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Amețeli
(1.3%)
cefalee sincopă
Tulburări
oculare
vedere
încețoșată *
tulburări ale
vederii*
Tulburări
cardiace
palpitații
Tulburări
vasculare
hipotensiune
ortostatică
4
Tulburări
respiratorii,
toracice și
mediastinale
rinită epistaxis*
Tulburări
gastro-
intestinale
constipație,
diaree, greață,
vărsături
xerostomie
Afecțiuni
cutanate și ale
țesutului
subcutanat
erupție
cutanată
tranzitorie
prurit,
urticarie
angioedem sindrom
Stevens-
Johnson
eritem
polimorf*
dermati tă
exfoliativ ă*
Afecțiuni ale
aparatului
genital și sânului
priapism tulburări de
ejaculare,
inclusiv
ejaculare
retrograd ă
sau
incapacitatea
de ejaculare
Afecțiuni
generale și la
nivelul locului
de administrare
astenie
*observate după punerea pe piață
Ca și în cazul altor alfa-blocante pot să apară xerostomia și edemul.
În timpul urmăririi după punerea pe piaţă, în cursul operaţiei de cataractă, o situație în care apare
pupilă mică, cunoscută sub denumirea de Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (IFIS), a fost asociată
tratamentului cu tamsulosin (vezi și pct. 4.4).
Experiența de după punerea pe piață: În afara reacțiilor adverse menționate mai sus, administrarea
tamsolusin a fost asociată cu fibrilație atrială, tahicardie, aritmie și dispnee. Datorită raportării
spontane nu a putut fi estimată frecvența acestor evenimente și nu a putut f i documentată deplin
asocierea cu administrarea tamsolusin.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului benefici u/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate conduce la efecte grave determinate de scăderea
tensiunii arteriale. La diferite grade de supradozare au fost observate efecte grave determinate de
scăderea tensiunii arteriale.
Tratament
În cazul hipotensiunii acute apărute în urma supradozării, trebuie asigurată sustinerea funcțiilor
cardiovasculare. Restabilirea tensiunii arteriale şi readucerea la normal a frecvenței cardiace se pot
realiza prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă acest lucru nu ajută, atunci se pot administra
medicamente care să mărească volumul sanguin şi, dacă este necesar, vasopresoare. Este necesară
5
monitorizarea funcţiei renale şi aplicarea măsurilor generale de susţinere. Este puţin probabil ca dializa
să fie utilă , deoarece tramsulosinul este puternic legat de proteinele plasmatice.
În vederea împiedicării absorbţiei trebuie luate măsuri cum ar fi emeza. În cazul în care sunt i ngerate
cantităţi mari, se poate face lavaj gastric şi se poate administra cărbune activat şi laxativ osmotic, cum
este sulfat de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa1- adrenergici , codul ATC: G04CA02.
Medicamentul este destinat exclusiv pentru tratamantul afecțiuinilor prostatei.
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii adrenergici alfa
1 post- sinaptici, în special de
subtipurile alfa
1A şi alfa1D. As tfel se produce o relaxare a muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei, ceea
ce duce la reducerea tonusului şi la îmbunătăţirea debitului urinar.
Proprietăţi farmacodinamice
Tamsulosin ul măreşte debitul maxim de urină. Datorită relaxării muşchilor netezi ai prostatei şi
uretrei, obstrucţia este diminuată, ceea ce conduce la ameliorarea simptomelor care însoţesc micţiunea.
Tamsulosin ul ameliorează şi simptomele care însoţesc acumularea urinii, în dezvoltarea cărora un rol
important îl are instabilitatea vez icii urinare. Efectele asupra simptomelor care însoţesc umplerea şi
golirea vezicii urinare se menţin în timpul tratamentului de lungă durată. Datorită acestor efecte,
necesitatea intervenţiei chirurgicale sau a cateterizării este semnificativ întârziată.
α
1- blocantele pot determina o scădere a tensiunii arteriale, din cauza reducerii rezistenţei periferice. În
decursul studiilor efectuate cu tamsulosin, nu a fost observată o reducere semnificativă a tensiunii
arteriale la pacienții normotensivi.
Copii ş i adolescenţi
Un studiu dublu- orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze vari abile a fost efectuat la copii cu
vezică neurogenă. Un total de 161 copii (cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani) au fost repartizați prin
randomiza re şi trataţi cu una din 3 valori ale dozelor de tamsulosin ( mică [0 ,001 – 0,002 mg/kg],
medi e [0 ,002 – 0,004 mg/kg], şi mare [0,004 – 0,008 mg/ kg]) sau li s-a administrat placebo. Criteriul
de evaluare principal a fost reprezent de numărul de pacienţi la care a scăzut presiunea de g olire a
detrusorului ( PGD), la < 40 cm H
2O, bazat pe două evaluări în aceeaşi zi. Criteriile de evaluare
s ecundare au fost: schimbarea reală şi procentuală faţă de valoarea ini ţial ă a presiunii de golire a
detrusorului; îmbunăt ăţirea sau stabilizarea hidro nefrozei şi h idroureterului; modificările volumelor de
urină obţinute prin cateterizare şi numărul de înregistrări în jurnalele de cateterism ale lenjeriei ude în
momentul cateterizării . Nu a fost găsită nicio diferenţă semnificativă statistic între grupul la care s -a
administrat placebo şi oricare din cele 3 grupuri la care s-a administrat tamsulosin, în ceea ce priveşte
criteriul de evaluare principal şi criteriile de evaluare secundare. Nu a fost observat ă nicio relaţie
doză-răspuns pentru orice valori ale dozelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Tamsulosinul se absoarbe din intestin iar biodisponibilitatea lui este aproape completă. Absorbţia
tamsulosinului scade dacă medicamentul este administrat la scurt timp după masă. Uniformitatea
absorbţiei poate fi susţinută prin administrarea tamsulosinului după aceeaşi masă a zilei.
Cinetica tamsulosinului este liniară.
După administrarea postprandială a unei doze unice de tamsulosin, concentraţ ia plasmatică maximă
este atinsă in aproximativ 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsă in cea de- a cincia zi de
administrare repetată a substanţei, C
max este cu aproximativ două treimi mai mare decât cea obţinută în
6
cazul administrării unei doze unice. Această creştere a fost observată mai ales la pacienţii vârstnici;
totuşi, aceeaşi reacţie poate fi aşteptată şi în cazul pacienţilor tineri.
Ca şi în cazul nivelelor plasmatice atinse atât după administrarea unei doze unice cât şi după
administrare repetată, există diferenţe inter -individuale considerabile între pacienţi diferiţi.
Distribuţie
La om, tamsulosinul se leagă aproximativ 99% de proteinele plasmatice şi volumul de distribuţie este
mic (aprox imativ 0,2 l/kg).
Metabolizare
Metabolizarea tamsulosinului la ”primul pasaj hepatic” estepuțin semnificativă. Cea mai mare parte a
tamsulosinului este prezentă în plasmă în formă neschimbată. Tamsulosinul se metabolizează la nivel
hepatic.
La şobolani nu a fost practic observată inducţia enzimelor hepatice microzomale de către tamsulosin.
Nu este demonstrată necesitatea modificării dozei în cazul insuficienţei hepatice.
Nici unul dintre metaboliţii substanţei nu prezintă activitate mai mare sau toxicitate mai mare decât
substanţa în sine.
Eliminare
Tamsulosinul şi metaboliţii săi se elimină mai ales pe cale renală; a proximativ 9% din doza
administrată se elimină nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatic ă prin eliminare, după o doză unică de tamsulosin administrată post-
prandial este de aproximativ 10 ore. Dacă nivelul plasmatic al substanţei este la starea de echilibru,
timpul de înjumătăţire este de aproximativ 13 ore.
Nu este necesară reducerea dozei în cazul alterării funcţiei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii de toxicitate la şoareci, şobolani şi câini, cu doze unice şi repetate. De asemenea s-
au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolani, carcinogenitatea la
şoareci şi şobolani, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro .
Profilul toxic observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic al altor
blocante de receptori alfa adrenergici .
La câini, la doze foarte mari s-a u observat modificări ale ECG considerate nesemnifica tive din punct
de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
S- a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative la nivelul glandelor mamare la şoareci şi
şobolani femele. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei şi apar numai la doze mari
fiind nesemnificative clinic .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Eudragit L 30 D
Celuloză microcristalină
D ibutil sebacat
Polisorbat 80
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
T alc.
Capsula:
Gelatină
Azorubine Carmoisine (E 122)
Patent Blue V (E 131).
7
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVD C/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată.
Cutie cu 9 blistere din PVC- PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată.
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva , k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7237/2014/01 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
