TROSICAM 7,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TROSICAM 7,5 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
TROSICAM 7,5 mg
Excipienţi:
E 421: Manitol 126,3 mg,
E 420: Sorbitol 20 mg,
E 951: Aspartam 4 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil
Comprimate orodispersabile rotunde, de culoare galben deschis, marcate cu "AX6" pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt a exacerbării osteoartritei.
Tratamentul simptomatic pe termen lung al poliartritei reumatoide sau a spondilitei anchilozante.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală
Exacerbare a osteoartritei: 7,5 mg pe zi (un comprimat orodispersabil de 7,5 mg); dacă
este necesar în absenţa responsivităţii, doza poate fi crescută la 15 mg pe zi (două
comprimate orodispersabile de 7,5 mg).
Poliartrită reumatoidă, spondiloză anchilozantă: 15 mg pe zi (două comprimate
orodispersabile de 7,5 mg).
(Vezi, de asemenea, “Grupe speciale de pacienţi”)
Concordant cu răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi (un comprimat de 7,5 mg).
Reacţiile adverse pot fi diminuate prin utilizarea celei mai mici doze efective pentru cea mai mică
perioadă de timp necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4). Necesităţile pacientului pentru
ameliorarea simptomelor şi responsivităţii la terapie trebuie reevaluate periodic, în special la pacienţii
cu osteoartrită.
A NU SE DEPĂŞI DOZA DE 15 MG PE ZI.
Comprimatul orodispersabil TROSICAM trebuie pus în gură, sub limbă şi lăsat să se topească încet,
timp de 5 minute (comprimatul orodispersabil nu trebuie mestecat şi nu trebuie înghiţit nedizolvat),
înainte de a-l înghiţi cu un pahar de apă de 240 ml.
2
La pacienţii cu xerostomie poate fi utilizată apă pentru umezirea mucoasei bucale.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţii vârstnici şi pacienţii cu risc crescut pentru reacţii adverse (vezi pct. 5.2)
Doza recomandată pentru tratamentul pe termen lung al poliartritei eumatoide şi spondilitei
anchilozante la pacienţii vârstnici este de 7,5 mg pe zi. Pacienţii cu risc crescut pentru reacţii adverse
vor începe cu un tratament de 7,5 mg pe zi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală (vezi pct. 5.2)
La pacienţii cu insuficienţă renală severă, dializaţi, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală de intensitate mică sau moderată (de exemplu pacienţi cu clearance-
ul creatininei mai mare de 25 ml/min.) nu este necesară reducerea dozei.
(Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, nedializaţi vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
Nu este necesară scăderea dozei la pacienţii cu insuficienţe hepatice mici sau moderate, ( pentru
pacienţii cu afectări severe ale funcţiei ficatului vezi pct. 4.3)
Copii şi adolescenţi
TROSICAM 7,5 mg comprimate orodispersabile este contraindicat la copii şi adolescenţi sub 16 ani
(vezi pct. 4.3)
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii:
Trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.6 “Sarcina şi alăptare);
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani;
Hipersensibilitate la meloxicam sau la unul din excipienţi sau hipersensibilitate la
substanţe cu acţiune similară, de exemplu AINS, acid acetilsalicilic. Meloxicam nu
trebuie prescris pacienţilor care prezintă simptome de astm bronşic, polipi nazali, edem
angioneurotic sau urticarie după administrarea acid acetilsalicilic sau altor AINS;
Antecedente de sângerare gastrointestinală sau perforaţie, în relaţie cu tratamente
anterioare cu AINS;
Antecedente de ulcer peptic recurent /activ, sau de hemoragie (două sau mai multe
episoade distincte de ulceraţie sau sângerare certă);
Boli inflamatorii intestinale active (boala Crohn, colita ulceroasă);
Afectarea severă a funcţilor ficatului ;
Insuficienţă renală severă , non-dializabilă;
Sângerări gastrointestinale, sângerări cerebrale sau alte sângerări;
Insuficienţă cardiacă severă;
Meloxicam este contraindicat în tratamentul durerii perioperatorie după intervenţie
chirurgicală de by-pass coronarian arterei (CABG).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi diminuate prin utilizarea celei mai mici doze efective, pentru perioada cea mai
scurtă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi GI şi riscurile cardiovasculare de
mai jos).
Doza maximă recomandată nu trebuie depăşită în cazul efectelor terapeutice insuficiente, şi nici nu
trebuie administrat concomitent un AINS pentru că acesta poate creşte toxicitatea în timp ce avantajul
efectului terapeutic nu poate fi dovedit. Utilizarea comprimatelor orodispersabile de Trosicam
concomitent cu AINS incluzând inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 trebuie evitată.
Comprimatele orodispersabile de Trosicam nu sunt adecvate pentru tratamentul pacienţilor care
necesită ameliorarea durerilor acute.
3
În absenţa ameliorărilor după mai multe zile, beneficiul clinic al tratamentului trebuie reevaluat.
Înaintea iniţierii tratamentului cu meloxicam trebuie tratate esofagitele, gastritele şi/sau ulcerul peptic
-în cazul pacienţilor cu un astfel de antecedente. Trebuie acordată atenţie posibilei recurenţe a bolilor
la pacienţii trataţi cu meloxicam şi care au în antecedente aceste boli.
Reacţii gastrointestinale
Sângerări gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii, care pot fi letale, au fost raportate la toate AINS în
orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau cu antecedente de
evenimente gastrointestinale severe.
Riscul sângerărilor gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii este mai mare cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu istoric de ulcer, cu atât mai mult dacă este însoţit de hemoragii sau perforaţii
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi iniţierea tratamentului trebuie efectuată cu cea mai
mică doză posibilă. Asocierea tratamentului cu medicamente (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai
pompei de protoni) trebuie luată în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii
care necesită concomitent doze mici de acid acetilsaliclic sau alte medicamente asemănătoare care
cresc riscul afectării gastrointestinale.(vezi mai jos şi 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze
orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastrointestinale) şi mai ales în primele
etape ale tratamentului.
Se impune precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent tratament care poate creşte
riscul ulceraţiilor sau sângerărilor, ca de exemplu heparina ca tratament curativ sau administrare în
geriatrie, anticoagulante ca warfarina sau alte medicamente antiimflamatoare nesteroidiene incluzând
acid acetilsalicilic administrat în doze antiinflamatorii (1 g la o unică administrare sau 3g doza zilnică)
(vezi pct. 4.5).
Atunci când apar sângerări sau ulceraţii gastrointestinale la pacienţii cărora li se administrează
comprimate orodispersibile de Trosicam, tratamentul trebuie întrerupt.
Reacţii cardiovasculare şi cerebrovasculare
Se impune monitorizare la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă
cardiacă congestivă de intensitate mică sau moderată pentru că au fost raportate retenţia de lichide şi
edeme la asocierea cu tratament cu AINS.
Monitorizarea clinică a presiunii sangvine la pacienţii cu risc se recomandă în timpul tratamentului şi
în special in timpul iniţierii tratamentului cu Trosicam comprimate orodispersibile.
Datele clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special în doze mari sau
tratament pe termen lung) poate fi asociată cu o mică creştere a riscului de evenimente trombotice
arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente
pentru a exclude un astfel de risc pentru meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, cardiopatie
ischemică cronică, boală arterială periferică, şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
comprimate orodispersabile de meloxicam cu prudenţă. De asemenea, se impune atenţie la iniţierea
tratamentului pe termen lung la pacienţii cu factori de risc pentru boală cardiovasculară(de exemplu
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători).
4
Reacţii dermatologice
Reacţii cutanate serioase, unele dintre ele letale, incluzând dermatite exfoliative, sindrom Steven
Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în relaţie cu utilizarea AINS (vezi
4.8). Pacienţii pot fi expuşi la risc înalt pentru astfel de reacţii, la iniţierea terapiei.
Reacţiile având loc în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament, Trosicam trebuie
întrerupt la prima apariţie a erupţiilor tranzitorii cutanate, leziunilor mucoasei sau orice alte semne de
hipersensibilitate.
Parametrii funcţiei ficatului şi funcţia renală
Similar majorităţii AINS au fost raportate creşteri ocazionale ale valorilor transaminazelor în ser,
creşterea bilirubinei în ser sau alţi parametri ai funcţiei ficatului, creşteri ale creatininei în ser şi ureea
sanguină precum şi alte perturbări ale analizelor de laborator.
Majoritatea acestor exemple implică anomalii tranzitorii. Dacă orice astfel de anomalie devine
semnificativă sau persistentă, administrarea meloxicamului trebuie întreruptă şi efectuate investigaţii
corespunzătoare.
Insuficienţa renală
AINS prin inhibarea efectului vasodilatator al prostglandinelor renale poate induce o insuficienţă a
funcţiei renale prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză.
La iniţierea tratamentului sau după creşterea dozei se recomandă la pacienţii cu următorii factori de
risc, o atentă monitorizare a diurezei şi funcţiei renale:
Vârstnici
Tratamente concomitente cu inhibitori ai ECA, antagonişti angiosteină II, sartani, diuretice,
(vezi pct. 4.5. Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune.)
Hipovolemia (indiferent de etiologie)
Insuficienţă cardiacă congestivă
Insuficienţă renală
Sindrom nefrotic
Nefropatie lupică
Disfuncţii hepatice severe (albumină serică 25g/l sau scorul Child Pugh 10)
În cazuri rare AINS pot fi cauza nefritei interstiţiale, glomerulonefritei, necroză medulară renală sau
sindrom nefrotic.
Doza de Trosicam comprimate orodispersabile la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul final, în
condiţii de hemodializă nu trebuie să fie mai mare de 7,5 mg. Nu este necesară o scădere a dozei la
pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată(de exemplu la pacienţi cu clearance-ul creatininei
mai mare de 25 ml/min).
Retenţia sodiului, potasiului şi apei
Inducerea retenţiei de sodiu, potasiu şi apă şi interferenţa cu efectele natriuretice ale diureticelor pot
coexista cu AINS. Mai mult poate apărea o scădere a efectului antihipertensiv a medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.5). In consecinţă, ca rezultat, edemul, insuficienţa cardiacă sau
hipertensiunea arterială pot fi precipitate sau exacerbate la pacienţii susceptibili de astfel de rezultate.
Monitorizarea clinică este necesară la pacienţii cu risc.(vezi pct. 4.2 si 4.3).
Hiperkalemia
Hiperkalemia poate fi favorizată de diabetul zaharat sau de tratamente concomitente cunoscute ca
hiperkalemiante (vezi pct. 4.5). Monitorizarea periodică a valorilor potasiului trebuie efectuată în
ambele cazuri.
5
Reacţiile adverse sunt deseori mai puţin tolerate de vârstnici, persoane fragile sau slăbite care prin
urmare necesită monitorizare atentă. Similar altor AINS se impun precauţii speciale la vârstnici, la
care funcţiile renale, hepatice sau cardiace sunt frecvent afectate. Vârstnicii au o frecvenţă crescută a
reacţiilor adverse date de AINS în special sîngerări gastrointestinale şi perforaţii care pot fi letale.(vezi
pct. 4.2).
Comprimatele orodispersibile Trosicam, ca şi alte AINS, pot masca simptomele premonitorii ale unei
boli infecţioase
Utilizarea comprimatelor orodispersabile Trosicam, ca oricare medicament cunoscut că inhibă
ciclooxigenaza/sinteza prostglandinei, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care
doresc să devină gravide. La femeile cu afectarea capacităţii de concepţie sau care sunt sub investigări
pentru infertilitate, retragerea meloxicamului .trebuie luată în consideraţie.
Comprimatele orodispersabile Trosicam conţin o sursă de fenilalanină, aspartam (E 951), care poate fi
dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.
Comprimatele orodispersabileTrosicam conţin sorbitol (E 420): pacienţii cu intoleranţă la fructoză
ereditară rară nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile clinice privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.
Meloxicam este metabolizat în ficat, în mare parte de către izoenzimele CYP2C9 şi CYP3A4.
Posibilitatea interacţiunilor farmacocinetice între meloxicam şi medicamente inhibitoare sau
metabolizate de CYP2C9 şi 3A4CYP trebuie să fie luate în considerare.
Interacţiuni farmacodinamice
Alte medicamente nesteroidiene antiinflamatorii AINS şi acid acetilsalicilic ≥ 3g/d:
asocierea (vezi pct. 4.4) cu alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene incluzând acid
acetilsalicilic administrate la doze antiinflamatorii ( ≥ 1g în doză unică sau ≥ 3g ca doză zilnică) nu
este recomandată.
Corticosteroizi (de exemplu- Glucocorticoizi)
Utilizarea concomitentă cu corticosteroizi impune prudenţă din cauza riscului crescut de sângerare sau
ulceraţii gastrointestinale.
Anticoagulante sau heparină administrate în geriatrie sau în doze curative:
O creştere considerabilă a riscului de sângerare prin inhibiţia funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei
gastroduodenale. AINS pot creşte efectele anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a AINS şi anticoagulantelor sau heparinei administrate în geriatrie sau în doze
curative nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
În celelalte cazuri de utilizare a heparinei este necesară prudenţă datorită creşterii riscului de
sângerare.
Monitorizarea atentă a INR este necesară dacă nu se poate evita o astfel de asociere.
Medicamente trombolitice şi antiplachetare:
Creşterea riscului de sângerare prin inhibarea funcţiei plachetare (plachetelor sanguine) şi afectarea
mucoasei gastroduodenale.
6
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
Creşterea riscului de sângerare gastrointestinală.(vezi pct. 4.4).
Diuretice , inhibitori ai ECA, şi Antagoniştii receptorilor angiotensinei II:
AINS pot scădea efectul diureticelor sau altor medicamente antihipertensive. La anumiţi pacienţi cu
funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţia renală
compromisă) co-administrarea unui inhibitor ECA sau antagoniştilor receptorilor angiotensinei II şi de
medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina afectarea ulterioară a funcţiei renale,
incluzând posibilitatea unei insuficienţe acute renale care este, de obicei, reversibilă. Prin urmare
asocierea trebuie administrată cu prudenţă in special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi
trebuie acordată atenţie monitorizării funcţiei renale după iniţierea unei terapii concomitente şi
periodic după aceea.(vezi, de asemenea, pct. 4.4)
Alte medicamente antihipertensive (de exemplu Beta-blocante):
Nu în ultimul rând poate apărea o scădere a efectului antihipertensiv al beta-blocantelor (datorată
inhibiţiei prostglandinelor cu efect vasodilatator) .
Inhibitori de calcineurină (de exemplu ciclosporină, tacrolimus):
Nefrotoxicitatea inhibitorilor calcineurinei poate fi crescută de AINS prin efectul prostglandinei
renale. În timpul tratamentului combinat se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale în special
la vârstnici.
Dispozitivele intrauterine:
AINS ajută la scăderea eficacităţii dispozitivelor intrauterine.
O scădere a eficacităţii mecanismelor intrauterine de către AINSD au fost raportate, dar necesită o
confirmare ulterioară.
Interacţiuni farmacocinetice (Efectul meloxicamului asupra parametrilor farmacocinetici ale altor
medicamente)
Litiu:
S-a raportat că AINS creşte concentraţia plasmatică a litiului (prin scăderea excreţiei renale a litiului),
care poate atinge valori toxice. Utilizarea concomitentă a litiului şi AINS nu este recomandată (vezi
pct. 4.4). Dacă această asociere este necesară, concentraţia plasmatică a litiului trebuie monitorizată
atent în timpul iniţierii , ajustării şi întreruperii tratamentului cu meloxicam.
Metotrexat:
AINS poate reduce secreţia tubulară a metotrexatului crescând astfel concentraţiile plasmatice ale
metotrexatului. Din această cauză pentru pacienţii care iau doze mari de metotrexat (mai mult de 15
mg/săptămână) utilizarea concomitentă a AINS nu este recomandată.(vezi pct. 4.4).
Riscul interacţiunii între AINS şi metotrexat trebuie, de asemenea, luat în considerare la pacienţii cu
doze mici de metotrexat, în special la pacienţii cu insuficienţă renală. În cazul în care este necesară o
asociere trebuie monitorizată funcţia renală şi numărul celulelor sanguine. Se impun precauţii în cazul
în care atât AINS cât şi metotrexat sunt administrate concomitent timp de 3 zile, în care caz
concentraţia plasmatică a metotrexatului poate creşte şi determina creşterea toxicităţii.
Deşi farmacocinetica metotrexatului (15mg/săptămână) nu este afectată în mod relevant de tratamentul
concomitent cu meloxicam, trebuie luat în considerare că toxicitatea hematologică a metotrexatului
poate fi crescută prin tratamentul cu medicamente AINS (vezi mai sus).(vezi pct. 4.8).
7
Interacţiuni farmacocinetice (efectul altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului)
Colestiramină:
Colestiramina creşte eliminarea meloxicamului prin întreruperea circuitului entero-hepatic (absorbţiei
substanţei) astfel încât clearance-ul pentru meloxicam creşte cu 50% şi timpul de înjumătăţire
plasmatică scade la 13,3 ore. Această interacţiune nu are semnificaţie clinică.
Nu au fost decelate interacţiuni farmacocinetice medicament- medicament, clinic relevante în legătură
cu administrarea concomitentă de antiacide, cimetidină şi digoxină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibiţia sintezei prostaglandinelorpoate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din
studii epidemiologice indică un risc crescut de avort şi malformaţii cardiace şi gastroschizis după
utilizarea inhibitorilor prostglandinelor de sinteză în primele luni ale sarcinii.
Riscul absolut pentru malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ
de 1,5%. Se crede că această creştere a riscului depinde de doza şi durata terapiei. La animale
administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine a determinat creşterea pierderilor pre-şi post-
implantare şi moarte embrio-fetală. Suplimentar au fost raportate creşteri ale incidenţei diverselor
malformaţii inclusiv cardiovasculare, la animale cărora li s-au administrat inhibitori de sinteză ai
prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru
de sarcină meloxicamul nu trebuie administrat dacă nu este în mod clar necesar. Dacă meloxicamul
este utilizat de o femeie care doreşte să devină gravidă sau în timpul primului şi celui deal doilea
trimestru de sarcină, doza trebuie să fie pe cât posibil cât mai mică şi durata tratamentului cât mai
scurtă.
În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii de sinteză ai prostglandinelor pot
expune fătul la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu inchidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidroamnios (lichidul
amniotic);
mama şi nou născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant (coagulare) care poate
surveni chiar şi la doze foarte mici;
• inhibarea contracţiilor uterine determinând travaliu întîrziat sau prelungit.
În consecinţă meloxicamul este contraindicat în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Atât timp cât nu există experienţă specifică pentru meloxicam, AINS se ştie că se excretă în laptele
matern. Prin urmare nu este recomandată administrarea la femei care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există studii specifice privind capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi pe
baza profilului farmacodinamic şi a reacţiilor adverse raportate, meloxicamul pare a avea o influenţă
neglijabilă sau deloc asupra acestor capacităţi. Totuşi dacă apar tulburări de vedere sau somnolenţă,
vertij sau alte tulburări ale sistemului central nervos ar fi bine să nu se conducă vehicule sau să se
folosească utilaje.
8
4.8 Reacţii adverse
a) Descriere generală
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari sau
tratament de lungă durată) poate fi asociată cu o mică creştere a riscului de evenimente trombotice
arteriale (tromboză) (de exemplu infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral).(vezi pct. 4.4).
Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt cele gastrointestinale. Pot apărea ulcer peptic,
perforaţii sau sângerări gastrointestinale, câteodată letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melena, vărsături de
sânge, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi boala Crohn (vezi pct. 4.4 Atenţionări speciale şi
precauţii la utilizare) au fost raportate ca urmare a administrării medicamentului. Mai puţin frecvent au
fost observate gastrite.
Frecvenţele reacţiilor adverse prezentate mai jos sunt bazate pe evenimente corespunzătoare a
reacţiilor adverse raportate în 27 de studii clinice cu o durată de tratament de cel puţin 14 de zile.
Informaţiile se bazează pe studii clinice implicând 15197 de pacienţi care au fost trataţi cu doze zilnice
orale de 7,5 sau 15 mg meloxicam comprimate sau capsule pe o perioadă de până la un an.
Sunt incluse reacţiile adverse care au apărut ca rezultat al rapoartelor primite în legătură cu
administrarea medicamentului pe piaţă.
Reacţiile adverse au fost aranjate după frecvenţă utilizând următoarele convenţii:
Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100, 1/1000, 1/10000, > 1/1000); foarte rare (< 1/10000).
b) Tabel cu reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Anemie
Rare: Anomalii ale numărului celulelor sanguine (incluzând
numărul celulor albe), leucopenie, trombocitopenie
Au fost raportate foarte rar cazuri de agranulocitoză (vezi secţiunea c).
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: Hipersensibilitate, reacţii alergice altele decât cele
anafilactice sau reacţii anafilactoide
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii anafilactice, reacţii anafilactoide
Tulburări psihice
Rare: Tulburări ale dispoziţiei, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: Stare confuzională, dezorientare
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
9
Cu frecvenţă necunoscută: Ameţeală, somnolenţă
Tulburări oculare
Rare: Tulburări vizuale incluzând vedere înceţoşată;
conjuctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Cu frecvenţă necunoscută: Vertij
Rare: Tinitus
Tulburări cardiace
Rare: Palpitaţii
Insuficienţa cardiacă a fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută: Creştere a presiunii arteriale (vezi pct. 4.4),
înroşire a feţei
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Astm bronşic la pacienţii alergici la acid
acetilsalicilic sau alte AINS
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Dispepsie, greaţă, vărsături, dureri abdominale,
constipaţie, flatulenţă, diaree
Mai puţin frecvente: Hemoragie gastrointestinală macroscopică sau
ocultă, stomatită, gastrită, eructaţii
Rare: Colite, ulcer gastroduodenal, esofagite
Foarte rare: Perforaţii gastrointestinale
Hemoragiile gastro-intestinale, ulceraţiile sau perforaţiile pot fi uneori severe sau letale, în special la
vârstnici (vezi pct. 4.4)
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Tulburări ale funcţiei ficatului (de exemplu valori
crescute ale transaminazelor sau bilirubinei)
Foarte rare: Hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Angioedem, prurit, erupţii cutanate tranzitorii
Rare: Sindrom Stevens - Johnson, necroliză epidermică
toxică, urticarie
10
Foarte rare: Dermatită buloasă, eritem polimorf
Mai puţin frecvente: Reacţii fotosensibile
Tulburări renale şi urinare
Mai puţin frecvente: Retenţie de sodiu şi apă, hiperkalemie (vezi pct.
4.4 şi pct. 4.5), anomalii ale markerilor funcţiei
renale (creşterea creatininei serice şi/sau ureei
serice)
Foarte rare: Insuficienţă renală acută în special la pacienţi cu
factori de risc (vezi pct. 4.4).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Edeme incluzând edeme ale membrelor inferioare
c)Informaţii caracterizând reacţiile adverse individuale grave şi/sau frecvente
Cazuri foarte rare de agranulocitoză au fost raportate la pacienţii trataţi cu meloxicam şi alte
medicamente potenţial mielotoxice (vezi pct. 4.5).
d)Reacţii adverse care nu au fost încă observate în relaţie cu medicamentul, dar care sunt general
acceptate ca fiind atribuite la alţi compuşi din clasă
Au fost raportate afectări organice renale rezultate probabil din insuficienţe renale acute: cazuri foarte
rare de nefrite interstiţiale, necroză acută tubulară, sindrom nefrotic, şi necroză papilară.(vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Simptomele acute care apar în cazul supradozajului se limitează la letargie, somnolenţă, greaţă,
vărsături şi dureri epigastrice, care sunt în general reversibile cu tratament de susţinere a funcţiilor
vitale. De asemenea, pot să apară hemoragii gastro-intestinale.
Intoxicaţiile severe pot determina hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică,
deprimare respiratorie, comă, convulsii, colaps cardiovascular şi stop cardiac.
În cazul administrării terapeutice a AINS au fost raportate reacţii anafilactoide, care pot surveni după
supradozaj.
Tratament
Nu se cunoaşte antidotul pentru supradozajul cu meloxicam.
Tratamentul supradozajului este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. În cazul unui
supradozaj acut se recomandă lavaj gastric urmat de administrarea de cărbune activat. Administrarea
unei doze de 4 g colestiramină de 3 ori pe zi poate grăbi eliminarea meloxicamului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, oxicami, codul ATC:
M01AC06
Meloxicamul este un antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicamilor, cu proprietăţi
antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice.
11
Activitatea antiinflamatorie a meloxicamului a fost demonstrată în studii pe modele clasice de
inflamaţie. Similar altor AINS, mecanismul exact de acţiune nu este cunoscut. Totuşi, există cel puţin
un mecanism comun de acţiune al tuturor AINS (inclusiv meloxicam): inhibarea sintezei de
prostaglandine, cunoscute ca mediatoare ale inflamaţiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
După administrarea orală, meloxicamul este bine absorbit în tractul gastro-intestinal, având o
biodisponibilitate de aproximativ 89%. (capsule). Comprimatele, suspensie orală şi capsule s- au
dovedit a fi bioechivalente.
După administrarea unei singure doze de meloxicam, media concentraţiei plasmatice maxime este
atinsă după 2 ore pentru suspensie şi 5-6 ore în cazul formelor solide (capsule şi comprimate).
După doze repetate, starea de echilibru se atinge în 3-5 zile. O singură doză pe zi duce la atingerea de
concentraţii plasmatice cu o fluctuaţie între maxim şi valoarea de dinaintea administrării relativ mică
de 0,4-1,0 mg/ml pentru doza de 7,5 mg, respectiv 0,8-2,0 mg/ml pentru doza de 15 mg (Cmin şi
respectiv, Cmax, la starea de echilibru.
Concentraţia maximă în plasmă a meloxicamului la starea de echilibru este atinsă în 5 până la 6 ore
pentru comprimate, capsule şi suspensie orală. Absorbţia meloxicamului ca urmare a administrării
orale nu este afectată de ingestia concomitentă a de alimente.
Distribuţie
Meloxicamul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, în special de albumine (99%).
Meloxicamul atinge în lichidul sinovial o concentraţie care nu depăşeşte jumătate din concentraţia
plasmatică. Volumul de distribuţie este mic, aproximativ 11 litri, cu variaţii interindividuale de 30-
40%.
Biotransformarea
Meloxicamul este metabolizat intens la nivel hepatic. S-au identificat patru metaboliţi diferiţi ai
meloxicamului în urină, care sunt inactivi din punct de vedere farmacodinamic. Metabolitul principal,
5’-carboximeloxicamul (60% din doza), se formează în urma oxidării metabolitului intermediar 5’-
hidroximetilmeloxicam, care este, de asemenea, excretat (9% din doză).
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 20 ore.
Studiile in vitro sugerează că izoenzima CYP2C9 joacă un rol important în această cale de
metabolizare cu o contribuţie minoră a izoenzimei CYP3A4.
Activitatea peroxidazei este probabil responsabilă de alte două căi de metabolizare, care implică 16%,
respectiv 4% din doza administrată.
Eliminarea
Meloxicamul este eliminat predominant sub formă de metaboliţi în proporţii similare prin urină şi
materiile fecale .Mai puţin de 5% din doza zilnică se elimină nemodificată în materiile fecale, în timp
ce numai urme din medicamentul nemodificat se elimină în urină.
Media timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 20 ore. Clearance-ul plasmatic total
este în medie de 8 ml/min.
Liniaritate/non liniaritate
Meloxicamul demonstrează o farmacocinetică liniară în intervalul dozelor terapeutice de 7,5 mg-15
mg ca urmare a administrării orale sau intramusculare.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală/hepatică
Nici insuficienţa renală, nici insuficienţa renală uşoară sau moderată nu au un efect substanţial asupra
farmacocineticii meloxicamului. In insuficienţa renală terminală, creşterea volumului de distribuţie
poate duce la concentraţii mai mari ale meloxicamului liber şi doza zilnică de 7,5 mg nu trebuie
depăşită.(vezi pct. 4.2).
12
Vârstnici
Clearance-ul plasmatic la starea de echilibru la subiecţii vârstnici a fost uşor mai mic decât cel raportat
la subiecţii tineri.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice la animale au evidenţiat că efectul toxic al meloxicamului administrat în doze mari
pe termen lung este asemănător celorlalte AINS: ulcer şi eroziuni gastro-intestinale, necroză papilară
renală. Dozele netoxice au fost de trei până la zece ori mai mari decât dozele utilizate clinic, în funcţie
de specia de animal utilizată în studii.
Studiile asupra funcţiei de reproducere la şobolani au arătat o scădere a ovulaţiei şi inhibiţia efectelor
implantării şi embriotoxice (creşterea resorbţiei) la niveluri ale dozei maternotoxice de 1 mg/kg sau
mai mare. Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu au relevat
teratogenitate la doze de până la 4mg/kg la şobolani şi 80 mg/kg la iepuri.
Nivelurile dozelor afectate depăşesc doza clinică (7,5-15 mg) cu un factor de la 10 până la 5 ori pe
baza dozei mg/kg (75 kg persoană). Au fost descrise efectele toxice asupra fătului la sfârşitul gestaţiei
caracteristice tuturor inhibitorilor de sinteză a prostglandinei. Nu au fost evidenţiate efecte mutagene
in vitro nici in vivo. Nu au fost decelate riscuri carcinogene la şoareci şi şobolani la doze mult mai
mari decât cele utilizate clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
E 421: Manitol
E 421: Manitol pregranulat
E 420 Sorbitol
Povidonă CI
Acid citric anhidru
E 951: Aspartam
Talc
Stearat de magneziu
Povidonă K 30
Laurilsulfat de sodiu
Aromă de iaurt
Aromă de fructe de pădure
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Medicamentul nu necesită condiţii speciale de depozitare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu 2 blistere din Al/PA-Al-PVC cu 10 comprimate orodispersabile fiecare.
Cutii cu 3 blistere din Al/PA-Al-PVC cu 10 comprimate orodispersabile fiecare.
Cutie cu un flacon din polietilenă cu capac din polipropilenă prevăzut cu sistem de siguranţă pentru
copii şi desicant, conţinând 30 comprimate orodispersabile fiecare.
13
Cutii cu un flacon din polietilenă cu capac din polipropilenă prevăzut cu sistem de siguranţă pentru
copii şi desicant, conţinând 200 comprimate orodispersabile fiecare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Alpex Pharma (UK) Limited,
Yew Tree Lodge,
Southill, Biggleswade,
Beds.SG 189 LP.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3470/2011/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autrorizare-Iunie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2011
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TROSICAM 7,5 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
TROSICAM 7,5 mg
Excipienţi:
E 421: Manitol 126,3 mg,
E 420: Sorbitol 20 mg,
E 951: Aspartam 4 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil
Comprimate orodispersabile rotunde, de culoare galben deschis, marcate cu "AX6" pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt a exacerbării osteoartritei.
Tratamentul simptomatic pe termen lung al poliartritei reumatoide sau a spondilitei anchilozante.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală
Exacerbare a osteoartritei: 7,5 mg pe zi (un comprimat orodispersabil de 7,5 mg); dacă
este necesar în absenţa responsivităţii, doza poate fi crescută la 15 mg pe zi (două
comprimate orodispersabile de 7,5 mg).
Poliartrită reumatoidă, spondiloză anchilozantă: 15 mg pe zi (două comprimate
orodispersabile de 7,5 mg).
(Vezi, de asemenea, “Grupe speciale de pacienţi”)
Concordant cu răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi (un comprimat de 7,5 mg).
Reacţiile adverse pot fi diminuate prin utilizarea celei mai mici doze efective pentru cea mai mică
perioadă de timp necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4). Necesităţile pacientului pentru
ameliorarea simptomelor şi responsivităţii la terapie trebuie reevaluate periodic, în special la pacienţii
cu osteoartrită.
A NU SE DEPĂŞI DOZA DE 15 MG PE ZI.
Comprimatul orodispersabil TROSICAM trebuie pus în gură, sub limbă şi lăsat să se topească încet,
timp de 5 minute (comprimatul orodispersabil nu trebuie mestecat şi nu trebuie înghiţit nedizolvat),
înainte de a-l înghiţi cu un pahar de apă de 240 ml.
2
La pacienţii cu xerostomie poate fi utilizată apă pentru umezirea mucoasei bucale.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţii vârstnici şi pacienţii cu risc crescut pentru reacţii adverse (vezi pct. 5.2)
Doza recomandată pentru tratamentul pe termen lung al poliartritei eumatoide şi spondilitei
anchilozante la pacienţii vârstnici este de 7,5 mg pe zi. Pacienţii cu risc crescut pentru reacţii adverse
vor începe cu un tratament de 7,5 mg pe zi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală (vezi pct. 5.2)
La pacienţii cu insuficienţă renală severă, dializaţi, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală de intensitate mică sau moderată (de exemplu pacienţi cu clearance-
ul creatininei mai mare de 25 ml/min.) nu este necesară reducerea dozei.
(Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, nedializaţi vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
Nu este necesară scăderea dozei la pacienţii cu insuficienţe hepatice mici sau moderate, ( pentru
pacienţii cu afectări severe ale funcţiei ficatului vezi pct. 4.3)
Copii şi adolescenţi
TROSICAM 7,5 mg comprimate orodispersabile este contraindicat la copii şi adolescenţi sub 16 ani
(vezi pct. 4.3)
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii:
Trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.6 “Sarcina şi alăptare);
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani;
Hipersensibilitate la meloxicam sau la unul din excipienţi sau hipersensibilitate la
substanţe cu acţiune similară, de exemplu AINS, acid acetilsalicilic. Meloxicam nu
trebuie prescris pacienţilor care prezintă simptome de astm bronşic, polipi nazali, edem
angioneurotic sau urticarie după administrarea acid acetilsalicilic sau altor AINS;
Antecedente de sângerare gastrointestinală sau perforaţie, în relaţie cu tratamente
anterioare cu AINS;
Antecedente de ulcer peptic recurent /activ, sau de hemoragie (două sau mai multe
episoade distincte de ulceraţie sau sângerare certă);
Boli inflamatorii intestinale active (boala Crohn, colita ulceroasă);
Afectarea severă a funcţilor ficatului ;
Insuficienţă renală severă , non-dializabilă;
Sângerări gastrointestinale, sângerări cerebrale sau alte sângerări;
Insuficienţă cardiacă severă;
Meloxicam este contraindicat în tratamentul durerii perioperatorie după intervenţie
chirurgicală de by-pass coronarian arterei (CABG).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi diminuate prin utilizarea celei mai mici doze efective, pentru perioada cea mai
scurtă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi GI şi riscurile cardiovasculare de
mai jos).
Doza maximă recomandată nu trebuie depăşită în cazul efectelor terapeutice insuficiente, şi nici nu
trebuie administrat concomitent un AINS pentru că acesta poate creşte toxicitatea în timp ce avantajul
efectului terapeutic nu poate fi dovedit. Utilizarea comprimatelor orodispersabile de Trosicam
concomitent cu AINS incluzând inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 trebuie evitată.
Comprimatele orodispersabile de Trosicam nu sunt adecvate pentru tratamentul pacienţilor care
necesită ameliorarea durerilor acute.
3
În absenţa ameliorărilor după mai multe zile, beneficiul clinic al tratamentului trebuie reevaluat.
Înaintea iniţierii tratamentului cu meloxicam trebuie tratate esofagitele, gastritele şi/sau ulcerul peptic
-în cazul pacienţilor cu un astfel de antecedente. Trebuie acordată atenţie posibilei recurenţe a bolilor
la pacienţii trataţi cu meloxicam şi care au în antecedente aceste boli.
Reacţii gastrointestinale
Sângerări gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii, care pot fi letale, au fost raportate la toate AINS în
orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau cu antecedente de
evenimente gastrointestinale severe.
Riscul sângerărilor gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii este mai mare cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu istoric de ulcer, cu atât mai mult dacă este însoţit de hemoragii sau perforaţii
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi iniţierea tratamentului trebuie efectuată cu cea mai
mică doză posibilă. Asocierea tratamentului cu medicamente (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai
pompei de protoni) trebuie luată în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii
care necesită concomitent doze mici de acid acetilsaliclic sau alte medicamente asemănătoare care
cresc riscul afectării gastrointestinale.(vezi mai jos şi 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze
orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastrointestinale) şi mai ales în primele
etape ale tratamentului.
Se impune precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent tratament care poate creşte
riscul ulceraţiilor sau sângerărilor, ca de exemplu heparina ca tratament curativ sau administrare în
geriatrie, anticoagulante ca warfarina sau alte medicamente antiimflamatoare nesteroidiene incluzând
acid acetilsalicilic administrat în doze antiinflamatorii (1 g la o unică administrare sau 3g doza zilnică)
(vezi pct. 4.5).
Atunci când apar sângerări sau ulceraţii gastrointestinale la pacienţii cărora li se administrează
comprimate orodispersibile de Trosicam, tratamentul trebuie întrerupt.
Reacţii cardiovasculare şi cerebrovasculare
Se impune monitorizare la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă
cardiacă congestivă de intensitate mică sau moderată pentru că au fost raportate retenţia de lichide şi
edeme la asocierea cu tratament cu AINS.
Monitorizarea clinică a presiunii sangvine la pacienţii cu risc se recomandă în timpul tratamentului şi
în special in timpul iniţierii tratamentului cu Trosicam comprimate orodispersibile.
Datele clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special în doze mari sau
tratament pe termen lung) poate fi asociată cu o mică creştere a riscului de evenimente trombotice
arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente
pentru a exclude un astfel de risc pentru meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, cardiopatie
ischemică cronică, boală arterială periferică, şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
comprimate orodispersabile de meloxicam cu prudenţă. De asemenea, se impune atenţie la iniţierea
tratamentului pe termen lung la pacienţii cu factori de risc pentru boală cardiovasculară(de exemplu
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători).
4
Reacţii dermatologice
Reacţii cutanate serioase, unele dintre ele letale, incluzând dermatite exfoliative, sindrom Steven
Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în relaţie cu utilizarea AINS (vezi
4.8). Pacienţii pot fi expuşi la risc înalt pentru astfel de reacţii, la iniţierea terapiei.
Reacţiile având loc în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament, Trosicam trebuie
întrerupt la prima apariţie a erupţiilor tranzitorii cutanate, leziunilor mucoasei sau orice alte semne de
hipersensibilitate.
Parametrii funcţiei ficatului şi funcţia renală
Similar majorităţii AINS au fost raportate creşteri ocazionale ale valorilor transaminazelor în ser,
creşterea bilirubinei în ser sau alţi parametri ai funcţiei ficatului, creşteri ale creatininei în ser şi ureea
sanguină precum şi alte perturbări ale analizelor de laborator.
Majoritatea acestor exemple implică anomalii tranzitorii. Dacă orice astfel de anomalie devine
semnificativă sau persistentă, administrarea meloxicamului trebuie întreruptă şi efectuate investigaţii
corespunzătoare.
Insuficienţa renală
AINS prin inhibarea efectului vasodilatator al prostglandinelor renale poate induce o insuficienţă a
funcţiei renale prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză.
La iniţierea tratamentului sau după creşterea dozei se recomandă la pacienţii cu următorii factori de
risc, o atentă monitorizare a diurezei şi funcţiei renale:
Vârstnici
Tratamente concomitente cu inhibitori ai ECA, antagonişti angiosteină II, sartani, diuretice,
(vezi pct. 4.5. Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune.)
Hipovolemia (indiferent de etiologie)
Insuficienţă cardiacă congestivă
Insuficienţă renală
Sindrom nefrotic
Nefropatie lupică
Disfuncţii hepatice severe (albumină serică 25g/l sau scorul Child Pugh 10)
În cazuri rare AINS pot fi cauza nefritei interstiţiale, glomerulonefritei, necroză medulară renală sau
sindrom nefrotic.
Doza de Trosicam comprimate orodispersabile la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul final, în
condiţii de hemodializă nu trebuie să fie mai mare de 7,5 mg. Nu este necesară o scădere a dozei la
pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată(de exemplu la pacienţi cu clearance-ul creatininei
mai mare de 25 ml/min).
Retenţia sodiului, potasiului şi apei
Inducerea retenţiei de sodiu, potasiu şi apă şi interferenţa cu efectele natriuretice ale diureticelor pot
coexista cu AINS. Mai mult poate apărea o scădere a efectului antihipertensiv a medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.5). In consecinţă, ca rezultat, edemul, insuficienţa cardiacă sau
hipertensiunea arterială pot fi precipitate sau exacerbate la pacienţii susceptibili de astfel de rezultate.
Monitorizarea clinică este necesară la pacienţii cu risc.(vezi pct. 4.2 si 4.3).
Hiperkalemia
Hiperkalemia poate fi favorizată de diabetul zaharat sau de tratamente concomitente cunoscute ca
hiperkalemiante (vezi pct. 4.5). Monitorizarea periodică a valorilor potasiului trebuie efectuată în
ambele cazuri.
5
Reacţiile adverse sunt deseori mai puţin tolerate de vârstnici, persoane fragile sau slăbite care prin
urmare necesită monitorizare atentă. Similar altor AINS se impun precauţii speciale la vârstnici, la
care funcţiile renale, hepatice sau cardiace sunt frecvent afectate. Vârstnicii au o frecvenţă crescută a
reacţiilor adverse date de AINS în special sîngerări gastrointestinale şi perforaţii care pot fi letale.(vezi
pct. 4.2).
Comprimatele orodispersibile Trosicam, ca şi alte AINS, pot masca simptomele premonitorii ale unei
boli infecţioase
Utilizarea comprimatelor orodispersabile Trosicam, ca oricare medicament cunoscut că inhibă
ciclooxigenaza/sinteza prostglandinei, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care
doresc să devină gravide. La femeile cu afectarea capacităţii de concepţie sau care sunt sub investigări
pentru infertilitate, retragerea meloxicamului .trebuie luată în consideraţie.
Comprimatele orodispersabile Trosicam conţin o sursă de fenilalanină, aspartam (E 951), care poate fi
dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.
Comprimatele orodispersabileTrosicam conţin sorbitol (E 420): pacienţii cu intoleranţă la fructoză
ereditară rară nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile clinice privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.
Meloxicam este metabolizat în ficat, în mare parte de către izoenzimele CYP2C9 şi CYP3A4.
Posibilitatea interacţiunilor farmacocinetice între meloxicam şi medicamente inhibitoare sau
metabolizate de CYP2C9 şi 3A4CYP trebuie să fie luate în considerare.
Interacţiuni farmacodinamice
Alte medicamente nesteroidiene antiinflamatorii AINS şi acid acetilsalicilic ≥ 3g/d:
asocierea (vezi pct. 4.4) cu alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene incluzând acid
acetilsalicilic administrate la doze antiinflamatorii ( ≥ 1g în doză unică sau ≥ 3g ca doză zilnică) nu
este recomandată.
Corticosteroizi (de exemplu- Glucocorticoizi)
Utilizarea concomitentă cu corticosteroizi impune prudenţă din cauza riscului crescut de sângerare sau
ulceraţii gastrointestinale.
Anticoagulante sau heparină administrate în geriatrie sau în doze curative:
O creştere considerabilă a riscului de sângerare prin inhibiţia funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei
gastroduodenale. AINS pot creşte efectele anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a AINS şi anticoagulantelor sau heparinei administrate în geriatrie sau în doze
curative nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
În celelalte cazuri de utilizare a heparinei este necesară prudenţă datorită creşterii riscului de
sângerare.
Monitorizarea atentă a INR este necesară dacă nu se poate evita o astfel de asociere.
Medicamente trombolitice şi antiplachetare:
Creşterea riscului de sângerare prin inhibarea funcţiei plachetare (plachetelor sanguine) şi afectarea
mucoasei gastroduodenale.
6
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
Creşterea riscului de sângerare gastrointestinală.(vezi pct. 4.4).
Diuretice , inhibitori ai ECA, şi Antagoniştii receptorilor angiotensinei II:
AINS pot scădea efectul diureticelor sau altor medicamente antihipertensive. La anumiţi pacienţi cu
funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţia renală
compromisă) co-administrarea unui inhibitor ECA sau antagoniştilor receptorilor angiotensinei II şi de
medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina afectarea ulterioară a funcţiei renale,
incluzând posibilitatea unei insuficienţe acute renale care este, de obicei, reversibilă. Prin urmare
asocierea trebuie administrată cu prudenţă in special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi
trebuie acordată atenţie monitorizării funcţiei renale după iniţierea unei terapii concomitente şi
periodic după aceea.(vezi, de asemenea, pct. 4.4)
Alte medicamente antihipertensive (de exemplu Beta-blocante):
Nu în ultimul rând poate apărea o scădere a efectului antihipertensiv al beta-blocantelor (datorată
inhibiţiei prostglandinelor cu efect vasodilatator) .
Inhibitori de calcineurină (de exemplu ciclosporină, tacrolimus):
Nefrotoxicitatea inhibitorilor calcineurinei poate fi crescută de AINS prin efectul prostglandinei
renale. În timpul tratamentului combinat se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale în special
la vârstnici.
Dispozitivele intrauterine:
AINS ajută la scăderea eficacităţii dispozitivelor intrauterine.
O scădere a eficacităţii mecanismelor intrauterine de către AINSD au fost raportate, dar necesită o
confirmare ulterioară.
Interacţiuni farmacocinetice (Efectul meloxicamului asupra parametrilor farmacocinetici ale altor
medicamente)
Litiu:
S-a raportat că AINS creşte concentraţia plasmatică a litiului (prin scăderea excreţiei renale a litiului),
care poate atinge valori toxice. Utilizarea concomitentă a litiului şi AINS nu este recomandată (vezi
pct. 4.4). Dacă această asociere este necesară, concentraţia plasmatică a litiului trebuie monitorizată
atent în timpul iniţierii , ajustării şi întreruperii tratamentului cu meloxicam.
Metotrexat:
AINS poate reduce secreţia tubulară a metotrexatului crescând astfel concentraţiile plasmatice ale
metotrexatului. Din această cauză pentru pacienţii care iau doze mari de metotrexat (mai mult de 15
mg/săptămână) utilizarea concomitentă a AINS nu este recomandată.(vezi pct. 4.4).
Riscul interacţiunii între AINS şi metotrexat trebuie, de asemenea, luat în considerare la pacienţii cu
doze mici de metotrexat, în special la pacienţii cu insuficienţă renală. În cazul în care este necesară o
asociere trebuie monitorizată funcţia renală şi numărul celulelor sanguine. Se impun precauţii în cazul
în care atât AINS cât şi metotrexat sunt administrate concomitent timp de 3 zile, în care caz
concentraţia plasmatică a metotrexatului poate creşte şi determina creşterea toxicităţii.
Deşi farmacocinetica metotrexatului (15mg/săptămână) nu este afectată în mod relevant de tratamentul
concomitent cu meloxicam, trebuie luat în considerare că toxicitatea hematologică a metotrexatului
poate fi crescută prin tratamentul cu medicamente AINS (vezi mai sus).(vezi pct. 4.8).
7
Interacţiuni farmacocinetice (efectul altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului)
Colestiramină:
Colestiramina creşte eliminarea meloxicamului prin întreruperea circuitului entero-hepatic (absorbţiei
substanţei) astfel încât clearance-ul pentru meloxicam creşte cu 50% şi timpul de înjumătăţire
plasmatică scade la 13,3 ore. Această interacţiune nu are semnificaţie clinică.
Nu au fost decelate interacţiuni farmacocinetice medicament- medicament, clinic relevante în legătură
cu administrarea concomitentă de antiacide, cimetidină şi digoxină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibiţia sintezei prostaglandinelorpoate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din
studii epidemiologice indică un risc crescut de avort şi malformaţii cardiace şi gastroschizis după
utilizarea inhibitorilor prostglandinelor de sinteză în primele luni ale sarcinii.
Riscul absolut pentru malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ
de 1,5%. Se crede că această creştere a riscului depinde de doza şi durata terapiei. La animale
administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine a determinat creşterea pierderilor pre-şi post-
implantare şi moarte embrio-fetală. Suplimentar au fost raportate creşteri ale incidenţei diverselor
malformaţii inclusiv cardiovasculare, la animale cărora li s-au administrat inhibitori de sinteză ai
prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru
de sarcină meloxicamul nu trebuie administrat dacă nu este în mod clar necesar. Dacă meloxicamul
este utilizat de o femeie care doreşte să devină gravidă sau în timpul primului şi celui deal doilea
trimestru de sarcină, doza trebuie să fie pe cât posibil cât mai mică şi durata tratamentului cât mai
scurtă.
În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii de sinteză ai prostglandinelor pot
expune fătul la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu inchidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidroamnios (lichidul
amniotic);
mama şi nou născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant (coagulare) care poate
surveni chiar şi la doze foarte mici;
• inhibarea contracţiilor uterine determinând travaliu întîrziat sau prelungit.
În consecinţă meloxicamul este contraindicat în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Atât timp cât nu există experienţă specifică pentru meloxicam, AINS se ştie că se excretă în laptele
matern. Prin urmare nu este recomandată administrarea la femei care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există studii specifice privind capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi pe
baza profilului farmacodinamic şi a reacţiilor adverse raportate, meloxicamul pare a avea o influenţă
neglijabilă sau deloc asupra acestor capacităţi. Totuşi dacă apar tulburări de vedere sau somnolenţă,
vertij sau alte tulburări ale sistemului central nervos ar fi bine să nu se conducă vehicule sau să se
folosească utilaje.
8
4.8 Reacţii adverse
a) Descriere generală
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari sau
tratament de lungă durată) poate fi asociată cu o mică creştere a riscului de evenimente trombotice
arteriale (tromboză) (de exemplu infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral).(vezi pct. 4.4).
Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt cele gastrointestinale. Pot apărea ulcer peptic,
perforaţii sau sângerări gastrointestinale, câteodată letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melena, vărsături de
sânge, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi boala Crohn (vezi pct. 4.4 Atenţionări speciale şi
precauţii la utilizare) au fost raportate ca urmare a administrării medicamentului. Mai puţin frecvent au
fost observate gastrite.
Frecvenţele reacţiilor adverse prezentate mai jos sunt bazate pe evenimente corespunzătoare a
reacţiilor adverse raportate în 27 de studii clinice cu o durată de tratament de cel puţin 14 de zile.
Informaţiile se bazează pe studii clinice implicând 15197 de pacienţi care au fost trataţi cu doze zilnice
orale de 7,5 sau 15 mg meloxicam comprimate sau capsule pe o perioadă de până la un an.
Sunt incluse reacţiile adverse care au apărut ca rezultat al rapoartelor primite în legătură cu
administrarea medicamentului pe piaţă.
Reacţiile adverse au fost aranjate după frecvenţă utilizând următoarele convenţii:
Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100, 1/1000, 1/10000, > 1/1000); foarte rare (< 1/10000).
b) Tabel cu reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Anemie
Rare: Anomalii ale numărului celulelor sanguine (incluzând
numărul celulor albe), leucopenie, trombocitopenie
Au fost raportate foarte rar cazuri de agranulocitoză (vezi secţiunea c).
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: Hipersensibilitate, reacţii alergice altele decât cele
anafilactice sau reacţii anafilactoide
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii anafilactice, reacţii anafilactoide
Tulburări psihice
Rare: Tulburări ale dispoziţiei, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: Stare confuzională, dezorientare
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
9
Cu frecvenţă necunoscută: Ameţeală, somnolenţă
Tulburări oculare
Rare: Tulburări vizuale incluzând vedere înceţoşată;
conjuctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Cu frecvenţă necunoscută: Vertij
Rare: Tinitus
Tulburări cardiace
Rare: Palpitaţii
Insuficienţa cardiacă a fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută: Creştere a presiunii arteriale (vezi pct. 4.4),
înroşire a feţei
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Astm bronşic la pacienţii alergici la acid
acetilsalicilic sau alte AINS
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Dispepsie, greaţă, vărsături, dureri abdominale,
constipaţie, flatulenţă, diaree
Mai puţin frecvente: Hemoragie gastrointestinală macroscopică sau
ocultă, stomatită, gastrită, eructaţii
Rare: Colite, ulcer gastroduodenal, esofagite
Foarte rare: Perforaţii gastrointestinale
Hemoragiile gastro-intestinale, ulceraţiile sau perforaţiile pot fi uneori severe sau letale, în special la
vârstnici (vezi pct. 4.4)
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Tulburări ale funcţiei ficatului (de exemplu valori
crescute ale transaminazelor sau bilirubinei)
Foarte rare: Hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Angioedem, prurit, erupţii cutanate tranzitorii
Rare: Sindrom Stevens - Johnson, necroliză epidermică
toxică, urticarie
10
Foarte rare: Dermatită buloasă, eritem polimorf
Mai puţin frecvente: Reacţii fotosensibile
Tulburări renale şi urinare
Mai puţin frecvente: Retenţie de sodiu şi apă, hiperkalemie (vezi pct.
4.4 şi pct. 4.5), anomalii ale markerilor funcţiei
renale (creşterea creatininei serice şi/sau ureei
serice)
Foarte rare: Insuficienţă renală acută în special la pacienţi cu
factori de risc (vezi pct. 4.4).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Edeme incluzând edeme ale membrelor inferioare
c)Informaţii caracterizând reacţiile adverse individuale grave şi/sau frecvente
Cazuri foarte rare de agranulocitoză au fost raportate la pacienţii trataţi cu meloxicam şi alte
medicamente potenţial mielotoxice (vezi pct. 4.5).
d)Reacţii adverse care nu au fost încă observate în relaţie cu medicamentul, dar care sunt general
acceptate ca fiind atribuite la alţi compuşi din clasă
Au fost raportate afectări organice renale rezultate probabil din insuficienţe renale acute: cazuri foarte
rare de nefrite interstiţiale, necroză acută tubulară, sindrom nefrotic, şi necroză papilară.(vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Simptomele acute care apar în cazul supradozajului se limitează la letargie, somnolenţă, greaţă,
vărsături şi dureri epigastrice, care sunt în general reversibile cu tratament de susţinere a funcţiilor
vitale. De asemenea, pot să apară hemoragii gastro-intestinale.
Intoxicaţiile severe pot determina hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică,
deprimare respiratorie, comă, convulsii, colaps cardiovascular şi stop cardiac.
În cazul administrării terapeutice a AINS au fost raportate reacţii anafilactoide, care pot surveni după
supradozaj.
Tratament
Nu se cunoaşte antidotul pentru supradozajul cu meloxicam.
Tratamentul supradozajului este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. În cazul unui
supradozaj acut se recomandă lavaj gastric urmat de administrarea de cărbune activat. Administrarea
unei doze de 4 g colestiramină de 3 ori pe zi poate grăbi eliminarea meloxicamului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, oxicami, codul ATC:
M01AC06
Meloxicamul este un antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicamilor, cu proprietăţi
antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice.
11
Activitatea antiinflamatorie a meloxicamului a fost demonstrată în studii pe modele clasice de
inflamaţie. Similar altor AINS, mecanismul exact de acţiune nu este cunoscut. Totuşi, există cel puţin
un mecanism comun de acţiune al tuturor AINS (inclusiv meloxicam): inhibarea sintezei de
prostaglandine, cunoscute ca mediatoare ale inflamaţiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
După administrarea orală, meloxicamul este bine absorbit în tractul gastro-intestinal, având o
biodisponibilitate de aproximativ 89%. (capsule). Comprimatele, suspensie orală şi capsule s- au
dovedit a fi bioechivalente.
După administrarea unei singure doze de meloxicam, media concentraţiei plasmatice maxime este
atinsă după 2 ore pentru suspensie şi 5-6 ore în cazul formelor solide (capsule şi comprimate).
După doze repetate, starea de echilibru se atinge în 3-5 zile. O singură doză pe zi duce la atingerea de
concentraţii plasmatice cu o fluctuaţie între maxim şi valoarea de dinaintea administrării relativ mică
de 0,4-1,0 mg/ml pentru doza de 7,5 mg, respectiv 0,8-2,0 mg/ml pentru doza de 15 mg (Cmin şi
respectiv, Cmax, la starea de echilibru.
Concentraţia maximă în plasmă a meloxicamului la starea de echilibru este atinsă în 5 până la 6 ore
pentru comprimate, capsule şi suspensie orală. Absorbţia meloxicamului ca urmare a administrării
orale nu este afectată de ingestia concomitentă a de alimente.
Distribuţie
Meloxicamul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, în special de albumine (99%).
Meloxicamul atinge în lichidul sinovial o concentraţie care nu depăşeşte jumătate din concentraţia
plasmatică. Volumul de distribuţie este mic, aproximativ 11 litri, cu variaţii interindividuale de 30-
40%.
Biotransformarea
Meloxicamul este metabolizat intens la nivel hepatic. S-au identificat patru metaboliţi diferiţi ai
meloxicamului în urină, care sunt inactivi din punct de vedere farmacodinamic. Metabolitul principal,
5’-carboximeloxicamul (60% din doza), se formează în urma oxidării metabolitului intermediar 5’-
hidroximetilmeloxicam, care este, de asemenea, excretat (9% din doză).
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 20 ore.
Studiile in vitro sugerează că izoenzima CYP2C9 joacă un rol important în această cale de
metabolizare cu o contribuţie minoră a izoenzimei CYP3A4.
Activitatea peroxidazei este probabil responsabilă de alte două căi de metabolizare, care implică 16%,
respectiv 4% din doza administrată.
Eliminarea
Meloxicamul este eliminat predominant sub formă de metaboliţi în proporţii similare prin urină şi
materiile fecale .Mai puţin de 5% din doza zilnică se elimină nemodificată în materiile fecale, în timp
ce numai urme din medicamentul nemodificat se elimină în urină.
Media timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 20 ore. Clearance-ul plasmatic total
este în medie de 8 ml/min.
Liniaritate/non liniaritate
Meloxicamul demonstrează o farmacocinetică liniară în intervalul dozelor terapeutice de 7,5 mg-15
mg ca urmare a administrării orale sau intramusculare.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală/hepatică
Nici insuficienţa renală, nici insuficienţa renală uşoară sau moderată nu au un efect substanţial asupra
farmacocineticii meloxicamului. In insuficienţa renală terminală, creşterea volumului de distribuţie
poate duce la concentraţii mai mari ale meloxicamului liber şi doza zilnică de 7,5 mg nu trebuie
depăşită.(vezi pct. 4.2).
12
Vârstnici
Clearance-ul plasmatic la starea de echilibru la subiecţii vârstnici a fost uşor mai mic decât cel raportat
la subiecţii tineri.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice la animale au evidenţiat că efectul toxic al meloxicamului administrat în doze mari
pe termen lung este asemănător celorlalte AINS: ulcer şi eroziuni gastro-intestinale, necroză papilară
renală. Dozele netoxice au fost de trei până la zece ori mai mari decât dozele utilizate clinic, în funcţie
de specia de animal utilizată în studii.
Studiile asupra funcţiei de reproducere la şobolani au arătat o scădere a ovulaţiei şi inhibiţia efectelor
implantării şi embriotoxice (creşterea resorbţiei) la niveluri ale dozei maternotoxice de 1 mg/kg sau
mai mare. Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu au relevat
teratogenitate la doze de până la 4mg/kg la şobolani şi 80 mg/kg la iepuri.
Nivelurile dozelor afectate depăşesc doza clinică (7,5-15 mg) cu un factor de la 10 până la 5 ori pe
baza dozei mg/kg (75 kg persoană). Au fost descrise efectele toxice asupra fătului la sfârşitul gestaţiei
caracteristice tuturor inhibitorilor de sinteză a prostglandinei. Nu au fost evidenţiate efecte mutagene
in vitro nici in vivo. Nu au fost decelate riscuri carcinogene la şoareci şi şobolani la doze mult mai
mari decât cele utilizate clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
E 421: Manitol
E 421: Manitol pregranulat
E 420 Sorbitol
Povidonă CI
Acid citric anhidru
E 951: Aspartam
Talc
Stearat de magneziu
Povidonă K 30
Laurilsulfat de sodiu
Aromă de iaurt
Aromă de fructe de pădure
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Medicamentul nu necesită condiţii speciale de depozitare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu 2 blistere din Al/PA-Al-PVC cu 10 comprimate orodispersabile fiecare.
Cutii cu 3 blistere din Al/PA-Al-PVC cu 10 comprimate orodispersabile fiecare.
Cutie cu un flacon din polietilenă cu capac din polipropilenă prevăzut cu sistem de siguranţă pentru
copii şi desicant, conţinând 30 comprimate orodispersabile fiecare.
13
Cutii cu un flacon din polietilenă cu capac din polipropilenă prevăzut cu sistem de siguranţă pentru
copii şi desicant, conţinând 200 comprimate orodispersabile fiecare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Alpex Pharma (UK) Limited,
Yew Tree Lodge,
Southill, Biggleswade,
Beds.SG 189 LP.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3470/2011/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autrorizare-Iunie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2011
