MIG PEDIATRIC 20 mg/ml
Substanta activa: IBUPROFENUMClasa ATC: M01AE01Forma farmaceutica: SUSP. ORALA
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din PET + 1 seringa dozatoare de 5 ml cu gradatii de 0,5 ml x 100 ml susp. orala
Producator: BERLIN-CHEMIE AG - GERMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MIG pediatric 20 mg/ml suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml suspensie con ţine ibuprofen 20 mg.
Excipien ţi cu efect cunoscu t: 1 ml suspensie orală conţ ine maltitol lichid 500 mg
1 ml suspensie orală conţine sodiu 3,7 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie oral ă
S uspensie vâscoasă de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul simptomatic de scurt ă durată al
- Febrei
- Durerii u şoare până la moderată
MIG pediatric este indicat la copii cu greutatea cuprinsă între 5 kg (6 luni) şi 29 kg (9 ani).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doz ele recomandate sunt prezentate în detaliu în tabel ul de mai jos . La copii, doza de MIG pediatric
este stabilită în func ţie de greutate (G) sau vârstă, de regulă doza cuprinsă între 7 până la 10 mg/kg ,
adminis trată ca doză unică , până la o doză maximă de 30 mg/kg ca doză zilnică totală.
I nterval ul de timp dintre administrarea dozelor depinde de simptom atologie şi de doza zilnică maximă
recomandată. Acest interval n u trebuie să fie mai mic de 6 ore. Nu trebuie depăşită doza zilnică
maximă recomandată.
Pentru administrare orală.
Numai pentru utilizare de scurtă durată.
Dacă acest medicament se administrează mai mult de 3 zile sau simptomele se agravează, trebuie
solicitat consult medic al.
2
Reacţ iile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mic i doz e eficace , pentru cea mai
scurtă perioadă necesară control ării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţ ă renală (vezi pct. 4.4 ş i 5.2)
La pacienţii cu insuficiență renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă r enală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică ( vezi pct. 4.4 ş i 5.2)
La pacienţii cu insuficiență hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Copii
MIG pediatr ic nu este recomandat pentru utilizare la sugari cu vârsta mai mică de 6 luni sau cu
greutatea mai mică de 5 kg.
Mod de administrare
MIG pediatric se administrează oral, prin înghiţire, în timpul mesei sau după masă.
Pentru pacienţ ii care au tulburări gastrice, se recomandă ca MIG pediatric să se administreze în timpul
meselor.
A se agita înainte de utilizare . Pentru administrarea unei doze exact e, în ambalaj este inclusă o seringă
pentru administrare orală (gradată la intervale de la jumătate de mililitr u până la 5 ml).
4.3 Contraindicaţii
MIG pediatric este contraindicat la pacien ţii cu :
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
- antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie asociate cu
adminis trarea de acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
- tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată;
- ulcer gastro -duodenal activ /ulcer gastro -duodenal hemoragi c activ sau antecedente de ulcer
gastro -duodenal recurent/ulcer gastr o-duodenal hemoragi c recurent (două sau mai multe
episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii diagnosticate);
- antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro -intestinală , legate de tratament ul anterior cu
AINS;
- hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragi e activă;
- insuficien ţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă;
- insuficien ţă cardiacă severă ;
- deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport lichidian insuficient);
Greutate
(Vârstă)
Doza unică
Doza maximă zilnică
5 kg - 6 kg
(sugari 6 – 8 luni)
50 mg ibuprofen 150 mg ibuprofen pe zi
7 kg - 9 kg
(sugari 9 – 12 luni)
50 mg ibuprofen 200 mg ibuprofen pe zi
10 kg – 15 kg
(copii 1 – 3 ani)
100 mg ibuprofen 300 mg ibuprofen pe zi
16 kg – 20 kg
(copii 4 – 6 ani)
150 mg ibuprofen 450 mg ibuprofen pe zi
21 kg – 29 kg
(copii 7 – 9 ani)
200 mg ibuprofen 600 mg ibuprofen pe zi
3
- sarcină, în ultimul trimestru (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Reacţ iile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mic i doz e eficace , pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 ş i 4.8).
Siguranţ ă gastro -intestinală
Trebuie evitată utilizarea în asociere a MIG pediatric cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2.
V ârstnici:
Pacien ţii vârstnici prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiilor
şi perforaţiil or gastro -intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro- intestinale:
Pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului a u fost raportate hemoragii, ulceraţii şi
perforaţii gastro- intestinale care pot fi letale, cu sau fără simptome de alarm are sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale grave.
Riscul de hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro -intestinale este mai mare odată cu creşterea dozelor
de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă ulcerul a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La a ceşti pacienţi, tratamentul trebuie înce put cu doza minimă
disponibilă. T ratamentul în asociere cu protectoare gastrice ( de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai
pompei de prot oni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii la care este necesară
administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic (AAS) sau de alte medicamente care
pot creşte riscul de afecţiuni gastro -intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (mai ales hemoragii gastro -intestinale), în special în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Sunt ne cesare precauţii în cazul pacienţilor trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul
de ulceraţii sau hemoragii, cum sunt corticosteroizi cu administrare oral ă, anticoagulante de tipul
warfarin ei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei s au medicamente antiplachetare, cum este
acidul acetilsalicilic (AAS) (vezi pct. 4.5).
Când apar hemoragii sau ulceraţii gastro -intestinale la pacienţii trataţi cu MIG pediatric, tratamentul
trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu prudenţă la paci enţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă este necesară
pr ecauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului, deoarece
raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arterială
şi edem e.
S tudi ile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special în doz e
mar i (2400 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de
apariţie a evenimente lor trombotice arteriale (de exem plu, infarct miocardic sau accident vascular
cerebral). Per ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (exemplu,
≤1200 mg pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
Reacţ ii cutanate
4
Foarte rar, au fost r aportate reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclu zând dermatit ă
exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson şi necroliz ă epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a a cestor reacţii în faza iniţială
a t ratamentului : debutul reacţiei survine în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu MIG pediatric trebuie întrerupt la primul semn de apariţie a unei erupţii cutanate
tranzitorii, a leziunilor la nivelul mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
În cazuri excep ţionale, varicela p oate fi la originea complica ţii lor grave la nivel cutanat ş i la nivelul
ţ esuturilor moi . Până în momentul de fa ţă, contribu ţia AINS la agravarea aces tor infecţii nu poate fi
exclusă . Astfel, se recomandă evitarea utilizării MIG pediatric în caz de varicelă.
Alte precauţ ii:
MIG pediatric trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc :
- în lupusul eritematos sistemic (LES) şi în colagenoze mixte - risc crescut de meningită aseptică
(vezi pct. 4.8).
- în boala congenitală a metabolismului porfiri nic ( de ex emplu porfiria acută intermitentă)
În mod special, este necesară o monitorizare atentă de către medic:
- în insuficie nţa renală (deoarece la pacien ţii cu o boală renală pre existentă se poate produce o
deteriorare acută a func ţiei renale);
- în deshidratare (există un risc de afectare renală în caz de deshidratare la copii şi adolescenţi) ;
- în insuficien ţa hepatic ă;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore ;
- la pacienţii cu febră a fânului, polipi nazali, inflama ţie cronică a mucoasei nazale sau boli
respiratorii obstructive cronice, deoarece aceştia au un risc crescut de apariţie a reacţiilor
alergice. Acestea se pot mani festa sub formă de crize de astm bronşic (aşa -numitul astm bronşic
indus de analgezice ), edem Quincke sau urticarie;
- la pacienţii care au reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia prezintă un risc crescut de
apariţie a reacţiilor de hipersensibi litate şi în cazul utilizării MIG pediatric.
Reacţiile severe de hipersensibilitate acute (de exemplu, şoc anafilactic) au fost observate foarte rar.
Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate după administrarea
de MIG pediatric. Trebuie iniţiate măsurile medicale necesare, în funcţie de simptome, de către
personal medical specializat.
Tulburări respiratorii: este necesară precauţie dacă MIG pediatric este administrat la pacien ţi cu astm
bronşic sau cu antecedent e de astm bronşic, deoarece AINS au fost raportate a precipita
bronhospasmul la asemenea pacien ţi.
Ibuprofenul , substan ţa activ ă din compoziţia MIG pediatric , poate inhiba temporar funcţia
trombocitelor (agregarea trombocitară). Ca urmare, pacienţii cu tu lburări de coagulare trebuie
monitorizaţi cu atenţie .
În cazul administrării îndelungate a MIG pediatric este necesară verificarea periodică a parametrilor
hepatici, a funcţiei renale şi a hemoleucogramei.
În cazul utilizării îndelungate a oricărui analgezic pentru tratarea cefalee i poate provoca agravarea
acesteia. În cazul în care această situaţie se manifestă sau este suspectată în cazul dumneavoastră,
trebuie să vă adresaţi medicului pentru recomandări şi tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul
de cefalee cauzată de utilizarea abuzivă a medicamentelor (MOH) trebuie suspectat la pacienţii
care prezintă cefalee frecvent sau zilnic chiar dacă (sau din cauză că) sunt utilizate periodic
medicamente pentru tratamentul acesteia.
5
În termeni generali, util izarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
active analgezice, poate determina leziuni renale permanente, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie
indus ă de analgezice).
În cazul consumului concomitent de alcool eti lic în timpul utilizării AINS se pot accentua reacţiile
adverse asociate cu substanţa activă, în special cele gastro -intestinale sau la nivelul sistemului nervos
central.
AINS pot masca simptomele infecţiei şi febrei.
Referitor la fertilit atea feminină, vezi pct. 4.6.
Acest medicament conţine maltitol lichid. Pacien ţii cu afec ţiuni ereditare rare de intoleranţ ă la fructoză
nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medic ament conţine sodiu 3,7 mg per ml. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii care
urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ibuprofen ( similar altor AINS) trebuie administrat doar cu prudenţă împreună cu următoarele
medicamente:
Alte AINS, inclusiv salicil aţi
Administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastro -
intestinale, din cauza efectului sinergic. Ca urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă de
ibuprofen cu alte AINS (vezi pct. 4.4).
Digoxină, fenitoină , litiu
Utilizarea concomitentă a MIG pediatric şi digoxină, fenitoină sau preparate cu litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. În cazul utilizării corecte (timp de maximum 3 zile) nu
este obligatorie verificarea concentraţ iilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină.
Diuretice, inhibitori ai ECA, blocante ale beta-receptori lor şi antagonişti ai angiotensinei -II
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu
funcţie renală af ectată (de ex emplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală
afectată), administrarea concomitentă a un ui inhibitor ECA , blocant al beta-receptori lor sau antagonist
de angiotensină -II cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare
suplimentară a funcţiei renale, incluzând posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute, care este,
de obicei , reversibilă. Ca urmare, asocierile trebuie administrate cu prudenţă, în special la pacienţii
vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere o monitorizare a funcţiei renale
după iniţierea unui tratament în asociere şi periodic după aceea.
Tratamentul concomitent cu MIG pediatric şi diuretice care economisesc potasiu poate determina
hiperka liemie.
Corticosteroizi
Risc crescut de ulceraţie şi hemoragie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Anti agregante plachetar e şi inhibitori selectivi a i recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de hemoragii gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Doze mici de acid acetilsalicil ic
Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic (AAS) asupra agregării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate
concomitent. Cu toate acestea, deoarece datele sunt limitate şi ext rapolările datelor ex vivo la situa ţiile
clinic e sunt nesigure , nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a
6
ibuprofenului şi este puţin probabil un efect clinic relevant în cazul util izării ocaz ionale a
ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Metotrexat
Administrarea MIG pediatric în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat
poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de metotrexat şi accentuarea efectului toxic al
acestui a.
Ciclosporin ă
Riscul efectului nefrotoxic al ciclosporinei este crescut în cazul administrării concomitent e cu anumit e
antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poate fi exclus nici în cazul asocierii ciclosporinei cu
ibuprofen.
Anticoagulante
AIN S pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Deriva ţi de s ulfon iluree
Studii le clinice au evidenţiat existenţa unor interacţiuni între medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene şi medicamentele antidiabetice ( derivaţi de sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost
descrise interacţiuni între ibuprofen şi derivaţii de sulfoniluree, în cazul administrării î n asociere a
acestor medicamente se recomandă verificarea valorilor glicemiei.
Tacrolimus
Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul administrării în asociere a celor două medicamente.
Zidovudină
Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţii hemofilici HIV pozitivi
care utilizează concomitent zidovudină şi ibuprofen.
Probenecid şi su lfinpirazonă
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen.
Antibiotice de tip chinolonă
Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot cre şte riscul de convulsii asociate cu
administrarea de antibiotice de tip chinolonă. Pacien ţii care utilizează concomitent AINS şi chinolone
pot prezenta un risc crescut de producere a convulsiilor.
Inhibitori ai CYP2C9
Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate cre şte expunerea la ibuprofen
( substrat CYP2C9). Într -un studiu cu voriconazol ş i fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), a fost
eviden ţiată o expunere crescută la S(+) -ibuprofen, cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în
considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administr ării concomitent e cu inhibitori puternici ai
CYP2C9, în special atunci când se administrează concomitent doze mari de ibuprofen, fie cu
voriconazol, fie cu fluconazol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poat e avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează creşterea riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei de pros taglandine în
prima parte a sarcinii. Se consideră că riscul creşte cu doza şi cu durata tratamentului.
La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o
creştere a numărului de sarcini pierdute pre - şi postimplantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la
7
animalele la care s- a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de
organogeneză a fost raportată o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovascul are.
Ibuprofenul nu trebuie administrat în primul şi al doilea trimestru de sarcină , decât dacă este absolut
necesar. În cazul în care ibuprofen ul este utilizat de o femeie care intenţionează să rămână gravidă sau
în timpul primului şi al celui de al doil ea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică iar
durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă.
În timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:
- fătul la :
• toxicitate cardiopulm onară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate avansa până la insuficienţă renală cu oligohidramniosis;
- mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii la:
• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant putând surveni chiar la
doze foarte mici;
• inhibare a contracţiilor uterine, având ca rezult at întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă , ibuprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptare a
Ibuprofenul şi metaboliţii săi trec în laptele matern numai în cantităţi mici. Deoarece până în prezent
nu au fost observate efecte negative asupra copi lului, nu este necesară , de obicei , întreruperea alăptării
în cazul tratamentului de scurtă durată cu ibuprofen în doza recomandată .
Fertilitatea
Există unele dovezi care indică faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza
prostaglandinelor pot determina reducerea fertilităţii la femei , prin influenţarea ovulaţiei. Acest efect
este reversi bil la întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deoarece în cazul utilizării MIG pediatric în doze mari pot să apară reacţii adverse la nivelul
sistemului nervos central, cum sunt oboseala şi ameţelile, poate fi afectată capacitatea de a reacţiona şi
de a participa în mod activ la traficul rutier şi de a folosi utilaje , în cazuri izolate. Aceste reacţii
adverse sunt potenţat e în cazul asocierii cu alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Pentru e valuarea reacţiilor adverse se utilizează următoarea clasificare a frecvenţelor:
Foarte frecvente: ≥ 1/10
Frecvente: ≥ 1/100 ş i < 1/10
Mai pu ţin frecvente : ≥ 1/1 000 şi < 1/100
Rare: ≥ 1/10000 şi < 1/1 000
Foarte rare: < 1/10000
Cu frecvenţă necu noscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile
Lista cu următoarele reacţii adverse include toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu
ibuprofen, precum şi cele înregistrate în cursul tratamentului cu doze mari şi pe termen l ung la
pacienţii cu afecţiuni reumatice. Frecvenţele menţionate, mai puţin frecvenţele foarte rare, se referă la
tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de până la 1200 mg ibuprofen în cazul formelor
farmaceutice pentru administrare pe cale orală şi d e maximum 1800 mg pentru supozitoare.
În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţionat faptul că sunt în principal
dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.
8
Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de na tură gastro-intestinală. În special la
vârstnici, pot apărea ulcere peptice , perforaţii sau hemoragii gastro -intestinale, uneori letale (vezi pct.
4.4). În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie,
dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei ulcerative şi ale
bolii Crohn (vez i pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost observată gastrită. În mod special, riscul de
apariţie a hemoragiilor gastro -intestinale este depen dent de dozele utilizat e şi de durata administrării.
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
S tudiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibupr ofenului, în special în doze mar i
(2400 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral)
(vezi pct. 4.4 ).
Infecţii şi infestări
Foarte rar e: au fost descrise cazuri de exacerbare a inflamaţiei din cursul infecţiilor (de exemplu,
apariţia fasceitei necrozante), care au coincis cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor
nesteroidiene.
Dacă în cursul tratamentului cu MIG pediatric apar sau se agravează semnele unei infecţii, se
recomandă ca pacientul să se prezinte imediat la medic. Acest lucru este necesar deoarece t rebuie
evaluat ă posibilitatea indic ării unui tratament antiinfecţios/antibiotic.
Foarte rar e: în cursul tratamentului cu ibuprofen a fost observată apariţia semnelor de meningită
aseptică, cu redoare a cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tu lburări ale stării de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, colagenoze mixte) par predispuşi la aceste simptome.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rar e: tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranu locitoză).
Primele semne pot fi reprezentate de febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale la nivelul cavităţii
bucale, simptome asemănătoare gripei, apatie severă, epistaxis şi hemoragii cutanate. În aceste cazuri,
pacientul trebuie sfătuit să întrerupă imediat administrarea medicamentului, să evite utilizarea din
proprie iniţiativă a oricăror medicamente analgezice sau antipiretice ş i să se adreseze unui medic.
În tratamentul pe termen lung este necesară verificarea periodică a hemoleucogramei.
Tulbur ări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, cu erupţ ii cutanate tranzitorii şi prurit, precum şi
crize de astm bronşic (posibil însoţite de scădere marcată a tensiunii arteriale).
Pacientul trebuie instruit ca, în astfe l de cazuri, să anunţe imediat un medic şi să oprească tratamentul
cu MIG pediatric.
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate generale severe. Acestea se pot manifesta ca edem facial, edem
lingual, edem laringian cu constricţi e a căilor respiratorii, de tresă respiratorie, tahicardie, scădere
marcată a tensiunii arteriale până la şoc care poate pune viaţa în pericol.
În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară
asistenţă medicală de urgenţă.
Tul burări psihice
Foarte rare: reacţii psihotice, depresie.
9
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie,
agitaţi e, iritabilitate sau asteni e.
Tulburări oculare
Mai puţin f recvente: tulburări de vedere. În acest caz, pacientul trebuie instruit să informeze imediat
medicul ş i să întrerupă administrarea de ibuprofen.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă car diacă, infarct miocardic.
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte rare: astm bronşic, bronhospasm, di spnee ş i wheezing .
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie şi mici hemoragii gastro -intestinale care, în cazuri excepţionale, pot
determina anemie.
Mai puţin frecvente: ulcere gastro -intestinale, potenţial complicate cu hemoragii şi perforaţii.
Stomatită ulcerativă, agravare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită.
Foarte rare: esofagită, pancreatită, apariţie de stricturi intestinale, asemănătoare unor diafragme.
Pacienţii trebuie avertizaţi să întreru pă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la
medic în cazul apariţiei unor dureri relativ severe în etajul abdominal superior , a melenei sau
hematemezei.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în specia l în tratamentul de lungă durată, insuficienţă
hepatică, hepatită acută.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai pu ţin frecvente : diverse erup ţii cutanate tranzitorii.
Foarte rare: reacţii buloase, incluzând sindromul Stevens -Johnson şi necrol iza epidermică toxică
(sindromul Lyell), alopeci e.
În cazuri excepţionale, pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi în
timpul infec ţiei cu varicelă (vezi şi „Infecţii şi infestări”).
Tulburări renale şi ale căilor uri nare
Rare: afectare a parenchimului renal (necroză papilară), în special în terapia pe termen lung, şi creştere
a concentra ţii lor plasmatice de acid uric.
Foarte rare: excreţ ie urinară scăzută şi apariţi e de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune
arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială care pot fi însoţit e de insuficienţă
renală acută.
Ca urmare, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei renale.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
10
Raportarea reacţi ilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului
Tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, stare de confuzie şi pierdere a
c onşti enţei (de asemenea, convulsii mioclonice la copii) , precum şi dureri abdominale, greaţ ă şi
vărsături pot apărea ca simptome ale suprad ozajului. În plus, pot apărea hemoragii gastro- intestinale,
precum şi tulburări hepatice şi renale. Mai mult, pot apărea hipotensiune arterială, depr imare
respiratorie şi cianoz ă.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Nu există un antidot specific.
Pos ibilită ţile terapeutice pentru tratamentul intoxicaţiei sunt dictate de cantitatea ingerată, gradul
intoxicaţiei şi simptomele clinice , folosind măsurile standard de terapie intensivă .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farmacoterapeutică: preparate antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid
propionic , codul ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele convenţionale de
inflamaţie din experimentele efectuate la animale, s- a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de
prostaglandine. La om, ibuprofenul are efect antipiretic, reduce durerea şi edemul asociate inflamaţiei.
În plus, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
(AAS) a supra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent.
În tr -un studi u, la administrarea unei doze unice de ibuprofen de 400 mg în interval de 8 ore înainte de
sau cu 30 minute după administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) cu eliberare imediată (81 mg), a
apărut o scădere a efectului AAS asupra formării de trom boxan sau agregării plachetare. Cu toate
acestea, deoarece aceste date sunt limitate şi extrapol ările datelor ex vivo la situa ţiile clinic e sunt
nesigure, nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofen şi este
puţin probabil să apară un efect clinic relevant în cazul utiliz ării ocazional e a ibuprofenului .
5.2 Proprietăţi farmaco cinetice
Absorbţie
În cazul administr ării oral e, ibuprofenul este parţial absorbit în stomac şi apoi absorbit complet în
intestinul subţire. După administrarea pe cale orală a unei forme farmaceutice cu eliberare normală,
concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1 -2 ore.
Distribuţie
P rocentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Metabolizare
11
Ibuprofen este meta bolizat în ficat (hidroxilare, carboxilare) .
Eliminare
M etaboliţii farmacologic inactivi sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi
biliară. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase şi la pacienţii cu boli
hepatice şi renale este de 1,8 – 3,5 ore .
Insuficienţ ă renală
La pacien ţii cu insuficienţ ă renală uşoară, relativ la (S) -ibuprofen nelegat crescut, au fost raportate
valori ASC mai mari pentru (S) -ibuprofen precum ş i raport ASC (S/R) enantiomeric cr escut,
compara tiv cu voluntarii sănătoşi din grupul de control.
L a pacienţii cu boal ă renală în stadiu terminal care efectuează şedinţe de dializă, frac ţiunea liberă de
ibuprofen a fost de aproximativ 3% , compara tiv cu aproximativ 1% la voluntarii sănăto şi. Afectarea
severă a func ţiei renale poate determina acumularea metaboli ţilor ibuprofen ului. Semnifica ţia acestui
efect este necunoscută. Metaboli ţii pot fi elimina ţi prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 ş i 4.4).
Insuficienţ ă hepatică
La pacien ţii cu ciroză cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6- 10) trataţi cu ibuprofen
racemic, a fost observată o prelungire de 2 ori mai mare , în medie, a timpului de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare iar raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificati v mai scăzut
compara tiv cu voluntarii sănătoşi din grupul de control, sugerând o afectare a inversiei metabolice a
(R) -ibuprofen la enantiomerul (S) activ (vezi pct. 4.2, 4.3 ş i 4.4).
Linearitate /non-linearitate :
În intervalul de doze de la 200 la 400 mg, ibuprofen arată o cinetică lineară . La doze mai mari ,
medicamentul are o cinetică nelineară.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului a fost demonstrat ă în principal
sub formă de leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastro -intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagen e
al e ibuprofenului . În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofen ului.
Ibuprofenul a determinat inhib area ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse
specii de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale efectuate la şobolani şi iepuri au
indicat faptul că ibuprofenul traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă,
la puii de şobolani a apărut o incidenţă crescută de malformaţii (defecte de sept ventricular).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Benzoat de sodiu
Acid c itric anh idru
Citrat de sodiu
Zaharină sodică
Clorură de sodiu
H ipromeloză
Gumă Xant an
Maltitol lich id
Gl icerol
Apă purificată
Aromă de căpş uni (conţinând substanţe identice cu aromele naturale, arome de sinteză, propilenglicol )
6.2 Incomp atibilităţi
12
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
D upă deschiderea flaconului: 6 luni, dacă se păstrează la temperaturi sub 25°C .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din polietilentereftalat (PET), de culoare brună ( topaz ) cu un capac cu filet din polietilenă de
înaltă densitate (PE ÎD), prevăzut cu dop din polietilenă de joasă densitate (PE JD).
Mărimile de ambalaj: 100 ml ş i 200 ml suspensie orală
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Este inclusă o seringă pentru administrare orală , gradată la intervale de la jumătate de mililitru până la
5 ml.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor ş i alte instrucţiuni de manipulare
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
BERLIN -CHEMIE AG
Glienicker Weg 125
12489 Berlin
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7529/201 5/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoire Autorizaţie - Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
Mai 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MIG pediatric 20 mg/ml suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml suspensie con ţine ibuprofen 20 mg.
Excipien ţi cu efect cunoscu t: 1 ml suspensie orală conţ ine maltitol lichid 500 mg
1 ml suspensie orală conţine sodiu 3,7 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie oral ă
S uspensie vâscoasă de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul simptomatic de scurt ă durată al
- Febrei
- Durerii u şoare până la moderată
MIG pediatric este indicat la copii cu greutatea cuprinsă între 5 kg (6 luni) şi 29 kg (9 ani).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doz ele recomandate sunt prezentate în detaliu în tabel ul de mai jos . La copii, doza de MIG pediatric
este stabilită în func ţie de greutate (G) sau vârstă, de regulă doza cuprinsă între 7 până la 10 mg/kg ,
adminis trată ca doză unică , până la o doză maximă de 30 mg/kg ca doză zilnică totală.
I nterval ul de timp dintre administrarea dozelor depinde de simptom atologie şi de doza zilnică maximă
recomandată. Acest interval n u trebuie să fie mai mic de 6 ore. Nu trebuie depăşită doza zilnică
maximă recomandată.
Pentru administrare orală.
Numai pentru utilizare de scurtă durată.
Dacă acest medicament se administrează mai mult de 3 zile sau simptomele se agravează, trebuie
solicitat consult medic al.
2
Reacţ iile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mic i doz e eficace , pentru cea mai
scurtă perioadă necesară control ării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţ ă renală (vezi pct. 4.4 ş i 5.2)
La pacienţii cu insuficiență renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă r enală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică ( vezi pct. 4.4 ş i 5.2)
La pacienţii cu insuficiență hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Copii
MIG pediatr ic nu este recomandat pentru utilizare la sugari cu vârsta mai mică de 6 luni sau cu
greutatea mai mică de 5 kg.
Mod de administrare
MIG pediatric se administrează oral, prin înghiţire, în timpul mesei sau după masă.
Pentru pacienţ ii care au tulburări gastrice, se recomandă ca MIG pediatric să se administreze în timpul
meselor.
A se agita înainte de utilizare . Pentru administrarea unei doze exact e, în ambalaj este inclusă o seringă
pentru administrare orală (gradată la intervale de la jumătate de mililitr u până la 5 ml).
4.3 Contraindicaţii
MIG pediatric este contraindicat la pacien ţii cu :
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
- antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie asociate cu
adminis trarea de acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
- tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată;
- ulcer gastro -duodenal activ /ulcer gastro -duodenal hemoragi c activ sau antecedente de ulcer
gastro -duodenal recurent/ulcer gastr o-duodenal hemoragi c recurent (două sau mai multe
episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii diagnosticate);
- antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro -intestinală , legate de tratament ul anterior cu
AINS;
- hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragi e activă;
- insuficien ţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă;
- insuficien ţă cardiacă severă ;
- deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport lichidian insuficient);
Greutate
(Vârstă)
Doza unică
Doza maximă zilnică
5 kg - 6 kg
(sugari 6 – 8 luni)
50 mg ibuprofen 150 mg ibuprofen pe zi
7 kg - 9 kg
(sugari 9 – 12 luni)
50 mg ibuprofen 200 mg ibuprofen pe zi
10 kg – 15 kg
(copii 1 – 3 ani)
100 mg ibuprofen 300 mg ibuprofen pe zi
16 kg – 20 kg
(copii 4 – 6 ani)
150 mg ibuprofen 450 mg ibuprofen pe zi
21 kg – 29 kg
(copii 7 – 9 ani)
200 mg ibuprofen 600 mg ibuprofen pe zi
3
- sarcină, în ultimul trimestru (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Reacţ iile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mic i doz e eficace , pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 ş i 4.8).
Siguranţ ă gastro -intestinală
Trebuie evitată utilizarea în asociere a MIG pediatric cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2.
V ârstnici:
Pacien ţii vârstnici prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiilor
şi perforaţiil or gastro -intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro- intestinale:
Pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului a u fost raportate hemoragii, ulceraţii şi
perforaţii gastro- intestinale care pot fi letale, cu sau fără simptome de alarm are sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale grave.
Riscul de hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro -intestinale este mai mare odată cu creşterea dozelor
de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă ulcerul a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La a ceşti pacienţi, tratamentul trebuie înce put cu doza minimă
disponibilă. T ratamentul în asociere cu protectoare gastrice ( de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai
pompei de prot oni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii la care este necesară
administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic (AAS) sau de alte medicamente care
pot creşte riscul de afecţiuni gastro -intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (mai ales hemoragii gastro -intestinale), în special în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Sunt ne cesare precauţii în cazul pacienţilor trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul
de ulceraţii sau hemoragii, cum sunt corticosteroizi cu administrare oral ă, anticoagulante de tipul
warfarin ei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei s au medicamente antiplachetare, cum este
acidul acetilsalicilic (AAS) (vezi pct. 4.5).
Când apar hemoragii sau ulceraţii gastro -intestinale la pacienţii trataţi cu MIG pediatric, tratamentul
trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu prudenţă la paci enţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă este necesară
pr ecauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului, deoarece
raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arterială
şi edem e.
S tudi ile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special în doz e
mar i (2400 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de
apariţie a evenimente lor trombotice arteriale (de exem plu, infarct miocardic sau accident vascular
cerebral). Per ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (exemplu,
≤1200 mg pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
Reacţ ii cutanate
4
Foarte rar, au fost r aportate reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclu zând dermatit ă
exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson şi necroliz ă epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a a cestor reacţii în faza iniţială
a t ratamentului : debutul reacţiei survine în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu MIG pediatric trebuie întrerupt la primul semn de apariţie a unei erupţii cutanate
tranzitorii, a leziunilor la nivelul mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
În cazuri excep ţionale, varicela p oate fi la originea complica ţii lor grave la nivel cutanat ş i la nivelul
ţ esuturilor moi . Până în momentul de fa ţă, contribu ţia AINS la agravarea aces tor infecţii nu poate fi
exclusă . Astfel, se recomandă evitarea utilizării MIG pediatric în caz de varicelă.
Alte precauţ ii:
MIG pediatric trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc :
- în lupusul eritematos sistemic (LES) şi în colagenoze mixte - risc crescut de meningită aseptică
(vezi pct. 4.8).
- în boala congenitală a metabolismului porfiri nic ( de ex emplu porfiria acută intermitentă)
În mod special, este necesară o monitorizare atentă de către medic:
- în insuficie nţa renală (deoarece la pacien ţii cu o boală renală pre existentă se poate produce o
deteriorare acută a func ţiei renale);
- în deshidratare (există un risc de afectare renală în caz de deshidratare la copii şi adolescenţi) ;
- în insuficien ţa hepatic ă;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore ;
- la pacienţii cu febră a fânului, polipi nazali, inflama ţie cronică a mucoasei nazale sau boli
respiratorii obstructive cronice, deoarece aceştia au un risc crescut de apariţie a reacţiilor
alergice. Acestea se pot mani festa sub formă de crize de astm bronşic (aşa -numitul astm bronşic
indus de analgezice ), edem Quincke sau urticarie;
- la pacienţii care au reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia prezintă un risc crescut de
apariţie a reacţiilor de hipersensibi litate şi în cazul utilizării MIG pediatric.
Reacţiile severe de hipersensibilitate acute (de exemplu, şoc anafilactic) au fost observate foarte rar.
Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate după administrarea
de MIG pediatric. Trebuie iniţiate măsurile medicale necesare, în funcţie de simptome, de către
personal medical specializat.
Tulburări respiratorii: este necesară precauţie dacă MIG pediatric este administrat la pacien ţi cu astm
bronşic sau cu antecedent e de astm bronşic, deoarece AINS au fost raportate a precipita
bronhospasmul la asemenea pacien ţi.
Ibuprofenul , substan ţa activ ă din compoziţia MIG pediatric , poate inhiba temporar funcţia
trombocitelor (agregarea trombocitară). Ca urmare, pacienţii cu tu lburări de coagulare trebuie
monitorizaţi cu atenţie .
În cazul administrării îndelungate a MIG pediatric este necesară verificarea periodică a parametrilor
hepatici, a funcţiei renale şi a hemoleucogramei.
În cazul utilizării îndelungate a oricărui analgezic pentru tratarea cefalee i poate provoca agravarea
acesteia. În cazul în care această situaţie se manifestă sau este suspectată în cazul dumneavoastră,
trebuie să vă adresaţi medicului pentru recomandări şi tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul
de cefalee cauzată de utilizarea abuzivă a medicamentelor (MOH) trebuie suspectat la pacienţii
care prezintă cefalee frecvent sau zilnic chiar dacă (sau din cauză că) sunt utilizate periodic
medicamente pentru tratamentul acesteia.
5
În termeni generali, util izarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
active analgezice, poate determina leziuni renale permanente, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie
indus ă de analgezice).
În cazul consumului concomitent de alcool eti lic în timpul utilizării AINS se pot accentua reacţiile
adverse asociate cu substanţa activă, în special cele gastro -intestinale sau la nivelul sistemului nervos
central.
AINS pot masca simptomele infecţiei şi febrei.
Referitor la fertilit atea feminină, vezi pct. 4.6.
Acest medicament conţine maltitol lichid. Pacien ţii cu afec ţiuni ereditare rare de intoleranţ ă la fructoză
nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medic ament conţine sodiu 3,7 mg per ml. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii care
urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ibuprofen ( similar altor AINS) trebuie administrat doar cu prudenţă împreună cu următoarele
medicamente:
Alte AINS, inclusiv salicil aţi
Administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastro -
intestinale, din cauza efectului sinergic. Ca urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă de
ibuprofen cu alte AINS (vezi pct. 4.4).
Digoxină, fenitoină , litiu
Utilizarea concomitentă a MIG pediatric şi digoxină, fenitoină sau preparate cu litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. În cazul utilizării corecte (timp de maximum 3 zile) nu
este obligatorie verificarea concentraţ iilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină.
Diuretice, inhibitori ai ECA, blocante ale beta-receptori lor şi antagonişti ai angiotensinei -II
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu
funcţie renală af ectată (de ex emplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală
afectată), administrarea concomitentă a un ui inhibitor ECA , blocant al beta-receptori lor sau antagonist
de angiotensină -II cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare
suplimentară a funcţiei renale, incluzând posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute, care este,
de obicei , reversibilă. Ca urmare, asocierile trebuie administrate cu prudenţă, în special la pacienţii
vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere o monitorizare a funcţiei renale
după iniţierea unui tratament în asociere şi periodic după aceea.
Tratamentul concomitent cu MIG pediatric şi diuretice care economisesc potasiu poate determina
hiperka liemie.
Corticosteroizi
Risc crescut de ulceraţie şi hemoragie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Anti agregante plachetar e şi inhibitori selectivi a i recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de hemoragii gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Doze mici de acid acetilsalicil ic
Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic (AAS) asupra agregării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate
concomitent. Cu toate acestea, deoarece datele sunt limitate şi ext rapolările datelor ex vivo la situa ţiile
clinic e sunt nesigure , nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a
6
ibuprofenului şi este puţin probabil un efect clinic relevant în cazul util izării ocaz ionale a
ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Metotrexat
Administrarea MIG pediatric în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat
poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de metotrexat şi accentuarea efectului toxic al
acestui a.
Ciclosporin ă
Riscul efectului nefrotoxic al ciclosporinei este crescut în cazul administrării concomitent e cu anumit e
antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poate fi exclus nici în cazul asocierii ciclosporinei cu
ibuprofen.
Anticoagulante
AIN S pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Deriva ţi de s ulfon iluree
Studii le clinice au evidenţiat existenţa unor interacţiuni între medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene şi medicamentele antidiabetice ( derivaţi de sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost
descrise interacţiuni între ibuprofen şi derivaţii de sulfoniluree, în cazul administrării î n asociere a
acestor medicamente se recomandă verificarea valorilor glicemiei.
Tacrolimus
Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul administrării în asociere a celor două medicamente.
Zidovudină
Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţii hemofilici HIV pozitivi
care utilizează concomitent zidovudină şi ibuprofen.
Probenecid şi su lfinpirazonă
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen.
Antibiotice de tip chinolonă
Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot cre şte riscul de convulsii asociate cu
administrarea de antibiotice de tip chinolonă. Pacien ţii care utilizează concomitent AINS şi chinolone
pot prezenta un risc crescut de producere a convulsiilor.
Inhibitori ai CYP2C9
Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate cre şte expunerea la ibuprofen
( substrat CYP2C9). Într -un studiu cu voriconazol ş i fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), a fost
eviden ţiată o expunere crescută la S(+) -ibuprofen, cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în
considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administr ării concomitent e cu inhibitori puternici ai
CYP2C9, în special atunci când se administrează concomitent doze mari de ibuprofen, fie cu
voriconazol, fie cu fluconazol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poat e avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează creşterea riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei de pros taglandine în
prima parte a sarcinii. Se consideră că riscul creşte cu doza şi cu durata tratamentului.
La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o
creştere a numărului de sarcini pierdute pre - şi postimplantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la
7
animalele la care s- a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de
organogeneză a fost raportată o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovascul are.
Ibuprofenul nu trebuie administrat în primul şi al doilea trimestru de sarcină , decât dacă este absolut
necesar. În cazul în care ibuprofen ul este utilizat de o femeie care intenţionează să rămână gravidă sau
în timpul primului şi al celui de al doil ea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică iar
durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă.
În timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:
- fătul la :
• toxicitate cardiopulm onară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate avansa până la insuficienţă renală cu oligohidramniosis;
- mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii la:
• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant putând surveni chiar la
doze foarte mici;
• inhibare a contracţiilor uterine, având ca rezult at întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă , ibuprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptare a
Ibuprofenul şi metaboliţii săi trec în laptele matern numai în cantităţi mici. Deoarece până în prezent
nu au fost observate efecte negative asupra copi lului, nu este necesară , de obicei , întreruperea alăptării
în cazul tratamentului de scurtă durată cu ibuprofen în doza recomandată .
Fertilitatea
Există unele dovezi care indică faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza
prostaglandinelor pot determina reducerea fertilităţii la femei , prin influenţarea ovulaţiei. Acest efect
este reversi bil la întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deoarece în cazul utilizării MIG pediatric în doze mari pot să apară reacţii adverse la nivelul
sistemului nervos central, cum sunt oboseala şi ameţelile, poate fi afectată capacitatea de a reacţiona şi
de a participa în mod activ la traficul rutier şi de a folosi utilaje , în cazuri izolate. Aceste reacţii
adverse sunt potenţat e în cazul asocierii cu alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Pentru e valuarea reacţiilor adverse se utilizează următoarea clasificare a frecvenţelor:
Foarte frecvente: ≥ 1/10
Frecvente: ≥ 1/100 ş i < 1/10
Mai pu ţin frecvente : ≥ 1/1 000 şi < 1/100
Rare: ≥ 1/10000 şi < 1/1 000
Foarte rare: < 1/10000
Cu frecvenţă necu noscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile
Lista cu următoarele reacţii adverse include toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu
ibuprofen, precum şi cele înregistrate în cursul tratamentului cu doze mari şi pe termen l ung la
pacienţii cu afecţiuni reumatice. Frecvenţele menţionate, mai puţin frecvenţele foarte rare, se referă la
tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de până la 1200 mg ibuprofen în cazul formelor
farmaceutice pentru administrare pe cale orală şi d e maximum 1800 mg pentru supozitoare.
În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţionat faptul că sunt în principal
dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.
8
Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de na tură gastro-intestinală. În special la
vârstnici, pot apărea ulcere peptice , perforaţii sau hemoragii gastro -intestinale, uneori letale (vezi pct.
4.4). În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie,
dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei ulcerative şi ale
bolii Crohn (vez i pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost observată gastrită. În mod special, riscul de
apariţie a hemoragiilor gastro -intestinale este depen dent de dozele utilizat e şi de durata administrării.
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
S tudiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibupr ofenului, în special în doze mar i
(2400 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral)
(vezi pct. 4.4 ).
Infecţii şi infestări
Foarte rar e: au fost descrise cazuri de exacerbare a inflamaţiei din cursul infecţiilor (de exemplu,
apariţia fasceitei necrozante), care au coincis cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor
nesteroidiene.
Dacă în cursul tratamentului cu MIG pediatric apar sau se agravează semnele unei infecţii, se
recomandă ca pacientul să se prezinte imediat la medic. Acest lucru este necesar deoarece t rebuie
evaluat ă posibilitatea indic ării unui tratament antiinfecţios/antibiotic.
Foarte rar e: în cursul tratamentului cu ibuprofen a fost observată apariţia semnelor de meningită
aseptică, cu redoare a cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tu lburări ale stării de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, colagenoze mixte) par predispuşi la aceste simptome.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rar e: tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranu locitoză).
Primele semne pot fi reprezentate de febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale la nivelul cavităţii
bucale, simptome asemănătoare gripei, apatie severă, epistaxis şi hemoragii cutanate. În aceste cazuri,
pacientul trebuie sfătuit să întrerupă imediat administrarea medicamentului, să evite utilizarea din
proprie iniţiativă a oricăror medicamente analgezice sau antipiretice ş i să se adreseze unui medic.
În tratamentul pe termen lung este necesară verificarea periodică a hemoleucogramei.
Tulbur ări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, cu erupţ ii cutanate tranzitorii şi prurit, precum şi
crize de astm bronşic (posibil însoţite de scădere marcată a tensiunii arteriale).
Pacientul trebuie instruit ca, în astfe l de cazuri, să anunţe imediat un medic şi să oprească tratamentul
cu MIG pediatric.
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate generale severe. Acestea se pot manifesta ca edem facial, edem
lingual, edem laringian cu constricţi e a căilor respiratorii, de tresă respiratorie, tahicardie, scădere
marcată a tensiunii arteriale până la şoc care poate pune viaţa în pericol.
În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară
asistenţă medicală de urgenţă.
Tul burări psihice
Foarte rare: reacţii psihotice, depresie.
9
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie,
agitaţi e, iritabilitate sau asteni e.
Tulburări oculare
Mai puţin f recvente: tulburări de vedere. În acest caz, pacientul trebuie instruit să informeze imediat
medicul ş i să întrerupă administrarea de ibuprofen.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă car diacă, infarct miocardic.
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte rare: astm bronşic, bronhospasm, di spnee ş i wheezing .
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie şi mici hemoragii gastro -intestinale care, în cazuri excepţionale, pot
determina anemie.
Mai puţin frecvente: ulcere gastro -intestinale, potenţial complicate cu hemoragii şi perforaţii.
Stomatită ulcerativă, agravare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită.
Foarte rare: esofagită, pancreatită, apariţie de stricturi intestinale, asemănătoare unor diafragme.
Pacienţii trebuie avertizaţi să întreru pă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la
medic în cazul apariţiei unor dureri relativ severe în etajul abdominal superior , a melenei sau
hematemezei.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în specia l în tratamentul de lungă durată, insuficienţă
hepatică, hepatită acută.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai pu ţin frecvente : diverse erup ţii cutanate tranzitorii.
Foarte rare: reacţii buloase, incluzând sindromul Stevens -Johnson şi necrol iza epidermică toxică
(sindromul Lyell), alopeci e.
În cazuri excepţionale, pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi în
timpul infec ţiei cu varicelă (vezi şi „Infecţii şi infestări”).
Tulburări renale şi ale căilor uri nare
Rare: afectare a parenchimului renal (necroză papilară), în special în terapia pe termen lung, şi creştere
a concentra ţii lor plasmatice de acid uric.
Foarte rare: excreţ ie urinară scăzută şi apariţi e de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune
arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială care pot fi însoţit e de insuficienţă
renală acută.
Ca urmare, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei renale.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
10
Raportarea reacţi ilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului
Tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, stare de confuzie şi pierdere a
c onşti enţei (de asemenea, convulsii mioclonice la copii) , precum şi dureri abdominale, greaţ ă şi
vărsături pot apărea ca simptome ale suprad ozajului. În plus, pot apărea hemoragii gastro- intestinale,
precum şi tulburări hepatice şi renale. Mai mult, pot apărea hipotensiune arterială, depr imare
respiratorie şi cianoz ă.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Nu există un antidot specific.
Pos ibilită ţile terapeutice pentru tratamentul intoxicaţiei sunt dictate de cantitatea ingerată, gradul
intoxicaţiei şi simptomele clinice , folosind măsurile standard de terapie intensivă .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farmacoterapeutică: preparate antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid
propionic , codul ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele convenţionale de
inflamaţie din experimentele efectuate la animale, s- a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de
prostaglandine. La om, ibuprofenul are efect antipiretic, reduce durerea şi edemul asociate inflamaţiei.
În plus, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
(AAS) a supra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent.
În tr -un studi u, la administrarea unei doze unice de ibuprofen de 400 mg în interval de 8 ore înainte de
sau cu 30 minute după administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) cu eliberare imediată (81 mg), a
apărut o scădere a efectului AAS asupra formării de trom boxan sau agregării plachetare. Cu toate
acestea, deoarece aceste date sunt limitate şi extrapol ările datelor ex vivo la situa ţiile clinic e sunt
nesigure, nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofen şi este
puţin probabil să apară un efect clinic relevant în cazul utiliz ării ocazional e a ibuprofenului .
5.2 Proprietăţi farmaco cinetice
Absorbţie
În cazul administr ării oral e, ibuprofenul este parţial absorbit în stomac şi apoi absorbit complet în
intestinul subţire. După administrarea pe cale orală a unei forme farmaceutice cu eliberare normală,
concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1 -2 ore.
Distribuţie
P rocentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Metabolizare
11
Ibuprofen este meta bolizat în ficat (hidroxilare, carboxilare) .
Eliminare
M etaboliţii farmacologic inactivi sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi
biliară. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase şi la pacienţii cu boli
hepatice şi renale este de 1,8 – 3,5 ore .
Insuficienţ ă renală
La pacien ţii cu insuficienţ ă renală uşoară, relativ la (S) -ibuprofen nelegat crescut, au fost raportate
valori ASC mai mari pentru (S) -ibuprofen precum ş i raport ASC (S/R) enantiomeric cr escut,
compara tiv cu voluntarii sănătoşi din grupul de control.
L a pacienţii cu boal ă renală în stadiu terminal care efectuează şedinţe de dializă, frac ţiunea liberă de
ibuprofen a fost de aproximativ 3% , compara tiv cu aproximativ 1% la voluntarii sănăto şi. Afectarea
severă a func ţiei renale poate determina acumularea metaboli ţilor ibuprofen ului. Semnifica ţia acestui
efect este necunoscută. Metaboli ţii pot fi elimina ţi prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 ş i 4.4).
Insuficienţ ă hepatică
La pacien ţii cu ciroză cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6- 10) trataţi cu ibuprofen
racemic, a fost observată o prelungire de 2 ori mai mare , în medie, a timpului de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare iar raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificati v mai scăzut
compara tiv cu voluntarii sănătoşi din grupul de control, sugerând o afectare a inversiei metabolice a
(R) -ibuprofen la enantiomerul (S) activ (vezi pct. 4.2, 4.3 ş i 4.4).
Linearitate /non-linearitate :
În intervalul de doze de la 200 la 400 mg, ibuprofen arată o cinetică lineară . La doze mai mari ,
medicamentul are o cinetică nelineară.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului a fost demonstrat ă în principal
sub formă de leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastro -intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagen e
al e ibuprofenului . În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofen ului.
Ibuprofenul a determinat inhib area ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse
specii de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale efectuate la şobolani şi iepuri au
indicat faptul că ibuprofenul traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă,
la puii de şobolani a apărut o incidenţă crescută de malformaţii (defecte de sept ventricular).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Benzoat de sodiu
Acid c itric anh idru
Citrat de sodiu
Zaharină sodică
Clorură de sodiu
H ipromeloză
Gumă Xant an
Maltitol lich id
Gl icerol
Apă purificată
Aromă de căpş uni (conţinând substanţe identice cu aromele naturale, arome de sinteză, propilenglicol )
6.2 Incomp atibilităţi
12
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
D upă deschiderea flaconului: 6 luni, dacă se păstrează la temperaturi sub 25°C .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din polietilentereftalat (PET), de culoare brună ( topaz ) cu un capac cu filet din polietilenă de
înaltă densitate (PE ÎD), prevăzut cu dop din polietilenă de joasă densitate (PE JD).
Mărimile de ambalaj: 100 ml ş i 200 ml suspensie orală
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Este inclusă o seringă pentru administrare orală , gradată la intervale de la jumătate de mililitru până la
5 ml.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor ş i alte instrucţiuni de manipulare
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
BERLIN -CHEMIE AG
Glienicker Weg 125
12489 Berlin
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7529/201 5/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoire Autorizaţie - Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
Mai 2015
