ESOMEPRAZOL TORRENT 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Esomeprazol Torrent 20 mg comprimate gastrorezistente
Esomeprazol Torrent 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Esomeprazol Torrent 20 mg comprimate gastrorezistente
Fiecare comprimat conţine esomeprazol 20 mg (sub formă de esomeprazol magneziu).
Excipienţi: sucroză 14,6 mg şi lactoză 30,3 mg per comprimat
Esomeprazol Torrent 40 mg comprimate gastrorezistente
Fiecare comprimat conţine esomeprazol 40 mg (sub formă de esomeprazol magneziu).
Excipienţi: sucroză 29,3 mg şi lactoză 60,6 mg per comprimat
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Esomeprazol Torrent 20 mg comprimate gastrorezistente
Comprimat gastrorezistent rotund, biconvex, de culoare roşu cărămiziu, inscripţionat cu “20” pe
una dintre feţe şi neted pe cealaltă faţă.
Esomeprazol Torrent 40 mg comprimate gastrorezistente
Comprimat gastrorezistent rotund, biconvex, cu margini teşite, de culoare roşu cărămiziu,
inscripţionat cu “40” pe una dintre feţe şi neted pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Esomeprazol Torrent comprimate gastrorezistente este indicat pentru:
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter
pylori precum şi pentru:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori.
2
Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc.
Tratament de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale indusă prin
administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Adolescenţi cu vârsta de cel puţin 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
În asociere cu antibiotice pentru tratamentul ulcerului duodenal cauzat de infecţia cu Helicobacter
pylori
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de cel puţin 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni
Se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost
vindecată sau care au simptome persistente .
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei,
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, un
control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând o doză de 20 mg o dată pe zi. La
adulţi, poate fi utilizată o schemă de administrare la nevoie cu o doză de 20 mg pe zi, atunci
când este necesar. La pacienţii trataţi cu AINS, cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi
duodenale, nu este recomandată o schemă de administrare la nevoie pentru controlul
simptomelor ulterioare.
Adulţi
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter
pylori:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori
Esomeprazol Torrent 20 mg cu amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg, toate administrate de
două ori pe zi, timp de 7 zile.
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS: doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi.
Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc: 20 mg o
dată pe zi.
3
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale, indusă prin
administrare i.v.
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni de la prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale
indusă prin administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Doza iniţială recomandată este de un comprimat Esomeprazol Torrent 40 mg de două ori pe zi.
Ulterior, doza trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atât timp cât este indicat din punct de
vedere clinic. În funcţie de datele clinice disponibile, simptomatologia majorităţii pacienţilor poate fi
controlată cu doze zilnice cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol. În cazul schemelor terapeutice cu
doze mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Adolescenţi cu vârsta de cel puţin 12 ani
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de infecţia cu Helicobacter pylori
Atunci când se alege o schemă de terapie asociată trebuie luate în considerare ghidurile oficiale
naţionale, regionale şi locale cu privire la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai
frecvent 7 zile dar uneori de până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.Tratamentul trebuie supervizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt:
Greutate Doze
30 - 40 kg Tratament asociat cu două antibiotice: Esomeprazol
Torrent 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg, toate administrate împreună de două ori
pe zi timp de săptămână
> 40 kg Tratament asociat cu două antibiotice: Esomeprazol
Torrent 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg, toate administrate împreună de două ori pe zi
timp de săptămână
Copii cu vârsta sub 12 ani
Esomeprazol Torrent nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 12 ani, deoarece nu există date
disponibile.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Din cauza experienţei limitate la
pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu atenţie (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg Esomeprazol
Torrent (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid. Comprimatele nu trebuie
mestecate sau zdrobite. La pacienţii care prezintă dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate
într-un pahar plin pe jumătate cu apă plată. Nu trebuie utilizat niciun alt fel de lichid, deoarece se
poate dizolva înnvelişul enteric filmat al peletelor. A se agita până la dispersia completă a
comprimatelor, iar lichidul care conţine peletele trebuie băut imediat sau în decurs de 30 de minute.
Peletele nu trebuie mestecate sau zdrobite. Paharul în care s-au dispersat comprimatele se va umple cu
apă iar conţinutul se va bea.
4
La pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele se pot dispersa în apă plată iar soluţia obţinută se
administrează prin intermediul unei sonde gastrice. Este important faptul ca proprietăţile seringii şi
sondei gastrice utilizate să fie testate cu atenţie. Pentru prepararea şi administrarea soluţiei vezi pct.
6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre
excipienţi.
Esomeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este diagnosticată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu
Esomeprazol Torrent poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Pacienţii care urmează tratament de lungă durată (în special cei trataţi pentru mai mult de 1 an) trebuie
monitorizaţi la intervale regulate.
Pacienţii care urmează tratament la cerere trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele
îşi modifică caracteristicile. Când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la cerere, trebuie luate în
considerare implicaţiile interacţiunilor medicamentoase, din cauza fluctuaţiei concentraţiei plasmatice
de esomeprazol (vezi pct. 4.5).
Când se prescrie esomeprazol în cadrul tratamentului asociat pentru eradicarea Helicobacter pylori
trebuie avute în vedere interacţiunile posibile dintre toate componentele triplei terapii. Claritromicina
este un inhibitor potent al enzimei CYP3A4 şi contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase ale
claritromicinei trebuie avute în vedere atunci când se utilizează terapia triplă la pacienţii trataţi
concomitent cu alte medicamente metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.
Acest medicament conţine sucroă şi lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
fructoză şi/sau galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză
sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la o uşoară creştere a riscului de infecţii
gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Administrarea concomitentă de esomeprazol cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.5). În
cazul în care administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor de pompă de protoni este
considerată inevitabilă, se recomandă monitorizare clinică strictă precum şi creşterea dozei de
atazanavir până la 400 mg, în asociere cu administrarea de ritonavir 100 mg; nu trebuie depăşită doza
de 20 mg esomeprazol.
Esomeprazol, ca toate medicamentele care blochează secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei
B12 (ciancobalamina) din cauza hipoclorhidriei sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie să fie luat în
considerare la pacienţii cu rezerve reduse sau cu factori de risc pentru o absorbţie redusă a vitaminei
B12 în tratamentul pe termen lung.
Esomeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. Atunci când se iniţiază sau se opreşte tratamentul cu
esomeprazol, trebuie luate în considerare interacţiunile posibile cu substanţele active metabolizate prin
intermediul CYP2C19. S-a observat o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5).
Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, administrarea
concomitentă de esomeprazol şi clopidogrel trebuie evitată.]
5
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-
carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de
risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni
pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a
riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei
trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de
vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemie
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP), precum esomeprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor
timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute
cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, în majoritatea cazurilor, simptomele de hipomagneziemie
s-au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării de IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în
vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi
periodic, în timpul tratamentului.
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea valorilor CgA poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita
această interferenţă, tratamentul cu esomeprazol trebuie oprit temporar pentru cel puţin cinci zile
înainte mặsurarătorilor CgA.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studii de interacţiune au fost realizate numai la adulţi.
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi inhibitori ai pompei de
protoni poate să crească sau să scadă absorbţia medicamentelor, în cazul în care mecanismul de
absorbţie este influenţat de aciditatea gastrică. Similar cu utilizarea altor inhibitori ai secreţiei acide
sau antiacide, absorbţia ketoconazolului, itraconazolului şi erlotinibului poate scădea în timpul
tratamentului cu esomeprazol, iar absorbţia digoxinei poate să crească. Administrarea concomitentă de
omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu
10% (până la 30% la doi din zece subiecţi). Rareori a fost raportată toxicitate la digoxină. Cu toate
acestea, este necesară precauţie atunci când esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienţii
vâstnici. În acest caz, monitorizarea tratamentului trebuie realizată cu mai mare atenţie.
S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori de protează. Importanţa clinică şi
mecanismul prin care se produce această interacţiune nu se cunosc pe deplin. Creşterea pH-ului gastric
în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor de protează. Alt mecanism
de interacţiune posibil este reprezentat de inhibarea CYP 2C19. Pentru atazanavir şi nelfinavir s-a
raportat scăderea concentraţiilor plasmatice în cazul administrării concomitente cu omeprazol, motiv
pentru care nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir
100 mg la voluntari sănătoşi a determinat o reducere semnificativă a expunerii la atazanavir (o scădere
cu aproximativ 75% a ASC, C
max şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat
impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20
mg o dată pe zi) şi atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat o reducere de
6
aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu expunerea observată în cazul administrării
de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, fără omeprazol 20 mg o dată pe zi.
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus ASC medie, C
max şi Cmin ale
nelfinavirului cu 36-39 % iar ASC medie, C
max şi Cmin ale metabolitului farmacologic activ M8 au fost
reduse cu 75-92%. Pentru saquinavir (în cazul administrării concomitente cu ritonavir), în timpul
tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi) au fost raportate concentraţii plasmatice
crescute (80-100%). Administrarea de omeprazol 20 mg o dată pe zi nu avut efect asupra expunerii la
darunavir (în cazul administrării concomitente cu ritonavir) şi amprenavir (în cazul administrării
concomitente cu ritonavir). Administrarea de esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu avut efect asupra
expunerii la amprenavir (cu şi fără administrare concomitentă de ritonavir). Administrarea de
omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (în cazul administrării
concomitente cu ritonavir). Din cauza efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor faramacocinetice
similare ale omeprazolului şi esomeprazolului, administrarea concomitentă de esomeprazol cu
atazanavir nu este recomandată iar administrarea concomitentă de esomeprazol cu nelfinavir este
contraindicată.
Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin
urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către
enzima CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc
concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi poate fi necesară o reducere a dozei
acestora. Acest lucru trebuie luat în considerare, în special când se prescrie esomeprazol pentru
tratamentul la cerere. Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu
45% a clearance-ului diazepamului, substrat al CYP2C19. Administrarea concomitentă a 40 mg
esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei la
pacienţii cu epilepsie. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei atunci
când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt. Administrarea de omeprazol (40 mg o dată
pe zi) a crescut C
max şi ASCτ ale voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%.
Într-un studiu clinic, administrarea a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină a arătat că
timpul de coagulare a fost în limite normale. Cu toate acestea, după punerea pe piaţă, în decursul
tratamentului concomitent au fost raportate câteva cazuri izolate de creştere a INR semnificative
clinic. Se recomandă monitorizare când se iniţiază sau întrerupe tratamentul concomitent cu
esomeprazol în timpul tratamentului cu warfarină sau alţi derivaţi de cumarină.
Omeprazolul ca şi esomeprazolul acţionează ca inhibitor al CYP2C19. Într-un studiu încrucişat,
omeprazol administrat în doze de 40 mg la pacienţii sănătoşi, a determinat creşterea C
max şi ASC a
cilostazolului cu 18% şi respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii sặi activi, cu 29%,
respectiv cu 69%.
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu
32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a
concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată
după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar atunci când cisaprida s-a
administrat concomitent cu esomeprazol (vezi şi pct. 4.4).
Nu au fost evidenţiate efecte relevante din punct de vedere clinic ale esomeprazolului asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale amoxicilinei sau chinidinei.
Studiile care evaluează administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au
identificat interacţiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic în timpul studiilor pe
termen scurt.
Într-un studiu clinic încrucişat, s-a administrat timp de 5 zile clopidogrel (doză de încărcare 300 mg,
urmată de administrarea unor doze de 75 mg pe zi) în monoterapie sau concomitent cu omeprazol (în
7
doză de 80 mg administrată în acelaşi timp cu doza de clopidogrel). Expunerea la metabolitul activ al
clopidogrelului a scăzut cu 46% (Ziua 1) şi cu 42% (Ziua 5), atunci când clopidogrelul şi omeprazolul
au fost administrate concomitent. Inhibarea medie a agregării plachetare (IAP) a scăzut cu 47% (24
ore) şi cu 30% (Ziua 5), atunci când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate concomitent. În
alt studiu s-a demonstrat faptul că administrarea de clopidogrel şi omeprazol la momente diferite nu
previne interacţiunea dintre ele, interacţiune care pare a fi determinată de efectul inhibitor al
omeprazolului asupra CYP2C19. Studiile observaţionale şi clinice au furnizat date neconcludente cu
privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacodinamice/farmacocinetice asupra
evenimentelor cardiovasculare majore.
Mecanism necunoscut
Atunci când este administrat împreună cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), la unii pacienţi s-a
raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metrotrexat. Întreruperea temporară a administrării
esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării în doze mari de metrotrexat.
Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului
Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de
esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat
dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă de esomeprazol şi a unui
inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la
esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4 creşte ASC a omeprazolului cu 280%.
În general, nu este necesară o ajustare a dozei de esomeprazol, în niciuna dintre aceste situaţii. Cu
toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă
este indicat tratamentul de lungă durată.
Medicamente cunoscute pentru inducerea CYP2C19 sau CYP3A4 sau a ambelor (cum ar fi
rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de esomeprazol prin
creşterea metabolizării esomeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Pentru esomeprazol, datele clinice privind sarcinile expuse sunt insuficiente. Datele din studiile
epidemiologice privitoare la administrarea unui amestec racemic de omeprazol la un număr mare de
sarcini expuse nu au evidenţiat efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la animale efectuate cu
esomeprazol nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau fetale.
Studiile la animale efectuate cu amestecul racemic nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte
asupra sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale. Trebuie manifestată prudenţă când se prescrie
Esomeprazol Torrent la gravide.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă esomeprazol se elimină în laptele matern. Nu au fost efectuate studii la femeile
care alăptează. Prin urmare, Esomeprazol Torrent nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost observate astfel de efecte.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în programele de studii clinice pentru
esomeprazol şi după punerea pe piaţă. Niciuna dintre acestea nu depinde de doză.
Reacţiile adverse se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:
- Foarte frecvente (1/10)
8
- Frecvente (1/100 şi <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
- Rare (1/10000 şi <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000)
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie anafilactică/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: edeme periferice
Rare: hiponatriemie
Foarte rare: hipomagnezemie (vezi Atenţionări şi precauţii pentru utilizare (4.4); hipomagnezemia
severă poate fi corelată cu hipocalcemia)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: insomnie
Rare: agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături
Mai puţin frecvente: xerostomie
Rare: stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă necunoscută: colită microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: valori serice crescute ale enzimelor hepatice
Rare: hepatită cu sau fără icter
Foarte rare: insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţi cu boli hepatice preexistente
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: dermatite, prurit, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie
Rare: alopecie, fotosensitbilitate
Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: fractură de şold, fractură radio-carpiană şi de coloană vertebrală (vezi pct. 4.4).
9
Rare: artralgie, mialgie
Foarte rare: slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului reproductiv şi ale sânului
Foarte rare: ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: stare generală de rău, hipersudoraţie
4.9 Supradozaj
Există experienţă limitată referitoare la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură cu
utilizarea unei doze de 280 mg au fost gastro-intestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze unice de
80 mg esomeprazol a rămas fără urmări negative. Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazolul
se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi, ca urmare, nu este uşor/rapid dializabil. Similar
oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi trebuie utilizate măsuri
generale de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC05.
Esomeprazol este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism de
acţiune ţintit, specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri
S- şi R- ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.
Loc şi mecanism de acţiune
Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul puternic acid
din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+,enzimă care reprezintă
pompa de acid, inhibând atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
Efectul asupra secreţiei acide gastrice
După administrarea orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, efectul apare în decurs de o
oră. După administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol o dată pe zi timp de cinci zile,
valoarea medie a secreţiei maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade cu 90%, când este
măsurată la 6-7 ore după administrarea dozei, în cea de-a cincea zi.
După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH
gastric de peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24 de ore la pacienţii cu
boală de reflux gastro-esofagian simptomatică. Procentul de pacienţi la care s-a menţinut pH-ul
intragastric peste 4 pentru cel puţin 8, 12, respectiv 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% în cazul
administrării unei doze de 20 mg esomeprazol. Procentele corespunzătoare pentru doza de 40 mg
esomeprazol au fost 97%, 92%, respectiv 56%.
Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între
inhibarea secreţiei acide şi timpul de expunere.
Efectele terapeutice ale inhibării secreţiei acide
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la
aproximativ 78% dintre pacienţi după patru săptămâni şi la 93% dintre pacienţi după opt săptămâni.
10
O săptămână de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de două ori pe zi şi antibiotice adecvate,
determină eradicarea cu succes a H.pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi.
În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a terapiei de
eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii în monoterapie
pentru vindecarea efectivă a ulcerului şi ameliorarea simptomelor.
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, pacienţii cu ulcer gastro-duodenal
hemoragic, confirmat endoscopic, clasificat Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv 10%)
au fost distribuiţi randomizat pentru tratament cu esomeprazol soluţie perfuzabilă (n=375) sau
administrare de placebo (n=389). După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-a administrat
esomeprazol 80 mg, sub formă de perfuzie intravenoasă timp de 30 minute, urmată de perfuzie
continuă cu esomeprazol 8 mg pe oră sau placebo, timp de 72 ore. După o perioadă iniţială de 72 ore,
într-un studiu deschis, tuturor pacienţilor li s-a administrat 40 mg esomeprazol pe cale orală, timp de
27 zile, pentru supresia acidă. Procentul de reapariţie a hemoragiei după 3 zile a fost de 5,9% în grupul
tratat cu esomeprazol, comparativ cu 10,3% în grupul la care s-a administrat placebo. La 30 zile după
tratament, procentul de reapariţie a hemoragiei în grupul tratat cu esomeprazol a fost de 7,7%,
comparativ cu 13,6% în grupul la care s-a administrat placebo.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte ca
răspuns la scăderea secreţiei acide. De asemenea, concentraţiile plasmatice de cromogranină A (CgA)
cresc din cauza acidităţii gastrice crescute.
În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol, la unii pacienţi s-a observat o creştere a
numărului de celule enterocromafine, posibil relaţionat cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale
gastrinei.
În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariţia chisturilor
glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă
fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice, indiferent de modalitate, inclusiv prin administrarea inhibitorilor de
pompă de protoni, determină creşterea numărului de bacterii rezidente din tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu inhibitorii de pompă de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de apariţie a
infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter şi, la pacienţii spitalizaţi,
posibil şi cele cu Clostridium difficile.
În două studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un
efect mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienţii care utilizează AINS, incluzând inhibitorii
selectivi ai COX-2.
În două studii cu comparator placebo, esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în prevenirea
apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale la pacienţii care utilizează AINS (cu vârsta peste 60 de ani
şi/sau cu ulcer în antecedente), incluzând inhibitorii selectivi ai COX-2.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu efectuat la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 17 ani) cu boală de reflux
esofagian cărora li s-a administrat tratament de lungă durată cu inhibitori ai pompei de protoni, 61 %
dintre pacienţi au dezvoltat hiperplazie minoră a celulelor ECL, fără nicio semnificaţie clinică
cunoscută şi fără a dezvolta gastrită atrofică sau tumori carcinoide.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
11
Esomeprazolul este instabil în mediu acid şi se administrează oral sub formă de granule enterosolubile.
Conversia in vivo la izomerul R- este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului este rapidă; concentraţiile
plasmatice maxime apar la aproximativ 1-2 ore după administrarea dozei. Biodisponibilitatea absolută
este de 64% după administrarea unei doze unice de 40 mg şi creşte până la 89% după administrarea o
dată pe zi de doze repetate. Valorile corespunzătoare pentru doza de 20 mg esomeprazol sunt 50%,
respectiv 68%. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de
aproximativ 0,22 l/kg. Esomeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influenţează
semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.
Metabolizare şi excreţie
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450
(CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei
CYP2C19, care răspunde de formarea metaboliţilor hidroxil- şi dimetil esomeprazol. Restul depinde
de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul
metabolit prezent în plasmă.
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la persoanele care au enzima
CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori extensivi.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de
aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 1,3 ore după administrarea o dată pe zi de doze repetate. Proprietăţile farmacocinetice
ale esomeprazolului au fost studiate la doze de până la 40 mg, administrate de două ori pe zi. Aria de
sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte după administrări repetate de esomeprazol.
Această creştere este dependentă de doză şi determină o creştere a ASC mai mult decât proporţională
cu doza, după administrări repetate. Acestă dependenţă de doză şi timp este determinată de o scădere a
metabolizării la nivelul primului pasaj hepatic şi a clearance-ului sistemic ca urmare, probabil, a
inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau metabolitul său, esomeprazol sulfonă.
Esomeprazolul este eliminat complet din plasmă între administrarea dozelor, fără nicio tendinţă de
acumulare în timpul utilizării o dată pe zi.
Metabolitul principal al esomeprazolului nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Aproximativ 80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă sub formă de metabolit în urină, iar
restul prin materiile fecale. Mai puţin de 1% din substanţa nemodificată se regăseşte în urină.
Grupe speciale de pacienţi
Aproximativ 2,9 ± 1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc
metabolizatori lenţi. La aceşti indivizi, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în
principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze repetate a 40 mg esomeprazol o dată pe zi,
valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost cu aproximativ
100% mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă enzima CYP2C19
funcţională (metabolizatori extensivi). Media concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o
creştere cu aproximativ 60%. Aceste date nu au relevanţă asupra dozelor recomandate de esomeprazol.
Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă
între 71-80 ani).
După administrarea unei doze unice de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la
bărbaţi. Nu se observă diferenţe între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste
date nu au relevanţă asupra dozelor recomandate de esomeprazol.
Insuficienţă de organe
12
Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată poate fi
afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, determinând
dublarea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare,
la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg.
În cazul administrării zilnice de doze unice, esomeprazolul sau metaboliţii săi principali nu prezintă
tendinţă de acumulare.
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru
excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea substanţei nemodificate, nu se
aşteaptă ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.
Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani
După administrarea de doze repetate de 20 mg şi 40 mg esomeprazol la adolescenţi cu vârsta cuprinsă
între 12 şi 18 ani, expunerea totală (ASC) şi timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime
a medicamentului (t
max) au fost similare cu cele observate la adulţi, pentru ambele doze de
esomeprazol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice de extrapolare nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor
convenţionale privind toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere. Studiile de carcinogenitate efectuate la şobolan cu amestec racemic au evidenţiat
hiperplazia celulelor enterocromafine gastrice şi apariţia de tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la
şobolan sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, pronunţate, secundare producţiei reduse de acid
gastric şi se observă după tratamentul de lungă durată cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr acoperite
Sfere de zahăr (sucroză şi amidon de porumb)
Etilceluloză
Stearat de magneziu
Înveliş extern
Povidonă K 90
Oxid de magneziu uşor (E530)
Înveliş barieră
Povidonă
Oxid de magneziu uşor (E530)
Stearat de magneziu
Înveliş enteric
Copolimer acid metacrilic - acrilat de etil (1:1) dispersie 30% (conţine laurilsulfat de sodiu şi
polisorbat 80)
Dietilftalat
Talc (E553b)
Nucleu
Celuloză microcristalină silicifiată (celuloză microcristalină şi dioxid de siliciu coloidal anhidru)
Starlac (lactoză monohidrat şi amidon de porumb)
Copovidonă K 28
13
Macrogol 8000
Crospovidonă
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Macrogol 8000
Talc (E553b)
Dioxid de titan (E171)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Oxid roşu de fer (E172)
Cerneală de inscripţionare
Cerneală neagră Opacode S-1-17823 (conţine propilenglicol, oxid negru de fer (E172), shellac)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Termen de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 100 de zile
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat lumină şi de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din Al/Al sau flacon din PEÎD
(flacon din PEÎD cu capac acoperit cu folie, prevăzut cu
recipient cu silicagel şi desicant).
Mărimi de ambalaj:
7, 14, 15, 28, 30, 56, 60, 90, 100 comprimate gastro-rezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi
manipularea sa
Administrare prin intermediul unei sonde gastrice
1. Se introduce comprimatul într-o seringă adecvată; se umple seringa cu aproximativ 25 ml apă şi
aproximativ 5 ml aer. Pentru unele sonde, este necesară dispersia în 50 ml apă pentru a preveni
ca peletele să înfunde sonda.
2. Se agită imediat seringa timp de 2 minute, pentru a dispersa comprimatul.
3. Se ţine seringa cu vârful în sus şi se verifică să nu fie înfundată.
4. Se ataşează seringa la sondă, menţinând, în acelaşi timp, poziţia cu vârful în sus.
5. Se agită seringa şi se poziţionează cu vârful îndreptat în jos. Se injectează imediat 5-10 ml în
sondă. După injectare, se întoarce seringa cu vârful în sus şi se agită (seringa trebuie aşezată cu
vârful îndreptat în sus, pentru a se evita înfundarea).
6. Se întoarce seringa cu vârful îndreptat în jos şi se injectează imediat alţi 5-10 ml în sondă. Se
repetă procedura până la golirea seringii.
7. Se umple seringa cu 25 ml apă şi 5 ml aer şi se repetă pasul 5 dacă este necesară eliminarea
resturilor de medicament rămase în seringă. Unele sonde necesită 50 ml apă.
14
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma S.R.L.
Str. Ştirbei Vodă, Nr. 36, Etajul 2, Biroul A,
Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3865/2011/01-18
3866/2011/01-18
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Octombrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Esomeprazol Torrent 20 mg comprimate gastrorezistente
Esomeprazol Torrent 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Esomeprazol Torrent 20 mg comprimate gastrorezistente
Fiecare comprimat conţine esomeprazol 20 mg (sub formă de esomeprazol magneziu).
Excipienţi: sucroză 14,6 mg şi lactoză 30,3 mg per comprimat
Esomeprazol Torrent 40 mg comprimate gastrorezistente
Fiecare comprimat conţine esomeprazol 40 mg (sub formă de esomeprazol magneziu).
Excipienţi: sucroză 29,3 mg şi lactoză 60,6 mg per comprimat
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Esomeprazol Torrent 20 mg comprimate gastrorezistente
Comprimat gastrorezistent rotund, biconvex, de culoare roşu cărămiziu, inscripţionat cu “20” pe
una dintre feţe şi neted pe cealaltă faţă.
Esomeprazol Torrent 40 mg comprimate gastrorezistente
Comprimat gastrorezistent rotund, biconvex, cu margini teşite, de culoare roşu cărămiziu,
inscripţionat cu “40” pe una dintre feţe şi neted pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Esomeprazol Torrent comprimate gastrorezistente este indicat pentru:
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter
pylori precum şi pentru:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori.
2
Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc.
Tratament de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale indusă prin
administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Adolescenţi cu vârsta de cel puţin 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
În asociere cu antibiotice pentru tratamentul ulcerului duodenal cauzat de infecţia cu Helicobacter
pylori
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de cel puţin 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni
Se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost
vindecată sau care au simptome persistente .
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei,
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, un
control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând o doză de 20 mg o dată pe zi. La
adulţi, poate fi utilizată o schemă de administrare la nevoie cu o doză de 20 mg pe zi, atunci
când este necesar. La pacienţii trataţi cu AINS, cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi
duodenale, nu este recomandată o schemă de administrare la nevoie pentru controlul
simptomelor ulterioare.
Adulţi
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter
pylori:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori
Esomeprazol Torrent 20 mg cu amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg, toate administrate de
două ori pe zi, timp de 7 zile.
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS: doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi.
Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc: 20 mg o
dată pe zi.
3
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale, indusă prin
administrare i.v.
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni de la prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale
indusă prin administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Doza iniţială recomandată este de un comprimat Esomeprazol Torrent 40 mg de două ori pe zi.
Ulterior, doza trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atât timp cât este indicat din punct de
vedere clinic. În funcţie de datele clinice disponibile, simptomatologia majorităţii pacienţilor poate fi
controlată cu doze zilnice cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol. În cazul schemelor terapeutice cu
doze mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Adolescenţi cu vârsta de cel puţin 12 ani
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de infecţia cu Helicobacter pylori
Atunci când se alege o schemă de terapie asociată trebuie luate în considerare ghidurile oficiale
naţionale, regionale şi locale cu privire la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai
frecvent 7 zile dar uneori de până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.Tratamentul trebuie supervizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt:
Greutate Doze
30 - 40 kg Tratament asociat cu două antibiotice: Esomeprazol
Torrent 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg, toate administrate împreună de două ori
pe zi timp de săptămână
> 40 kg Tratament asociat cu două antibiotice: Esomeprazol
Torrent 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg, toate administrate împreună de două ori pe zi
timp de săptămână
Copii cu vârsta sub 12 ani
Esomeprazol Torrent nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 12 ani, deoarece nu există date
disponibile.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Din cauza experienţei limitate la
pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu atenţie (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg Esomeprazol
Torrent (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid. Comprimatele nu trebuie
mestecate sau zdrobite. La pacienţii care prezintă dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate
într-un pahar plin pe jumătate cu apă plată. Nu trebuie utilizat niciun alt fel de lichid, deoarece se
poate dizolva înnvelişul enteric filmat al peletelor. A se agita până la dispersia completă a
comprimatelor, iar lichidul care conţine peletele trebuie băut imediat sau în decurs de 30 de minute.
Peletele nu trebuie mestecate sau zdrobite. Paharul în care s-au dispersat comprimatele se va umple cu
apă iar conţinutul se va bea.
4
La pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele se pot dispersa în apă plată iar soluţia obţinută se
administrează prin intermediul unei sonde gastrice. Este important faptul ca proprietăţile seringii şi
sondei gastrice utilizate să fie testate cu atenţie. Pentru prepararea şi administrarea soluţiei vezi pct.
6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre
excipienţi.
Esomeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este diagnosticată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu
Esomeprazol Torrent poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Pacienţii care urmează tratament de lungă durată (în special cei trataţi pentru mai mult de 1 an) trebuie
monitorizaţi la intervale regulate.
Pacienţii care urmează tratament la cerere trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele
îşi modifică caracteristicile. Când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la cerere, trebuie luate în
considerare implicaţiile interacţiunilor medicamentoase, din cauza fluctuaţiei concentraţiei plasmatice
de esomeprazol (vezi pct. 4.5).
Când se prescrie esomeprazol în cadrul tratamentului asociat pentru eradicarea Helicobacter pylori
trebuie avute în vedere interacţiunile posibile dintre toate componentele triplei terapii. Claritromicina
este un inhibitor potent al enzimei CYP3A4 şi contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase ale
claritromicinei trebuie avute în vedere atunci când se utilizează terapia triplă la pacienţii trataţi
concomitent cu alte medicamente metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.
Acest medicament conţine sucroă şi lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
fructoză şi/sau galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză
sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la o uşoară creştere a riscului de infecţii
gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Administrarea concomitentă de esomeprazol cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.5). În
cazul în care administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor de pompă de protoni este
considerată inevitabilă, se recomandă monitorizare clinică strictă precum şi creşterea dozei de
atazanavir până la 400 mg, în asociere cu administrarea de ritonavir 100 mg; nu trebuie depăşită doza
de 20 mg esomeprazol.
Esomeprazol, ca toate medicamentele care blochează secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei
B12 (ciancobalamina) din cauza hipoclorhidriei sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie să fie luat în
considerare la pacienţii cu rezerve reduse sau cu factori de risc pentru o absorbţie redusă a vitaminei
B12 în tratamentul pe termen lung.
Esomeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. Atunci când se iniţiază sau se opreşte tratamentul cu
esomeprazol, trebuie luate în considerare interacţiunile posibile cu substanţele active metabolizate prin
intermediul CYP2C19. S-a observat o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5).
Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, administrarea
concomitentă de esomeprazol şi clopidogrel trebuie evitată.]
5
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-
carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de
risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni
pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a
riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei
trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de
vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemie
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP), precum esomeprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor
timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute
cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, în majoritatea cazurilor, simptomele de hipomagneziemie
s-au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării de IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în
vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi
periodic, în timpul tratamentului.
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea valorilor CgA poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita
această interferenţă, tratamentul cu esomeprazol trebuie oprit temporar pentru cel puţin cinci zile
înainte mặsurarătorilor CgA.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studii de interacţiune au fost realizate numai la adulţi.
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi inhibitori ai pompei de
protoni poate să crească sau să scadă absorbţia medicamentelor, în cazul în care mecanismul de
absorbţie este influenţat de aciditatea gastrică. Similar cu utilizarea altor inhibitori ai secreţiei acide
sau antiacide, absorbţia ketoconazolului, itraconazolului şi erlotinibului poate scădea în timpul
tratamentului cu esomeprazol, iar absorbţia digoxinei poate să crească. Administrarea concomitentă de
omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu
10% (până la 30% la doi din zece subiecţi). Rareori a fost raportată toxicitate la digoxină. Cu toate
acestea, este necesară precauţie atunci când esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienţii
vâstnici. În acest caz, monitorizarea tratamentului trebuie realizată cu mai mare atenţie.
S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori de protează. Importanţa clinică şi
mecanismul prin care se produce această interacţiune nu se cunosc pe deplin. Creşterea pH-ului gastric
în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor de protează. Alt mecanism
de interacţiune posibil este reprezentat de inhibarea CYP 2C19. Pentru atazanavir şi nelfinavir s-a
raportat scăderea concentraţiilor plasmatice în cazul administrării concomitente cu omeprazol, motiv
pentru care nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir
100 mg la voluntari sănătoşi a determinat o reducere semnificativă a expunerii la atazanavir (o scădere
cu aproximativ 75% a ASC, C
max şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat
impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20
mg o dată pe zi) şi atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat o reducere de
6
aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu expunerea observată în cazul administrării
de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, fără omeprazol 20 mg o dată pe zi.
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus ASC medie, C
max şi Cmin ale
nelfinavirului cu 36-39 % iar ASC medie, C
max şi Cmin ale metabolitului farmacologic activ M8 au fost
reduse cu 75-92%. Pentru saquinavir (în cazul administrării concomitente cu ritonavir), în timpul
tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi) au fost raportate concentraţii plasmatice
crescute (80-100%). Administrarea de omeprazol 20 mg o dată pe zi nu avut efect asupra expunerii la
darunavir (în cazul administrării concomitente cu ritonavir) şi amprenavir (în cazul administrării
concomitente cu ritonavir). Administrarea de esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu avut efect asupra
expunerii la amprenavir (cu şi fără administrare concomitentă de ritonavir). Administrarea de
omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (în cazul administrării
concomitente cu ritonavir). Din cauza efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor faramacocinetice
similare ale omeprazolului şi esomeprazolului, administrarea concomitentă de esomeprazol cu
atazanavir nu este recomandată iar administrarea concomitentă de esomeprazol cu nelfinavir este
contraindicată.
Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin
urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către
enzima CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc
concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi poate fi necesară o reducere a dozei
acestora. Acest lucru trebuie luat în considerare, în special când se prescrie esomeprazol pentru
tratamentul la cerere. Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu
45% a clearance-ului diazepamului, substrat al CYP2C19. Administrarea concomitentă a 40 mg
esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei la
pacienţii cu epilepsie. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei atunci
când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt. Administrarea de omeprazol (40 mg o dată
pe zi) a crescut C
max şi ASCτ ale voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%.
Într-un studiu clinic, administrarea a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină a arătat că
timpul de coagulare a fost în limite normale. Cu toate acestea, după punerea pe piaţă, în decursul
tratamentului concomitent au fost raportate câteva cazuri izolate de creştere a INR semnificative
clinic. Se recomandă monitorizare când se iniţiază sau întrerupe tratamentul concomitent cu
esomeprazol în timpul tratamentului cu warfarină sau alţi derivaţi de cumarină.
Omeprazolul ca şi esomeprazolul acţionează ca inhibitor al CYP2C19. Într-un studiu încrucişat,
omeprazol administrat în doze de 40 mg la pacienţii sănătoşi, a determinat creşterea C
max şi ASC a
cilostazolului cu 18% şi respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii sặi activi, cu 29%,
respectiv cu 69%.
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu
32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a
concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată
după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar atunci când cisaprida s-a
administrat concomitent cu esomeprazol (vezi şi pct. 4.4).
Nu au fost evidenţiate efecte relevante din punct de vedere clinic ale esomeprazolului asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale amoxicilinei sau chinidinei.
Studiile care evaluează administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au
identificat interacţiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic în timpul studiilor pe
termen scurt.
Într-un studiu clinic încrucişat, s-a administrat timp de 5 zile clopidogrel (doză de încărcare 300 mg,
urmată de administrarea unor doze de 75 mg pe zi) în monoterapie sau concomitent cu omeprazol (în
7
doză de 80 mg administrată în acelaşi timp cu doza de clopidogrel). Expunerea la metabolitul activ al
clopidogrelului a scăzut cu 46% (Ziua 1) şi cu 42% (Ziua 5), atunci când clopidogrelul şi omeprazolul
au fost administrate concomitent. Inhibarea medie a agregării plachetare (IAP) a scăzut cu 47% (24
ore) şi cu 30% (Ziua 5), atunci când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate concomitent. În
alt studiu s-a demonstrat faptul că administrarea de clopidogrel şi omeprazol la momente diferite nu
previne interacţiunea dintre ele, interacţiune care pare a fi determinată de efectul inhibitor al
omeprazolului asupra CYP2C19. Studiile observaţionale şi clinice au furnizat date neconcludente cu
privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacodinamice/farmacocinetice asupra
evenimentelor cardiovasculare majore.
Mecanism necunoscut
Atunci când este administrat împreună cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), la unii pacienţi s-a
raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metrotrexat. Întreruperea temporară a administrării
esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării în doze mari de metrotrexat.
Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului
Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de
esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat
dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă de esomeprazol şi a unui
inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la
esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4 creşte ASC a omeprazolului cu 280%.
În general, nu este necesară o ajustare a dozei de esomeprazol, în niciuna dintre aceste situaţii. Cu
toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă
este indicat tratamentul de lungă durată.
Medicamente cunoscute pentru inducerea CYP2C19 sau CYP3A4 sau a ambelor (cum ar fi
rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de esomeprazol prin
creşterea metabolizării esomeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Pentru esomeprazol, datele clinice privind sarcinile expuse sunt insuficiente. Datele din studiile
epidemiologice privitoare la administrarea unui amestec racemic de omeprazol la un număr mare de
sarcini expuse nu au evidenţiat efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la animale efectuate cu
esomeprazol nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau fetale.
Studiile la animale efectuate cu amestecul racemic nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte
asupra sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale. Trebuie manifestată prudenţă când se prescrie
Esomeprazol Torrent la gravide.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă esomeprazol se elimină în laptele matern. Nu au fost efectuate studii la femeile
care alăptează. Prin urmare, Esomeprazol Torrent nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost observate astfel de efecte.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în programele de studii clinice pentru
esomeprazol şi după punerea pe piaţă. Niciuna dintre acestea nu depinde de doză.
Reacţiile adverse se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:
- Foarte frecvente (1/10)
8
- Frecvente (1/100 şi <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
- Rare (1/10000 şi <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000)
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie anafilactică/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: edeme periferice
Rare: hiponatriemie
Foarte rare: hipomagnezemie (vezi Atenţionări şi precauţii pentru utilizare (4.4); hipomagnezemia
severă poate fi corelată cu hipocalcemia)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: insomnie
Rare: agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături
Mai puţin frecvente: xerostomie
Rare: stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă necunoscută: colită microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: valori serice crescute ale enzimelor hepatice
Rare: hepatită cu sau fără icter
Foarte rare: insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţi cu boli hepatice preexistente
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: dermatite, prurit, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie
Rare: alopecie, fotosensitbilitate
Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: fractură de şold, fractură radio-carpiană şi de coloană vertebrală (vezi pct. 4.4).
9
Rare: artralgie, mialgie
Foarte rare: slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului reproductiv şi ale sânului
Foarte rare: ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: stare generală de rău, hipersudoraţie
4.9 Supradozaj
Există experienţă limitată referitoare la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură cu
utilizarea unei doze de 280 mg au fost gastro-intestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze unice de
80 mg esomeprazol a rămas fără urmări negative. Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazolul
se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi, ca urmare, nu este uşor/rapid dializabil. Similar
oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi trebuie utilizate măsuri
generale de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC05.
Esomeprazol este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism de
acţiune ţintit, specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri
S- şi R- ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.
Loc şi mecanism de acţiune
Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul puternic acid
din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+,enzimă care reprezintă
pompa de acid, inhibând atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
Efectul asupra secreţiei acide gastrice
După administrarea orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, efectul apare în decurs de o
oră. După administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol o dată pe zi timp de cinci zile,
valoarea medie a secreţiei maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade cu 90%, când este
măsurată la 6-7 ore după administrarea dozei, în cea de-a cincea zi.
După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH
gastric de peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24 de ore la pacienţii cu
boală de reflux gastro-esofagian simptomatică. Procentul de pacienţi la care s-a menţinut pH-ul
intragastric peste 4 pentru cel puţin 8, 12, respectiv 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% în cazul
administrării unei doze de 20 mg esomeprazol. Procentele corespunzătoare pentru doza de 40 mg
esomeprazol au fost 97%, 92%, respectiv 56%.
Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între
inhibarea secreţiei acide şi timpul de expunere.
Efectele terapeutice ale inhibării secreţiei acide
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la
aproximativ 78% dintre pacienţi după patru săptămâni şi la 93% dintre pacienţi după opt săptămâni.
10
O săptămână de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de două ori pe zi şi antibiotice adecvate,
determină eradicarea cu succes a H.pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi.
În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a terapiei de
eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii în monoterapie
pentru vindecarea efectivă a ulcerului şi ameliorarea simptomelor.
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, pacienţii cu ulcer gastro-duodenal
hemoragic, confirmat endoscopic, clasificat Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv 10%)
au fost distribuiţi randomizat pentru tratament cu esomeprazol soluţie perfuzabilă (n=375) sau
administrare de placebo (n=389). După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-a administrat
esomeprazol 80 mg, sub formă de perfuzie intravenoasă timp de 30 minute, urmată de perfuzie
continuă cu esomeprazol 8 mg pe oră sau placebo, timp de 72 ore. După o perioadă iniţială de 72 ore,
într-un studiu deschis, tuturor pacienţilor li s-a administrat 40 mg esomeprazol pe cale orală, timp de
27 zile, pentru supresia acidă. Procentul de reapariţie a hemoragiei după 3 zile a fost de 5,9% în grupul
tratat cu esomeprazol, comparativ cu 10,3% în grupul la care s-a administrat placebo. La 30 zile după
tratament, procentul de reapariţie a hemoragiei în grupul tratat cu esomeprazol a fost de 7,7%,
comparativ cu 13,6% în grupul la care s-a administrat placebo.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte ca
răspuns la scăderea secreţiei acide. De asemenea, concentraţiile plasmatice de cromogranină A (CgA)
cresc din cauza acidităţii gastrice crescute.
În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol, la unii pacienţi s-a observat o creştere a
numărului de celule enterocromafine, posibil relaţionat cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale
gastrinei.
În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariţia chisturilor
glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă
fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice, indiferent de modalitate, inclusiv prin administrarea inhibitorilor de
pompă de protoni, determină creşterea numărului de bacterii rezidente din tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu inhibitorii de pompă de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de apariţie a
infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter şi, la pacienţii spitalizaţi,
posibil şi cele cu Clostridium difficile.
În două studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un
efect mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienţii care utilizează AINS, incluzând inhibitorii
selectivi ai COX-2.
În două studii cu comparator placebo, esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în prevenirea
apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale la pacienţii care utilizează AINS (cu vârsta peste 60 de ani
şi/sau cu ulcer în antecedente), incluzând inhibitorii selectivi ai COX-2.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu efectuat la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 17 ani) cu boală de reflux
esofagian cărora li s-a administrat tratament de lungă durată cu inhibitori ai pompei de protoni, 61 %
dintre pacienţi au dezvoltat hiperplazie minoră a celulelor ECL, fără nicio semnificaţie clinică
cunoscută şi fără a dezvolta gastrită atrofică sau tumori carcinoide.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
11
Esomeprazolul este instabil în mediu acid şi se administrează oral sub formă de granule enterosolubile.
Conversia in vivo la izomerul R- este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului este rapidă; concentraţiile
plasmatice maxime apar la aproximativ 1-2 ore după administrarea dozei. Biodisponibilitatea absolută
este de 64% după administrarea unei doze unice de 40 mg şi creşte până la 89% după administrarea o
dată pe zi de doze repetate. Valorile corespunzătoare pentru doza de 20 mg esomeprazol sunt 50%,
respectiv 68%. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de
aproximativ 0,22 l/kg. Esomeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influenţează
semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.
Metabolizare şi excreţie
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450
(CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei
CYP2C19, care răspunde de formarea metaboliţilor hidroxil- şi dimetil esomeprazol. Restul depinde
de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul
metabolit prezent în plasmă.
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la persoanele care au enzima
CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori extensivi.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de
aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 1,3 ore după administrarea o dată pe zi de doze repetate. Proprietăţile farmacocinetice
ale esomeprazolului au fost studiate la doze de până la 40 mg, administrate de două ori pe zi. Aria de
sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte după administrări repetate de esomeprazol.
Această creştere este dependentă de doză şi determină o creştere a ASC mai mult decât proporţională
cu doza, după administrări repetate. Acestă dependenţă de doză şi timp este determinată de o scădere a
metabolizării la nivelul primului pasaj hepatic şi a clearance-ului sistemic ca urmare, probabil, a
inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau metabolitul său, esomeprazol sulfonă.
Esomeprazolul este eliminat complet din plasmă între administrarea dozelor, fără nicio tendinţă de
acumulare în timpul utilizării o dată pe zi.
Metabolitul principal al esomeprazolului nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Aproximativ 80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă sub formă de metabolit în urină, iar
restul prin materiile fecale. Mai puţin de 1% din substanţa nemodificată se regăseşte în urină.
Grupe speciale de pacienţi
Aproximativ 2,9 ± 1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc
metabolizatori lenţi. La aceşti indivizi, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în
principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze repetate a 40 mg esomeprazol o dată pe zi,
valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost cu aproximativ
100% mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă enzima CYP2C19
funcţională (metabolizatori extensivi). Media concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o
creştere cu aproximativ 60%. Aceste date nu au relevanţă asupra dozelor recomandate de esomeprazol.
Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă
între 71-80 ani).
După administrarea unei doze unice de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la
bărbaţi. Nu se observă diferenţe între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste
date nu au relevanţă asupra dozelor recomandate de esomeprazol.
Insuficienţă de organe
12
Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată poate fi
afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, determinând
dublarea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare,
la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg.
În cazul administrării zilnice de doze unice, esomeprazolul sau metaboliţii săi principali nu prezintă
tendinţă de acumulare.
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru
excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea substanţei nemodificate, nu se
aşteaptă ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.
Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani
După administrarea de doze repetate de 20 mg şi 40 mg esomeprazol la adolescenţi cu vârsta cuprinsă
între 12 şi 18 ani, expunerea totală (ASC) şi timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime
a medicamentului (t
max) au fost similare cu cele observate la adulţi, pentru ambele doze de
esomeprazol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice de extrapolare nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor
convenţionale privind toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere. Studiile de carcinogenitate efectuate la şobolan cu amestec racemic au evidenţiat
hiperplazia celulelor enterocromafine gastrice şi apariţia de tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la
şobolan sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, pronunţate, secundare producţiei reduse de acid
gastric şi se observă după tratamentul de lungă durată cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr acoperite
Sfere de zahăr (sucroză şi amidon de porumb)
Etilceluloză
Stearat de magneziu
Înveliş extern
Povidonă K 90
Oxid de magneziu uşor (E530)
Înveliş barieră
Povidonă
Oxid de magneziu uşor (E530)
Stearat de magneziu
Înveliş enteric
Copolimer acid metacrilic - acrilat de etil (1:1) dispersie 30% (conţine laurilsulfat de sodiu şi
polisorbat 80)
Dietilftalat
Talc (E553b)
Nucleu
Celuloză microcristalină silicifiată (celuloză microcristalină şi dioxid de siliciu coloidal anhidru)
Starlac (lactoză monohidrat şi amidon de porumb)
Copovidonă K 28
13
Macrogol 8000
Crospovidonă
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Macrogol 8000
Talc (E553b)
Dioxid de titan (E171)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Oxid roşu de fer (E172)
Cerneală de inscripţionare
Cerneală neagră Opacode S-1-17823 (conţine propilenglicol, oxid negru de fer (E172), shellac)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Termen de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 100 de zile
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat lumină şi de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din Al/Al sau flacon din PEÎD
(flacon din PEÎD cu capac acoperit cu folie, prevăzut cu
recipient cu silicagel şi desicant).
Mărimi de ambalaj:
7, 14, 15, 28, 30, 56, 60, 90, 100 comprimate gastro-rezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi
manipularea sa
Administrare prin intermediul unei sonde gastrice
1. Se introduce comprimatul într-o seringă adecvată; se umple seringa cu aproximativ 25 ml apă şi
aproximativ 5 ml aer. Pentru unele sonde, este necesară dispersia în 50 ml apă pentru a preveni
ca peletele să înfunde sonda.
2. Se agită imediat seringa timp de 2 minute, pentru a dispersa comprimatul.
3. Se ţine seringa cu vârful în sus şi se verifică să nu fie înfundată.
4. Se ataşează seringa la sondă, menţinând, în acelaşi timp, poziţia cu vârful în sus.
5. Se agită seringa şi se poziţionează cu vârful îndreptat în jos. Se injectează imediat 5-10 ml în
sondă. După injectare, se întoarce seringa cu vârful în sus şi se agită (seringa trebuie aşezată cu
vârful îndreptat în sus, pentru a se evita înfundarea).
6. Se întoarce seringa cu vârful îndreptat în jos şi se injectează imediat alţi 5-10 ml în sondă. Se
repetă procedura până la golirea seringii.
7. Se umple seringa cu 25 ml apă şi 5 ml aer şi se repetă pasul 5 dacă este necesară eliminarea
resturilor de medicament rămase în seringă. Unele sonde necesită 50 ml apă.
14
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma S.R.L.
Str. Ştirbei Vodă, Nr. 36, Etajul 2, Biroul A,
Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3865/2011/01-18
3866/2011/01-18
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Octombrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2013
