FOSTER 100/6 micrograme pe doza
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FOSTER 100/6 micrograme pe doză soluţie de inhalat presurizată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare doză măsurată conţine:
D ipropionat de beclom etazonă 100 micrograme şi fumarat de formoterol dihidrat 6 micrograme .
Acesta este echivalentul unei doze (din inhalator) de dipropionat de beclometazonă de 84, 6
micrograme şi fumarat de formoterol dihidrat 5,0 micrograme.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie de inhalat presurizată incoloră spre gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
ASTM BRONŞIC
Foster este indicat în tratamentul de fond al astmului bronşic atunci când utilizarea unei combinaţii
(glucocorticoid inhalator şi agonist beta -2 adrenergic cu durată lungă de acţiune) este adecvată:
- pacienţi care nu au răspuns corespunzător la tratamentul cu glucocorticoid inhalator şi agonist
beta-2 adrenergic cu durată scurtă de acţiune administrat la nevoie sau
- pacienţi care au răspuns deja corespunzător la tratamentul cu glucocorticoid inhalator şi agonist
beta -2 adrenergic cu durată lungă de acţiune .
BRONHOPNEUMOPATIA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ (BPOC)
Tratamentul simptomatic al pacienților cu BPOC severă ( VEMS < 50 % din valoarea normală prezisă)
și antecedente de exacerbări repetate la pacienți care prezintă simptome semnificative în pofida
terapiei cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiun e.
4.2 Doze şi mod de administrare
Foster se administrează pe cale inhalatorie.
ASTM BRONŞIC
Foster nu este destinat ca tratament de primă intenţie în astmul bronşic. Dozajul componentelor Foster
este individual şi trebuie reglat în funcţie de severitatea afecţiunii . Acest lucru trebuie luat în
considerare nu numa i atunci când se iniţiază tratamentul cu medicamente în combinaţi e, dar şi atunci
când este ajustată doza. În cazul în care un pacient necesită o altă combinaţie a dozelor, diferită de cea
disponibilă în inhalator, trebuie să i se prescrie doze adecvate de beta
2-agonişti şi/sau corticosteroizi în
inhalato are diferite .
Dipropionatul de beclometazonă din Foster este caracterizat prin distribuţia particulelor extrafine, care
determină un efect mai puternic decât formulările cu dipropionat de beclometazonă cu d istribuţia unor
2
particule non-extrafine (100 micrograme de dipropionat de beclometazonă extrafină din Foster
echivalează cu 250 micrograme de dipropionat de beclometazonă într -o formulare non- extrafină). Prin
urmare, doza zilnică totală de dipropionat de beclometazonă administrat din Foster trebuie să fie mai
mică decât doza zilnică de dipropionat de beclometazonă administrată dintr -o formulare cu
dipropionat de beclometazonă non- extrafină.
Aceste aspecte trebuie luate în considerare în momentul în care la un pacient se trece de la dipropionat
de beclometazonă non- extrafină la Foster; doza de dipropionat de beclometazonă trebuie să fie mai
mică şi va trebui ajustată în funcţie de nevoile individuale ale pacienţilor.
Există două abordări terapeutice:
A.Ter apia de întreţinere: FOSTER se administrează periodic, ca tratament de întreţinere, care se
poate asocia, la nevoie cu un bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune.
B. Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor : FOSTER se administrează peri odic, ca
tratament de întreţinere, şi, la nevoie, pentru controlul simptomatologiei.
A.Terapia de întreţinere
Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă mereu la îndemână un bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune
pentru a -l utiliza în situaţiile de urgenţă.
Dozele recomandate pentru adulţi cu vârst a de 18 ani şi peste
Un puf sau două pufuri de două ori pe zi.
Doza maximă zilnică este de 4 pufuri
B. Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor
Pacienţii primesc o doză zilnică de întreţinere de FOSTER şi în plus, pot lua FOSTER la nevoie, în
funcţie de simptomatologie. Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă mereu la îndemână FOSTER pentru a-l
utiliza în situaţiile de urgenţă.
Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor cu FOSTER trebuie luată în considerare, în
special, în cazul pacienţilor cu:
- astm bronşic care nu poate fi controlat în mod adecvat şi care necesită frecvent medicaţie de
urgenţă;
- antecedente de exacerbări ale astmului bronşic şi care au necesitat intervenţie medicală.
Este necesară monitorizarea atentă a reacţiilor adverse dependente de doză la pacienţii care utilizează
un număr mare de doze inhalatorii, la nevoie.
Dozele recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
Doza de întreţinere recomandată este de un puf de dou ă ori pe zi, (administrată una dimineaţa şi una
seara).
Pacientul trebuie să îşi administreze un puf suplimentar, la nevoie, în funcţie de simptomatologie.
Dacă simptomele persistă după câteva minute, trebuie administrat încă un puf.
Doza maxima zilni că este de 8 pufuri.
Pacienţii care necesită utilizarea zilnică frecventă a inhalatorului pentru situații de urgență sunt sfătuiţi
să se adreseze neapărat medicului. Ei trebuie reevaluaţi şi terapia lor de întreţinere trebuie
reconsiderată.
Dozele recoma ndate pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Siguran ţa ş i eficacitatea pentru Foster la copii şi adolescen ţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost
stabilite încă. Nu există experienţă privind utilizarea Foster la copii cu vârsta sub 12 ani. Există
numa i date limitate privind utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârst a între 12 ş i 1 7 ani. Prin
urmare , Foster nu este recomandat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani până când nu vor
fi disponibile date suplimentare.
3
Pacienţii trebuie reevaluaţi periodic de medic, astfel încât doza de Foster să fie optimă şi să fie
modificată numai la recomandarea medic ului. Doza trebuie stabilită treptat la cea mai mică doză care
asigură menţinerea controlului efectiv al simptomelor. Atunci când controlul simptomelor e ste
menţinut cu ajutorul celei mai mici doze recomandate, următorul pas poate include un test de
administrare doar a unui corticosteroid cu administrare inhalatorie.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să utilizeze Foster zilnic chiar şi atunci când sunt asimpt omatici.
BRONHOPNEUMOPATIA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ (BPOC)
Dozele recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
D ouă pufuri de două ori pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Nu există date privind utilizarea Foster la
pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală. (vezi pct. 5.2)
Instrucţiuni de administrare
a medicamentului, pacienţii trebuie să fie instruiţi în legătură cu modul corest de utilizare a
inhalatorului de către medic sau personalul me dical. Utilizarea corectă a inhalatorului presurizat dozat
este esenţială pentru succesul tratamentului. Pacientul trebuie sfătuit să citească cu atenţie Prospectul
pentru pacient şi să urmeze instrucţiunile prezentate în acesta.
Înainte de a utiliza inha latorul pentru prima dată sau dacă nu a fost folosit timp de 14 zile sau mai
mult, se eliberează o doză în aer pentru a asigura funcţionarea corectă a inhalatorului.
În timpul inhalării, de câte ori este pos ibil, pacientul trebuie să stea aşezat sau în pic ioare.
Trebuie urmaţi paşi i următor i:
1. Se scoate capacul de protecţie de pe piesa bucală şi se verifică dacă aceasta este curată, fără praf
sau alte particule străine.
2. Se expiră cât mai încet şi mai profund.
3. Se ţine inhalatorul în poziţie verticală şi se plasează piesa bucală în gură, strângând buzele în
jurul acesteia. Nu se muşcă piesa bucală.
4. În acelaşi timp, se inspiră încet şi adânc pe gură. După începerea inspirului, se apasă partea
superioară a inhalatorului pentru eliberarea dozei.
5. Se ţine respiraţia atât timp cât este posibil, se scoate din gură piesa bucală şi se expiră încet. A nu
se expir a în inhalator.
Dacă este necesară o a doua administrare se menţine inhalatorul în poziţie verticală timp de o jumătate
de minut, după care se repetă indicaţiile de la punctele 2 -5.
După utilizare se pune la loc capacul de protecţie.
IMPORTANT: nu efectuaţi etapele 2 – 5 foarte repede.
În cazul în care s- a eliberat în aer o parte din soluţia presurizată prin partea superioară a inhalatorului
sau prin colţurile gurii, administrarea trebuie reluată de la etapa 2.
În cazul pacienţilor cu dificultăţi de folosire a mâinii, este mai uşor de ţinut inhalatorul cu ambele
mâini. Astfel, partea superioară a inhalatorului va fi ţinută cu ambele arătătoare şi partea inferioar ă cu
degetele mari.
Pacienţii trebuie să -şi clătească gura sau să facă gargară cu apă sau să se spele pe dinţi după inhalare
(vezi pct.4.4).
Curăţarea
Pacienţi trebuie sfătuiţi să citească cu atenţie Prospectul pentru pacient pentru instrucţiuni privind
curăţare a. Pentru o curăţare obişnuită a inhalatorului, pacienţii trebuie să îndepărteze capacul protector
şi să cureţe p iesa bucală cu o bucată de pânză uscată. Pentru curăţarea piesei bucale pacienţii nu
trebuie să utilizeze apă sau alte lichide.
4
Pacienţii care nu pot sincroniza inhalarea aerosolilor cu inspirul pot să utilizeze un dispozitiv de tip
spacer AeroChamber Plus
®. Pacienţii trebuie instruiţi de către medicul curant sau farmacist cum să
utilizeze în mod corect inhalatorul ş i dispozitivul de tip spacer, iar aceştia trebuie să verifice modul în
care pacienţii utilizează dispozitivul pentru a asigura o administrare optimă a medicamentului de
inhalat în plămâni. La pacien ţii care utilizează AeroChamber Plus
® aceasta se poate realiza printr -un
inspir continuu , lent şi profund prin dispozitivul de tip spacer, fără nici un decalaj între apăsare şi
inhalare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la dipropionat de beclometazonă, fumarat de formoterol dihidrat sau la
oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Foster trebuie utilizat cu prudenţă (care poate include şi monitorizare) la pacienţii cu aritmi i cardiace ,
în special bloc atrioventricular de gradul trei şi tahiaritmie ( bătăi cardiace accelerate şi/sau neregulate),
stenoză aortică subvalvulară idiopatică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, boală cardiacă severă,
în special infarct miocardic acut, boală cardiacă ischemică, insuficienţă cardiacă congestivă, boală
vasculară ocluzivă, arterioscle roză, hipertensiune arterială sau anevrism.
De asemenea, e ste necesară precauţie la pacienţii care prezintă prelungirea intervalului QT sau la care
se suspicionează prelungirea intervalului QT congenitală sau iatrogenă (QTc > 0,44 secunde).
Formoterol ul po ate induce prelungirea intervalului QT.
De asemenea, este nec esară precauţie la administrarea Foster la pacienţii cu tir eotoxicoz ă, diabet
zaharat, feocromocitom şi hipokal iemie netratată.
Tratamentul cu beta
2- agonişti poate determina hipokal iemi e posibi l cu evoluţie gravă. Se recomandă
precauţi i speciale în caz de astm bronşic sever, deoarece acest efect poate fi potenţat de hipoxie.
Hipokal iemia poate fi potenţată şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente care pot induce
hipokal iemie, pre cum derivaţi xantinici, corticosteroizi şi diuretice (vezi pct. 4.5). De asemenea, se
recomandă precauţie în caz de astm bronşic instabil, când pot fi utilizate mai multe bronhodilatatoare
pentru situaţii „de urgenţă” . În astfel de situaţii se recomandă monitoriz area valorilor serice de potasiu.
Inhalarea formoterolului poate determina creşterea glicemiei. Prin urmare, glicemia trebuie atent
monitorizată la pacienţii cu diabet zaharat.
În cazul în care este planificată anestezia cu derivaţi halogenaţi, Foster n u trebuie administrat cu cel
puţin 12 ore înainte de anestezie, deoarece există riscul apariţiei unor aritmii cardiace.
Similar celorlal te medicamente inhalatorii care conţin corticosteroizi, Foster trebuie administrat cu
precauţie la pacienţii cu tuberculoză pulmonară activă sau asimptomatică, infecţii fungice sau virale
ale căilor respiratorii .
Se recomandă ca tratamentul cu Foster să nu fie întrerupt brusc.
În cazul în care pacienţii consideră că tratamentul nu este eficace, se recomandă solicitarea d e asistenţă
medicală. Necesitatea utilizării unor doze mai mari de bronhodilatatoare pentru situaţii “de urgenţă”
indică agravarea bolii de bază şi impune reevaluarea tratamentului astmului bronşic . Deteriorarea
bruscă şi progresivă a controlului astmului poate pune viaţa pacientului în pericol, iar acesta trebuie
supus unei evaluări medicale urgente. Trebuie avută în vedere necesitatea suplimentării tratamentului
cu corticosteroizi, pe cale inhalatorie sau orală sau iniţierea tratament ului antibiotic în ca zul în care se
susp icionează o infecţie.
Pacienţii nu trebuie să înceapă tratamentul cu Foster în timpul unei perioade de exacerbare a bolii sau
dacă suferă de astm bronşic în stare de agravare sau deteriorare acută. Reacţiile adverse grave datorate
astmul ui bronşic şi exacerbările acestuia pot să apară în timpul tratamentului cu Foster. Pacienţi i
5
trebuie informaţi să continue tratamentul, dar să solicite asistenţă medicală în cazul în care simptomele
rămân necontrolate sau se agravează după iniţierea trata mentului cu Foster.
Similar altor medicamente administrate pe cale inhalatorie , imediat după administrare poate să apar ă
bronhospasm paradoxal cu accentuarea wheezingului şi scurtarea respiraţiei. Aceste simptome trebuie
tratat e imediat cu un bronhodilatat or cu acţiune rapidă. Foster trebuie întrerupt imediat, pacientul
trebuie evaluat de medic şi dacă este necesar se instituie un tratament alternativ .
Foster nu trebuie utilizat ca tratament de primă intenţie pentru astm bronşic .
Pentru tratamentul crizelo r de astm bronşic pacienţii trebuie instruiţi să aibă mereu la îndemână
bronhodilatatoarele cu durată scurtă de acţiune , fie FOSTER (pentru pacienții care utilizează FOSTER
ca terapie de întreţinere şi de ameliorare ) sau un alt bronhodilatator cu durată s curtă de acţiune (
pentru pacienții care utilizează FOSTER doar ca terapie de întreţinere) .
Pacienţii trebuie sfătuiţi să utilizeze Foster zilnic conform recomandărilor, chiar şi atunci când sunt
asimptomatici. Terapia de ameliorare cu
FOSTER trebuie iniţiată ca răspuns la simptomatologia
astmului bronşic, dar nu în scopul utilizării profilactice, de exemplu înainte de un efort fizic. Pentru
aceasta se recomandă utilizarea separată a unui bronhodilatator cu acţiune rapidă.
După obţinerea control ului simpto melor de astm bronşic, trebuie să se ia în considerare reducerea
treptată a dozei de Foster. Evaluarea periodică a pacienţilor pe parcursul scăderii treptate a dozei este
importantă. Trebuie să se utilizeze doza minimă eficace de Foster (vezi pct 4.2).
Efectele sistemice ale corticosteroizilor inhalatori pot să apară, în special , când se utilizează
doze mari pentru perioade lungi de timp. Aceste efecte sunt mai puţin probabil să apară decât în
cazul administrării corticosteroizilor orali. Posibilele efecte sistemice includ: sindrom Cushing,
trăsături de tip Cushing, supresie suprarenaliană, scăderea densităţii minerale osoase, încetinirea
creşterii la copii şi adolescenţi , cataract ă şi glaucom şi mai rar, o serie de efecte psihologice sau
comportament ale incluzând hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie,
sau agresivitate (mai ales la copii).
De aceea, este important ca pacientul să fie examinat periodic, iar doza de corticosteroid
inhalator să fie scăzută până la doza minimă care permite controlul ef icace al simptomelor .
Datele privind farmacocinetica după administrarea unei doze unice (vezi pct.5.2) au demonstrate că
utilizarea Foster prin intermediul dispozitivului tip spacer Aerochamber Plus
® comparativ cu utilizarea
unui i nhalator standard, nu creşte expunerea sistemică totală la formoterol şi reduce expunerea
sistemică la beclometazonă 17- monopropionat, în timp ce nivelul nemodificat de dipropionat de
beclometazonă care ajunge din circulaţia sistemică din plămâni creşte; c u toate acestea, deoarece
expunerea sistemică totală la dipropionatul de beclometazonă şi metaboliţii săi active nu se modifică,
nu există o creştere a riscului de apariţie a efectelor sistemice în cazul utilizării Foster cu ajutorul
dispozitivului Aerocha mber Plus
®.
Tratamentul prelungit cu doze mari de corticosteroizi administraţi inhalator poate determina supresie
suprarenaliană şi insuficienţă suprarenaliană acută. Pacienţii cu vârsta sub 16 ani care
utilizează/inhalează doze de dipropionat de beclomet azonă mai mari decât cele recomandate pot fi mai
expuşi la acest risc. Situaţiile care pot declanşa insuficienţa suprarenaliană acută sunt traumatismele,
intervenţiile chirurgicale, infecţii le sau orice reducere rapidă a dozelor. Simptomele prezentate sunt în
mod caracteristic nespecifice şi pot include anorexie, durere abdominală, scădere ponderală, oboseală,
cefalee, greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, nivel scăzut de conştienţă, hipoglicemie şi crize
convulsi ve. Trebuie luat ă în considerare admini strarea suplimentară a unui corticosteroid sistemic în
timpul perioadelor de stres sau intervenţii chirurgicale programate.
Este necesară precauţie în cazul trecerii pacienţilor de la un alt tratament la tratamentul cu Foster, în
special în cazul în care există orice m otiv de suspicionare a afectării funcţiei suprarena lei în urma
tratamentului anterior cu corticosteroizi sistemici.
Pacienţii transferaţi de la terapia orală la cea inhalatorie cu corticosteroizi pot prezenta în continuare,
pentru o perioadă considerabilă de timp, risc de afectare a rezervei corticosuprarenale. Pacienţii care
6
au necesitat tratament cu doze mari de corticosteroizi inhalatori pentru situaţii “de urgenţă” , pot
prezenta, de asemenea, acest risc. Această posibilitate de afectare reziduală trebuie avută întotdeauna
în vedere în situaţii de urgenţă sau programate pentru care se anticipează că presupun stres şi trebuie
luat în considerare tratament ul corespunzător cu corticosteroizi. Gradul insuficienţei suprarenaliene
poate necesita sfatul unui specialist înainte a proceduril or programate .
Pacienţii trebuie informaţi asupra faptului că Foster conţine o cantitate mică de alcool etilic
(aproximativ 7 mg per pulverizare); cu toate acestea, la doze le recomandate cantitatea de alcool etili c
este neglijabilă şi nu presupune risc pentru pacienţi.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să -şi clătească gura sau să facă gargară cu apă sau să se spele pe dinţi după
inhalarea dozei pentru a reduce la minim riscul de candidoză orofaringiană.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacocinetice
Dipropionatul de beclometazonă este metabolizat foarte rapid prin intermediul esterazei fără
implicarea sistemului en zimatic al citocromului P450.
Interacţiuni farmacodinamice
La pacienţi i cu astm bronşic trebuie evitate beta- blocantele (inclusiv picăturile oftalmice). Dacă
administr area beta-blocantelor este necesară, efectul formoterolului va fi redus sau anulat. Pe de altă
parte, a dministrarea concomitentă de medicamente bet a-adregenice pot avea efecte aditive şi , prin
urmare , este necesară prudenţă atunci când teofilina sau alte beta -adregenice sunt prescrise
concomitent cu formoterolul.
Tratamentul concomitent cu chinidină, disopiramid ă, procainamidă , fenotiazine, antihistaminice,
inhibitori ai monoaminooxidazei şi antidepresive triciclice poate prelungi intervalul QT c şi creşte
riscul de aritmii ventriculare .
În plus, L -dopa, L -tiroxina, oxitocina şi alcoolul etilic pot afecta toleranţa cardiacă la beta
2-
simpatomimetice .
T ratamentul concomitent cu inhibitori ai monoaminooxidazei , inclusiv medicamente cu proprietăţi
asemănătoare cum ar fi furazolidona şi procarbazina, poate precipita reacţiile hipertensive.
Pacienţii la care se administrează anestezice de tip derivaţi halogenaţi prezintă un risc crescut de
aritmi i.
Tratamentul concomitent cu derivaţi xantinici, steroizi sau diuretice poate potenţa posibilul efect
hipokal iemic al beta
2- agoniştilor (vezi pct.4.4). Hipokalemia poate accentua predispoziţia la aritmii
cardiace a p acienţilor trataţi cu glicozide digitalice .
Foster conţine o cantitate mică de alcool etilic. Există un potenţial teoretic de interacţiune la pacienţii
deosebit de sensibili cărora li se administrează disulfiram sau metronidazol.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Nu există experienţă sau dovezi privind siguranţa propulsorului HFA -134a la gravide sau la femeile
care alăptează. Cu toate acestea, studiile privind efectul HFA -134a asupra funcţiei de reproducere şi
dezv oltării embrio fetale la animale nu au evidenţiat reacţii adverse relevante clinic.
Sarcină
Nu există date clinice relevante privind utilizarea Foster la gravide. Studiile la animale cu dipropionat
de beclometazonă şi formoterol în combinaţie au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de
reproducere în urma expuneri i sistemice crescute (vezi pct 5.3, Dale preclinice de siguranţă). Datorită
acţiunii tocolitice a medicamentelor beta
2-simpatomime, în ultimul trimestru de sarcin ă este necesară
pr ecauţie. Nu se recomandă utilizarea formoterolu lui în timpul sarcinii şi în special în ultima parte a
sarcinii sau în timpul naşterii cu excepţia cazului în care nu există nicio altă alternativă (mai sigură ).
Foster trebuie utilizat în sarcină numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscu rile posibile .
Alăptarea
Nu există date clinice relevante privind utilizarea Foster în timpul alăptării la om.
7
Deşi nu sunt disponibile date din studii la animale, se poate presupune că dipropionatul de
beclometazonă se excretă în lapte, similar altor corticosteroizi .
Deşi nu se cunoaşte dacă formoterolul se elimină în lapte la om , acesta a fost detectat în laptele
mamiferelor .
Administrarea Foster la femeil e care alăptează trebuie luată în considerare numai în cazul în care
beneficiile anticipate depăşesc riscurile potenţiale.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Foster să aibă vreun efect asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Deoarece Foster conţine dipropionat de beclometazonă şi fumarat de formoterol dihidrat, tipul şi
severitatea reacţiilor adverse asociate fiecărui component pot fi anticipate. Nu s-au înregistrat cazuri
de reacţii adverse suplimentare în urma administrării concomitente a celor două co mponente.
Reacţiile adverse asociate cu dipropionatul de beclometazonă şi formoterolul administrat sub formă de
combinaţie fixă (Foster) şi ca medicamente administrate individual sunt prezentate mai jos, clasificate
pe aparate, sisteme şi organe .
Frecven ţele reacţiilor adverse sunt definit e astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente ( ≥1/100 şi
<1/10), mai puţ in frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare ( ≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare ( ≤1/10000).
Reacţiile adverse frecvente şi mai puţin frecvente sunt obţinute din studiile clinice la pacienții cu astm
bronşic și la pacienții cu bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC)
Clasificarea pe
aparate, sisteme şi
organe
Reacţia adversă Frecvenţa
Infecţii şi infestări Faringită, candidoză orală Frecvente
Gripă, infecţie micotică la nivelul cavităţii bucale,
candidoză oro faringiană şi esofagiană, candidoză
vulvo vaginală, gastroenterită, sinuzită, rinită ,
pneumonie*
Mai puţin
frecvente
Tulburări hematologice
şi limfatice
Granulocitopenie Mai puţin
frecvente
Trombocitopenie Foarte rare
Tulburări ale
sistemului imunitar
Dermatită alergică Mai puţin
frecvente
Reacţii de hipersensibilitate, inclusiv eritem, edem
la nivelul buzelor, feţei, ochilor şi faringelui
Foarte rare
Tulburări endocrine Supresia funcţiei glandelor suprarenale Foarte rare
Tulburări metabolice şi
de nutriţie
Hipokaliemie, hiperglicemie Mai puţin
frecvente
8
Tulburări psihice Nelinişte Mai puţin
frecvente
Hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn,
anxietate, depresie, agresivitate, modificări de
comportament (mai ales la copii)
Cu frecvenţă
necunoscută*
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee Frecvente
Tremor, ameţeli Mai puţin
frecvente
Tulburări oculare Glaucom, cataractă Foarte rare
Tulburări acustice şi
vestibulare
Otosalpingită Mai puţin
frecvente
Tulburări cardiace
Palpitaţii, prelungirea intervalului QT corectat,
modificări ale electrocardiogramei, tahicardie,
tahiaritmie, fibrilaţie atrială*
Mai puţin
frecvente
Extrasistole ventriculare, angină pectorală Rare
Fibrilaţie atrială Foarte rare
Tulburări vasculare Hiperemie, hiperemie facială tranzitorie Mai puţin
frecvente
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Disfonie Frecvente
Tuse, tuse productivă, iritaţie faringiană, crize de
astm bronşic
Mai puţin
frecvente
Bronhospasm paradoxal Rare
Dispnee, exacerbarea astmului bronşic Foarte rare
Tulburări gastro-
intestinale
Diaree, xerostomie, dispepsie, disfagie, senzaţie de
arsură la nivelul buzelor, greaţă, disgeuzie
Mai puţin
frecvente
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului subcutanat
Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, hiperhidroză,
urticarie
Mai puţin
frecvente
Edem angioneurotic Rare
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Spasme musculare, mialgie Mai puţin
frecvente
Încetinirea procesului de creştere la copii şi
adolescenţi
Mai puţin
frecvente
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Nefrită Rare
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Edeme periferic Foarte rare
Investigaţii diagnostice Creşterea valorii proteinei C reactive, creşterea
numărului de trombocite, creşterea valorii acizilor
graşi liberi în plasmă , creşterea insulinemiei ,
creşterea valorii corpilor cetonici în sânge, scăderea
Mai puţin
frecvente
9
valorii cortizolului în sânge*
Creşterea tensiunii arteriale, scăderea tensiunii
arteriale
Rare
Scăderea densităţii osoase Foarte rare
*un caz de pneumonie nu foarte grav a fost raportat de un pacient tratat cu Foster într-un studiu clinic
pivit la pacienți cu bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) . Alte reacții adverse observate cu
Foster în studii clinice la pacienți cu bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) au fost
reducerea nivelului cortizolului în sânge și fibrilație atrială.
Similar altor tra tamente cu medicamente cu administrare inhalatorie , poate să apară bronhospasm
paradoxal (vezi pct 4.4 “Atenţionări speciale şi precauţii de utilizare”).
Printre reacţiile adverse observate, cele asociate în mod caracteristic utilizării formoterolului sunt:
hipokaliemie, cefalee, tremor , palpitaţii, tuse, spasme musculare şi prelungirea intervalului QTc.
Reacţiile adverse asociate în mod caracteristic administrării de dipropionat de beclometazonă sunt:
i nfecţii fungice ale cavităţii bucale, candidoză bucal ă, disfonie, iritaţi e fari ngiană .
Disfonia şi candidoza pot fi ameliorate prin gargară şi clătirea gurii cu apă sau prin spălarea dinţilor
după utilizarea medicamentului . Candidoza simptomatică poate fi tratată cu ajutorul terapiei topice
antimicotice continuându- se tratamentul cu Foster.
Efectele sistemice ale corticoisteroizilor administraţi inhalator (de exemplu dipropionat de
beclometazonă) pot să apară, în special , în cazul administr ării unor doze mari prescrise pentru
perioade lungi de timp; acestea pot include supresia glandelor suprarenale, scăderea densităţii minerale
osoase, încetinirea creşterii la copii şi adolescenţi, cataractă şi glaucom (vezi , de asemenea, pct 4.4).
Reacţiile de hipersensibilitate includ erupţii cutanate tranzitorii , urticarie, prurit, eritem, dar poate să
apar ă şi edem la nivelul ochilor, feţei, buzelor şi gâtului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicam entului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
D oze cumulate de Foster administrate inhalator de până la 12 pulverizări (total dipropionat de
beclometazonă 1200 micrograme , formoterol 72 micrograme) au fost studiate la pacienţii astmatici .
Tratamentele cumulative nu au determinat modific ări ale semnelor vitale şi nici nu s -au observat
reacţii adverse severe sau grave.
Doze excesive de formoterol pot determina efecte caracteristice agoniştilor bet a
2 -adrenergici: greaţă,
vărsături , cefalee, tremor , somnolenţă, palpitaţii, tahicardie, aritmii ventriculare, prelungirea
intervalului QTc, acidoză metabolică, hipokaliemie, hiperglicemie.
În caz de supradozaj cu formoterol, se recomandă tratament suport iv şi simptomatic. Cazurile grave
trebuie spitalizate. Utilizarea blocantelor beta -adregenice cardioselective poate fi luată în considerare,
dar numai cu maximă prudenţă deoarece utilizarea blocantelor beta -adregenice poate determina
bronhospasm. Valorile kaliemiei trebuie monitorizat e.
Inhalarea acută în exces faţă de dozele recomandate de dipropionat de beclometazonă poate determina
supresia funcţiei suprarenaliene . În acest caz nu sunt necesare măsuri de urgenţă, deoarece funcţia
corticosuprarenală se r eface în câteva zile, conform determinărilor cortizolului plasmatic. La ace şti
pacienţi tratamentul trebuie continuat utilizând o doză suficientă pentru a control a astmul bronşic .
10
Supradozajul cronic cu dipropionat de beclometazonă administrat inhalator : risc de supresie a funcţiei
suprarenal e ( vezi pct. 4.4.). Este posibil să fie necesară monitorizarea rezervei corticosuprarenalei.
Tratamentul trebuie continuat utilizând o doză suficientă pentru a controla astmul bronşic .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: adrenergice şi alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale
căilor respiratorii , codul ATC: R03AK0 8.
Mecanisme de acţiune şi efecte farmacodinamice
Foster conţine dipropionat de beclometazonă şi formoterol. Aceste două substanţe active au moduri de
acţiune diferite. Similar celorlate combinaţii de corticosteroizi inhalatori şi beta
2-agonişti , efectele
aditive se pot observa în reducerea episoadelor de exacerbare ale astmul bronşic .
D ipropionat de beclometazonă
Dipropionatul de beclometazonă administrat pe cale inhalatorie în dozele recomandate are acţiune
glucocorticoidă antiinflamatorie la nivel pulmonar, determinând reducerea simptomelor şi exacerbării
astmului bronşic cu un număr mai mic de reacţii adverse comparativ cu administrarea sistemic ă de
corticosteroizi.
Formoterol
Formoterolul este un agonist beta -adrenergic selectiv care determină relaxarea musculaturii nete de
bronşice la pacienţii cu obstrucţie reversibilă a căilor respiratorii . Efectul bronhodilatator se instalează
rapid, în decurs de 1- 3 minute de la inhalare şi are o durată de acţiune de 12 ore după o doză unică.
Astm bronşic
Eficacitatea clinică a FOSTER în terapia de întreținere
În studiile clinice la adulţi, asocierea formoterolului la dipropionatul de beclometazonă a ameliorat
simptomele astmului bronşic şi funcţia plămânilor şi a redus numărul exacerbărilor .
Într -un studiu clinic cu durata de 24 de săptămâni, efectul Foster asupra funcţiei plămânilor a fost cel
puţin egal cu efectul asocierii de dipropionat de beclometazonă şi formoterol administrat e i ndividual şi
a depăşit efectul dipropionatului de beclometazonă în monoterapie .
Eficacitatea clinică a FOSTER în terapia de întreținere și ameliorare
Într -un studiu pe grupuri paralele în care au fost incluși 1701 pacienți astmatici, pe durata a 48 de
săptămâni, eficacitatea FOSTER administrat ca terapie de întreținere ( un puf BID) și ca terapie de
ameliorare ( până la un total de 8 pufuri pe zi) a fost compa rată cu FOSTER administrat ca terapie de
întreținere (un puf BID) și salbutamol la nevoie, la pacienții adulți cu astm moderat sau sever
necontrolat. Rezultatele au arătat că FOSTER administrat ca terapie de întreținere și ameliorare a
prelungit semnifica tiv perioada până la prima exacerbare severă (*) în comparație cu FOSTER
administrat ca terapie de întreținere și salbutamol la nevoie (p < 0,001 pentru ambele populații ITT și
PP). Rata exacerbărilor severe pe pacient/an a fost redu să semnificativ în gru pul de terapie de
întreținere și ameliorare comparativ cu grupul de terapie cu salbutamol : 0,1476 vs 0,2239 (reducere
semnificativ statistică p < 0,001). Pacienții din grupul de terapie cu FOSTER administrat ca terapie de
întreținere și ameliorare au obți nut o îmbunătățire clinică semnificativă a controlului astmului. Media
inhalațiilor zilnice ca terapie de ameliorare și proporția pacienților care au utilizat terapia de
ameliorare a scăzut similar în ambele grupuri.
Notă *: exacerbările severe au fost de finite ca deteriorarea astmului având ca rezultat spitalizarea sau
tratamentul de urgență sau admnistrarea de steroizi sistemici pentru mai mult de 3 zile.
11
Într-un alt studiu clinic, o singură doză de FOSTER 100/6 mcg a avut un efect bronhodilatator rapid și
ameliorarea rapidă a simptomelor de dispnee similar cu o doză de 200 mcg de salbutamol la pacienții
astmatici la care a fost utilizată metacolina pentru a induce bronhoconstricția.
Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC)
Într -un studiu realizat pe o perioadă de 48 de săptămâni, a fost evaluat efectul asupra funcției
plămânilor și asupra ratei de exacerbare (definită ca numărul de cure de corticosteroizi orali și/sau cure
de antibiotice și/sau spitalizări) la pacienți cu BPOC severă (30%< VEMS < 50 %).
Într -un studiu pivot s -a demonstrat o îmbunătățire a funcției plămânilor (obiectivul principal modificat
la doza de probă VEMS (FEV1) ) comparativ cu formoterol după 12 săptămâni de tratament (o
creștere medie între Foster și formoterol: 69 ml) ca și la fiecare control clinic pe durata întregului
tratament (48 săptămâni). Studiul a demonstrat că media exacerbărilor pe pacient/an (rata exacerbării,
co - obiectiv principal) a fost statistic redusă cu Foster în comparație cu tratamentul cu formoterol (rat a
medie 0.80 comparativ cu 1.12 la grupul cu formoterol, rata ajustată 0.72, p< 0.001) pe o perioadă de
tratament de 48 de săptămâni la un total de 1199 pacienți cu BPOC severă. În plus, Foster a prelungit
statistic semnificativ timpul până la prima exac erbare comparativ cu formoterolul. Superioritatea
Foster comparativ cu formoterol a fost confirmată în termeni de rata exacerbării în subgrupurile de
pacienți cărora li s- a administrat (în jur de 50 % pe fiecare braț) sau nu bromură de tiotropiu ca și
medi cație concomitentă).
Un alt studiu pivot, pe trei brațe, randomizat, paralel, pe 718 pacienți a confirmat superioritatea Foster
versus formoterol ca modificare a dozei de probă VEMS (FEV1) la sfârșitul tratamentului (48 de
săptămâni) și a demonstrat non- inferioritatea Foster comparativ cu budesonida/formoterol combinație
în doză fixă la aceași parametri.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Expunerea sistemică la substanţele active dipropionat de beclometazonă şi formoterol din combinaţia
fixă Foster a fost comparată cu expunerea în cazul administrării individuale a componentelor.
În cadrul unui studiu de farmacocinetică efectuat la subiecţi sănătoşi la care s-a administrat o doză
unică de Foster combinaţie fixă (4 pufuri a 100/6 micrograme) sau o doză unică de dipropionat de
beclometazonă CFC (4 pufuri a 250 micrograme) şi formoterol HFA (4 pufuri a 6 micrograme), ASC
a principalului metabolit activ al dipropionatului de beclometazonă (beclometazonă-17 -
monopropionat) şi concentraţia sa plasmatică maximă au f ost cu 35% şi respectiv 19% mai mici în
cazul combinaţi ei fix e faţă de formul area CFC de dipropionat beclometazonă non -extrafină; în
contrast, viteza de absorbţie a fost mai rapidă (0,5 faţă de 2 ore) în cazul combinaţie i fix e faţă de
formula rea CFC a dipr opionatului de beclometazonă non- extrafin.
În cazul formoterolului, concentraţia plasmatică maximă după administrarea combinaţiei fixe a fost
similară cu cea observată după administrarea individuală , iar expunerea sistemică a fost uşor mai mare
după administrarea Foster comparativ cu administrarea individuală.
Nu s -au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamice (sistemice) între dipropionatul de
beclometazonă şi formoterol.
Utilizarea dispozitivului de tip spacer AeroChamber Plus
® a crescut aportul în plămâni a metabolitului
activ a dipropionatului de beclometazonă, beclometazonă 17- monopropionat şi a formoterolului cu
41% şi respectiv 45%, în comparaţie cu un inhalator standard î n cadrul unui studiu efectuat la
voluntari sănătoş i . Expunerea sistemică totală a fost nemodificată pentru formoterol, redusă cu 10%
pentru metabolitul activ beclometazonă -17 -monopropionat şi crescută pentru propionatul de
beclometazonă nemodificat.
Într -un studiu care evalua depunerea pulmonară la pacienți sta bili cu BPOC, voluntari sănătoși și
pacienți astmatici, s -a demonstrat că o medie de 33% din doza nominală este depozitată în plămânii
pacienților cu BPOC, comparativ cu 34% la pacienții sănătoși și 31% la pacienții astmatici. Expunerea
plasmatică a beclom etazonei-17 -monopropionat și formoterolului este comparabilă în cadrul celor trei
12
grupuri timp de 24 de ore după prima inhalare. Expunerea totală a dipropionatului de beclometazonă a
fost mai mare la pacienții cu BPOC comparativ cu pacienții astmatici sau voluntarii sănătoși.
Dipropionat de beclometazonă
Dipropionatul de beclometazonă este un promedicament cu afinitate mică de legare de receptorii
glucocorticoizilor, care este hidrolizat prin intermediul esteraz elor la un metabolit activ
beclometazonă -17- monopropionat, care are o activitate antiinflamatorie locală mai puternică
comparativ cu promedicamentul dipropionat de beclometazonă .
Absorbţie, distribuţie şi biotransformare
Dipropionatul de beclometazonă inhalat este rapid absorbit prin plămâni; dar înainte de absorbţie are
loc o transformare masivă în metabolitul său activ beclometazonă -17 -monopropionat prin intermediul
e steraze lor prezente în majoritatea ţesuturilor. Biodisponibilitatea sistemică a metabolitului activ
provine din plămâni (36%) şi di n absorbţia gastro-intestinală a dozei înghiţite. Cu toate acestea,
biodisponibilitatea beclometazonei administrate pe cale orală este neglijabilă, conversia presistemică
la beclometazonă -17 -monopropionat determinând absorbţia a 41% din doză sub formă de metabolit
activ.
Există o creştere aproximativ liniară a expunerii sistemice odată cu creştere a dozei inhalate.
Biodisponibilitatea absolută după inhalare este de aproximativ 2% şi 62% din doza nominală de
dipropionat de beclometazonă nemodificat şi, res pectiv beclometazon ă-17 -monopropionat.
După administrarea intravenoasă , distribuţia dipropionatului de beclometazonă şi a metabolitului său
activ este caracterizată printr -un clearance plasmatic ridicat (150 şi , respectiv 120 l/oră ), cu un volum
mic de dis tribuţie la starea de echilibru pentru dipropionatul de beclometazonă (20 l ) şi o distribuţie
mai mare la nivelul ţesuturilor pentru metabolitul său activ (424 l ).
Legarea de proteinele plasmatice este moderat crescută.
E liminare
Excreţia prin materiile fecal e este principala cale de eliminare a dipropionatului de beclometazonă, în
principal sub formă de metaboliţi polari. Excreţia renală a dipropionatului de beclometazonă şi a
metaboliţilor săi este neglijabilă. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 0,5 ore şi 2,7 ore pentru
dipropionatul de beclometazonă şi, respectiv beclometazonă -17 -monopropionat.
Grupe speciale de pacienţi
Nu a fost studiată f armacocinetica dipropionatului de beclometazonă la pacienţi i cu insuficienţă renală
sau hepatic ă; cu toate acestea, deoarece dipropionatul de beclometazonă e ste metaboliz at foarte rapid
prin intermediul esterazelor prezente în lichidul intestinal, ser , plămâni şi ficat, pentru a genera mai
mulţi compuşi polari beclometazonă -21 -monopropionat, beclometazonă -17- monopropionat şi
beclometazonă, nu se anticipează ca insuficienţa hepatică să modifice parametrii farmacocinetici şi
profilul de siguranţ ă ale dipropionatului de beclometazonă.
Deoarece dipropionatul de beclometazonă sau metaboliţii săi activi nu au fost detectaţi în urină, nu se
anticipează creşterea expunerii sistemice la pacienţii cu insuficienţă renală.
Formoterol
Absorbţie şi distribuţie
După inhalare, formoterolul este absorbit atât din plămâni, cât şi din tractul gastro- intestinal.
Fracţiunea din tr-o doză inhalată înghiţită după administrare printr -un inhalator cu doz ă m ăsurată poate
varia între 60% şi 90%. Cel puţin 65% din fracţiunea înghiţită este absorbită din tractul gastro-
intestinal. Concentraţia plasmatică maximă de medicament nemodificat se atinge în interval de 0,5 la 1
oră de la administrarea orală. Legarea de proteinele plasmatice a formoterolului este de 61 -64% din
care 34% se leagă de albumină. Nu s -a observat saturarea legării de proteine în intervalul de
concentraţii obţinut e la doz e terapeutice. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după
administrarea orală este de 2 -3 ore. Absorbţia formoterolului este liniară după inhalarea a 12 până la
96 micrograme de fumarat de formoterol.
13
Biotransformare
Formoterolul este metabol izat în proporţie mare, iar calea principală implică conjugarea directă la
grup area hidroxil fenolic . Metabolitul glucuroconjugat este inactiv . A doua cale majoră de
metabolizare implică O -demetilarea urmată de conjugarea grupării 2’ -hidroxil fenolic. În procesul de
O -demetilare a formoterolului sunt implica te izoenzimele CYP2D6, CYP2C19 şi CYP2C9 ale
citocromului P450. Ficatul pare a fi principalul loc de metabolizare. Formoterolul nu inhibă
izo enzimele citocromului P450 la concentraţii terapeutice relevan te.
E liminare
Excreţia urinară cumula tă de formoterol după o administrare unică dintr-un inhalator cu p ulbere creşte
liniar pentru dozele cuprinse între 12 şi 96 micrograme. În medie, 8% şi 25% din doză a fost e liminată
sub formă de formoterol nemodifica t şi, respectiv total. Pe baza concentraţiilor plasmatice măsurate
după inhalarea unei doze unice de 120 micrograme de către 12 subiecţi sănătoşi, timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost stabilit la 10 ore. Enantiomerii (R,R) - şi (S,S) - rep rezintă
aproximativ 40% şi, respectiv 60% din medicamentul nemodificat e liminat prin urină.
Proporţi onalitate a relativă a celor doi enantiomeri a rămas constantă în intervalul de doze studiat şi nu
au existat dovezi privind acumularea relativ ă a unuia sau altuia dintre enantiomeri după administrarea
de doze repeta te.
După administrarea orală (40 până la 80 micrograme ), 6% până la 10% din doză a fost detectată în
urină sub formă de medicament nemodificat la subiecţii sănătoşi; până la 8% din doză a fost
recuperată sub formă de glucuronoconjugat .
În total 67% din doza orală de formoterol este e liminat în urină (în principal sub formă de metaboliţi),
iar restul în materiile fecale. Clearance- ul renal al formoterolului este de 150 ml/min.
Grupe speciale de p acienţi
Insuficienţă hepatică /renală : parametrii farmacocinetici ai formoterolului nu a u fost studia ţi la
pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală .
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea dipropionatului de beclometazonă şi a formoterolului ad ministrate în combinaţie sau
individual, observată în studiile efectuate la animale, a fost reprezentată , în principal, de efecte
asociate cu activitatea farmacologică exagerată. Acestea apar ca urmare a activităţii imunosupresoare a
dipropionatului de bec lometazonă şi a efectel or cardiovasculare cunoscute ale formoterolului, evidente
în principal la câini. Nici creşterea toxicităţii, nici evenimente neaşteptate nu au fost observate după
administrarea combinaţiei.
Studiile privind efectele asupra reproduc erii la şo bolani au evidenţiat efecte dependente de doză.
Combinaţia a fost asociată cu reducerea fertilităţii la femele şi toxicitate embriofetală. Se cunoaşte că
administrarea de d oze mari de corticosteroizi la animalel e gestante determină anomalii ale dezvoltării
fetale, inclusiv palatosk izis şi încetinirea creşterii intrauterine şi este posibil ca aceste efecte ale
combinaţiei dipropionat de beclometazonă/formoterol să se datoreze dipropionatului de
beclometazonă . Aceste efecte au fost observate numai l a expuneri sistemice crescute la metabolitul
activ beclometazon ă-17 -monopropionat (de 200 de ori mai mare decât concentraţia plasmatică
estimată la pacienţi ). În plus, în studiile efectuate la animale, s-a observat o creştere a duratei de
gestaţie şi parturiţie, efect atribui t acţiunii tocolitice cunoscute a beta
2-simpatomimeticelor. Aceste
efecte au fost observate în cazurile în care concentraţiile plasmatice de formoterol erau mai mici decât
valorile estimate la pacienţi i trataţi cu Foster.
Studiile priv ind genotoxici tatea efectuate cu beclometazonă dipropionat/formoterol în combinaţie nu
indică un potenţial mutagenic. Nu au fost efectuate studii privind carcinogenitatea utilizând
combinaţia propusă. Cu toate acestea, datele provenite din studiile la anim ale raportate pentru
componentele individuale nu sugerează niciun risc posibil de carcinogenitate la om.
Datele preclinice referitoare l a propulsorul HFA-134a, fără CFC, nu relevă niciun risc special pentru
om pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate după doze repetate,
genotoxicitate, potenţial carcinogen şi toxicitate asupra funcţi ei de reproducere .
14
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Norfluran (HFA 134a)
Etanol anhidru
Acid clorhidric
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
20 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Î nainte de prima administrare de către pacient
A se păstra la frigider ( 2-8°C ) ( timp de maxim 15 luni)
După prima administrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C ( timp de maxim 5 luni)
Flaconul conţine un lichid sub presiune. A nu se păstra la temperaturi mai mari de 50°C. A nu se
perfora flaconul.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Soluţia de inhalat este conţinută într -un flacon presurizat d in alumin iu, prevăzut cu v alvă dozatoare şi
introdus intr -un dispozitiv de administrare din plastic polipropilenic, prevăzut cu piesă bucală şi capac
din plastic .
Fiecare cutie con ţine:
1 flacon presurizat ce asigură 120 doze sau
1 flacon presurizat ce asigură 180 doze
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Pentru farmacişti
Pacientul să noteze data primei pulverizări pe ambalaj.
A se asigura că între data primei pulverizări şi data expirării de pe ambalaj este o perioada de minim 5
luni.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Chiesi Pharmaceuticals GmbH
Gonzagagasse 16 -16, 1010 Viena, Austria
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4092/2011/01- 02
15
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FOSTER 100/6 micrograme pe doză soluţie de inhalat presurizată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare doză măsurată conţine:
D ipropionat de beclom etazonă 100 micrograme şi fumarat de formoterol dihidrat 6 micrograme .
Acesta este echivalentul unei doze (din inhalator) de dipropionat de beclometazonă de 84, 6
micrograme şi fumarat de formoterol dihidrat 5,0 micrograme.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie de inhalat presurizată incoloră spre gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
ASTM BRONŞIC
Foster este indicat în tratamentul de fond al astmului bronşic atunci când utilizarea unei combinaţii
(glucocorticoid inhalator şi agonist beta -2 adrenergic cu durată lungă de acţiune) este adecvată:
- pacienţi care nu au răspuns corespunzător la tratamentul cu glucocorticoid inhalator şi agonist
beta-2 adrenergic cu durată scurtă de acţiune administrat la nevoie sau
- pacienţi care au răspuns deja corespunzător la tratamentul cu glucocorticoid inhalator şi agonist
beta -2 adrenergic cu durată lungă de acţiune .
BRONHOPNEUMOPATIA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ (BPOC)
Tratamentul simptomatic al pacienților cu BPOC severă ( VEMS < 50 % din valoarea normală prezisă)
și antecedente de exacerbări repetate la pacienți care prezintă simptome semnificative în pofida
terapiei cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiun e.
4.2 Doze şi mod de administrare
Foster se administrează pe cale inhalatorie.
ASTM BRONŞIC
Foster nu este destinat ca tratament de primă intenţie în astmul bronşic. Dozajul componentelor Foster
este individual şi trebuie reglat în funcţie de severitatea afecţiunii . Acest lucru trebuie luat în
considerare nu numa i atunci când se iniţiază tratamentul cu medicamente în combinaţi e, dar şi atunci
când este ajustată doza. În cazul în care un pacient necesită o altă combinaţie a dozelor, diferită de cea
disponibilă în inhalator, trebuie să i se prescrie doze adecvate de beta
2-agonişti şi/sau corticosteroizi în
inhalato are diferite .
Dipropionatul de beclometazonă din Foster este caracterizat prin distribuţia particulelor extrafine, care
determină un efect mai puternic decât formulările cu dipropionat de beclometazonă cu d istribuţia unor
2
particule non-extrafine (100 micrograme de dipropionat de beclometazonă extrafină din Foster
echivalează cu 250 micrograme de dipropionat de beclometazonă într -o formulare non- extrafină). Prin
urmare, doza zilnică totală de dipropionat de beclometazonă administrat din Foster trebuie să fie mai
mică decât doza zilnică de dipropionat de beclometazonă administrată dintr -o formulare cu
dipropionat de beclometazonă non- extrafină.
Aceste aspecte trebuie luate în considerare în momentul în care la un pacient se trece de la dipropionat
de beclometazonă non- extrafină la Foster; doza de dipropionat de beclometazonă trebuie să fie mai
mică şi va trebui ajustată în funcţie de nevoile individuale ale pacienţilor.
Există două abordări terapeutice:
A.Ter apia de întreţinere: FOSTER se administrează periodic, ca tratament de întreţinere, care se
poate asocia, la nevoie cu un bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune.
B. Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor : FOSTER se administrează peri odic, ca
tratament de întreţinere, şi, la nevoie, pentru controlul simptomatologiei.
A.Terapia de întreţinere
Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă mereu la îndemână un bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune
pentru a -l utiliza în situaţiile de urgenţă.
Dozele recomandate pentru adulţi cu vârst a de 18 ani şi peste
Un puf sau două pufuri de două ori pe zi.
Doza maximă zilnică este de 4 pufuri
B. Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor
Pacienţii primesc o doză zilnică de întreţinere de FOSTER şi în plus, pot lua FOSTER la nevoie, în
funcţie de simptomatologie. Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă mereu la îndemână FOSTER pentru a-l
utiliza în situaţiile de urgenţă.
Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor cu FOSTER trebuie luată în considerare, în
special, în cazul pacienţilor cu:
- astm bronşic care nu poate fi controlat în mod adecvat şi care necesită frecvent medicaţie de
urgenţă;
- antecedente de exacerbări ale astmului bronşic şi care au necesitat intervenţie medicală.
Este necesară monitorizarea atentă a reacţiilor adverse dependente de doză la pacienţii care utilizează
un număr mare de doze inhalatorii, la nevoie.
Dozele recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
Doza de întreţinere recomandată este de un puf de dou ă ori pe zi, (administrată una dimineaţa şi una
seara).
Pacientul trebuie să îşi administreze un puf suplimentar, la nevoie, în funcţie de simptomatologie.
Dacă simptomele persistă după câteva minute, trebuie administrat încă un puf.
Doza maxima zilni că este de 8 pufuri.
Pacienţii care necesită utilizarea zilnică frecventă a inhalatorului pentru situații de urgență sunt sfătuiţi
să se adreseze neapărat medicului. Ei trebuie reevaluaţi şi terapia lor de întreţinere trebuie
reconsiderată.
Dozele recoma ndate pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Siguran ţa ş i eficacitatea pentru Foster la copii şi adolescen ţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost
stabilite încă. Nu există experienţă privind utilizarea Foster la copii cu vârsta sub 12 ani. Există
numa i date limitate privind utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârst a între 12 ş i 1 7 ani. Prin
urmare , Foster nu este recomandat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani până când nu vor
fi disponibile date suplimentare.
3
Pacienţii trebuie reevaluaţi periodic de medic, astfel încât doza de Foster să fie optimă şi să fie
modificată numai la recomandarea medic ului. Doza trebuie stabilită treptat la cea mai mică doză care
asigură menţinerea controlului efectiv al simptomelor. Atunci când controlul simptomelor e ste
menţinut cu ajutorul celei mai mici doze recomandate, următorul pas poate include un test de
administrare doar a unui corticosteroid cu administrare inhalatorie.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să utilizeze Foster zilnic chiar şi atunci când sunt asimpt omatici.
BRONHOPNEUMOPATIA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ (BPOC)
Dozele recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
D ouă pufuri de două ori pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Nu există date privind utilizarea Foster la
pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală. (vezi pct. 5.2)
Instrucţiuni de administrare
a medicamentului, pacienţii trebuie să fie instruiţi în legătură cu modul corest de utilizare a
inhalatorului de către medic sau personalul me dical. Utilizarea corectă a inhalatorului presurizat dozat
este esenţială pentru succesul tratamentului. Pacientul trebuie sfătuit să citească cu atenţie Prospectul
pentru pacient şi să urmeze instrucţiunile prezentate în acesta.
Înainte de a utiliza inha latorul pentru prima dată sau dacă nu a fost folosit timp de 14 zile sau mai
mult, se eliberează o doză în aer pentru a asigura funcţionarea corectă a inhalatorului.
În timpul inhalării, de câte ori este pos ibil, pacientul trebuie să stea aşezat sau în pic ioare.
Trebuie urmaţi paşi i următor i:
1. Se scoate capacul de protecţie de pe piesa bucală şi se verifică dacă aceasta este curată, fără praf
sau alte particule străine.
2. Se expiră cât mai încet şi mai profund.
3. Se ţine inhalatorul în poziţie verticală şi se plasează piesa bucală în gură, strângând buzele în
jurul acesteia. Nu se muşcă piesa bucală.
4. În acelaşi timp, se inspiră încet şi adânc pe gură. După începerea inspirului, se apasă partea
superioară a inhalatorului pentru eliberarea dozei.
5. Se ţine respiraţia atât timp cât este posibil, se scoate din gură piesa bucală şi se expiră încet. A nu
se expir a în inhalator.
Dacă este necesară o a doua administrare se menţine inhalatorul în poziţie verticală timp de o jumătate
de minut, după care se repetă indicaţiile de la punctele 2 -5.
După utilizare se pune la loc capacul de protecţie.
IMPORTANT: nu efectuaţi etapele 2 – 5 foarte repede.
În cazul în care s- a eliberat în aer o parte din soluţia presurizată prin partea superioară a inhalatorului
sau prin colţurile gurii, administrarea trebuie reluată de la etapa 2.
În cazul pacienţilor cu dificultăţi de folosire a mâinii, este mai uşor de ţinut inhalatorul cu ambele
mâini. Astfel, partea superioară a inhalatorului va fi ţinută cu ambele arătătoare şi partea inferioar ă cu
degetele mari.
Pacienţii trebuie să -şi clătească gura sau să facă gargară cu apă sau să se spele pe dinţi după inhalare
(vezi pct.4.4).
Curăţarea
Pacienţi trebuie sfătuiţi să citească cu atenţie Prospectul pentru pacient pentru instrucţiuni privind
curăţare a. Pentru o curăţare obişnuită a inhalatorului, pacienţii trebuie să îndepărteze capacul protector
şi să cureţe p iesa bucală cu o bucată de pânză uscată. Pentru curăţarea piesei bucale pacienţii nu
trebuie să utilizeze apă sau alte lichide.
4
Pacienţii care nu pot sincroniza inhalarea aerosolilor cu inspirul pot să utilizeze un dispozitiv de tip
spacer AeroChamber Plus
®. Pacienţii trebuie instruiţi de către medicul curant sau farmacist cum să
utilizeze în mod corect inhalatorul ş i dispozitivul de tip spacer, iar aceştia trebuie să verifice modul în
care pacienţii utilizează dispozitivul pentru a asigura o administrare optimă a medicamentului de
inhalat în plămâni. La pacien ţii care utilizează AeroChamber Plus
® aceasta se poate realiza printr -un
inspir continuu , lent şi profund prin dispozitivul de tip spacer, fără nici un decalaj între apăsare şi
inhalare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la dipropionat de beclometazonă, fumarat de formoterol dihidrat sau la
oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Foster trebuie utilizat cu prudenţă (care poate include şi monitorizare) la pacienţii cu aritmi i cardiace ,
în special bloc atrioventricular de gradul trei şi tahiaritmie ( bătăi cardiace accelerate şi/sau neregulate),
stenoză aortică subvalvulară idiopatică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, boală cardiacă severă,
în special infarct miocardic acut, boală cardiacă ischemică, insuficienţă cardiacă congestivă, boală
vasculară ocluzivă, arterioscle roză, hipertensiune arterială sau anevrism.
De asemenea, e ste necesară precauţie la pacienţii care prezintă prelungirea intervalului QT sau la care
se suspicionează prelungirea intervalului QT congenitală sau iatrogenă (QTc > 0,44 secunde).
Formoterol ul po ate induce prelungirea intervalului QT.
De asemenea, este nec esară precauţie la administrarea Foster la pacienţii cu tir eotoxicoz ă, diabet
zaharat, feocromocitom şi hipokal iemie netratată.
Tratamentul cu beta
2- agonişti poate determina hipokal iemi e posibi l cu evoluţie gravă. Se recomandă
precauţi i speciale în caz de astm bronşic sever, deoarece acest efect poate fi potenţat de hipoxie.
Hipokal iemia poate fi potenţată şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente care pot induce
hipokal iemie, pre cum derivaţi xantinici, corticosteroizi şi diuretice (vezi pct. 4.5). De asemenea, se
recomandă precauţie în caz de astm bronşic instabil, când pot fi utilizate mai multe bronhodilatatoare
pentru situaţii „de urgenţă” . În astfel de situaţii se recomandă monitoriz area valorilor serice de potasiu.
Inhalarea formoterolului poate determina creşterea glicemiei. Prin urmare, glicemia trebuie atent
monitorizată la pacienţii cu diabet zaharat.
În cazul în care este planificată anestezia cu derivaţi halogenaţi, Foster n u trebuie administrat cu cel
puţin 12 ore înainte de anestezie, deoarece există riscul apariţiei unor aritmii cardiace.
Similar celorlal te medicamente inhalatorii care conţin corticosteroizi, Foster trebuie administrat cu
precauţie la pacienţii cu tuberculoză pulmonară activă sau asimptomatică, infecţii fungice sau virale
ale căilor respiratorii .
Se recomandă ca tratamentul cu Foster să nu fie întrerupt brusc.
În cazul în care pacienţii consideră că tratamentul nu este eficace, se recomandă solicitarea d e asistenţă
medicală. Necesitatea utilizării unor doze mai mari de bronhodilatatoare pentru situaţii “de urgenţă”
indică agravarea bolii de bază şi impune reevaluarea tratamentului astmului bronşic . Deteriorarea
bruscă şi progresivă a controlului astmului poate pune viaţa pacientului în pericol, iar acesta trebuie
supus unei evaluări medicale urgente. Trebuie avută în vedere necesitatea suplimentării tratamentului
cu corticosteroizi, pe cale inhalatorie sau orală sau iniţierea tratament ului antibiotic în ca zul în care se
susp icionează o infecţie.
Pacienţii nu trebuie să înceapă tratamentul cu Foster în timpul unei perioade de exacerbare a bolii sau
dacă suferă de astm bronşic în stare de agravare sau deteriorare acută. Reacţiile adverse grave datorate
astmul ui bronşic şi exacerbările acestuia pot să apară în timpul tratamentului cu Foster. Pacienţi i
5
trebuie informaţi să continue tratamentul, dar să solicite asistenţă medicală în cazul în care simptomele
rămân necontrolate sau se agravează după iniţierea trata mentului cu Foster.
Similar altor medicamente administrate pe cale inhalatorie , imediat după administrare poate să apar ă
bronhospasm paradoxal cu accentuarea wheezingului şi scurtarea respiraţiei. Aceste simptome trebuie
tratat e imediat cu un bronhodilatat or cu acţiune rapidă. Foster trebuie întrerupt imediat, pacientul
trebuie evaluat de medic şi dacă este necesar se instituie un tratament alternativ .
Foster nu trebuie utilizat ca tratament de primă intenţie pentru astm bronşic .
Pentru tratamentul crizelo r de astm bronşic pacienţii trebuie instruiţi să aibă mereu la îndemână
bronhodilatatoarele cu durată scurtă de acţiune , fie FOSTER (pentru pacienții care utilizează FOSTER
ca terapie de întreţinere şi de ameliorare ) sau un alt bronhodilatator cu durată s curtă de acţiune (
pentru pacienții care utilizează FOSTER doar ca terapie de întreţinere) .
Pacienţii trebuie sfătuiţi să utilizeze Foster zilnic conform recomandărilor, chiar şi atunci când sunt
asimptomatici. Terapia de ameliorare cu
FOSTER trebuie iniţiată ca răspuns la simptomatologia
astmului bronşic, dar nu în scopul utilizării profilactice, de exemplu înainte de un efort fizic. Pentru
aceasta se recomandă utilizarea separată a unui bronhodilatator cu acţiune rapidă.
După obţinerea control ului simpto melor de astm bronşic, trebuie să se ia în considerare reducerea
treptată a dozei de Foster. Evaluarea periodică a pacienţilor pe parcursul scăderii treptate a dozei este
importantă. Trebuie să se utilizeze doza minimă eficace de Foster (vezi pct 4.2).
Efectele sistemice ale corticosteroizilor inhalatori pot să apară, în special , când se utilizează
doze mari pentru perioade lungi de timp. Aceste efecte sunt mai puţin probabil să apară decât în
cazul administrării corticosteroizilor orali. Posibilele efecte sistemice includ: sindrom Cushing,
trăsături de tip Cushing, supresie suprarenaliană, scăderea densităţii minerale osoase, încetinirea
creşterii la copii şi adolescenţi , cataract ă şi glaucom şi mai rar, o serie de efecte psihologice sau
comportament ale incluzând hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie,
sau agresivitate (mai ales la copii).
De aceea, este important ca pacientul să fie examinat periodic, iar doza de corticosteroid
inhalator să fie scăzută până la doza minimă care permite controlul ef icace al simptomelor .
Datele privind farmacocinetica după administrarea unei doze unice (vezi pct.5.2) au demonstrate că
utilizarea Foster prin intermediul dispozitivului tip spacer Aerochamber Plus
® comparativ cu utilizarea
unui i nhalator standard, nu creşte expunerea sistemică totală la formoterol şi reduce expunerea
sistemică la beclometazonă 17- monopropionat, în timp ce nivelul nemodificat de dipropionat de
beclometazonă care ajunge din circulaţia sistemică din plămâni creşte; c u toate acestea, deoarece
expunerea sistemică totală la dipropionatul de beclometazonă şi metaboliţii săi active nu se modifică,
nu există o creştere a riscului de apariţie a efectelor sistemice în cazul utilizării Foster cu ajutorul
dispozitivului Aerocha mber Plus
®.
Tratamentul prelungit cu doze mari de corticosteroizi administraţi inhalator poate determina supresie
suprarenaliană şi insuficienţă suprarenaliană acută. Pacienţii cu vârsta sub 16 ani care
utilizează/inhalează doze de dipropionat de beclomet azonă mai mari decât cele recomandate pot fi mai
expuşi la acest risc. Situaţiile care pot declanşa insuficienţa suprarenaliană acută sunt traumatismele,
intervenţiile chirurgicale, infecţii le sau orice reducere rapidă a dozelor. Simptomele prezentate sunt în
mod caracteristic nespecifice şi pot include anorexie, durere abdominală, scădere ponderală, oboseală,
cefalee, greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, nivel scăzut de conştienţă, hipoglicemie şi crize
convulsi ve. Trebuie luat ă în considerare admini strarea suplimentară a unui corticosteroid sistemic în
timpul perioadelor de stres sau intervenţii chirurgicale programate.
Este necesară precauţie în cazul trecerii pacienţilor de la un alt tratament la tratamentul cu Foster, în
special în cazul în care există orice m otiv de suspicionare a afectării funcţiei suprarena lei în urma
tratamentului anterior cu corticosteroizi sistemici.
Pacienţii transferaţi de la terapia orală la cea inhalatorie cu corticosteroizi pot prezenta în continuare,
pentru o perioadă considerabilă de timp, risc de afectare a rezervei corticosuprarenale. Pacienţii care
6
au necesitat tratament cu doze mari de corticosteroizi inhalatori pentru situaţii “de urgenţă” , pot
prezenta, de asemenea, acest risc. Această posibilitate de afectare reziduală trebuie avută întotdeauna
în vedere în situaţii de urgenţă sau programate pentru care se anticipează că presupun stres şi trebuie
luat în considerare tratament ul corespunzător cu corticosteroizi. Gradul insuficienţei suprarenaliene
poate necesita sfatul unui specialist înainte a proceduril or programate .
Pacienţii trebuie informaţi asupra faptului că Foster conţine o cantitate mică de alcool etilic
(aproximativ 7 mg per pulverizare); cu toate acestea, la doze le recomandate cantitatea de alcool etili c
este neglijabilă şi nu presupune risc pentru pacienţi.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să -şi clătească gura sau să facă gargară cu apă sau să se spele pe dinţi după
inhalarea dozei pentru a reduce la minim riscul de candidoză orofaringiană.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacocinetice
Dipropionatul de beclometazonă este metabolizat foarte rapid prin intermediul esterazei fără
implicarea sistemului en zimatic al citocromului P450.
Interacţiuni farmacodinamice
La pacienţi i cu astm bronşic trebuie evitate beta- blocantele (inclusiv picăturile oftalmice). Dacă
administr area beta-blocantelor este necesară, efectul formoterolului va fi redus sau anulat. Pe de altă
parte, a dministrarea concomitentă de medicamente bet a-adregenice pot avea efecte aditive şi , prin
urmare , este necesară prudenţă atunci când teofilina sau alte beta -adregenice sunt prescrise
concomitent cu formoterolul.
Tratamentul concomitent cu chinidină, disopiramid ă, procainamidă , fenotiazine, antihistaminice,
inhibitori ai monoaminooxidazei şi antidepresive triciclice poate prelungi intervalul QT c şi creşte
riscul de aritmii ventriculare .
În plus, L -dopa, L -tiroxina, oxitocina şi alcoolul etilic pot afecta toleranţa cardiacă la beta
2-
simpatomimetice .
T ratamentul concomitent cu inhibitori ai monoaminooxidazei , inclusiv medicamente cu proprietăţi
asemănătoare cum ar fi furazolidona şi procarbazina, poate precipita reacţiile hipertensive.
Pacienţii la care se administrează anestezice de tip derivaţi halogenaţi prezintă un risc crescut de
aritmi i.
Tratamentul concomitent cu derivaţi xantinici, steroizi sau diuretice poate potenţa posibilul efect
hipokal iemic al beta
2- agoniştilor (vezi pct.4.4). Hipokalemia poate accentua predispoziţia la aritmii
cardiace a p acienţilor trataţi cu glicozide digitalice .
Foster conţine o cantitate mică de alcool etilic. Există un potenţial teoretic de interacţiune la pacienţii
deosebit de sensibili cărora li se administrează disulfiram sau metronidazol.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Nu există experienţă sau dovezi privind siguranţa propulsorului HFA -134a la gravide sau la femeile
care alăptează. Cu toate acestea, studiile privind efectul HFA -134a asupra funcţiei de reproducere şi
dezv oltării embrio fetale la animale nu au evidenţiat reacţii adverse relevante clinic.
Sarcină
Nu există date clinice relevante privind utilizarea Foster la gravide. Studiile la animale cu dipropionat
de beclometazonă şi formoterol în combinaţie au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de
reproducere în urma expuneri i sistemice crescute (vezi pct 5.3, Dale preclinice de siguranţă). Datorită
acţiunii tocolitice a medicamentelor beta
2-simpatomime, în ultimul trimestru de sarcin ă este necesară
pr ecauţie. Nu se recomandă utilizarea formoterolu lui în timpul sarcinii şi în special în ultima parte a
sarcinii sau în timpul naşterii cu excepţia cazului în care nu există nicio altă alternativă (mai sigură ).
Foster trebuie utilizat în sarcină numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscu rile posibile .
Alăptarea
Nu există date clinice relevante privind utilizarea Foster în timpul alăptării la om.
7
Deşi nu sunt disponibile date din studii la animale, se poate presupune că dipropionatul de
beclometazonă se excretă în lapte, similar altor corticosteroizi .
Deşi nu se cunoaşte dacă formoterolul se elimină în lapte la om , acesta a fost detectat în laptele
mamiferelor .
Administrarea Foster la femeil e care alăptează trebuie luată în considerare numai în cazul în care
beneficiile anticipate depăşesc riscurile potenţiale.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Foster să aibă vreun efect asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Deoarece Foster conţine dipropionat de beclometazonă şi fumarat de formoterol dihidrat, tipul şi
severitatea reacţiilor adverse asociate fiecărui component pot fi anticipate. Nu s-au înregistrat cazuri
de reacţii adverse suplimentare în urma administrării concomitente a celor două co mponente.
Reacţiile adverse asociate cu dipropionatul de beclometazonă şi formoterolul administrat sub formă de
combinaţie fixă (Foster) şi ca medicamente administrate individual sunt prezentate mai jos, clasificate
pe aparate, sisteme şi organe .
Frecven ţele reacţiilor adverse sunt definit e astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente ( ≥1/100 şi
<1/10), mai puţ in frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare ( ≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare ( ≤1/10000).
Reacţiile adverse frecvente şi mai puţin frecvente sunt obţinute din studiile clinice la pacienții cu astm
bronşic și la pacienții cu bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC)
Clasificarea pe
aparate, sisteme şi
organe
Reacţia adversă Frecvenţa
Infecţii şi infestări Faringită, candidoză orală Frecvente
Gripă, infecţie micotică la nivelul cavităţii bucale,
candidoză oro faringiană şi esofagiană, candidoză
vulvo vaginală, gastroenterită, sinuzită, rinită ,
pneumonie*
Mai puţin
frecvente
Tulburări hematologice
şi limfatice
Granulocitopenie Mai puţin
frecvente
Trombocitopenie Foarte rare
Tulburări ale
sistemului imunitar
Dermatită alergică Mai puţin
frecvente
Reacţii de hipersensibilitate, inclusiv eritem, edem
la nivelul buzelor, feţei, ochilor şi faringelui
Foarte rare
Tulburări endocrine Supresia funcţiei glandelor suprarenale Foarte rare
Tulburări metabolice şi
de nutriţie
Hipokaliemie, hiperglicemie Mai puţin
frecvente
8
Tulburări psihice Nelinişte Mai puţin
frecvente
Hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn,
anxietate, depresie, agresivitate, modificări de
comportament (mai ales la copii)
Cu frecvenţă
necunoscută*
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee Frecvente
Tremor, ameţeli Mai puţin
frecvente
Tulburări oculare Glaucom, cataractă Foarte rare
Tulburări acustice şi
vestibulare
Otosalpingită Mai puţin
frecvente
Tulburări cardiace
Palpitaţii, prelungirea intervalului QT corectat,
modificări ale electrocardiogramei, tahicardie,
tahiaritmie, fibrilaţie atrială*
Mai puţin
frecvente
Extrasistole ventriculare, angină pectorală Rare
Fibrilaţie atrială Foarte rare
Tulburări vasculare Hiperemie, hiperemie facială tranzitorie Mai puţin
frecvente
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Disfonie Frecvente
Tuse, tuse productivă, iritaţie faringiană, crize de
astm bronşic
Mai puţin
frecvente
Bronhospasm paradoxal Rare
Dispnee, exacerbarea astmului bronşic Foarte rare
Tulburări gastro-
intestinale
Diaree, xerostomie, dispepsie, disfagie, senzaţie de
arsură la nivelul buzelor, greaţă, disgeuzie
Mai puţin
frecvente
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului subcutanat
Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, hiperhidroză,
urticarie
Mai puţin
frecvente
Edem angioneurotic Rare
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Spasme musculare, mialgie Mai puţin
frecvente
Încetinirea procesului de creştere la copii şi
adolescenţi
Mai puţin
frecvente
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Nefrită Rare
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Edeme periferic Foarte rare
Investigaţii diagnostice Creşterea valorii proteinei C reactive, creşterea
numărului de trombocite, creşterea valorii acizilor
graşi liberi în plasmă , creşterea insulinemiei ,
creşterea valorii corpilor cetonici în sânge, scăderea
Mai puţin
frecvente
9
valorii cortizolului în sânge*
Creşterea tensiunii arteriale, scăderea tensiunii
arteriale
Rare
Scăderea densităţii osoase Foarte rare
*un caz de pneumonie nu foarte grav a fost raportat de un pacient tratat cu Foster într-un studiu clinic
pivit la pacienți cu bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) . Alte reacții adverse observate cu
Foster în studii clinice la pacienți cu bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) au fost
reducerea nivelului cortizolului în sânge și fibrilație atrială.
Similar altor tra tamente cu medicamente cu administrare inhalatorie , poate să apară bronhospasm
paradoxal (vezi pct 4.4 “Atenţionări speciale şi precauţii de utilizare”).
Printre reacţiile adverse observate, cele asociate în mod caracteristic utilizării formoterolului sunt:
hipokaliemie, cefalee, tremor , palpitaţii, tuse, spasme musculare şi prelungirea intervalului QTc.
Reacţiile adverse asociate în mod caracteristic administrării de dipropionat de beclometazonă sunt:
i nfecţii fungice ale cavităţii bucale, candidoză bucal ă, disfonie, iritaţi e fari ngiană .
Disfonia şi candidoza pot fi ameliorate prin gargară şi clătirea gurii cu apă sau prin spălarea dinţilor
după utilizarea medicamentului . Candidoza simptomatică poate fi tratată cu ajutorul terapiei topice
antimicotice continuându- se tratamentul cu Foster.
Efectele sistemice ale corticoisteroizilor administraţi inhalator (de exemplu dipropionat de
beclometazonă) pot să apară, în special , în cazul administr ării unor doze mari prescrise pentru
perioade lungi de timp; acestea pot include supresia glandelor suprarenale, scăderea densităţii minerale
osoase, încetinirea creşterii la copii şi adolescenţi, cataractă şi glaucom (vezi , de asemenea, pct 4.4).
Reacţiile de hipersensibilitate includ erupţii cutanate tranzitorii , urticarie, prurit, eritem, dar poate să
apar ă şi edem la nivelul ochilor, feţei, buzelor şi gâtului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicam entului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
D oze cumulate de Foster administrate inhalator de până la 12 pulverizări (total dipropionat de
beclometazonă 1200 micrograme , formoterol 72 micrograme) au fost studiate la pacienţii astmatici .
Tratamentele cumulative nu au determinat modific ări ale semnelor vitale şi nici nu s -au observat
reacţii adverse severe sau grave.
Doze excesive de formoterol pot determina efecte caracteristice agoniştilor bet a
2 -adrenergici: greaţă,
vărsături , cefalee, tremor , somnolenţă, palpitaţii, tahicardie, aritmii ventriculare, prelungirea
intervalului QTc, acidoză metabolică, hipokaliemie, hiperglicemie.
În caz de supradozaj cu formoterol, se recomandă tratament suport iv şi simptomatic. Cazurile grave
trebuie spitalizate. Utilizarea blocantelor beta -adregenice cardioselective poate fi luată în considerare,
dar numai cu maximă prudenţă deoarece utilizarea blocantelor beta -adregenice poate determina
bronhospasm. Valorile kaliemiei trebuie monitorizat e.
Inhalarea acută în exces faţă de dozele recomandate de dipropionat de beclometazonă poate determina
supresia funcţiei suprarenaliene . În acest caz nu sunt necesare măsuri de urgenţă, deoarece funcţia
corticosuprarenală se r eface în câteva zile, conform determinărilor cortizolului plasmatic. La ace şti
pacienţi tratamentul trebuie continuat utilizând o doză suficientă pentru a control a astmul bronşic .
10
Supradozajul cronic cu dipropionat de beclometazonă administrat inhalator : risc de supresie a funcţiei
suprarenal e ( vezi pct. 4.4.). Este posibil să fie necesară monitorizarea rezervei corticosuprarenalei.
Tratamentul trebuie continuat utilizând o doză suficientă pentru a controla astmul bronşic .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: adrenergice şi alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale
căilor respiratorii , codul ATC: R03AK0 8.
Mecanisme de acţiune şi efecte farmacodinamice
Foster conţine dipropionat de beclometazonă şi formoterol. Aceste două substanţe active au moduri de
acţiune diferite. Similar celorlate combinaţii de corticosteroizi inhalatori şi beta
2-agonişti , efectele
aditive se pot observa în reducerea episoadelor de exacerbare ale astmul bronşic .
D ipropionat de beclometazonă
Dipropionatul de beclometazonă administrat pe cale inhalatorie în dozele recomandate are acţiune
glucocorticoidă antiinflamatorie la nivel pulmonar, determinând reducerea simptomelor şi exacerbării
astmului bronşic cu un număr mai mic de reacţii adverse comparativ cu administrarea sistemic ă de
corticosteroizi.
Formoterol
Formoterolul este un agonist beta -adrenergic selectiv care determină relaxarea musculaturii nete de
bronşice la pacienţii cu obstrucţie reversibilă a căilor respiratorii . Efectul bronhodilatator se instalează
rapid, în decurs de 1- 3 minute de la inhalare şi are o durată de acţiune de 12 ore după o doză unică.
Astm bronşic
Eficacitatea clinică a FOSTER în terapia de întreținere
În studiile clinice la adulţi, asocierea formoterolului la dipropionatul de beclometazonă a ameliorat
simptomele astmului bronşic şi funcţia plămânilor şi a redus numărul exacerbărilor .
Într -un studiu clinic cu durata de 24 de săptămâni, efectul Foster asupra funcţiei plămânilor a fost cel
puţin egal cu efectul asocierii de dipropionat de beclometazonă şi formoterol administrat e i ndividual şi
a depăşit efectul dipropionatului de beclometazonă în monoterapie .
Eficacitatea clinică a FOSTER în terapia de întreținere și ameliorare
Într -un studiu pe grupuri paralele în care au fost incluși 1701 pacienți astmatici, pe durata a 48 de
săptămâni, eficacitatea FOSTER administrat ca terapie de întreținere ( un puf BID) și ca terapie de
ameliorare ( până la un total de 8 pufuri pe zi) a fost compa rată cu FOSTER administrat ca terapie de
întreținere (un puf BID) și salbutamol la nevoie, la pacienții adulți cu astm moderat sau sever
necontrolat. Rezultatele au arătat că FOSTER administrat ca terapie de întreținere și ameliorare a
prelungit semnifica tiv perioada până la prima exacerbare severă (*) în comparație cu FOSTER
administrat ca terapie de întreținere și salbutamol la nevoie (p < 0,001 pentru ambele populații ITT și
PP). Rata exacerbărilor severe pe pacient/an a fost redu să semnificativ în gru pul de terapie de
întreținere și ameliorare comparativ cu grupul de terapie cu salbutamol : 0,1476 vs 0,2239 (reducere
semnificativ statistică p < 0,001). Pacienții din grupul de terapie cu FOSTER administrat ca terapie de
întreținere și ameliorare au obți nut o îmbunătățire clinică semnificativă a controlului astmului. Media
inhalațiilor zilnice ca terapie de ameliorare și proporția pacienților care au utilizat terapia de
ameliorare a scăzut similar în ambele grupuri.
Notă *: exacerbările severe au fost de finite ca deteriorarea astmului având ca rezultat spitalizarea sau
tratamentul de urgență sau admnistrarea de steroizi sistemici pentru mai mult de 3 zile.
11
Într-un alt studiu clinic, o singură doză de FOSTER 100/6 mcg a avut un efect bronhodilatator rapid și
ameliorarea rapidă a simptomelor de dispnee similar cu o doză de 200 mcg de salbutamol la pacienții
astmatici la care a fost utilizată metacolina pentru a induce bronhoconstricția.
Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC)
Într -un studiu realizat pe o perioadă de 48 de săptămâni, a fost evaluat efectul asupra funcției
plămânilor și asupra ratei de exacerbare (definită ca numărul de cure de corticosteroizi orali și/sau cure
de antibiotice și/sau spitalizări) la pacienți cu BPOC severă (30%< VEMS < 50 %).
Într -un studiu pivot s -a demonstrat o îmbunătățire a funcției plămânilor (obiectivul principal modificat
la doza de probă VEMS (FEV1) ) comparativ cu formoterol după 12 săptămâni de tratament (o
creștere medie între Foster și formoterol: 69 ml) ca și la fiecare control clinic pe durata întregului
tratament (48 săptămâni). Studiul a demonstrat că media exacerbărilor pe pacient/an (rata exacerbării,
co - obiectiv principal) a fost statistic redusă cu Foster în comparație cu tratamentul cu formoterol (rat a
medie 0.80 comparativ cu 1.12 la grupul cu formoterol, rata ajustată 0.72, p< 0.001) pe o perioadă de
tratament de 48 de săptămâni la un total de 1199 pacienți cu BPOC severă. În plus, Foster a prelungit
statistic semnificativ timpul până la prima exac erbare comparativ cu formoterolul. Superioritatea
Foster comparativ cu formoterol a fost confirmată în termeni de rata exacerbării în subgrupurile de
pacienți cărora li s- a administrat (în jur de 50 % pe fiecare braț) sau nu bromură de tiotropiu ca și
medi cație concomitentă).
Un alt studiu pivot, pe trei brațe, randomizat, paralel, pe 718 pacienți a confirmat superioritatea Foster
versus formoterol ca modificare a dozei de probă VEMS (FEV1) la sfârșitul tratamentului (48 de
săptămâni) și a demonstrat non- inferioritatea Foster comparativ cu budesonida/formoterol combinație
în doză fixă la aceași parametri.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Expunerea sistemică la substanţele active dipropionat de beclometazonă şi formoterol din combinaţia
fixă Foster a fost comparată cu expunerea în cazul administrării individuale a componentelor.
În cadrul unui studiu de farmacocinetică efectuat la subiecţi sănătoşi la care s-a administrat o doză
unică de Foster combinaţie fixă (4 pufuri a 100/6 micrograme) sau o doză unică de dipropionat de
beclometazonă CFC (4 pufuri a 250 micrograme) şi formoterol HFA (4 pufuri a 6 micrograme), ASC
a principalului metabolit activ al dipropionatului de beclometazonă (beclometazonă-17 -
monopropionat) şi concentraţia sa plasmatică maximă au f ost cu 35% şi respectiv 19% mai mici în
cazul combinaţi ei fix e faţă de formul area CFC de dipropionat beclometazonă non -extrafină; în
contrast, viteza de absorbţie a fost mai rapidă (0,5 faţă de 2 ore) în cazul combinaţie i fix e faţă de
formula rea CFC a dipr opionatului de beclometazonă non- extrafin.
În cazul formoterolului, concentraţia plasmatică maximă după administrarea combinaţiei fixe a fost
similară cu cea observată după administrarea individuală , iar expunerea sistemică a fost uşor mai mare
după administrarea Foster comparativ cu administrarea individuală.
Nu s -au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamice (sistemice) între dipropionatul de
beclometazonă şi formoterol.
Utilizarea dispozitivului de tip spacer AeroChamber Plus
® a crescut aportul în plămâni a metabolitului
activ a dipropionatului de beclometazonă, beclometazonă 17- monopropionat şi a formoterolului cu
41% şi respectiv 45%, în comparaţie cu un inhalator standard î n cadrul unui studiu efectuat la
voluntari sănătoş i . Expunerea sistemică totală a fost nemodificată pentru formoterol, redusă cu 10%
pentru metabolitul activ beclometazonă -17 -monopropionat şi crescută pentru propionatul de
beclometazonă nemodificat.
Într -un studiu care evalua depunerea pulmonară la pacienți sta bili cu BPOC, voluntari sănătoși și
pacienți astmatici, s -a demonstrat că o medie de 33% din doza nominală este depozitată în plămânii
pacienților cu BPOC, comparativ cu 34% la pacienții sănătoși și 31% la pacienții astmatici. Expunerea
plasmatică a beclom etazonei-17 -monopropionat și formoterolului este comparabilă în cadrul celor trei
12
grupuri timp de 24 de ore după prima inhalare. Expunerea totală a dipropionatului de beclometazonă a
fost mai mare la pacienții cu BPOC comparativ cu pacienții astmatici sau voluntarii sănătoși.
Dipropionat de beclometazonă
Dipropionatul de beclometazonă este un promedicament cu afinitate mică de legare de receptorii
glucocorticoizilor, care este hidrolizat prin intermediul esteraz elor la un metabolit activ
beclometazonă -17- monopropionat, care are o activitate antiinflamatorie locală mai puternică
comparativ cu promedicamentul dipropionat de beclometazonă .
Absorbţie, distribuţie şi biotransformare
Dipropionatul de beclometazonă inhalat este rapid absorbit prin plămâni; dar înainte de absorbţie are
loc o transformare masivă în metabolitul său activ beclometazonă -17 -monopropionat prin intermediul
e steraze lor prezente în majoritatea ţesuturilor. Biodisponibilitatea sistemică a metabolitului activ
provine din plămâni (36%) şi di n absorbţia gastro-intestinală a dozei înghiţite. Cu toate acestea,
biodisponibilitatea beclometazonei administrate pe cale orală este neglijabilă, conversia presistemică
la beclometazonă -17 -monopropionat determinând absorbţia a 41% din doză sub formă de metabolit
activ.
Există o creştere aproximativ liniară a expunerii sistemice odată cu creştere a dozei inhalate.
Biodisponibilitatea absolută după inhalare este de aproximativ 2% şi 62% din doza nominală de
dipropionat de beclometazonă nemodificat şi, res pectiv beclometazon ă-17 -monopropionat.
După administrarea intravenoasă , distribuţia dipropionatului de beclometazonă şi a metabolitului său
activ este caracterizată printr -un clearance plasmatic ridicat (150 şi , respectiv 120 l/oră ), cu un volum
mic de dis tribuţie la starea de echilibru pentru dipropionatul de beclometazonă (20 l ) şi o distribuţie
mai mare la nivelul ţesuturilor pentru metabolitul său activ (424 l ).
Legarea de proteinele plasmatice este moderat crescută.
E liminare
Excreţia prin materiile fecal e este principala cale de eliminare a dipropionatului de beclometazonă, în
principal sub formă de metaboliţi polari. Excreţia renală a dipropionatului de beclometazonă şi a
metaboliţilor săi este neglijabilă. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 0,5 ore şi 2,7 ore pentru
dipropionatul de beclometazonă şi, respectiv beclometazonă -17 -monopropionat.
Grupe speciale de pacienţi
Nu a fost studiată f armacocinetica dipropionatului de beclometazonă la pacienţi i cu insuficienţă renală
sau hepatic ă; cu toate acestea, deoarece dipropionatul de beclometazonă e ste metaboliz at foarte rapid
prin intermediul esterazelor prezente în lichidul intestinal, ser , plămâni şi ficat, pentru a genera mai
mulţi compuşi polari beclometazonă -21 -monopropionat, beclometazonă -17- monopropionat şi
beclometazonă, nu se anticipează ca insuficienţa hepatică să modifice parametrii farmacocinetici şi
profilul de siguranţ ă ale dipropionatului de beclometazonă.
Deoarece dipropionatul de beclometazonă sau metaboliţii săi activi nu au fost detectaţi în urină, nu se
anticipează creşterea expunerii sistemice la pacienţii cu insuficienţă renală.
Formoterol
Absorbţie şi distribuţie
După inhalare, formoterolul este absorbit atât din plămâni, cât şi din tractul gastro- intestinal.
Fracţiunea din tr-o doză inhalată înghiţită după administrare printr -un inhalator cu doz ă m ăsurată poate
varia între 60% şi 90%. Cel puţin 65% din fracţiunea înghiţită este absorbită din tractul gastro-
intestinal. Concentraţia plasmatică maximă de medicament nemodificat se atinge în interval de 0,5 la 1
oră de la administrarea orală. Legarea de proteinele plasmatice a formoterolului este de 61 -64% din
care 34% se leagă de albumină. Nu s -a observat saturarea legării de proteine în intervalul de
concentraţii obţinut e la doz e terapeutice. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după
administrarea orală este de 2 -3 ore. Absorbţia formoterolului este liniară după inhalarea a 12 până la
96 micrograme de fumarat de formoterol.
13
Biotransformare
Formoterolul este metabol izat în proporţie mare, iar calea principală implică conjugarea directă la
grup area hidroxil fenolic . Metabolitul glucuroconjugat este inactiv . A doua cale majoră de
metabolizare implică O -demetilarea urmată de conjugarea grupării 2’ -hidroxil fenolic. În procesul de
O -demetilare a formoterolului sunt implica te izoenzimele CYP2D6, CYP2C19 şi CYP2C9 ale
citocromului P450. Ficatul pare a fi principalul loc de metabolizare. Formoterolul nu inhibă
izo enzimele citocromului P450 la concentraţii terapeutice relevan te.
E liminare
Excreţia urinară cumula tă de formoterol după o administrare unică dintr-un inhalator cu p ulbere creşte
liniar pentru dozele cuprinse între 12 şi 96 micrograme. În medie, 8% şi 25% din doză a fost e liminată
sub formă de formoterol nemodifica t şi, respectiv total. Pe baza concentraţiilor plasmatice măsurate
după inhalarea unei doze unice de 120 micrograme de către 12 subiecţi sănătoşi, timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost stabilit la 10 ore. Enantiomerii (R,R) - şi (S,S) - rep rezintă
aproximativ 40% şi, respectiv 60% din medicamentul nemodificat e liminat prin urină.
Proporţi onalitate a relativă a celor doi enantiomeri a rămas constantă în intervalul de doze studiat şi nu
au existat dovezi privind acumularea relativ ă a unuia sau altuia dintre enantiomeri după administrarea
de doze repeta te.
După administrarea orală (40 până la 80 micrograme ), 6% până la 10% din doză a fost detectată în
urină sub formă de medicament nemodificat la subiecţii sănătoşi; până la 8% din doză a fost
recuperată sub formă de glucuronoconjugat .
În total 67% din doza orală de formoterol este e liminat în urină (în principal sub formă de metaboliţi),
iar restul în materiile fecale. Clearance- ul renal al formoterolului este de 150 ml/min.
Grupe speciale de p acienţi
Insuficienţă hepatică /renală : parametrii farmacocinetici ai formoterolului nu a u fost studia ţi la
pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală .
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea dipropionatului de beclometazonă şi a formoterolului ad ministrate în combinaţie sau
individual, observată în studiile efectuate la animale, a fost reprezentată , în principal, de efecte
asociate cu activitatea farmacologică exagerată. Acestea apar ca urmare a activităţii imunosupresoare a
dipropionatului de bec lometazonă şi a efectel or cardiovasculare cunoscute ale formoterolului, evidente
în principal la câini. Nici creşterea toxicităţii, nici evenimente neaşteptate nu au fost observate după
administrarea combinaţiei.
Studiile privind efectele asupra reproduc erii la şo bolani au evidenţiat efecte dependente de doză.
Combinaţia a fost asociată cu reducerea fertilităţii la femele şi toxicitate embriofetală. Se cunoaşte că
administrarea de d oze mari de corticosteroizi la animalel e gestante determină anomalii ale dezvoltării
fetale, inclusiv palatosk izis şi încetinirea creşterii intrauterine şi este posibil ca aceste efecte ale
combinaţiei dipropionat de beclometazonă/formoterol să se datoreze dipropionatului de
beclometazonă . Aceste efecte au fost observate numai l a expuneri sistemice crescute la metabolitul
activ beclometazon ă-17 -monopropionat (de 200 de ori mai mare decât concentraţia plasmatică
estimată la pacienţi ). În plus, în studiile efectuate la animale, s-a observat o creştere a duratei de
gestaţie şi parturiţie, efect atribui t acţiunii tocolitice cunoscute a beta
2-simpatomimeticelor. Aceste
efecte au fost observate în cazurile în care concentraţiile plasmatice de formoterol erau mai mici decât
valorile estimate la pacienţi i trataţi cu Foster.
Studiile priv ind genotoxici tatea efectuate cu beclometazonă dipropionat/formoterol în combinaţie nu
indică un potenţial mutagenic. Nu au fost efectuate studii privind carcinogenitatea utilizând
combinaţia propusă. Cu toate acestea, datele provenite din studiile la anim ale raportate pentru
componentele individuale nu sugerează niciun risc posibil de carcinogenitate la om.
Datele preclinice referitoare l a propulsorul HFA-134a, fără CFC, nu relevă niciun risc special pentru
om pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate după doze repetate,
genotoxicitate, potenţial carcinogen şi toxicitate asupra funcţi ei de reproducere .
14
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Norfluran (HFA 134a)
Etanol anhidru
Acid clorhidric
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
20 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Î nainte de prima administrare de către pacient
A se păstra la frigider ( 2-8°C ) ( timp de maxim 15 luni)
După prima administrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C ( timp de maxim 5 luni)
Flaconul conţine un lichid sub presiune. A nu se păstra la temperaturi mai mari de 50°C. A nu se
perfora flaconul.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Soluţia de inhalat este conţinută într -un flacon presurizat d in alumin iu, prevăzut cu v alvă dozatoare şi
introdus intr -un dispozitiv de administrare din plastic polipropilenic, prevăzut cu piesă bucală şi capac
din plastic .
Fiecare cutie con ţine:
1 flacon presurizat ce asigură 120 doze sau
1 flacon presurizat ce asigură 180 doze
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Pentru farmacişti
Pacientul să noteze data primei pulverizări pe ambalaj.
A se asigura că între data primei pulverizări şi data expirării de pe ambalaj este o perioada de minim 5
luni.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Chiesi Pharmaceuticals GmbH
Gonzagagasse 16 -16, 1010 Viena, Austria
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4092/2011/01- 02
15
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
