BICALUTAMIDA ALVOGEN 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bicalutamidă Alvogen 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine bicalutamidă 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: conţine lactoză monohidrat 62,7 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Bicalutamidă Alvogen 50 mg este indicat în tratamentul cancerului de prostată în stadiu avansat în
combinaţie cu terapia cu analogi ai hormonul eliberator al hormonului luteinizant (LHRH) sau castrarea
chirurgicală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Bărbaţi adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici: 50 mg (1 comprimat) o dată pe zi, la aceeaşi oră (de obicei
dimineaţa sau seara).
Copii şi adolescenţi
Bicalutamida nu este indicată la copii şi adolescenţi.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu lichid.
Tratamentul cu bicalutamidă trebuie început cu cel puţin 3 zile înainte de începerea tratamentului cu un
analog LHRH, sau în acelaşi timp cu castrarea chirurgicală.
2
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Se poate produce acumularea
substanţei active la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Bicalutamida este contraindicată la femei şi copii (vezi pct. 4.6).
Bicalutamida nu trebuie administrată pacienţilor care au prezentat o reacţie de hipersensibilitate la
substanţa activă.
Administrarea concomitentă a bicalutamidei cu terfenadină, astemizol şi cisapridă este contraindicată
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
a unui medic specialist.
Bicalutamida este metabolizată într-o proporţie mare în ficat. Datele sugerează că eliminarea poate fi mai
lentă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, ceea ce poate duce la acumularea crescută a substanţei
active. Astfel, bicalutamida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată
până la severă.
Modificări hepatice severe şi insuficienţa hepatică au fost observate rar în timpul utilizării bicalutamidei
(vezi pct. 4.8.). Dacă modificările sunt severe este necesară întreruperea tratamentului cu bicalutamidă.
Monitorizarea periodică a funcţiei hepatice trebuie avută în vedere datorită posibilelor modificări
hepatice. Majoritatea modificărilor apar în primele 6 luni de la iniţierea terapiei cu bicalutamidă.
A fost observată o scădere a toleranţei la glucoză la pacienţii care au primit antagonişti ai LHRH. Aceasta
se poate manifesta sub formă de diabet sau prin pierderea controlului glicemiei la pacienţii deja
diagnosticaţi cu diabet zaharat. Astfel, la pacienţii care primesc bicalutamidă în combinaţie cu antagonisţi
ai LHRG se va acorda atenţie monitorizării glicemiei.
S-a demonstrat că bicalutamida inhibă izoenzima 3A4 a citocromului P450, astfel încât sunt necesare
precauţii la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate predominant de CYP 3A4, (vezi pct.
4.3 şi 4.5).
Tratamentul de privare de androgeni pe termen lung poate prelungi intervalul QT.
La pacienții cu antecedente de sau factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienții care
primesc concomitent medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct 4.5) medicii ar trebui să
evalueze raportul risc beneficiu, inclusiv potențialul de torsada vârfurilor înainte de a începe tratamentul
cu bicalutamidă.
Bicalutamida Alvogen conține lactoză. Pacienții cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
3
Nu există nicio dovadă a unei interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice între bicalutamidă şi
analogi ai LHRH.
Studiile in vitro au arătat faptul că enantiomerul R al bicalutamidei acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4
având efecte inhibitoare mai mici asupra activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deşi studiile clinice care au utilizat antipirina ca marker al activităţii citocromului P450 (CYP) nu au
demonstrat potenţialul interacţiunii unui medicament cu bicalutamida, în medie, expunerea la midazolam
(ASC) a crescut până la 80% după administrarea concomitentă cu bicalutamidă timp de 28 de zile. Pentru
medicamentele cu un index terapeutic apropiat o astfel de creştere poate fi relevantă. Astfel, utilizarea
concomitentă de terfenadină, astemizol şi cisapridă este contraindicată (vezi pct. 4.3) şi este necesară
prudenţă la administrarea concomitentă a bicalutamidei cu medicamente cum sunt ciclosporina şi
blocantele canalelor de calciu. Poate fi necesară reducerea dozelor pentru aceste medicamente, în special
dacă există dovezi ale creşterii efectelor sau unor reacţii adverse ale medicamentelor. Pentru ciclosporină,
se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice a pacienţilor la iniţierea
sau întreruperea terapiei cu bicalutamidă.
Este necesară prudenţă şi în cazul administrării de bicalutamidă pacienţilor care utilizează medicamente
care inhibă procesul de oxidare la nivelul ficatului, de exemplu cimetidina sau ketoconazolul. Aceasta
poate duce la creşterea valorilor concentraţiei plasmatice a bicalutamidei, care teoretic ar putea conduce la
o creştere a reacţiilor adverse.
Studiile in vitro au demonstrat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de pe
locul de legare de proteinele plasmatice. Prin urmare, este recomandat să se monitorizeze cu atenţie
timpul de protrombină, dacă se iniţiază utilizarea bicalutamidei la pacienţi trataţi deja cu anticoagulante
cumarinice.
Deoarece tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QTc, trebuie evaluată cu atenţie
folosirea concomitentă a bicalutamidei cu medicamente care prelungesc intervalul QTc sau medicamente
capabile să inducă torsada vârfurilor, cum sunt antiaritmicele din clasa IA (de exemplu, chinidină,
disopiramidă) sau clasa III (de exemplu, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), metadonă,
moxifloxacină, antipsihotice etc. (vezi pct.4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Bicalutamida este contraindicată la femei şi nu trebuie administrată gravidelor sau mamelor care
alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este improbabil ca bicalutamida să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, trebuie notat că în mod ocazional pot apărea ameţeli sau somnolenţă. Pacienţii afectaţi
trebuie să fie precauţi.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate ca: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin
frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabel 1 Frecvenţa reacţiilor adverse
4
Aparate şi sisteme
Frecvenţă
Reacţie
Tulburări hematologice şi
limfatice Frecvente Anemie
Tulburări ale sistemului
imunitar Mai puţin frecvente
Hipersensibilitate,
angioedem, urticarie
Tulburări metabolice si de
nutriţie Frecvente Scăderea apetitului
alimentar
Tulburări psihice Frecvente Diminuarea libidoului
Depresie
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente Ameţeli
Somnolenţă
Tulburări vasculare Frecvente Bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice
si mediastinale Mai puţin frecvente
Boală pulmonară
interstiţială
Au fost raportate cazuri
letale.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Durere abdominală
Constipaţie
Dispepsie
Flatulenţă
Greaţă
Tulburări hepato-biliare Frecvente Hepatotoxicitate, icter,
creşterea
transaminazelor
hepatice
a
Rare Insuficienţa hepatică3.
Au fost raportate cazuri
letale
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Foarte frecvente Erupţii cutanate
tranzitorii
Frecvente Alopecie
Hirsutism/recreşterea
părului
Xerodermie
4
Prurit
Tulburări renale si ale căilor
urinare Frecvente Hematuria
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Foarte frecvente Ginecomastie şi
sensibilitatea sânilor5
Frecvente Tulburări erectile
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Foarte frecvente Astenie
Frecvente Durere toracică
Edem
Investigaţii diagnostice Frecvente Creştere în greutate 1 5Listat ca o reacție adversă în urma revizuirii datelor post-comercializare. Frecvența a fost determinată
de incidența evenimentelor adverse raportate de pneumonie interstițială în perioada de tratament
randomizat a studiilor EPC cu 150 mg.
5
2 Modificările hepatice sunt rar severe şi sunt frecvent tranzitorii, se remit sau se ameliorează dacă terapia
este continuată sau dacă tratamentul este întrerupt. Trebuie luată în considerare testarea periodică a
funcţiei hepatice (vezi şi pct.4.4).
3 Listat ca reacție adversă în urma revizuirii datelor post-comercializare. Frecvența a fost determinată de
incidența evenimentelor adverse raportate ca insuficiență hepatică la pacienții care au primit
tratament în regim deschis în brațul de bicalutamidă 150 mg al studiilor EPC.
4
Datorită convențiilor de codificare utilizate în studiile EPC, evenimente adverse de "piele uscată" au fost
codificate cu termenul COSTART de "erupții cutanate". Nu poate fi precizat un alt descriptor de frecvență
separat pentru doza de 150 mg bicalutamidă deoarece se presupune aceeași frecvență ca pentru doza de
50 mg.
5 Majoritatea pacienţilor trataţi cu bicalutamida 150 mg în monoterapie prezintă ginecomastie şi/sau
dureri la nivelul sânilor. În aceste studii simptomele au fost considerate ca fiind severe pâna la 5% dintre
pacienţi. Este posibil ca ginecomastia să nu se remită spontan după întreruperea tratamentului în special
după un tratament prelungit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă referitoare la supradozajul la om. Nu există antidot specific; tratamentul trebuie să fie
simptomatic. Este improbabil ca dializa să fie utilă, deoarece bicalutamida se leagă în proporţie mare de
proteinele plasmatice şi nu este regăsită nemodificată în urină. Este indicată terapia generală de susţinere,
inclusiv monitorizarea frecventă a semnelor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiandrogeni, codul ATC: L02BB03
Bicatulamida este un antiandrogen nesteroidian; nu are efect suplimentar endocrin. Se leagă de receptorii
androgenici fără activarea expresiei genice, inhibând astfel stimularea androgenică. Rezultatul acestei
inhibări este regresiunea tumorilor de prostată. Din punct de vedere clinic, întreruperea terapiei la unii
pacienţi poate duce la manifestări de tipul sindromului de întrerupere antiandrogenic.
Bicatulamida este un amestec racemic cu efect antiandrogen, care este prezentă aproape exclusiv ca
enantiomer R.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bicalutamida este bine absorbită după administrarea orală. Nu există dovezi ale unui efect relevant clinic
6
al alimentelor asupra biodisponibilităţii.
Enantiomerul S este rapid excretat comparativ cu enantiomerul R, al cărui timp de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare este de aproximativ o săptămână.
În urma administrării bicalutamidei periodic, zilnic, valorile concentraţiei plasmatice ale enantiomerului
R comparativ cu ale enantiomerului S, sunt de aproximativ 10 ori mai mari, datorită timpului de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare lent.
Concentraţia plasmatică de enantiomer R atinge aproximativ 9 micrograme/ml în cazul administrării
zilnice a dozei de 50 mg bicalutamidă. Din numărul total de enantiomeri prezenţi în plasmă la starea de
echilibru există 99% enantiomer R, care are un rol dominant în efectul terapeutic.
Farmacocinetica enantiomerului R nu este influenţată de vârstă, insuficienţă renală sau insuficienţă
hepatică uşoară până la moderată. S-a arătat că la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, eliminarea
enantiomerului R este mai lentă.
Bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (amestec racemic 96%, enantiomerul R
99,6%) şi este metabolizată marcat (prin oxidare şi glucuronoconjugare): metaboliţii săi sunt excretaţi
renal şi biliar în proporţii aproximativ egale. După eliminarea biliară, se produce hidroliza metaboliţilor
glucuronoconjugaţi. Bicalutamida metabolizată este rar prezentă în urină.
Într-un studiu clinic concentrația medie de R-bicalutamidă în materialul seminal la bărbați care primesc
bicalutamidă 150 mg a fost de 4,9 micrograme / ml. Cantitatea de bicalutamidă potențial livrată unui
partener de sex feminin in timpul actului sexual este redusă și prin extrapolare echivaleaza cu aproximativ
0,3 micrograme / kg. Acesta este sub cea necesară pentru a induce schimbări la puii animalelor de
laborator.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Bicalutamida este un antiandrogen puternic și un inductor enzimatic mixt al oxidazei la animale.
Modificările organelor țintă, inclusiv inducerea tumorii, la animale, sunt legate de aceste activități. Nici
una dintre concluziile testelor preclinice nu este considerată a avea relevanță la tratamentul pacienților cu
cancer de prostată avansat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Lactoză monohidrat
Povidonă K30
Amidonglicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Film:
Opadry OY-S-9622
Hipromeloză 5 cp
Dioxid de titan (E 171)
Polietilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
7
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Alvogen România S.R.L.
Str. Drumul Gării nr. 32, 075100 Otopeni, Ilfov, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4101/2011/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare- Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bicalutamidă Alvogen 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine bicalutamidă 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: conţine lactoză monohidrat 62,7 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Bicalutamidă Alvogen 50 mg este indicat în tratamentul cancerului de prostată în stadiu avansat în
combinaţie cu terapia cu analogi ai hormonul eliberator al hormonului luteinizant (LHRH) sau castrarea
chirurgicală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Bărbaţi adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici: 50 mg (1 comprimat) o dată pe zi, la aceeaşi oră (de obicei
dimineaţa sau seara).
Copii şi adolescenţi
Bicalutamida nu este indicată la copii şi adolescenţi.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu lichid.
Tratamentul cu bicalutamidă trebuie început cu cel puţin 3 zile înainte de începerea tratamentului cu un
analog LHRH, sau în acelaşi timp cu castrarea chirurgicală.
2
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Se poate produce acumularea
substanţei active la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Bicalutamida este contraindicată la femei şi copii (vezi pct. 4.6).
Bicalutamida nu trebuie administrată pacienţilor care au prezentat o reacţie de hipersensibilitate la
substanţa activă.
Administrarea concomitentă a bicalutamidei cu terfenadină, astemizol şi cisapridă este contraindicată
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
a unui medic specialist.
Bicalutamida este metabolizată într-o proporţie mare în ficat. Datele sugerează că eliminarea poate fi mai
lentă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, ceea ce poate duce la acumularea crescută a substanţei
active. Astfel, bicalutamida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată
până la severă.
Modificări hepatice severe şi insuficienţa hepatică au fost observate rar în timpul utilizării bicalutamidei
(vezi pct. 4.8.). Dacă modificările sunt severe este necesară întreruperea tratamentului cu bicalutamidă.
Monitorizarea periodică a funcţiei hepatice trebuie avută în vedere datorită posibilelor modificări
hepatice. Majoritatea modificărilor apar în primele 6 luni de la iniţierea terapiei cu bicalutamidă.
A fost observată o scădere a toleranţei la glucoză la pacienţii care au primit antagonişti ai LHRH. Aceasta
se poate manifesta sub formă de diabet sau prin pierderea controlului glicemiei la pacienţii deja
diagnosticaţi cu diabet zaharat. Astfel, la pacienţii care primesc bicalutamidă în combinaţie cu antagonisţi
ai LHRG se va acorda atenţie monitorizării glicemiei.
S-a demonstrat că bicalutamida inhibă izoenzima 3A4 a citocromului P450, astfel încât sunt necesare
precauţii la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate predominant de CYP 3A4, (vezi pct.
4.3 şi 4.5).
Tratamentul de privare de androgeni pe termen lung poate prelungi intervalul QT.
La pacienții cu antecedente de sau factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienții care
primesc concomitent medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct 4.5) medicii ar trebui să
evalueze raportul risc beneficiu, inclusiv potențialul de torsada vârfurilor înainte de a începe tratamentul
cu bicalutamidă.
Bicalutamida Alvogen conține lactoză. Pacienții cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
3
Nu există nicio dovadă a unei interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice între bicalutamidă şi
analogi ai LHRH.
Studiile in vitro au arătat faptul că enantiomerul R al bicalutamidei acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4
având efecte inhibitoare mai mici asupra activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deşi studiile clinice care au utilizat antipirina ca marker al activităţii citocromului P450 (CYP) nu au
demonstrat potenţialul interacţiunii unui medicament cu bicalutamida, în medie, expunerea la midazolam
(ASC) a crescut până la 80% după administrarea concomitentă cu bicalutamidă timp de 28 de zile. Pentru
medicamentele cu un index terapeutic apropiat o astfel de creştere poate fi relevantă. Astfel, utilizarea
concomitentă de terfenadină, astemizol şi cisapridă este contraindicată (vezi pct. 4.3) şi este necesară
prudenţă la administrarea concomitentă a bicalutamidei cu medicamente cum sunt ciclosporina şi
blocantele canalelor de calciu. Poate fi necesară reducerea dozelor pentru aceste medicamente, în special
dacă există dovezi ale creşterii efectelor sau unor reacţii adverse ale medicamentelor. Pentru ciclosporină,
se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice a pacienţilor la iniţierea
sau întreruperea terapiei cu bicalutamidă.
Este necesară prudenţă şi în cazul administrării de bicalutamidă pacienţilor care utilizează medicamente
care inhibă procesul de oxidare la nivelul ficatului, de exemplu cimetidina sau ketoconazolul. Aceasta
poate duce la creşterea valorilor concentraţiei plasmatice a bicalutamidei, care teoretic ar putea conduce la
o creştere a reacţiilor adverse.
Studiile in vitro au demonstrat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de pe
locul de legare de proteinele plasmatice. Prin urmare, este recomandat să se monitorizeze cu atenţie
timpul de protrombină, dacă se iniţiază utilizarea bicalutamidei la pacienţi trataţi deja cu anticoagulante
cumarinice.
Deoarece tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QTc, trebuie evaluată cu atenţie
folosirea concomitentă a bicalutamidei cu medicamente care prelungesc intervalul QTc sau medicamente
capabile să inducă torsada vârfurilor, cum sunt antiaritmicele din clasa IA (de exemplu, chinidină,
disopiramidă) sau clasa III (de exemplu, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), metadonă,
moxifloxacină, antipsihotice etc. (vezi pct.4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Bicalutamida este contraindicată la femei şi nu trebuie administrată gravidelor sau mamelor care
alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este improbabil ca bicalutamida să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, trebuie notat că în mod ocazional pot apărea ameţeli sau somnolenţă. Pacienţii afectaţi
trebuie să fie precauţi.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate ca: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin
frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabel 1 Frecvenţa reacţiilor adverse
4
Aparate şi sisteme
Frecvenţă
Reacţie
Tulburări hematologice şi
limfatice Frecvente Anemie
Tulburări ale sistemului
imunitar Mai puţin frecvente
Hipersensibilitate,
angioedem, urticarie
Tulburări metabolice si de
nutriţie Frecvente Scăderea apetitului
alimentar
Tulburări psihice Frecvente Diminuarea libidoului
Depresie
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente Ameţeli
Somnolenţă
Tulburări vasculare Frecvente Bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice
si mediastinale Mai puţin frecvente
Boală pulmonară
interstiţială
Au fost raportate cazuri
letale.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Durere abdominală
Constipaţie
Dispepsie
Flatulenţă
Greaţă
Tulburări hepato-biliare Frecvente Hepatotoxicitate, icter,
creşterea
transaminazelor
hepatice
a
Rare Insuficienţa hepatică3.
Au fost raportate cazuri
letale
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Foarte frecvente Erupţii cutanate
tranzitorii
Frecvente Alopecie
Hirsutism/recreşterea
părului
Xerodermie
4
Prurit
Tulburări renale si ale căilor
urinare Frecvente Hematuria
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Foarte frecvente Ginecomastie şi
sensibilitatea sânilor5
Frecvente Tulburări erectile
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Foarte frecvente Astenie
Frecvente Durere toracică
Edem
Investigaţii diagnostice Frecvente Creştere în greutate 1 5Listat ca o reacție adversă în urma revizuirii datelor post-comercializare. Frecvența a fost determinată
de incidența evenimentelor adverse raportate de pneumonie interstițială în perioada de tratament
randomizat a studiilor EPC cu 150 mg.
5
2 Modificările hepatice sunt rar severe şi sunt frecvent tranzitorii, se remit sau se ameliorează dacă terapia
este continuată sau dacă tratamentul este întrerupt. Trebuie luată în considerare testarea periodică a
funcţiei hepatice (vezi şi pct.4.4).
3 Listat ca reacție adversă în urma revizuirii datelor post-comercializare. Frecvența a fost determinată de
incidența evenimentelor adverse raportate ca insuficiență hepatică la pacienții care au primit
tratament în regim deschis în brațul de bicalutamidă 150 mg al studiilor EPC.
4
Datorită convențiilor de codificare utilizate în studiile EPC, evenimente adverse de "piele uscată" au fost
codificate cu termenul COSTART de "erupții cutanate". Nu poate fi precizat un alt descriptor de frecvență
separat pentru doza de 150 mg bicalutamidă deoarece se presupune aceeași frecvență ca pentru doza de
50 mg.
5 Majoritatea pacienţilor trataţi cu bicalutamida 150 mg în monoterapie prezintă ginecomastie şi/sau
dureri la nivelul sânilor. În aceste studii simptomele au fost considerate ca fiind severe pâna la 5% dintre
pacienţi. Este posibil ca ginecomastia să nu se remită spontan după întreruperea tratamentului în special
după un tratament prelungit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă referitoare la supradozajul la om. Nu există antidot specific; tratamentul trebuie să fie
simptomatic. Este improbabil ca dializa să fie utilă, deoarece bicalutamida se leagă în proporţie mare de
proteinele plasmatice şi nu este regăsită nemodificată în urină. Este indicată terapia generală de susţinere,
inclusiv monitorizarea frecventă a semnelor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiandrogeni, codul ATC: L02BB03
Bicatulamida este un antiandrogen nesteroidian; nu are efect suplimentar endocrin. Se leagă de receptorii
androgenici fără activarea expresiei genice, inhibând astfel stimularea androgenică. Rezultatul acestei
inhibări este regresiunea tumorilor de prostată. Din punct de vedere clinic, întreruperea terapiei la unii
pacienţi poate duce la manifestări de tipul sindromului de întrerupere antiandrogenic.
Bicatulamida este un amestec racemic cu efect antiandrogen, care este prezentă aproape exclusiv ca
enantiomer R.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bicalutamida este bine absorbită după administrarea orală. Nu există dovezi ale unui efect relevant clinic
6
al alimentelor asupra biodisponibilităţii.
Enantiomerul S este rapid excretat comparativ cu enantiomerul R, al cărui timp de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare este de aproximativ o săptămână.
În urma administrării bicalutamidei periodic, zilnic, valorile concentraţiei plasmatice ale enantiomerului
R comparativ cu ale enantiomerului S, sunt de aproximativ 10 ori mai mari, datorită timpului de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare lent.
Concentraţia plasmatică de enantiomer R atinge aproximativ 9 micrograme/ml în cazul administrării
zilnice a dozei de 50 mg bicalutamidă. Din numărul total de enantiomeri prezenţi în plasmă la starea de
echilibru există 99% enantiomer R, care are un rol dominant în efectul terapeutic.
Farmacocinetica enantiomerului R nu este influenţată de vârstă, insuficienţă renală sau insuficienţă
hepatică uşoară până la moderată. S-a arătat că la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, eliminarea
enantiomerului R este mai lentă.
Bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (amestec racemic 96%, enantiomerul R
99,6%) şi este metabolizată marcat (prin oxidare şi glucuronoconjugare): metaboliţii săi sunt excretaţi
renal şi biliar în proporţii aproximativ egale. După eliminarea biliară, se produce hidroliza metaboliţilor
glucuronoconjugaţi. Bicalutamida metabolizată este rar prezentă în urină.
Într-un studiu clinic concentrația medie de R-bicalutamidă în materialul seminal la bărbați care primesc
bicalutamidă 150 mg a fost de 4,9 micrograme / ml. Cantitatea de bicalutamidă potențial livrată unui
partener de sex feminin in timpul actului sexual este redusă și prin extrapolare echivaleaza cu aproximativ
0,3 micrograme / kg. Acesta este sub cea necesară pentru a induce schimbări la puii animalelor de
laborator.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Bicalutamida este un antiandrogen puternic și un inductor enzimatic mixt al oxidazei la animale.
Modificările organelor țintă, inclusiv inducerea tumorii, la animale, sunt legate de aceste activități. Nici
una dintre concluziile testelor preclinice nu este considerată a avea relevanță la tratamentul pacienților cu
cancer de prostată avansat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Lactoză monohidrat
Povidonă K30
Amidonglicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Film:
Opadry OY-S-9622
Hipromeloză 5 cp
Dioxid de titan (E 171)
Polietilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
7
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Alvogen România S.R.L.
Str. Drumul Gării nr. 32, 075100 Otopeni, Ilfov, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4101/2011/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare- Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
