ANTISPASMIN 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Antispasmin 40 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de drotaverină 40 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 62 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate lenticulare de culoare galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Spasmul musculaturii netede asociat afecţiunilor căilor biliare: litiază biliară, colangiolitiază,
colecistită, pericolecistită, colangită, papilită.
- Spasmul musculaturii netede asociat afecţiunilor tractului urinar: litiază renală, litiază ureterală,
pielită, cistită şi în spasme ale musculaturii vezicii urinare.
Ca tratament adjuvant în:
- Spasmul musculaturii netede asociat afecţiunilor gastro-intestinale: ulcer gastric sau duodenal,
gastrită, spasme ale sfincterelor cardia şi pilor, enterită, colită, colită spastică însoţită de
constipaţie, forme de colon iritabil însoţite de meteorism;
- Cefalee;
- Afecţiuni ginecologice: dismenoree.
Antispasmin este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi, adolescenţi
Doza recomandată este de 120-240 mg clorhidrat de drotaverină pe zi (3-6 comprimate de Antispasmin
pe zi), fracţionat în 2-3 prize.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Doza recomandată este de 80-200 mg clorhidrat de drotaverină pe zi (2-5 comprimate de Antispasmin
pe zi), fracţionat în 2-5 prize.
Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate după 3 zile de tratament şi acesta trebuie întrerupt în
absenţa răspunsului terapeutic.
2
Copii cu vârsta sub 6 ani
Deoarece nu sunt disponibile date privind siguranţa şi eficacitatea administrării, Antispasmin nu este
indicat la acest grup de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de drotaverină sau la oricare dintre excipienţi.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă (sindrom de debit scăzut).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Antispasmin nu trebuie administrat la pacienţii cu porfirie (vezi şi pct. 4.8).
Antispasmin se metabolizează în ficat. În cazul tratamentului de lungă durată sau administrării
concomitent cu alte medicamente având aceeaşi cale de metabolizare, funcţia hepatică trebuie evaluată
periodic.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării la pacienţi cu hipotensiune arterială.
Antispasmin conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii fosfodiesterazei de tipul papaverinei scad efectul antiparkinsonian al levodopa.
Prin urmare, administrarea drotaverinei în asociere cu levodopa, determină agravarea rigidităţii şi
tremorului.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Sunt disponibile informaţii limitate cu privire la utilizarea drotaverinei la pacientele gravide. Studiile
la animale nu indică un efect nociv direct sau indirect asupra sarcinii sau dezvoltării embrionului/
fătului (vezi pct. 5.3). Cu toate acestea, administrarea în timpul sarcinii necesită prudenţă.
Alăptarea
La animale nu a fost studiată excreţia drotaverinei în lapte. Prin urmare, în timpul alăptării nu se
recomandă administrarea drotaverinei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul apariţiei vertijului, pacienţii trebuie instruiţi să evite activităţile care implică un risc potenţial
de accidente, cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000);
cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
3
Tulburări hematologice şi limfatice
Drotaverina a fost asociată cu apariţia porfiriei acute, dar nu există informaţii relevante privind
frecvenţa acestei reacţii adverse.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii alergice (angioedem, urticarie, erupţie cutanată, prurit) (vezi pct. 4.3).
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: cefalee, vertij, insomnie.
Tulburări cardiace
Rare: palpitaţii.
Tulburări vasculare
Rare: hipotensiune arterială.
Tulburări gastro-intestinale
Rare: greaţă, constipaţie.
4.9 Supradozaj
În cazul unui supradozaj, pacientul trebuie atent monitorizat şi trebuie instituit un tratament
simptomatic şi de susţinere.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente utilizate în tratamentul tulburărilor funcţionale gastro-
intestinale, papaverină şi derivaţi, codul ATC: A03AD02.
Clorhidratul de drotaverină este un derivat izochinolinic al cărui efect spasmolitic se bazează pe
acţiunea sa de a inhiba activitatea enzimatică a fosfodiesterazei IV (PDE IV). Ca urmare, creşte
concentraţia de AMPc, care prin inactivarea kinazei lanţului uşor al miozinei (MLCK), determină
relaxarea muşchiului neted. In vitro, s-a demonstrat că drotaverina inhibă PDE IV, fără a inhiba
izoenzimele PDE III şi PDE V.
Din punct de vedere funcţional, PDE IV pare să fie importantă în scăderea activităţii contractile a
muşchiului neted, sugerând că inhibarea selectivă a acestei izoenzime poate fi utilă în tratamentul
tulburărilor gastro-intestinale determinate de hipermotilitate şi al altor afecţiuni asociate cu spasm la
nivelul tractului gastro-intestinal.
Enzima care hidrolizează AMPc din miocard şi celulele musculaturii netede vasculare este
reprezentată în special de izoenzima PDE III. Deoarece această enzimă nu este inhibată de clorhidratul
de drotaverină, medicamentul nu determină efecte cardiovasculare importante.
Clorhidratul de drotaverină este eficace în combaterea spasmelor musculaturii netede atât de origine
nervoasă cât şi musculară. Indiferent de inervaţia autonomă, clorhidratul de drotaverină acţionează
asupra musculaturii netede a tractului gastro-intestinal şi urogenital, căilor biliare şi sistemului
circulator.
Datorită efectului vasodilatator, clorhidratul de drotaverină îmbunătăţeşte circulaţia la nivelul
ţesuturilor.
Efectul drotaverinei este mai intens decât al papaverinei, absorbţia sa este mai rapidă şi mai completă
iar legarea de proteinele plasmatice mai mică. Spre deosebire de papaverină, drotaverina nu determină
reacţii adverse respiratorii după administrarea parenterală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
4
Absorbţie
La om, după administrarea pe cale orală a unei doze de 37 mg drotaverină în 20 ml soluţie apoasă,
concentraţia plasmatică maximă este atinsă în aproximativ 45-60 de minute, indicând o absorbţie
rapidă.
Distribuţie
In vitro, drotaverina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (95-98%), în special de
albumină, gama- şi beta-globuline, precum şi de alfa-(HDL)-lipoproteine.
Metabolizare
La om, drotaverina este metabolizată aproape complet prin O-dezetilare rezultând compuşi
monofenolici. Aceşti metaboliţi sunt conjugaţi rapid cu acidul glucuronic. Principalul metabolit este
4’-dezetil-drotaverina. În afară de aceasta, au mai fost identificaţi 6-dezetil-drotaverina şi 4’-dezetil-
drotaveraldina. Drotaverina este intens metabolizată la primul pasaj hepatic, numai 65% din doza
administrată ajunge nemetabolizată în circulaţia sistemică. Drotaverina şi metaboliţii săi traversează în
proporţie mică bariera feto-placentară.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 16 ore. După administrare orală, 51-58% din
doză se excretă prin urină şi, respectiv 39-48% prin materii fecale, timp de aproximativ 168 ore.
Într-un alt studiu, principala cale de excreţie a fost cea urinară (54-73% din doză); numai 10-32% din
doză fiind eliminată prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 2,4 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au arătat o nocivitate deosebită pentru oameni, bazându-se pe următoarele studii
de farmacologie a siguranţei, genotoxicitate şi toxicitate asupra funcţiei de reproducere:
Conform unor studii efectuate in vitro şi in vivo, drotaverina nu a indus nicio întârziere a
repolarizării ventriculare.
Ca urmare a unor studii de mutagenitate efectuate in vivo şi in vitro, de exemplu testul Ames,
Mouse Lymphoma Assay şi testul cu micronucleu la şobolan, drotaverinei nu i s-a atribuit un
potenţial genotoxic.
Drotaverina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii la şobolan şi nici asupra dezvoltării
embrionului/fătului la şobolan şi iepure.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Povidonă K 25
Talc
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
5
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a câte 20 comprimate
Cutie cu un blister din PVC-Aclar/Al a câte 20 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu este cazul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC BIOFARM SA
Str. Logofătul Tăutu nr. 99, sector 3, Bucureşti
România
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4093/2011/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare –Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2011
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Antispasmin 40 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de drotaverină 40 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 62 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate lenticulare de culoare galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Spasmul musculaturii netede asociat afecţiunilor căilor biliare: litiază biliară, colangiolitiază,
colecistită, pericolecistită, colangită, papilită.
- Spasmul musculaturii netede asociat afecţiunilor tractului urinar: litiază renală, litiază ureterală,
pielită, cistită şi în spasme ale musculaturii vezicii urinare.
Ca tratament adjuvant în:
- Spasmul musculaturii netede asociat afecţiunilor gastro-intestinale: ulcer gastric sau duodenal,
gastrită, spasme ale sfincterelor cardia şi pilor, enterită, colită, colită spastică însoţită de
constipaţie, forme de colon iritabil însoţite de meteorism;
- Cefalee;
- Afecţiuni ginecologice: dismenoree.
Antispasmin este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi, adolescenţi
Doza recomandată este de 120-240 mg clorhidrat de drotaverină pe zi (3-6 comprimate de Antispasmin
pe zi), fracţionat în 2-3 prize.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Doza recomandată este de 80-200 mg clorhidrat de drotaverină pe zi (2-5 comprimate de Antispasmin
pe zi), fracţionat în 2-5 prize.
Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate după 3 zile de tratament şi acesta trebuie întrerupt în
absenţa răspunsului terapeutic.
2
Copii cu vârsta sub 6 ani
Deoarece nu sunt disponibile date privind siguranţa şi eficacitatea administrării, Antispasmin nu este
indicat la acest grup de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de drotaverină sau la oricare dintre excipienţi.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă (sindrom de debit scăzut).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Antispasmin nu trebuie administrat la pacienţii cu porfirie (vezi şi pct. 4.8).
Antispasmin se metabolizează în ficat. În cazul tratamentului de lungă durată sau administrării
concomitent cu alte medicamente având aceeaşi cale de metabolizare, funcţia hepatică trebuie evaluată
periodic.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării la pacienţi cu hipotensiune arterială.
Antispasmin conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii fosfodiesterazei de tipul papaverinei scad efectul antiparkinsonian al levodopa.
Prin urmare, administrarea drotaverinei în asociere cu levodopa, determină agravarea rigidităţii şi
tremorului.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Sunt disponibile informaţii limitate cu privire la utilizarea drotaverinei la pacientele gravide. Studiile
la animale nu indică un efect nociv direct sau indirect asupra sarcinii sau dezvoltării embrionului/
fătului (vezi pct. 5.3). Cu toate acestea, administrarea în timpul sarcinii necesită prudenţă.
Alăptarea
La animale nu a fost studiată excreţia drotaverinei în lapte. Prin urmare, în timpul alăptării nu se
recomandă administrarea drotaverinei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul apariţiei vertijului, pacienţii trebuie instruiţi să evite activităţile care implică un risc potenţial
de accidente, cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000);
cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
3
Tulburări hematologice şi limfatice
Drotaverina a fost asociată cu apariţia porfiriei acute, dar nu există informaţii relevante privind
frecvenţa acestei reacţii adverse.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii alergice (angioedem, urticarie, erupţie cutanată, prurit) (vezi pct. 4.3).
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: cefalee, vertij, insomnie.
Tulburări cardiace
Rare: palpitaţii.
Tulburări vasculare
Rare: hipotensiune arterială.
Tulburări gastro-intestinale
Rare: greaţă, constipaţie.
4.9 Supradozaj
În cazul unui supradozaj, pacientul trebuie atent monitorizat şi trebuie instituit un tratament
simptomatic şi de susţinere.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente utilizate în tratamentul tulburărilor funcţionale gastro-
intestinale, papaverină şi derivaţi, codul ATC: A03AD02.
Clorhidratul de drotaverină este un derivat izochinolinic al cărui efect spasmolitic se bazează pe
acţiunea sa de a inhiba activitatea enzimatică a fosfodiesterazei IV (PDE IV). Ca urmare, creşte
concentraţia de AMPc, care prin inactivarea kinazei lanţului uşor al miozinei (MLCK), determină
relaxarea muşchiului neted. In vitro, s-a demonstrat că drotaverina inhibă PDE IV, fără a inhiba
izoenzimele PDE III şi PDE V.
Din punct de vedere funcţional, PDE IV pare să fie importantă în scăderea activităţii contractile a
muşchiului neted, sugerând că inhibarea selectivă a acestei izoenzime poate fi utilă în tratamentul
tulburărilor gastro-intestinale determinate de hipermotilitate şi al altor afecţiuni asociate cu spasm la
nivelul tractului gastro-intestinal.
Enzima care hidrolizează AMPc din miocard şi celulele musculaturii netede vasculare este
reprezentată în special de izoenzima PDE III. Deoarece această enzimă nu este inhibată de clorhidratul
de drotaverină, medicamentul nu determină efecte cardiovasculare importante.
Clorhidratul de drotaverină este eficace în combaterea spasmelor musculaturii netede atât de origine
nervoasă cât şi musculară. Indiferent de inervaţia autonomă, clorhidratul de drotaverină acţionează
asupra musculaturii netede a tractului gastro-intestinal şi urogenital, căilor biliare şi sistemului
circulator.
Datorită efectului vasodilatator, clorhidratul de drotaverină îmbunătăţeşte circulaţia la nivelul
ţesuturilor.
Efectul drotaverinei este mai intens decât al papaverinei, absorbţia sa este mai rapidă şi mai completă
iar legarea de proteinele plasmatice mai mică. Spre deosebire de papaverină, drotaverina nu determină
reacţii adverse respiratorii după administrarea parenterală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
4
Absorbţie
La om, după administrarea pe cale orală a unei doze de 37 mg drotaverină în 20 ml soluţie apoasă,
concentraţia plasmatică maximă este atinsă în aproximativ 45-60 de minute, indicând o absorbţie
rapidă.
Distribuţie
In vitro, drotaverina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (95-98%), în special de
albumină, gama- şi beta-globuline, precum şi de alfa-(HDL)-lipoproteine.
Metabolizare
La om, drotaverina este metabolizată aproape complet prin O-dezetilare rezultând compuşi
monofenolici. Aceşti metaboliţi sunt conjugaţi rapid cu acidul glucuronic. Principalul metabolit este
4’-dezetil-drotaverina. În afară de aceasta, au mai fost identificaţi 6-dezetil-drotaverina şi 4’-dezetil-
drotaveraldina. Drotaverina este intens metabolizată la primul pasaj hepatic, numai 65% din doza
administrată ajunge nemetabolizată în circulaţia sistemică. Drotaverina şi metaboliţii săi traversează în
proporţie mică bariera feto-placentară.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 16 ore. După administrare orală, 51-58% din
doză se excretă prin urină şi, respectiv 39-48% prin materii fecale, timp de aproximativ 168 ore.
Într-un alt studiu, principala cale de excreţie a fost cea urinară (54-73% din doză); numai 10-32% din
doză fiind eliminată prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 2,4 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au arătat o nocivitate deosebită pentru oameni, bazându-se pe următoarele studii
de farmacologie a siguranţei, genotoxicitate şi toxicitate asupra funcţiei de reproducere:
Conform unor studii efectuate in vitro şi in vivo, drotaverina nu a indus nicio întârziere a
repolarizării ventriculare.
Ca urmare a unor studii de mutagenitate efectuate in vivo şi in vitro, de exemplu testul Ames,
Mouse Lymphoma Assay şi testul cu micronucleu la şobolan, drotaverinei nu i s-a atribuit un
potenţial genotoxic.
Drotaverina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii la şobolan şi nici asupra dezvoltării
embrionului/fătului la şobolan şi iepure.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Povidonă K 25
Talc
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
5
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a câte 20 comprimate
Cutie cu un blister din PVC-Aclar/Al a câte 20 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu este cazul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC BIOFARM SA
Str. Logofătul Tăutu nr. 99, sector 3, Bucureşti
România
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4093/2011/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare –Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2011
