PENTASA 1000 mg
Substanta activa: MESALAZINUMClasa ATC: A07EC02Forma farmaceutica: SUPOZ.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 4 blist. Al/Al x 7 supoz. + cutie plastic cu 28 dispozitive de protectie a degetului
Producator: FERRING GMBH - GERMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pentasa 1000 mg supozitoare
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare supozitor conține 1000 mg mesalazină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Supozitoare
Supozitoare oblongi, de culoare albă până la cafeniu murdar.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Proctita ulceroasă
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
Puseu acut
Doza recomandată este de 1 g mesalazină (1 supozitor) de 1-2 ori zilnic, timp de 2-4 săptămâni.
Tratament de întreţinere
Doza recomandată este de 1 g mesalazină (1 supozitor) o dată pe zi.
Se recomandă o vizită la toaletă imediat înaintea administrării supozitoarelor.
Copii
Administrarea la copii este insuficient documentată, iar experienţa administrării la această categorie de vârstă
este redusă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la mesalazină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipersensibilitate la salicilaţi.
2
Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Majoritatea pacienţilor care prezintă intoleranţă sau hipersensibilitate la sulfasalazină poate lua Pentasa fără
riscul unor reacţii similare.. Totuşi, se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii alergici la
sulfasalazină (risc de alergie la salicilaţi). În caz de reacţii de intoleranţă acută, respectiv crampe abdominale,
durere abdominală acută, febră, cefalee severă şi erupţie cutanată, tratamentul trebuie oprit imediat.
Administrarea se face cu precauţie la pacienţii cu funcţie hepatică afectată. Parametrii funcţiei hepatice, cum
ar fi ALT sau AST, trebuie evaluaţi înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului curant.
Medicamentul nu se recomandă la pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală se monitorizează constant
prin măsurarea creatinemiei mai ales în faza iniţială de tratament. Statusul urinar (benzi de testare) trebuie
determinat înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului curant.
Nefrotoxicitatea indusă de
mesalazină trebuie suspectată la pacienţii care dezvoltă disfuncţii renale în timpul tratamentului.
În vederea
utilizării concomitente a celorlalţi agenţi nefrotoxici cunoscuţi este necesară o frecvenţă mai mare a
monitorizării funcţiei renale.
Pacienţii cu boli pulmonare, în particular cu astm, trebuie să fie foarte atent monitorizaţi pe parcursul unei
serii de tratament.
Au fost raportate rareori reacţii de hipersensibilitate cardiacă induse de mesalazină (miocardita şi
pericardita). Discrazii sanguine grave au fost raportate în cazuri foarte rare sub tratament cu mesalazină.
Înainte de şi în timpul tratamentului se recomandă efectuarea unui test sanguin pentru hemoleucograma cu
formulă, la latitudinea medicului curant. După cum se arată în secţiunea referitoare la interacţiuni,
tratamentul concomitent cu mesalazină poate creşte riscul de discrazie sanguină la pacienţii trataţi cu
azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie oprit dacă există suspiciuni sau semne evidente ale acestor reacţii adverse.
În general, teste de urmărire sunt recomandate la 14 zile după începerea tratamentului, urmate de alte două până
la trei teste la intervale de 4 săptămâni. Dacă rezultatele sunt normale, testele de urmărire trebuie efectuate o dată
la fiecare trei luni. Dacă apar simptome suplimentare, aceste teste trebuie efectuate imediat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Mai multe studii au evidenţiat o frecvenţă crescută a efectelor mielosupresive în cazul administrării Pentasa
în asociere cu azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină, şi o interacţiune pare să existe, totuşi,
mecanismul din spatele interacţiunii nu este încă pe deplin cunoscut. Se recomandă monitorizarea regulată a
celulelor albe din sânge, iar regimul de dozaj al tiopurinelor trebuie ajustat corespunzător.
Există dovezi, nu foarte puternice, că mesalazina ar putea diminua efectul anticoagulant al warfarinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Pentasa se utilizează cu precauţie în timpul sarcinii şi alăptării, numai după evaluarea raportului beneficiu
terapeutic matern-risc potenţial la făt, doar dacă beneficiul tratamentului depăşeşte riscurile posibile.
Sarcina:
Mesalazina traversează bariera placentară, iar concentraţia sa în plasma cordonului ombilical reprezintă o
zecime din concentraţia la nivelul plasmei materne. Metabolitul acetil-mesalazina se găseşte în aceeaşi
concentraţie în cordonul ombilical şi în plasma maternă.
Pe baza mai multor studii observaţionale, nu au fost raportate efecte teratogene şi nu există dovezi ale unui
risc semnificativ al utilizării la om. Studiile la animale tratate cu mesalazină oral nu indică efecte nocive
directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea
postnatală. Tulburări hematologice (pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie şi anemie) au fost raportate la
nou-născuţi ale căror mame fuseseră tratate cu Pentasa.
3
Insuficienţa renală la un nou născut a fost raportată într-un singur caz, după utilizarea de lungă durată a unei
doze mari de (2-4 g, oral) în timpul sarcinii.
Alăptarea
Mesalazina se excretă în laptele matern. Concentraţia mesalazinei în laptele matern este mai mică decât
concentraţia sanguină, dar metabolitul acetil-mesalazină apare în concentraţii similare sau mai mari.
Experienţa utilizării masalazinei orale la femeile care alăptează este limitată. Nu s-au efectuat studii
controlate cu Pentasa în timpul alăptării. Reacţiile de hipersensibilitate, cum este sindromul diareic la sugar,
nu pot fi excluse. În cazul în care sugarul prezintă diaree, alăptarea trebuie oprită.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca utilizarea Pentasa să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse observate în studiile clinice sunt diaree, greaţă, durere abdominală,
cefalee, vărsături şi erupţie cutanată.
Pot apărea ocazional reacţii de hipersensibilitate şi febră medicamentoasă.
Reacţii locale cum sunt pruritul, disconfortul rectal şi iritaţia intestinală dureroasă ar putea apărea după
administrarea rectală.
Frecvenţa efectelor adverse, pe baza rezultatelor studiilor clinice şi rapoartelor de supraveghere post-
marketing:
Clasificarea
MedDRA pe
aparate, sisteme şi
organe Frecvente
(≥ 1/100 la <
1/10) Rare
(≥ 1/10000 la <
1/ 1000) Foarte rare (<
1/10000) De frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată pe
baza datelor
disponibile)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Eozinofilie (ca
parte a reacţiei
alergice),
Modificarea
valorilor
hemogramei
(anemie, anemie
aplastică,
leucopenie
(inclusiv
granulocitopenie
şi neutropenie),
trombocitopenie,
agranulocitoză,
pancitopenie)
Tulburări ale
sistemului imunitar Pancolită Reacţie de
sensibilitate
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee Ameţeli Neuropatie
periferică
Tulburări cardiace
Miocardită* şi
pericardită*
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale
Reacţii alergice
pulmonare şi
fibrotice (inclusiv
dispnee, tuse,
4
bronhospasm,
alveolită alergică,
eozinofilie
pulmonară, boală
pulmonară
interstiţială,
infiltrat pulmonar,
pneumonită)
Tulburări
gastrointestinale Diaree, durere
abdominală,
greaţă, vărsături Amilază
crescută,
pancreatită
acută*,
flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare
Valori crescute ale
enzimelor
hepatice,
parametrilor
colestazei şi
bilirubinei,
hepatotoxicitate
(inclusiv
hepatită*,
colestază hepatică,
ciroză,
insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţie
cutanată
(inclusiv
urticarie şi rash
eritematos) Alopecie
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Mialgie, artralgie,
reacţii
asemănătoare
lupusului
eritematos
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Afectarea funcţiei
renale (inclusiv
nefrită
interstiţială*
(acută/cronică),
sindrom nefrotic,
insuficienţă
renală), coloraţie a
urinei
Tulburări ale
sistemului
reproducător Oligospermie
(reversibilă)
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare Febră
medicamentoasă
5
*Mecanismul apariţiei miocarditei şi pericarditei, pancreatitei, nefritei interstiţiale şi hepatitei induse de
mesalazină nu este cunoscut, dar poate avea o origine alergică.
Este important de reţinut că o parte din aceste reacţii adverse pot fi atribuite bolii inflamatorii intestinale.
Pot să apară reacţii adverse locale cum ar fi prurit şi disconfort rectal, senzaţie imperioasă de defecaţie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate acută la animale: doze unice de mesalazină de până la 5 g/kg administrate oral la porc sau o doză
unică de mesalazină de 920 mg/kg administrată intravenos la şobolan nu au fost letale.
Toxicitate acută la om:experienţa clinică este limitată în cazul supradozării cu Pentasa, care nu indică
toxicitate renală sau hepatică. Nu există un antidot specific, iar tratamentul este simptomatic şi de susţinere.
Au fost raportate cazuri de pacienţi trataţi cu doze zilnice de 8 grame timp de o lună care nu au înregistrat
efecte adverse.
În cazul în care se constată supradozajul cu mesalazină, se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale în spital, precum şi monitorizarea constantă a funcţiei renale. Se recomandă perfuzie cu
soluţii electrolitice pentru a stimula diureza.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agenţi antiinflamatorii intestinali, acid aminosalicilic şi agenţi similari, codul
ATC: A07EC02.
Mesalazina este componentul activ al sulfasalazinei care a fost utilizată timp îndelungat în tratamentul colitei
ulceroase şi bolii Crohn.
Pe baza studiilor clinice s-a constatat că valoarea terapeutică a mesalazinei administrată oral sau intrarectal,
se datorează mai degrabă efectului antiinflamator local intestinal decât efectului sistemic.
Creşterea migraţiei leucocitare, producţia anormală de citokine, creşterea producţiei metaboliţilor acidului
arahidonic (leucotriene B4 în special) şi creşterea radicalilor liberi în ţesutul intestinal inflamat sunt prezente
la toţi pacienţii cu boli inflamatorii intestinale.
Mesalazina are in vitro şi in vivo următoarele efecte: inhibă chemotaxia leucocitelor, scade producţia de
citokine şi leucotriene şi scade producţia de radicali liberi.
Mecanismul de acţiune al mesalazinei nu este bine determinat.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Caracteristici generale ale substanţei active
Efectul terapeutic al mesalazinei depinde de contactul local al medicamentului cu zona afectată a mucoasei
intestinale.
Administrarea Pentasa supozitoare determină o concentraţie crescută de mesalazină în rect şi o absorbţie
sistemică scăzută.
6
Biotransformare
Mesalazina este metabolizată în N-acetil-mesalazină (acetil-mesalazină) presistemic în mucoasa intestinală şi
sistemic în ficat. Are loc de asemenea o acetilare datorită bacteriilor colonice. Acetilarea pare să fie
independentă de fenotipul de acetilator al pacientului.
Acetil-mesalazina este considerată clinic şi toxicologic inactivă.
Absorbţie
Absorbţia după administrarea rectală este scazută, depinzând de doză, formulare şi dispersare. Bazat pe
datele din studiile clinice, la voluntarii sănătoşi trataţi cu o doză de 2 g mesalazină zilnic, absorbţia este de
10%.
Distribuţie
Mesalazina şi acetil-mesalazina nu trec bariera hemato-encefalică. Legarea de proteinele plasmatice este de
50% pentru mesalazină şi 80% pentru acetil-mesalazină.
Eliminare
Atât mesalazina cât şi acetil-mesalazina se excretă în urină şi fecale. Excreţia urinară se face în special pentru
acetil-mesalazină.
Grupuri speciale de pacienţi
La pacienţii cu afectare a funcţiilor renale şi hepatice are loc o scădere a ratei de eliminare cu creşterea
concentraţiei plasmatice ceea ce duce la creşterea riscului de reacţii adverse nefrotoxice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efecte toxice renale au fost demonstrate la toate speciile testate. În general dozele toxice depăşesc dozele
terapeutice utilizate la om cu un factor de 5-10.
Nu au fost observate efecte toxice semnificative asupra tractului gastro-intestinal, ficatului sau sistemului
hematopoetic la animale.
In vitro şi in vivo studiile nu au evidenţiat efecte mutagenice. Studiile la şobolani nu au arătat o creştere a
incidenţei tumorilor legată de mesalazină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidonă
Macrogol 6000
Stearat de magneziu
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare, în ambalajul original.
7
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 4 blistere din Al/Al a câte 7 supozitoare şi o cutie de plastic cu 28 dispozitive de protecţie a degetului.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Ferring GmbH
Wittland 11, D-24109 Kiel
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8670/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pentasa 1000 mg supozitoare
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare supozitor conține 1000 mg mesalazină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Supozitoare
Supozitoare oblongi, de culoare albă până la cafeniu murdar.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Proctita ulceroasă
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
Puseu acut
Doza recomandată este de 1 g mesalazină (1 supozitor) de 1-2 ori zilnic, timp de 2-4 săptămâni.
Tratament de întreţinere
Doza recomandată este de 1 g mesalazină (1 supozitor) o dată pe zi.
Se recomandă o vizită la toaletă imediat înaintea administrării supozitoarelor.
Copii
Administrarea la copii este insuficient documentată, iar experienţa administrării la această categorie de vârstă
este redusă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la mesalazină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipersensibilitate la salicilaţi.
2
Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Majoritatea pacienţilor care prezintă intoleranţă sau hipersensibilitate la sulfasalazină poate lua Pentasa fără
riscul unor reacţii similare.. Totuşi, se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii alergici la
sulfasalazină (risc de alergie la salicilaţi). În caz de reacţii de intoleranţă acută, respectiv crampe abdominale,
durere abdominală acută, febră, cefalee severă şi erupţie cutanată, tratamentul trebuie oprit imediat.
Administrarea se face cu precauţie la pacienţii cu funcţie hepatică afectată. Parametrii funcţiei hepatice, cum
ar fi ALT sau AST, trebuie evaluaţi înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului curant.
Medicamentul nu se recomandă la pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală se monitorizează constant
prin măsurarea creatinemiei mai ales în faza iniţială de tratament. Statusul urinar (benzi de testare) trebuie
determinat înainte de şi în timpul tratamentului, la latitudinea medicului curant.
Nefrotoxicitatea indusă de
mesalazină trebuie suspectată la pacienţii care dezvoltă disfuncţii renale în timpul tratamentului.
În vederea
utilizării concomitente a celorlalţi agenţi nefrotoxici cunoscuţi este necesară o frecvenţă mai mare a
monitorizării funcţiei renale.
Pacienţii cu boli pulmonare, în particular cu astm, trebuie să fie foarte atent monitorizaţi pe parcursul unei
serii de tratament.
Au fost raportate rareori reacţii de hipersensibilitate cardiacă induse de mesalazină (miocardita şi
pericardita). Discrazii sanguine grave au fost raportate în cazuri foarte rare sub tratament cu mesalazină.
Înainte de şi în timpul tratamentului se recomandă efectuarea unui test sanguin pentru hemoleucograma cu
formulă, la latitudinea medicului curant. După cum se arată în secţiunea referitoare la interacţiuni,
tratamentul concomitent cu mesalazină poate creşte riscul de discrazie sanguină la pacienţii trataţi cu
azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie oprit dacă există suspiciuni sau semne evidente ale acestor reacţii adverse.
În general, teste de urmărire sunt recomandate la 14 zile după începerea tratamentului, urmate de alte două până
la trei teste la intervale de 4 săptămâni. Dacă rezultatele sunt normale, testele de urmărire trebuie efectuate o dată
la fiecare trei luni. Dacă apar simptome suplimentare, aceste teste trebuie efectuate imediat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Mai multe studii au evidenţiat o frecvenţă crescută a efectelor mielosupresive în cazul administrării Pentasa
în asociere cu azatioprină sau 6-mercaptopurină sau tioguanină, şi o interacţiune pare să existe, totuşi,
mecanismul din spatele interacţiunii nu este încă pe deplin cunoscut. Se recomandă monitorizarea regulată a
celulelor albe din sânge, iar regimul de dozaj al tiopurinelor trebuie ajustat corespunzător.
Există dovezi, nu foarte puternice, că mesalazina ar putea diminua efectul anticoagulant al warfarinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Pentasa se utilizează cu precauţie în timpul sarcinii şi alăptării, numai după evaluarea raportului beneficiu
terapeutic matern-risc potenţial la făt, doar dacă beneficiul tratamentului depăşeşte riscurile posibile.
Sarcina:
Mesalazina traversează bariera placentară, iar concentraţia sa în plasma cordonului ombilical reprezintă o
zecime din concentraţia la nivelul plasmei materne. Metabolitul acetil-mesalazina se găseşte în aceeaşi
concentraţie în cordonul ombilical şi în plasma maternă.
Pe baza mai multor studii observaţionale, nu au fost raportate efecte teratogene şi nu există dovezi ale unui
risc semnificativ al utilizării la om. Studiile la animale tratate cu mesalazină oral nu indică efecte nocive
directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea
postnatală. Tulburări hematologice (pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie şi anemie) au fost raportate la
nou-născuţi ale căror mame fuseseră tratate cu Pentasa.
3
Insuficienţa renală la un nou născut a fost raportată într-un singur caz, după utilizarea de lungă durată a unei
doze mari de (2-4 g, oral) în timpul sarcinii.
Alăptarea
Mesalazina se excretă în laptele matern. Concentraţia mesalazinei în laptele matern este mai mică decât
concentraţia sanguină, dar metabolitul acetil-mesalazină apare în concentraţii similare sau mai mari.
Experienţa utilizării masalazinei orale la femeile care alăptează este limitată. Nu s-au efectuat studii
controlate cu Pentasa în timpul alăptării. Reacţiile de hipersensibilitate, cum este sindromul diareic la sugar,
nu pot fi excluse. În cazul în care sugarul prezintă diaree, alăptarea trebuie oprită.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca utilizarea Pentasa să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse observate în studiile clinice sunt diaree, greaţă, durere abdominală,
cefalee, vărsături şi erupţie cutanată.
Pot apărea ocazional reacţii de hipersensibilitate şi febră medicamentoasă.
Reacţii locale cum sunt pruritul, disconfortul rectal şi iritaţia intestinală dureroasă ar putea apărea după
administrarea rectală.
Frecvenţa efectelor adverse, pe baza rezultatelor studiilor clinice şi rapoartelor de supraveghere post-
marketing:
Clasificarea
MedDRA pe
aparate, sisteme şi
organe Frecvente
(≥ 1/100 la <
1/10) Rare
(≥ 1/10000 la <
1/ 1000) Foarte rare (<
1/10000) De frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată pe
baza datelor
disponibile)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Eozinofilie (ca
parte a reacţiei
alergice),
Modificarea
valorilor
hemogramei
(anemie, anemie
aplastică,
leucopenie
(inclusiv
granulocitopenie
şi neutropenie),
trombocitopenie,
agranulocitoză,
pancitopenie)
Tulburări ale
sistemului imunitar Pancolită Reacţie de
sensibilitate
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee Ameţeli Neuropatie
periferică
Tulburări cardiace
Miocardită* şi
pericardită*
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale
Reacţii alergice
pulmonare şi
fibrotice (inclusiv
dispnee, tuse,
4
bronhospasm,
alveolită alergică,
eozinofilie
pulmonară, boală
pulmonară
interstiţială,
infiltrat pulmonar,
pneumonită)
Tulburări
gastrointestinale Diaree, durere
abdominală,
greaţă, vărsături Amilază
crescută,
pancreatită
acută*,
flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare
Valori crescute ale
enzimelor
hepatice,
parametrilor
colestazei şi
bilirubinei,
hepatotoxicitate
(inclusiv
hepatită*,
colestază hepatică,
ciroză,
insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţie
cutanată
(inclusiv
urticarie şi rash
eritematos) Alopecie
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Mialgie, artralgie,
reacţii
asemănătoare
lupusului
eritematos
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Afectarea funcţiei
renale (inclusiv
nefrită
interstiţială*
(acută/cronică),
sindrom nefrotic,
insuficienţă
renală), coloraţie a
urinei
Tulburări ale
sistemului
reproducător Oligospermie
(reversibilă)
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare Febră
medicamentoasă
5
*Mecanismul apariţiei miocarditei şi pericarditei, pancreatitei, nefritei interstiţiale şi hepatitei induse de
mesalazină nu este cunoscut, dar poate avea o origine alergică.
Este important de reţinut că o parte din aceste reacţii adverse pot fi atribuite bolii inflamatorii intestinale.
Pot să apară reacţii adverse locale cum ar fi prurit şi disconfort rectal, senzaţie imperioasă de defecaţie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate acută la animale: doze unice de mesalazină de până la 5 g/kg administrate oral la porc sau o doză
unică de mesalazină de 920 mg/kg administrată intravenos la şobolan nu au fost letale.
Toxicitate acută la om:experienţa clinică este limitată în cazul supradozării cu Pentasa, care nu indică
toxicitate renală sau hepatică. Nu există un antidot specific, iar tratamentul este simptomatic şi de susţinere.
Au fost raportate cazuri de pacienţi trataţi cu doze zilnice de 8 grame timp de o lună care nu au înregistrat
efecte adverse.
În cazul în care se constată supradozajul cu mesalazină, se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale în spital, precum şi monitorizarea constantă a funcţiei renale. Se recomandă perfuzie cu
soluţii electrolitice pentru a stimula diureza.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agenţi antiinflamatorii intestinali, acid aminosalicilic şi agenţi similari, codul
ATC: A07EC02.
Mesalazina este componentul activ al sulfasalazinei care a fost utilizată timp îndelungat în tratamentul colitei
ulceroase şi bolii Crohn.
Pe baza studiilor clinice s-a constatat că valoarea terapeutică a mesalazinei administrată oral sau intrarectal,
se datorează mai degrabă efectului antiinflamator local intestinal decât efectului sistemic.
Creşterea migraţiei leucocitare, producţia anormală de citokine, creşterea producţiei metaboliţilor acidului
arahidonic (leucotriene B4 în special) şi creşterea radicalilor liberi în ţesutul intestinal inflamat sunt prezente
la toţi pacienţii cu boli inflamatorii intestinale.
Mesalazina are in vitro şi in vivo următoarele efecte: inhibă chemotaxia leucocitelor, scade producţia de
citokine şi leucotriene şi scade producţia de radicali liberi.
Mecanismul de acţiune al mesalazinei nu este bine determinat.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Caracteristici generale ale substanţei active
Efectul terapeutic al mesalazinei depinde de contactul local al medicamentului cu zona afectată a mucoasei
intestinale.
Administrarea Pentasa supozitoare determină o concentraţie crescută de mesalazină în rect şi o absorbţie
sistemică scăzută.
6
Biotransformare
Mesalazina este metabolizată în N-acetil-mesalazină (acetil-mesalazină) presistemic în mucoasa intestinală şi
sistemic în ficat. Are loc de asemenea o acetilare datorită bacteriilor colonice. Acetilarea pare să fie
independentă de fenotipul de acetilator al pacientului.
Acetil-mesalazina este considerată clinic şi toxicologic inactivă.
Absorbţie
Absorbţia după administrarea rectală este scazută, depinzând de doză, formulare şi dispersare. Bazat pe
datele din studiile clinice, la voluntarii sănătoşi trataţi cu o doză de 2 g mesalazină zilnic, absorbţia este de
10%.
Distribuţie
Mesalazina şi acetil-mesalazina nu trec bariera hemato-encefalică. Legarea de proteinele plasmatice este de
50% pentru mesalazină şi 80% pentru acetil-mesalazină.
Eliminare
Atât mesalazina cât şi acetil-mesalazina se excretă în urină şi fecale. Excreţia urinară se face în special pentru
acetil-mesalazină.
Grupuri speciale de pacienţi
La pacienţii cu afectare a funcţiilor renale şi hepatice are loc o scădere a ratei de eliminare cu creşterea
concentraţiei plasmatice ceea ce duce la creşterea riscului de reacţii adverse nefrotoxice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efecte toxice renale au fost demonstrate la toate speciile testate. În general dozele toxice depăşesc dozele
terapeutice utilizate la om cu un factor de 5-10.
Nu au fost observate efecte toxice semnificative asupra tractului gastro-intestinal, ficatului sau sistemului
hematopoetic la animale.
In vitro şi in vivo studiile nu au evidenţiat efecte mutagenice. Studiile la şobolani nu au arătat o creştere a
incidenţei tumorilor legată de mesalazină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidonă
Macrogol 6000
Stearat de magneziu
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare, în ambalajul original.
7
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 4 blistere din Al/Al a câte 7 supozitoare şi o cutie de plastic cu 28 dispozitive de protecţie a degetului.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Ferring GmbH
Wittland 11, D-24109 Kiel
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8670/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
