APO-GO 10 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză*
* Abreviat APO- go Pen în text
2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml conţine clorhidrat de apomorfină 10 m g.
Fiecare pen a 3 ml conţine clorhidrat de apomorfină 30 mg .
Excipient: bisulfit de sodiu 0,93 mg per ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţia este limpede , incoloră sau aproape incoloră, practic fără particule vizibile
pH = 3,0 - 4,0
4 DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul fluctuaţiilor motorii (fenomenul „ on-off ”), l a pacienţii cu boală Parkinson , care nu sunt
suficient de controlate de medicamente antiparkinson iene adm inistrate oral.
4.2 Doze şi mod de administrare
Selectarea pacienţilor la care este adecvat tratamentul cu APO -go administrat injectabil
Pacienţii selectaţi pentru tratamentul cu APO -go trebuie să fie capabili să recunoască debutul
propriilor simptome „off” şi să -şi injecteze singuri sau, ca alternativă, să aibă la dispoziţie o persoană
care îi îngrijeşte, capabilă să efectueze injecţia atunci când este necesar.
Este esenţial ca pacientul să urmeze un tratament stabil cu domperidonă, de obicei în doză de 20 mg
de trei ori pe zi, de cel puţin două zile înaintea iniţierii tratamentului cu APO- go.
Tratamentul cu apomorfină trebuie iniţiat în cadrul unei clinici de specialitate. Pacientul trebuie
supravegheat de către un medic cu experienţă în tratamentul bo lii Parkinson (de exemplu, un
neurolog). Înainte de a începe tratamentul cu APO -go, trebuie optimizat tratamentul cu levodopa al
pacientului, levodopa fiind administrată în asociere sau nu cu agonişti de dopamină.
2
Adulţi
Mod de administrare
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză se administrează pe cale subcutanată prin
injecţie intermitentă, în bolus.
Apomorfina nu trebuie administrată pe cale intravenoasă.
A n u se utiliza soluţia în cazul în care culoarea acesteia a devenit verde. S oluţia trebuie inspectată
vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluţii limpezi, incolore şi fără particule vizibile.
Determinarea dozei prag:
Doza adecvată pentru fiecare pacient este stabilită treptat, utilizând scheme terapeutice în cadr ul cărora
dozele sunt crescute progresiv . Este sugerată următoarea schemă terapeutică :
1 mg de apomorfină HCl (0,1 ml), adică aproximativ 15 – 20 micrograme/kg, poate fi injectat
subcutanat în timpul perioadei hipokinetice sau „off" iar pacientul trebuie ţ inut sub observaţie timp de
30 minute , în vederea apariţiei unui răspuns motor.
Dacă nu există răspuns sau se obţine un răspuns inadecvat, se injectează subcutanat o a doua doză de
clorhidrat de apomorfină 2 mg (0,2 ml), iar pacientul este ţinut sub observ aţie timp de alte 30 minute,
în vederea apariţiei unui răspuns adecvat.
Doz ele pot fi crescut e prin utilizarea de injecţii progresive , cu un interval de cel puţin patruzeci de
minute între administrările succesive, până când se obţine un răspuns motor sati sfăcător.
Stabilirea tratamentului
După ce s -a determinat doza adecvată, se poate administra o singură injecţie subcutanată la nivelul
părţii inferioare a abdomenului sau părţii externe a coapsei, la primele semne de apariţie ale unui
episod „off”. Nu se poate exclude faptul că absorbţia poate fi diferită , între diferite locuri de injectare,
la acelaşi individ. În consecinţă, pacientul trebuie ţinut sub observaţie în următoarea oră, pentru a
evalua calitatea răspunsului său la tratament. Modificarea dozei poate fi efectuată în funcţie de
răspunsul pacientului.
Doza optim ă de clorhidrat de apomorfină variază de la persoană la persoană dar, odată stabilit ă,
rămâne relativ constant ă pentru fiecare pacient.
Precauţii la continuarea tratamentului
Doza zilnică de APO- go variază în limite larg i între pacienţi, în mod obişnuit fiind cuprinsă în
intervalul 3 – 30 mg, administrată sub formă de 1 – 10 injecţii şi uneori nu mai puţin de 12 injecţii
zilnic.
Se recomandă ca doza totală zilnică de clorhidrat de apomorfi nă să nu depăşească 100 mg, iar
injecţiile administrate separat în bolus nu trebuie să depăşească 10 mg.
În studiile clinice s -au putut efectua unele scăderi ale dozei de levodopa; acest efect variază în mod
considerabil între pacienţi şi este necesar să f ie controlat cu atenţie de către un medic cu experienţă.
După ce tratamentul a fost stabilizat, doza de domperidonă poate fi scăzută treptat la unii pacienţi, dar
poate fi eliminată cu succes numai la foarte puţini dintre aceştia, fără să apară reacţii adv erse cum sunt
vărsături sau hipotensiune arterială.
Copii şi adolescenţi
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză este contraindicat la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt bine repreze ntaţi în cadrul populaţiei de pacienţi cu boală Parkinson şi
constituie un procent crescut dintre pacienţii incluşi în studiil e clinice efectuate cu APO-go. Abordarea
terapeutică a pacienţilor vârstnici cărora li s -a administrat APO -go nu a fost diferit ă c omparativ cu cea
a pacienţi lor mai tineri. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă suplimentară în timpul iniţierii
tratamentului la pacienţii vârstnici, din cauza riscului de hipotensiune arterială posturală.
3
Insuficienţă renală:
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală poate fi utilizată o schemă terapeutică similară celei
recomandate la pacienţii adulţi şi vârstnici (vezi pct. 4.4)
4.3 Contraindicaţii
La pacienţii cu depr imare respiratorie, demenţă, psihopati e sau insuficienţă hepatică.
Tratamentul cu clorhidrat de apomorfină nu trebuie administrat la pacienţii care prezintă un răspuns
„on” la tratamentul cu levodopa , răspuns ce este distorsionat prin diskinezie sau distonie sever e.
APO -go nu trebuie administrat la pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la apomorfină sau la oricare
dintre excipienţii medicamentului.
APO -go este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Apomorfina HCl trebuie administrat cu prudenţă la pacienţi cu boli renale, pulmonare sau
cardiovasculare precum şi la persoane predispuse la greaţă şi vărsături.
Se recomandă prudenţă suplimentară în timpul iniţierii tratamentului la pacienţi i vârstnici şi/sau
debilitaţi.
Deoarece administrarea de apomorfină poate provoca hipotensiune arterială, chiar şi în cazul în care
este administrat tratament prealabil cu domperidonă, se impune atenţie la pacienţii cu cardiopatie
preexistentă sau la pacienţii cărora li se administrează medicamente vasoactive, cum sunt
ant ihipertensivele, în special la pacienţii cu hipotensiune posturală preexistentă.
Deoarece administrarea de apomorfină, în special la doze mari, poate provoca prelungirea intervalului
QT, se impune prudenţă atunci când se tratează pacienţi cu risc de arit mie de tipul torsadei vârfurilor.
Administrarea de apomorfină este asociată cu reacţii subcutanate locale. Acestea pot fi uneori reduse
prin schimbarea locurilor de injectare sau, dacă este posibil, prin utilizarea unei ecografii (dacă este
disponibilă) p entru a evita zonele cu nodularităţi sau induraţii.
La pacienţii cărora li s -a administrat apomorfină s -au raportat anemie hemolitică şi trombocitopenie.
Analizele hematologice trebuie efectuate la intervale periodice, ca şi în cazul administrării levodopei
concomitent cu apomorfina.
Se impune prudenţă când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în special cu cele cu un indice
terapeutic îngust (vezi pct. 4.5).
Problemele neuropsihice coexistă la mulţi pacienţi cu boală Parkinson avansată. Există dov ezi potrivit
cărora, la unii pacienţi, tulburări neuropsihice pot fi exacerbate de către apomorfină. Se impune o
atenţie specială atunci când se administrează apomorfină la aceşti pacienţi.
Administrarea de apomorfină a fost asociată cu apariţia somnolenţ ei și cu apariţia episoadelor de somn
cu debut brusc, în special la pacienţii cu boală Parkinson. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui
lucru şi sfătuiţi să aibă grijă în cazul în care conduc vehicule sau folosesc utilaje în timpul
tratamentului cu apomorfină. Pacienţii care au prezentat somnolenţă și/sau episoade de somn cu debut
brusc trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor. În plus, poate fi luată în
considerare o reducere a dozei sau întreruperea definitivă a tratamentului .
4
Tulburări ale controlului impulsurilor
Pacienții trebuie monitorizați regulat pentru dezvoltarea de tulburari ale control ului impulsurilor.
Pacienții și îngrijitorii trebuie să fie conștien tizaţi de faptul că simptomele comportamentale ale
tulburărilo r de control al impulsurilor, inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea
libidoului , hipersexualitatea , cumpăr atul compulsiv , creştere necontrolată a apetitulu i si consumul
compulsiv de alimente pot apărea la pacienţii trataţi cu ago nişti dopaminergici, inclusiv APO-go .
Trebuie luată în considerare micşorarea dozei / întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a
dozei dacă apar astfel de simptome .
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză conţine bisulfit de sodiu, care poate provoca
rareori reacţii alergice severe şi bronhospasm .
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per 10 ml, adică este în esenţă „fără
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aproape în mod sigur, pacienţilor selectaţi pentru tratamentul cu clorhidrat de apomorfină li se
administrează concomitent alte medicamente pentru boala Parkinson. În etapele iniţiale ale
tratamentului cu clorhidrat de apomorfină , pacientul trebuie monitorizat în vederea identificării unor
reacţii adverse neobişnuite sau a unor semne de potenţare a efectului.
Medicamentele neuroleptice pot avea efect antagonist , dacă sunt utilizate concomitent cu apomorfina.
Interacţiunea între clozapină şi apomorfină este posibilă; cu toate acestea, clozapina poate fi utilizată,
de asemenea, pentru reducerea simptomelor complicaţiilor neuropsihice.
Nu s -au studiat efectele posibile ale apomorfinei asupra concentraţiilor plasmatice ale altor
medicamente. Prin urmare, se impune prudenţă când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în
special cele cu un indice terapeutic îngust.
Medicamente antihipertensive şi cardioactive
Chiar şi în cazul în care este administrat ă în asociere cu domperidona, apomorfina poate potenţa
efectele ant ihipertensive ale acestor medicamente ( vezi pct. 4.4).
Se recomandă evitarea administrării concomitente a apomorfinei cu alte medicamente despre care se
cunoaşte faptul că prelungesc intervalul QT.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există experi enţă privind administrarea apomorfinei la gravide.
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu indică efecte
teratogene, dar dozele administrate la şobolani, care sunt toxice pentru mamă, pot duce la insuficienţă
r espiratorie la nou -născut. Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Vezi pct. 5.3.
APO -go nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Nu se cunoaşte dacă apomorfina se elimină în laptele uman. Decizia continuării/întreruperii alăptării
sau a continuării/întreruperii tratamentului cu APO -go trebuie să ia în considerare beneficiile alăptării
pentru copil şi beneficiile tratamentului cu APO -go pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clorhidratul de a pomorfină are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje .
5
Pacienţii trataţi cu apomorfină care prezintă somnolenţă
şi/sau episoade de somn cu debut brusc
trebuie instruiţi să nu conducă vehicule şi să evite să desfăşoare activităţi (de exemplu, folosirea
utilajelor) în cadrul cărora o scădere a atenţiei i -ar putea expune, pe ei sau pe alţii, la risc de vătămare
corporală gravă sau deces, până la rezolvarea acestor e pisoade recurente şi a somnolenţei (vezi şi pct.
4.4).
4.8 Reacţii adverse
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente ((≥1/1000 şi 1/100)
Rare ((≥1/10000 şi 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente
La pacienţii cărora li s -a administrat apomorfină s -au raportat anemie hemolitică şi trombocitopenie.
Rare
Eozinofilia a fost rareori raportată în tim pul tratamentului cu clorhidrat de apomorfină .
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare
Din cauza prezenţei excipientului bisulfit de sodiu, pot apărea reacţii alergice (incluzând anafilaxie şi
bronhospasm).
Tulburări psihice
Frecvente
Tulburările neuropsih ice sunt frecvente la pacienţii cu boală Parkinson. APO- go trebuie administrat cu
prudenţă specială la aceşti pacienţi. În timpul tratamentului cu clorhidrat de apomorfină au apărut
tulburări neuropsihice (incluzând confuzie uşoară tranzitorie şi halucinaţii vizuale).
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări legate de controlul impulsurilor
Dependenţ a patologică de jocuri de noroc, creşterea libidoului , hipersexualitate, cumpăr atul
compulsiv, creştere necontrolată a
apetitului alimenta r pot apărea la pacienții tratați cu agoniști
dopaminergici inclusiv APO -go (v ezi şi pct.4.4) .
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
La începutul tratamentului poate să apară sedare tranzitorie după administrarea fiecărei doz e de
clorhidrat de apomorfină; aceasta dispare, de obicei, după primele săptămâni.
Administrarea de a pomorfină este asociată cu somnolenţă.
S -au raportat de asemenea ameţeli/ stare confuzivă.
Mai puţin frecvente
Administra rea de apomorfină poate induce dischinezii în timpul perioadelor „on”; acest ea pot fi sever e
în unele cazuri iar la unii pacienţi pot determina oprirea tratamentului.
Apomorfina a fost asociată cu apariția episoadelor de somnolență cu debut brusc. Vezi si pct. 4.4.
6
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente
Hipotensiunea arterială posturală este observată mai puţin frecvent şi de obicei este tranzitorie (vezi
pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente
În timpul tratamentului cu a pomorfină s-a raportat căscatul.
Mai puţin frecvente
S -au raportat dificultăţi la respiraţie.
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente
Greaţă şi vărsături, în special atunci când tratamentul cu apomorfină este iniţiat pentru prima dată, de
obicei ca rezult at al omiterii administrării domperidonei (vezi pct. 4.2.).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente
S -au raportat erupţii cutanate tranzitorii locale şi generalizate.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foa rte frecvente
Mulţi pacienţi prezintă reacţii la nivelul locului de injectare, în special în cazul administrării continue.
Acestea pot include noduli subcutanaţi, induraţie, eritem, sensibilitate şi paniculită. De asemenea , pot
să apară alte reacţii locale variate (cum sunt iritaţi e, prurit, echimoză şi durere).
Mai puţin frecvente
S -au raportat necroză şi ulceraţie la nivelul locului de injectare.
Cu frecvenţă necunoscută
S -a raportat edem periferic.
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente
La pacienţii cărora li s -a administrat apomorfină s -au raportat rezultate pozitive la testul Coombs.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitoriza rea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul A genţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există puţină experienţă clinică privind supradozajul cu apomorfină în cazul utilizării acestui mod de
administrare. Simpt omele de supradozaj trebuie tratate în mod empiric, conform sugestiilor de mai jos:
Emeza excesivă poate fi tratată cu domperidonă.
Depr imarea respiratorie poate fi tratată cu naloxonă.
Hipotensiune arterială: trebuie luate măsuri adecvate, de exemplu pozi ţionarea pacientului în
clinostatism, cu picioarel e ridica te deasupra nivelului capului.
Bradicardia poate fi tratată cu atropină.
7
5
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agonişti de dopamină , codul ATC: N 04BC07
Apomorfina este un stimulant direct al receptorilor de dopamină şi, în timp ce prezintă proprietăţi
agoniste asupra ambelor tipuri de receptori D1 şi D2, nu are în comun cu levodopa căile de transport
sau metabolice.
Cu toate că la animale le de stu diu intacte utilizarea apomorfinei inhibă frecvenţa de descărcare a
celulelor nigrostriate iar administrarea în doze mici s -a dovedit a produce o scădere a activităţii
locomotorii (despre care se consideră că reprezintă o inhibare presinaptică a eliberării de dopamină
endogenă), acţiunile apomorfinei asupra incapacităţii motorii în boala Parkinson sunt mediate ,
probabil , la nivelul receptorilor postsinaptici. Acest efect bifazic este observat, de asemenea, la om.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După injec tarea subcutanată a apomorfinei, farmacocinetica acesteia poate fi descrisă printr -un model
bicompartimental, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie de 5 ( ±1,1) minute şi un timp
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 33 (±3,9) minute . Răspunsul clinic este bine corelat cu
concentraţiile de apomorfină în lichidul cefalorahidian, distribuţia medicamentului fiind cel mai bine
descrisă printr -un model bicompartimental. Apomorfina este absorbită rapid şi complet din ţesutul
subcutanat, ace st fapt corelându- se cu debutul rapid al efectelor clinice (4 -12 minute), iar durata scurtă
de acţiune clinică a medicamentului (de aproximativ 1 oră) se explică prin clearance -ul rapid.
Metabolizarea apomorfinei se realizează prin glucuron oconjugare şi sulfonare , până la cel puţin zece
la sută din doza totală administrată ; nu s-au descris alte căi de metabolizare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de t oxicitate cu doze subcutanate repetate nu a u evidenţiat niciun risc special pentru om, în
afara informaţiilor incluse la alte puncte ale RCP-ului.
Studiile de genotoxicitate efectuate in vitro au demonstrat efecte mutagene şi clastogene, cel mai
probabil determinate de produşi i formaţi prin oxidarea apomorfinei. Cu toate acestea, apomorfina nu a
fos t genotoxică în studiile efectuate in vivo.
Efectul apomorfinei cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a fost investigat la şobolani.
Apomorfina nu a fost teratogenă la această specie, dar s-a observat faptul că administrarea de doze
toxice pentru mamă poa te duce la lipsa de îngrijire maternă şi la insuficienţă respiratorie la puii nou-
născuţi.
Nu s -au efectuat studii privind carcinogenitatea.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Bisulfit de sodiu (E 222)
Acid clorhidr ic (pentru ajustarea pH -ului la 3,0 – 4,0)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
8
6.3
Perioada de valabilitate
2 ani
48 ore după pr ima deschidere
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Acest medicament trebuie păstrat în aceleaşi condiţii după deschidere şi între retrageri.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cartuş
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză este un sistem injector de tip pen multidoză, de
unică folosinţă, format dintr -un cartuş din sticlă incoloră (de tip I) care conţine o soluţie injectabilă
limpe de. Cartuşul din sticlă este sigilat la unul din capete cu un piston din cauciuc bromobutilic, iar la
celălalt capăt cu o membrană din aluminiu/cauciuc bromobutilic.
Fiecare stilou injector ( pen) conţine 3 ml soluţie injectabilă.
Ambalaje conţinând 1, 5 sau 10 x 3ml stilouri injectoare ( pen) într -o tăviţă din material plastic,
conţinută într -o cutie de carton.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
APO -go PEN
A n u se ut iliza soluţia în cazul în care culoarea acesteia a devenit verde.
A se elimina fiecare stilou injector ( pen) în decurs de maxim 48 ore de la prima utilizare (vezi
diagrama alăturată) .
9
1)
Disc indicator de doze
7)
Săgeată care indică doza selectată
8) Numere care indică doza per injecție (
1-10 mg)
9)
Gradații (în mg)
pe cartuș, indicînd cantitatea totală
de apomorfina din pen
4) Membrană
10) Ac*
6) Capacul acului
*
3 ) Manșonul extern al Pen-
ului
2) Ac în unitate
sigilată* conținând
10) Ac,
6) Capacul acului,
5) con de protecție
* Acest ambalaj nu conține ace pentru utilizare împreună cu Pen- ul dumneavoastră.
Utilizați ace de pen cu lungimea de cel mult 12mm (½”) și grosimea de cel puțin 0.33mm (2 9 G).
Acele de Pen recomandate pentru utilizare împreuna cu penurile de insulină sunt compatibile cu APO -
go
® Pen.
CUM S E UTILIZ EAZĂ APO-go PEN
A se citi cu atenţie aceste instrucţiuni .
Important: A SE NU TRAGE DE DISCUL ( pct 1) PÂNĂ CÂND NU S-A STABILIT DOZA ( a se
ve dea CUM SE SELECT EAZĂ DOZA CORECT Ă)
10
ATAŞAREA ACULUI
a ) Înainte de a utiliza stiloul injector (pen), este necesar un tampon de uz chirurgical şi un ac introdus
în conul său protector (vezi pct. 2 ).
b) Se s coate stiloul injector (pen) din cutia sa şi se îndepărt ează teaca exterioară (vezi pct. 3).
c ) Se ş terge membrana (vezi pct. 4) cu tamponul de uz chirurgical.
d) Se î ndepărt ează hârtia de pe conul acului (vezi pct. 2 )
e) Este important să ataşaţi acul la pen în linie directă, aşa cum este arătat mai jos. Dacă acul este
ataşat sub un unghi, pen- ul poate prezenta scurgeri
f) Se înşurub ează conul (vezi pct. 2) în sensul acelor de ceasornic pe membrană până este strâns. În
acest mod acul se ataşează în condiţii de siguranţă.
g ) Se s coate conul protector ( vezi pct. 5) dar nu se aruncă. A nu se îndepărta protecţia acului în
această etapă (vezi pct. 6).
11
h) Se p une la loc teaca externă a stiloului injector ( pen) ( vezi pct 3) .
CUM SE SELECT EAZĂ DOZA CORECT Ă
i ) Se a pasă discul indicator de doze de culoare roşie (vezi pct. 1) şi în timp ce se menține apăsat, se
răsuceşte în sensul acelor de ceasornic, până când săgeata indică doza corect ă (vezi pct. 7 și 8). Apoi
se eliber ează discul roşu. Doza este acum stabilită, nu este necesar să se form eze din nou numărul
pentru injecţiile ulterioare.
Important : dacă se depăşeşte doza prescrisă în timpul răsuci rii discul ui, se continu ă pur şi simplu, s e
ap asă şi se răsuceşte în aceeaşi direcţie, până când săgeata indică doza pe care v- a prescris-o medicul
dumneavoastră. Niciodată nu se trage şi nu se răsuceşte în acelaşi timp discul roşu indicator de doz e.
Dacă doza prescrisă pentru dumneavoastră este de 1 mg, începeți golind prima doză de 1 mg pe o bucată
de hârtie care ulterior este eliminată . Această etapă se n umește „amorsare” ș i este impor tantă deoarece
asigură administrarea completă a dozei la prima utilizare a pen -ului. În continuare, se stabileşte doza
necesară pentru injecţie şi se efectuează injecţia în mod obişnuit (vezi mai jos la punctul „INJECTARE ”).
Dacă prima doză necesară depăşeşte 1 mg, atunci nu este necesară „ amorsarea” stiloul injector ( pen).
INJECTARE
j ) Odată stabilită doza, trageți cu grijă de discul indicator de doz e până la capăt. Se control ează scala
roșie pe piston (vezi pct. 9) şi se injectează numai dacă numărul ma xim vizibil corespunde dozei
stabilite.
k ) Utilizând un tampon pentru uz chirurgical, se curăţ ă zona de piele a locului de injectare propus.
l) Se s coate teaca externă a stiloului injector (pen) ( vezi pct 3) .
m) Se s coate capacul acului (vezi pct. 6).
12
n) Se i ntroduceţi acul (vezi pct. 10) în piele , conform instrucţiunilor.
o) Pentru a injecta, se ap asă dis cul indicator de doze (vezi pct. 1) până la capăt, utilizând policele , dacă
este posibil. După ce discul indicator de doz e este apăsat complet, se număr ă până la trei înainte de a
retrage acul.
.
p) Se repunere conul protector (vezi pct. 5) pe acul utilizat şi se împing e uşor în loc ul său. Odată aflat
în condiţii de siguranţă, se poate deşuruba acul , răsucindu -l în direcţie opusă acelor de ceasornic. Se
a runc ă acul într -un loc sigur cum ar fi un container pentru obiecte ascuţite sau un borcan pentru cafe a
gol .
PRE GĂTIREA PENTRU INJECŢIA URMĂTOARE
q) Se v erifică dacă există suficientă apomorfină rămasă în cartuş pentru următoarea injecţie (vezi pct.
Dacă există, se montează un ac nou, urmând acee aşi procedură ca înainte.
r) Dacă nu există suficientă apomorfină rămasă pentru o altă in jecţie, se pregăt eşte un alt stilou
injector ( pen).
s) În final, se repune la loc teaca externă a stiloului injector (pen).
13
7
DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Britannia Pharmaceuticals Limited
Park View House, 65 London Road,
Newbury, Berkshire,
RG14 1JN , Marea Britanie
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4185/2012/01 -03
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Ianuarie 2012
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză*
* Abreviat APO- go Pen în text
2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml conţine clorhidrat de apomorfină 10 m g.
Fiecare pen a 3 ml conţine clorhidrat de apomorfină 30 mg .
Excipient: bisulfit de sodiu 0,93 mg per ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţia este limpede , incoloră sau aproape incoloră, practic fără particule vizibile
pH = 3,0 - 4,0
4 DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul fluctuaţiilor motorii (fenomenul „ on-off ”), l a pacienţii cu boală Parkinson , care nu sunt
suficient de controlate de medicamente antiparkinson iene adm inistrate oral.
4.2 Doze şi mod de administrare
Selectarea pacienţilor la care este adecvat tratamentul cu APO -go administrat injectabil
Pacienţii selectaţi pentru tratamentul cu APO -go trebuie să fie capabili să recunoască debutul
propriilor simptome „off” şi să -şi injecteze singuri sau, ca alternativă, să aibă la dispoziţie o persoană
care îi îngrijeşte, capabilă să efectueze injecţia atunci când este necesar.
Este esenţial ca pacientul să urmeze un tratament stabil cu domperidonă, de obicei în doză de 20 mg
de trei ori pe zi, de cel puţin două zile înaintea iniţierii tratamentului cu APO- go.
Tratamentul cu apomorfină trebuie iniţiat în cadrul unei clinici de specialitate. Pacientul trebuie
supravegheat de către un medic cu experienţă în tratamentul bo lii Parkinson (de exemplu, un
neurolog). Înainte de a începe tratamentul cu APO -go, trebuie optimizat tratamentul cu levodopa al
pacientului, levodopa fiind administrată în asociere sau nu cu agonişti de dopamină.
2
Adulţi
Mod de administrare
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză se administrează pe cale subcutanată prin
injecţie intermitentă, în bolus.
Apomorfina nu trebuie administrată pe cale intravenoasă.
A n u se utiliza soluţia în cazul în care culoarea acesteia a devenit verde. S oluţia trebuie inspectată
vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluţii limpezi, incolore şi fără particule vizibile.
Determinarea dozei prag:
Doza adecvată pentru fiecare pacient este stabilită treptat, utilizând scheme terapeutice în cadr ul cărora
dozele sunt crescute progresiv . Este sugerată următoarea schemă terapeutică :
1 mg de apomorfină HCl (0,1 ml), adică aproximativ 15 – 20 micrograme/kg, poate fi injectat
subcutanat în timpul perioadei hipokinetice sau „off" iar pacientul trebuie ţ inut sub observaţie timp de
30 minute , în vederea apariţiei unui răspuns motor.
Dacă nu există răspuns sau se obţine un răspuns inadecvat, se injectează subcutanat o a doua doză de
clorhidrat de apomorfină 2 mg (0,2 ml), iar pacientul este ţinut sub observ aţie timp de alte 30 minute,
în vederea apariţiei unui răspuns adecvat.
Doz ele pot fi crescut e prin utilizarea de injecţii progresive , cu un interval de cel puţin patruzeci de
minute între administrările succesive, până când se obţine un răspuns motor sati sfăcător.
Stabilirea tratamentului
După ce s -a determinat doza adecvată, se poate administra o singură injecţie subcutanată la nivelul
părţii inferioare a abdomenului sau părţii externe a coapsei, la primele semne de apariţie ale unui
episod „off”. Nu se poate exclude faptul că absorbţia poate fi diferită , între diferite locuri de injectare,
la acelaşi individ. În consecinţă, pacientul trebuie ţinut sub observaţie în următoarea oră, pentru a
evalua calitatea răspunsului său la tratament. Modificarea dozei poate fi efectuată în funcţie de
răspunsul pacientului.
Doza optim ă de clorhidrat de apomorfină variază de la persoană la persoană dar, odată stabilit ă,
rămâne relativ constant ă pentru fiecare pacient.
Precauţii la continuarea tratamentului
Doza zilnică de APO- go variază în limite larg i între pacienţi, în mod obişnuit fiind cuprinsă în
intervalul 3 – 30 mg, administrată sub formă de 1 – 10 injecţii şi uneori nu mai puţin de 12 injecţii
zilnic.
Se recomandă ca doza totală zilnică de clorhidrat de apomorfi nă să nu depăşească 100 mg, iar
injecţiile administrate separat în bolus nu trebuie să depăşească 10 mg.
În studiile clinice s -au putut efectua unele scăderi ale dozei de levodopa; acest efect variază în mod
considerabil între pacienţi şi este necesar să f ie controlat cu atenţie de către un medic cu experienţă.
După ce tratamentul a fost stabilizat, doza de domperidonă poate fi scăzută treptat la unii pacienţi, dar
poate fi eliminată cu succes numai la foarte puţini dintre aceştia, fără să apară reacţii adv erse cum sunt
vărsături sau hipotensiune arterială.
Copii şi adolescenţi
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză este contraindicat la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt bine repreze ntaţi în cadrul populaţiei de pacienţi cu boală Parkinson şi
constituie un procent crescut dintre pacienţii incluşi în studiil e clinice efectuate cu APO-go. Abordarea
terapeutică a pacienţilor vârstnici cărora li s -a administrat APO -go nu a fost diferit ă c omparativ cu cea
a pacienţi lor mai tineri. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă suplimentară în timpul iniţierii
tratamentului la pacienţii vârstnici, din cauza riscului de hipotensiune arterială posturală.
3
Insuficienţă renală:
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală poate fi utilizată o schemă terapeutică similară celei
recomandate la pacienţii adulţi şi vârstnici (vezi pct. 4.4)
4.3 Contraindicaţii
La pacienţii cu depr imare respiratorie, demenţă, psihopati e sau insuficienţă hepatică.
Tratamentul cu clorhidrat de apomorfină nu trebuie administrat la pacienţii care prezintă un răspuns
„on” la tratamentul cu levodopa , răspuns ce este distorsionat prin diskinezie sau distonie sever e.
APO -go nu trebuie administrat la pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la apomorfină sau la oricare
dintre excipienţii medicamentului.
APO -go este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Apomorfina HCl trebuie administrat cu prudenţă la pacienţi cu boli renale, pulmonare sau
cardiovasculare precum şi la persoane predispuse la greaţă şi vărsături.
Se recomandă prudenţă suplimentară în timpul iniţierii tratamentului la pacienţi i vârstnici şi/sau
debilitaţi.
Deoarece administrarea de apomorfină poate provoca hipotensiune arterială, chiar şi în cazul în care
este administrat tratament prealabil cu domperidonă, se impune atenţie la pacienţii cu cardiopatie
preexistentă sau la pacienţii cărora li se administrează medicamente vasoactive, cum sunt
ant ihipertensivele, în special la pacienţii cu hipotensiune posturală preexistentă.
Deoarece administrarea de apomorfină, în special la doze mari, poate provoca prelungirea intervalului
QT, se impune prudenţă atunci când se tratează pacienţi cu risc de arit mie de tipul torsadei vârfurilor.
Administrarea de apomorfină este asociată cu reacţii subcutanate locale. Acestea pot fi uneori reduse
prin schimbarea locurilor de injectare sau, dacă este posibil, prin utilizarea unei ecografii (dacă este
disponibilă) p entru a evita zonele cu nodularităţi sau induraţii.
La pacienţii cărora li s -a administrat apomorfină s -au raportat anemie hemolitică şi trombocitopenie.
Analizele hematologice trebuie efectuate la intervale periodice, ca şi în cazul administrării levodopei
concomitent cu apomorfina.
Se impune prudenţă când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în special cu cele cu un indice
terapeutic îngust (vezi pct. 4.5).
Problemele neuropsihice coexistă la mulţi pacienţi cu boală Parkinson avansată. Există dov ezi potrivit
cărora, la unii pacienţi, tulburări neuropsihice pot fi exacerbate de către apomorfină. Se impune o
atenţie specială atunci când se administrează apomorfină la aceşti pacienţi.
Administrarea de apomorfină a fost asociată cu apariţia somnolenţ ei și cu apariţia episoadelor de somn
cu debut brusc, în special la pacienţii cu boală Parkinson. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui
lucru şi sfătuiţi să aibă grijă în cazul în care conduc vehicule sau folosesc utilaje în timpul
tratamentului cu apomorfină. Pacienţii care au prezentat somnolenţă și/sau episoade de somn cu debut
brusc trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor. În plus, poate fi luată în
considerare o reducere a dozei sau întreruperea definitivă a tratamentului .
4
Tulburări ale controlului impulsurilor
Pacienții trebuie monitorizați regulat pentru dezvoltarea de tulburari ale control ului impulsurilor.
Pacienții și îngrijitorii trebuie să fie conștien tizaţi de faptul că simptomele comportamentale ale
tulburărilo r de control al impulsurilor, inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea
libidoului , hipersexualitatea , cumpăr atul compulsiv , creştere necontrolată a apetitulu i si consumul
compulsiv de alimente pot apărea la pacienţii trataţi cu ago nişti dopaminergici, inclusiv APO-go .
Trebuie luată în considerare micşorarea dozei / întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a
dozei dacă apar astfel de simptome .
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză conţine bisulfit de sodiu, care poate provoca
rareori reacţii alergice severe şi bronhospasm .
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per 10 ml, adică este în esenţă „fără
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aproape în mod sigur, pacienţilor selectaţi pentru tratamentul cu clorhidrat de apomorfină li se
administrează concomitent alte medicamente pentru boala Parkinson. În etapele iniţiale ale
tratamentului cu clorhidrat de apomorfină , pacientul trebuie monitorizat în vederea identificării unor
reacţii adverse neobişnuite sau a unor semne de potenţare a efectului.
Medicamentele neuroleptice pot avea efect antagonist , dacă sunt utilizate concomitent cu apomorfina.
Interacţiunea între clozapină şi apomorfină este posibilă; cu toate acestea, clozapina poate fi utilizată,
de asemenea, pentru reducerea simptomelor complicaţiilor neuropsihice.
Nu s -au studiat efectele posibile ale apomorfinei asupra concentraţiilor plasmatice ale altor
medicamente. Prin urmare, se impune prudenţă când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în
special cele cu un indice terapeutic îngust.
Medicamente antihipertensive şi cardioactive
Chiar şi în cazul în care este administrat ă în asociere cu domperidona, apomorfina poate potenţa
efectele ant ihipertensive ale acestor medicamente ( vezi pct. 4.4).
Se recomandă evitarea administrării concomitente a apomorfinei cu alte medicamente despre care se
cunoaşte faptul că prelungesc intervalul QT.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există experi enţă privind administrarea apomorfinei la gravide.
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu indică efecte
teratogene, dar dozele administrate la şobolani, care sunt toxice pentru mamă, pot duce la insuficienţă
r espiratorie la nou -născut. Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Vezi pct. 5.3.
APO -go nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Nu se cunoaşte dacă apomorfina se elimină în laptele uman. Decizia continuării/întreruperii alăptării
sau a continuării/întreruperii tratamentului cu APO -go trebuie să ia în considerare beneficiile alăptării
pentru copil şi beneficiile tratamentului cu APO -go pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clorhidratul de a pomorfină are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje .
5
Pacienţii trataţi cu apomorfină care prezintă somnolenţă
şi/sau episoade de somn cu debut brusc
trebuie instruiţi să nu conducă vehicule şi să evite să desfăşoare activităţi (de exemplu, folosirea
utilajelor) în cadrul cărora o scădere a atenţiei i -ar putea expune, pe ei sau pe alţii, la risc de vătămare
corporală gravă sau deces, până la rezolvarea acestor e pisoade recurente şi a somnolenţei (vezi şi pct.
4.4).
4.8 Reacţii adverse
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente ((≥1/1000 şi 1/100)
Rare ((≥1/10000 şi 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente
La pacienţii cărora li s -a administrat apomorfină s -au raportat anemie hemolitică şi trombocitopenie.
Rare
Eozinofilia a fost rareori raportată în tim pul tratamentului cu clorhidrat de apomorfină .
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare
Din cauza prezenţei excipientului bisulfit de sodiu, pot apărea reacţii alergice (incluzând anafilaxie şi
bronhospasm).
Tulburări psihice
Frecvente
Tulburările neuropsih ice sunt frecvente la pacienţii cu boală Parkinson. APO- go trebuie administrat cu
prudenţă specială la aceşti pacienţi. În timpul tratamentului cu clorhidrat de apomorfină au apărut
tulburări neuropsihice (incluzând confuzie uşoară tranzitorie şi halucinaţii vizuale).
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări legate de controlul impulsurilor
Dependenţ a patologică de jocuri de noroc, creşterea libidoului , hipersexualitate, cumpăr atul
compulsiv, creştere necontrolată a
apetitului alimenta r pot apărea la pacienții tratați cu agoniști
dopaminergici inclusiv APO -go (v ezi şi pct.4.4) .
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
La începutul tratamentului poate să apară sedare tranzitorie după administrarea fiecărei doz e de
clorhidrat de apomorfină; aceasta dispare, de obicei, după primele săptămâni.
Administrarea de a pomorfină este asociată cu somnolenţă.
S -au raportat de asemenea ameţeli/ stare confuzivă.
Mai puţin frecvente
Administra rea de apomorfină poate induce dischinezii în timpul perioadelor „on”; acest ea pot fi sever e
în unele cazuri iar la unii pacienţi pot determina oprirea tratamentului.
Apomorfina a fost asociată cu apariția episoadelor de somnolență cu debut brusc. Vezi si pct. 4.4.
6
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente
Hipotensiunea arterială posturală este observată mai puţin frecvent şi de obicei este tranzitorie (vezi
pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente
În timpul tratamentului cu a pomorfină s-a raportat căscatul.
Mai puţin frecvente
S -au raportat dificultăţi la respiraţie.
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente
Greaţă şi vărsături, în special atunci când tratamentul cu apomorfină este iniţiat pentru prima dată, de
obicei ca rezult at al omiterii administrării domperidonei (vezi pct. 4.2.).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente
S -au raportat erupţii cutanate tranzitorii locale şi generalizate.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foa rte frecvente
Mulţi pacienţi prezintă reacţii la nivelul locului de injectare, în special în cazul administrării continue.
Acestea pot include noduli subcutanaţi, induraţie, eritem, sensibilitate şi paniculită. De asemenea , pot
să apară alte reacţii locale variate (cum sunt iritaţi e, prurit, echimoză şi durere).
Mai puţin frecvente
S -au raportat necroză şi ulceraţie la nivelul locului de injectare.
Cu frecvenţă necunoscută
S -a raportat edem periferic.
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente
La pacienţii cărora li s -a administrat apomorfină s -au raportat rezultate pozitive la testul Coombs.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitoriza rea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul A genţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există puţină experienţă clinică privind supradozajul cu apomorfină în cazul utilizării acestui mod de
administrare. Simpt omele de supradozaj trebuie tratate în mod empiric, conform sugestiilor de mai jos:
Emeza excesivă poate fi tratată cu domperidonă.
Depr imarea respiratorie poate fi tratată cu naloxonă.
Hipotensiune arterială: trebuie luate măsuri adecvate, de exemplu pozi ţionarea pacientului în
clinostatism, cu picioarel e ridica te deasupra nivelului capului.
Bradicardia poate fi tratată cu atropină.
7
5
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agonişti de dopamină , codul ATC: N 04BC07
Apomorfina este un stimulant direct al receptorilor de dopamină şi, în timp ce prezintă proprietăţi
agoniste asupra ambelor tipuri de receptori D1 şi D2, nu are în comun cu levodopa căile de transport
sau metabolice.
Cu toate că la animale le de stu diu intacte utilizarea apomorfinei inhibă frecvenţa de descărcare a
celulelor nigrostriate iar administrarea în doze mici s -a dovedit a produce o scădere a activităţii
locomotorii (despre care se consideră că reprezintă o inhibare presinaptică a eliberării de dopamină
endogenă), acţiunile apomorfinei asupra incapacităţii motorii în boala Parkinson sunt mediate ,
probabil , la nivelul receptorilor postsinaptici. Acest efect bifazic este observat, de asemenea, la om.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După injec tarea subcutanată a apomorfinei, farmacocinetica acesteia poate fi descrisă printr -un model
bicompartimental, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie de 5 ( ±1,1) minute şi un timp
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 33 (±3,9) minute . Răspunsul clinic este bine corelat cu
concentraţiile de apomorfină în lichidul cefalorahidian, distribuţia medicamentului fiind cel mai bine
descrisă printr -un model bicompartimental. Apomorfina este absorbită rapid şi complet din ţesutul
subcutanat, ace st fapt corelându- se cu debutul rapid al efectelor clinice (4 -12 minute), iar durata scurtă
de acţiune clinică a medicamentului (de aproximativ 1 oră) se explică prin clearance -ul rapid.
Metabolizarea apomorfinei se realizează prin glucuron oconjugare şi sulfonare , până la cel puţin zece
la sută din doza totală administrată ; nu s-au descris alte căi de metabolizare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de t oxicitate cu doze subcutanate repetate nu a u evidenţiat niciun risc special pentru om, în
afara informaţiilor incluse la alte puncte ale RCP-ului.
Studiile de genotoxicitate efectuate in vitro au demonstrat efecte mutagene şi clastogene, cel mai
probabil determinate de produşi i formaţi prin oxidarea apomorfinei. Cu toate acestea, apomorfina nu a
fos t genotoxică în studiile efectuate in vivo.
Efectul apomorfinei cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a fost investigat la şobolani.
Apomorfina nu a fost teratogenă la această specie, dar s-a observat faptul că administrarea de doze
toxice pentru mamă poa te duce la lipsa de îngrijire maternă şi la insuficienţă respiratorie la puii nou-
născuţi.
Nu s -au efectuat studii privind carcinogenitatea.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Bisulfit de sodiu (E 222)
Acid clorhidr ic (pentru ajustarea pH -ului la 3,0 – 4,0)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
8
6.3
Perioada de valabilitate
2 ani
48 ore după pr ima deschidere
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Acest medicament trebuie păstrat în aceleaşi condiţii după deschidere şi între retrageri.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cartuş
APO -go 10 mg/ml soluţie injectabilă în pen multidoză este un sistem injector de tip pen multidoză, de
unică folosinţă, format dintr -un cartuş din sticlă incoloră (de tip I) care conţine o soluţie injectabilă
limpe de. Cartuşul din sticlă este sigilat la unul din capete cu un piston din cauciuc bromobutilic, iar la
celălalt capăt cu o membrană din aluminiu/cauciuc bromobutilic.
Fiecare stilou injector ( pen) conţine 3 ml soluţie injectabilă.
Ambalaje conţinând 1, 5 sau 10 x 3ml stilouri injectoare ( pen) într -o tăviţă din material plastic,
conţinută într -o cutie de carton.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
APO -go PEN
A n u se ut iliza soluţia în cazul în care culoarea acesteia a devenit verde.
A se elimina fiecare stilou injector ( pen) în decurs de maxim 48 ore de la prima utilizare (vezi
diagrama alăturată) .
9
1)
Disc indicator de doze
7)
Săgeată care indică doza selectată
8) Numere care indică doza per injecție (
1-10 mg)
9)
Gradații (în mg)
pe cartuș, indicînd cantitatea totală
de apomorfina din pen
4) Membrană
10) Ac*
6) Capacul acului
*
3 ) Manșonul extern al Pen-
ului
2) Ac în unitate
sigilată* conținând
10) Ac,
6) Capacul acului,
5) con de protecție
* Acest ambalaj nu conține ace pentru utilizare împreună cu Pen- ul dumneavoastră.
Utilizați ace de pen cu lungimea de cel mult 12mm (½”) și grosimea de cel puțin 0.33mm (2 9 G).
Acele de Pen recomandate pentru utilizare împreuna cu penurile de insulină sunt compatibile cu APO -
go
® Pen.
CUM S E UTILIZ EAZĂ APO-go PEN
A se citi cu atenţie aceste instrucţiuni .
Important: A SE NU TRAGE DE DISCUL ( pct 1) PÂNĂ CÂND NU S-A STABILIT DOZA ( a se
ve dea CUM SE SELECT EAZĂ DOZA CORECT Ă)
10
ATAŞAREA ACULUI
a ) Înainte de a utiliza stiloul injector (pen), este necesar un tampon de uz chirurgical şi un ac introdus
în conul său protector (vezi pct. 2 ).
b) Se s coate stiloul injector (pen) din cutia sa şi se îndepărt ează teaca exterioară (vezi pct. 3).
c ) Se ş terge membrana (vezi pct. 4) cu tamponul de uz chirurgical.
d) Se î ndepărt ează hârtia de pe conul acului (vezi pct. 2 )
e) Este important să ataşaţi acul la pen în linie directă, aşa cum este arătat mai jos. Dacă acul este
ataşat sub un unghi, pen- ul poate prezenta scurgeri
f) Se înşurub ează conul (vezi pct. 2) în sensul acelor de ceasornic pe membrană până este strâns. În
acest mod acul se ataşează în condiţii de siguranţă.
g ) Se s coate conul protector ( vezi pct. 5) dar nu se aruncă. A nu se îndepărta protecţia acului în
această etapă (vezi pct. 6).
11
h) Se p une la loc teaca externă a stiloului injector ( pen) ( vezi pct 3) .
CUM SE SELECT EAZĂ DOZA CORECT Ă
i ) Se a pasă discul indicator de doze de culoare roşie (vezi pct. 1) şi în timp ce se menține apăsat, se
răsuceşte în sensul acelor de ceasornic, până când săgeata indică doza corect ă (vezi pct. 7 și 8). Apoi
se eliber ează discul roşu. Doza este acum stabilită, nu este necesar să se form eze din nou numărul
pentru injecţiile ulterioare.
Important : dacă se depăşeşte doza prescrisă în timpul răsuci rii discul ui, se continu ă pur şi simplu, s e
ap asă şi se răsuceşte în aceeaşi direcţie, până când săgeata indică doza pe care v- a prescris-o medicul
dumneavoastră. Niciodată nu se trage şi nu se răsuceşte în acelaşi timp discul roşu indicator de doz e.
Dacă doza prescrisă pentru dumneavoastră este de 1 mg, începeți golind prima doză de 1 mg pe o bucată
de hârtie care ulterior este eliminată . Această etapă se n umește „amorsare” ș i este impor tantă deoarece
asigură administrarea completă a dozei la prima utilizare a pen -ului. În continuare, se stabileşte doza
necesară pentru injecţie şi se efectuează injecţia în mod obişnuit (vezi mai jos la punctul „INJECTARE ”).
Dacă prima doză necesară depăşeşte 1 mg, atunci nu este necesară „ amorsarea” stiloul injector ( pen).
INJECTARE
j ) Odată stabilită doza, trageți cu grijă de discul indicator de doz e până la capăt. Se control ează scala
roșie pe piston (vezi pct. 9) şi se injectează numai dacă numărul ma xim vizibil corespunde dozei
stabilite.
k ) Utilizând un tampon pentru uz chirurgical, se curăţ ă zona de piele a locului de injectare propus.
l) Se s coate teaca externă a stiloului injector (pen) ( vezi pct 3) .
m) Se s coate capacul acului (vezi pct. 6).
12
n) Se i ntroduceţi acul (vezi pct. 10) în piele , conform instrucţiunilor.
o) Pentru a injecta, se ap asă dis cul indicator de doze (vezi pct. 1) până la capăt, utilizând policele , dacă
este posibil. După ce discul indicator de doz e este apăsat complet, se număr ă până la trei înainte de a
retrage acul.
.
p) Se repunere conul protector (vezi pct. 5) pe acul utilizat şi se împing e uşor în loc ul său. Odată aflat
în condiţii de siguranţă, se poate deşuruba acul , răsucindu -l în direcţie opusă acelor de ceasornic. Se
a runc ă acul într -un loc sigur cum ar fi un container pentru obiecte ascuţite sau un borcan pentru cafe a
gol .
PRE GĂTIREA PENTRU INJECŢIA URMĂTOARE
q) Se v erifică dacă există suficientă apomorfină rămasă în cartuş pentru următoarea injecţie (vezi pct.
Dacă există, se montează un ac nou, urmând acee aşi procedură ca înainte.
r) Dacă nu există suficientă apomorfină rămasă pentru o altă in jecţie, se pregăt eşte un alt stilou
injector ( pen).
s) În final, se repune la loc teaca externă a stiloului injector (pen).
13
7
DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Britannia Pharmaceuticals Limited
Park View House, 65 London Road,
Newbury, Berkshire,
RG14 1JN , Marea Britanie
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4185/2012/01 -03
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Ianuarie 2012
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
