PROTECARDIN 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PROTECARDIN 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine acid acetilsalicilic 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate în formă de discuri, de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Prevenţia secundară a infarctului miocardic.
Reducerea riscului de infarct miocardic la pacienţii cu angină pectorală sau factori de risc multipli,
cum sunt: hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat, diabet zaharat şi antecedente familiale.
Pentru menţinerea revascularizării după angioplastie şi by-pass coronarian (PTCA, CABG).
Prevenţie secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi infarct cerebral.
Comprimatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic nu sunt adecvate pentru utilizare în scop
analgezic, antipiretic şi antiinflamator (aceste acţiuni apar la doze mai mari).
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Doze
Adulţi
Prevenţia secundară a infarctului miocardic, prevenţia morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu
angină pectorală stabilă şi
antecedente de angină pectorală instabilă (cu excepţia fazei acute): doza
recomandată este de 100 mg o dată pe zi.
Pentru menţinerea revascularizării după angioplastie coronariană (
cu excepţia fazei acute) şi după
intervenţie de by-pass coronarian sau de by-pass infrainghinal:
doza recomandată este de 100 mg o
dată pe zi.
Prevenţia secundară a accidentelor ischemice tranzitorii (AIT) şi a accidentului vascular cerebral: doza
recomandată este de 100 mg-300 mg o dată pe zi.
Copii şi adolescenţi
2
Nu se recomandă administrarea la acest grup de vârstă.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid, preferabil după masă.
Comprimatele nu trebuie divizate, sfărâmate sau mestecate.
Durata tratamentului
Medicamentul este destinat tratamentului de lungă durată, cu doza minimă eficace. Medicul va stabili
durata tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, la alţi salicilaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Antecedente de astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune similară,
în special antiinflamatoare nesteroidiene.
Diateză hemoragică, trombocitopenie, hemofilie.
Ulcer gastric sau duodenal activ.
Administrare concomitentă cu metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână.
Ultimul trimestru de sarcină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă în următoarele situaţii clinice:
- pacienţi cu teren alergic; în caz de astm bronşic şi alte brohopneumopatii obstructive cronice, alergie
la polen, rinită alergică, polipi nazali, reacţii alergice la alte medicamente; tratamentul se face sub
supraveghere medicală;
- episoade de ulcer gastro-duodenal activ în antecedente;
- afecţiuni cu risc hemoragic, meno-metroragii;
- afecţiuni renale preexistente;
- insuficienţă hepatică severă;
- insuficienţă cardiacă necompensată;
- deficit congenital de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază.
Înaintea unei intervenţii chirurgicale programate trebuie avut în vedere efectul antiagregant plachetar
al acidului acetilsalicilic, care apare la doze mici şi care persistă mai multe zile.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea acidului acetilsalicilic concomitent cu alte medicamente poate să amplifice sau să
reducă efectul acestora.
Efectele următoarelor medicamente sunt intensificate:
- anticoagulante şi antiagregante plachetare;
- sulfamide antidiabetice;
- antiinflamatoare nesteroidiene;
- metotrexat (asocierea este contraindicată absolut pentru doze ≥15 mg/săptămână şi se face cu
prudenţă pentru doze <15 mg/săptămână).
Acidul acetilsalicilic poate creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală la administrarea simultană cu
glucocorticoizi sau alcool etilic.
Deasemenea, pot să crească concentraţiile plasmatice ale digoxinei, triiodotironinei, barbituricelor,
valproatului de sodiu, fenitoinei şi litiului.
Administrarea în asociere cu inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) poate determina
acidoză severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos.
3
Efectele următoarelor medicamente sunt reduse:
- antagonişti aldosteronici şi diuretice de ansă;
- antihipertensive;
- uricozuricele (la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putând declanşa guta la
pacienţii cu tendinţă de a avea o excreţie scăzută a acidului uric);
- interferon alfa.
În timpul administrării de antiacide, blocante ale receptorilor H
2 şi medicamente anticolinergice pentru
o perioadă îndelungată, poate fi necesară creşterea dozei de acid acetilsalicilic.
Se recomandă un interval de 1-3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi tetraciclinelor
(administrarea concomitentă produce complecşi neresorbabili).
De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente a acidului acetilsalicilic cu
ciclosporină sau tacrolimus.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.
5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În studiile non-clinice la animale de laborator acidul acetilsalicilic a demonstrat teratogenitate.
Studiile epidemiologice efectuate la gravide, nu au evidenţiat efecte teratogene şi fetotoxice în cazul
administrării în primele 2 trimestre de sarcină, dar experienţa privind utilizarea repetată în doze mari
este limitată. Administrarea în ultimul trimestru de sarcină a fost asociată cu toxicitate cardio-
pulmonară şi renală la făt, închiderea precoce a canalului arterial, întârzierea şi prelungirea travaliului
(pentru dozele mari de acid acetilsalicilic) şi creşterea frecvenţei accidentelor hemoragice (inclusiv
pentru dozele mici).
În primele două trimestre de sarcină acidul acetilsalicilic se poate administra numai dacă beneficiul
terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial la făt; se recomandă evitarea tratamentului cronic cu doze
>150 mg acid acetilsalicilic pe zi. Administrarea acidului acetilsalicilic în doze mai mari de 300 mg,
cu puţin timp înaintea naşterii, poate provoca hemoragii intracraniene, în special la prematuri. Prin
urmare în ultimul trimestru de sarcină acidul acetilsalicilic este contraindicat (cu excepţia utilizării
punctuale pentru anumite indicaţii cardiologice şi obstetricale foarte limitate).
Deoarece acidul acetilsalicilic se excretă în laptele matern, administrarea în timpul alăptării trebuie
evitată sau, în funcţie de raportul beneficiu terapeutic pentru mamă/risc potenţial pentru sugar,
alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
PROTECARDIN 100 mg nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel: foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000);
foarte rare (<1/10000, inclusiv cazurile izolate); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: prelungirea timpului de sângerare, trombocitopenie.
4
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate cum sunt: urticarie, edem Quincke, bronhospasm, reacţii alergice
cutanate.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: vertij şi tinitus.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: declanşarea crizelor de astm bronşic.
Tulburări gastro-intestinale
Rare: greaţă, vărsături, hemoragii gastro-intestinale oculte, care, în cazuri rare pot fi responsabile de
anemie feriprivă; administrarea de doze mari poate determina hemoragii digestive active
(hematemeză, melenă).
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: cazuri izolate de modificări ale testelor hepatice (creşterea valorilor enzimelor hepatice).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Administrarea de doze mari perioade îndelungate poate determina afectare renală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Riscul de supradozaj este minim pentru preparatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic.
Există o diferenţă între supradozajul cronic cu tulburări predominant la nivel sistemului nervos central
("salicilism") şi intoxicaţia acută, având ca principală caracteristică dezechilibrul acido-bazic.
În afară de dezechilibrul acido-bazic şi electrolitic (de exemplu hipokaliemie), hipoglicemie, erupţii
cutanate şi hemoragii gastro-intestinale, simptomele pot include hiperventilaţie, tinitus, greaţă,
vărsături, tulburări ale vederii şi auzului, cefalee, ameţeli şi confuzie.
În intoxicaţia severă, pot să apară delir, tremor, dispnee, hipersudoraţie, hipertermie şi comă.
În intoxicaţiile letale, decesul apare de obicei prin stop cardio-respirator.
Metodele utilizate pentru tratarea intoxicaţiei cu acid acetilsalicilic depind de gravitatea, stadiul şi
simptomele clinice ale intoxicaţiei. Ele constau în scăderea absorbţiei acidului acetilsalicilic,
accelerarea excreţiei şi monitorizarea balanţei acido-bazice şi hidro-electrolitice, reglarea temperaturii,
precum şi susţinerea funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, agregregante plachetare, exclusiv heparină, codul ATC:
B01AC06.
Acidul acetilsalicilic este un analgezic, antiinflamator şi antipiretic din grupa salicilaţilor. La doze
mici are acţiune antiagregantă plachetară de lungă durată. Inhibarea funcţiei plachetare se datorează
inactivării ireversibile, prin acetilare, a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a sintezei
tromboxanului A
2 (eicosanoid agregant plachetar fiziologic). Administrat oral, în doză mică, acidul
5
acetilsalicilic prelungeşte timpul de sângerare câteva zile. Nu afectează procesul de adeziune
plachetară şi nu prelungeşte durata de viaţă a plachetelor.
În condiţii clinice dozele mici de acid acetilsalicilic realizează beneficii semnificative în boala
coronariană. Studii controlate la pacienţi cu angină instabilă au demonstrat o reducere a frecvenţei
infarctului miocardic şi mortalităţii. Beneficiile sunt superioare atunci când sunt asociaţi diferiţi factori
de risc (hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat). Rezultate bune au fost obţinute şi în
condiţiile utilizării în cadrul intervenţiilor chirurgicale coronariene. De asemenea, dozele mici de acid
acetilsalicilic s-au dovedit utile la pacienţii cu accidente vasculare cerebrale ischemice.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu
eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală acidul acetilsalicilic se absoarbe rapid şi complet. După ingestia formelor
solide cu eliberare rapidă, concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 0,3-2 ore.
Acidul acetilsalicilic este transformat în metabolitul său principal în timpul absorbţiei şi după
absorbţie. Grupul acetil al acidului acetilsalicilic începe să se scindeze electrolitic chiar în timpul
trecerii prin mucoasa gastro-intestinală, dar acest proces are loc în principal în ficat.
La om, legarea de proteinele plasmatice depinde de concentraţie, variind între 66 - 98% (pentru acidul
salicilic).
După administrarea în doze mari, acidul acetilsalicilic este detectabil în lichidul cefalorahidian şi
sinovial. Acidul salicilic traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.
Cinetica eliminării acidului salicilic depinde de doză, metabolizarea sa fiind limitată de capacitatea
enzimelor hepatice. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază între 2 şi 3 ore după doze
mici până la aproximativ 12 ore după dozele analgezice uzuale.
Metaboliţii principali sunt conjugatul glicinic al acidului salicilic (acidul saliciluric), glucuronizii
eterici şi esterici ai acidului salicilic (glucuronid de salicilfenol şi glucuronid de salicilacetil), acidul
gentizic şi conjugatul său glicinic.
Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii la animale prin administrarea acidului acetilsalicilic pe cale orală, subcutanată,
nazală şi intravenoasă la şoarece, şobolan, iepure şi câine.
În studiile privind toxicitatea cronică, la administrarea acidului acetilsalicilic în doze terapeutice nu
s-au observat diferenţe comparativ cu grupul de control.
Acidul acetilsalicilic nu a dovedit potenţial mutagen în studiile in vitro.
Studiile cu acid acetilsalicilic la şoareci şi şobolani nu au dovedit potenţial cancerigen.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
S-a observat că salicilaţii produc efecte teratogene la unele s
pecii de animale. S-au raportat tulburări
de nidaţie, efecte embriotoxice şi fetotoxice şi tulburări ale capacităţii de învăţare ale puilor după
expunere prenatală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6
6.1 Lista excipienţilor
Carbonat de calciu
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC BIOFARM SA
Str. Logofătul Tăutu nr. 99
Sector 3, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7649/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PROTECARDIN 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine acid acetilsalicilic 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate în formă de discuri, de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Prevenţia secundară a infarctului miocardic.
Reducerea riscului de infarct miocardic la pacienţii cu angină pectorală sau factori de risc multipli,
cum sunt: hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat, diabet zaharat şi antecedente familiale.
Pentru menţinerea revascularizării după angioplastie şi by-pass coronarian (PTCA, CABG).
Prevenţie secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi infarct cerebral.
Comprimatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic nu sunt adecvate pentru utilizare în scop
analgezic, antipiretic şi antiinflamator (aceste acţiuni apar la doze mai mari).
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Doze
Adulţi
Prevenţia secundară a infarctului miocardic, prevenţia morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu
angină pectorală stabilă şi
antecedente de angină pectorală instabilă (cu excepţia fazei acute): doza
recomandată este de 100 mg o dată pe zi.
Pentru menţinerea revascularizării după angioplastie coronariană (
cu excepţia fazei acute) şi după
intervenţie de by-pass coronarian sau de by-pass infrainghinal:
doza recomandată este de 100 mg o
dată pe zi.
Prevenţia secundară a accidentelor ischemice tranzitorii (AIT) şi a accidentului vascular cerebral: doza
recomandată este de 100 mg-300 mg o dată pe zi.
Copii şi adolescenţi
2
Nu se recomandă administrarea la acest grup de vârstă.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid, preferabil după masă.
Comprimatele nu trebuie divizate, sfărâmate sau mestecate.
Durata tratamentului
Medicamentul este destinat tratamentului de lungă durată, cu doza minimă eficace. Medicul va stabili
durata tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, la alţi salicilaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Antecedente de astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune similară,
în special antiinflamatoare nesteroidiene.
Diateză hemoragică, trombocitopenie, hemofilie.
Ulcer gastric sau duodenal activ.
Administrare concomitentă cu metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână.
Ultimul trimestru de sarcină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă în următoarele situaţii clinice:
- pacienţi cu teren alergic; în caz de astm bronşic şi alte brohopneumopatii obstructive cronice, alergie
la polen, rinită alergică, polipi nazali, reacţii alergice la alte medicamente; tratamentul se face sub
supraveghere medicală;
- episoade de ulcer gastro-duodenal activ în antecedente;
- afecţiuni cu risc hemoragic, meno-metroragii;
- afecţiuni renale preexistente;
- insuficienţă hepatică severă;
- insuficienţă cardiacă necompensată;
- deficit congenital de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază.
Înaintea unei intervenţii chirurgicale programate trebuie avut în vedere efectul antiagregant plachetar
al acidului acetilsalicilic, care apare la doze mici şi care persistă mai multe zile.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea acidului acetilsalicilic concomitent cu alte medicamente poate să amplifice sau să
reducă efectul acestora.
Efectele următoarelor medicamente sunt intensificate:
- anticoagulante şi antiagregante plachetare;
- sulfamide antidiabetice;
- antiinflamatoare nesteroidiene;
- metotrexat (asocierea este contraindicată absolut pentru doze ≥15 mg/săptămână şi se face cu
prudenţă pentru doze <15 mg/săptămână).
Acidul acetilsalicilic poate creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală la administrarea simultană cu
glucocorticoizi sau alcool etilic.
Deasemenea, pot să crească concentraţiile plasmatice ale digoxinei, triiodotironinei, barbituricelor,
valproatului de sodiu, fenitoinei şi litiului.
Administrarea în asociere cu inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) poate determina
acidoză severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos.
3
Efectele următoarelor medicamente sunt reduse:
- antagonişti aldosteronici şi diuretice de ansă;
- antihipertensive;
- uricozuricele (la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putând declanşa guta la
pacienţii cu tendinţă de a avea o excreţie scăzută a acidului uric);
- interferon alfa.
În timpul administrării de antiacide, blocante ale receptorilor H
2 şi medicamente anticolinergice pentru
o perioadă îndelungată, poate fi necesară creşterea dozei de acid acetilsalicilic.
Se recomandă un interval de 1-3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi tetraciclinelor
(administrarea concomitentă produce complecşi neresorbabili).
De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente a acidului acetilsalicilic cu
ciclosporină sau tacrolimus.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.
5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În studiile non-clinice la animale de laborator acidul acetilsalicilic a demonstrat teratogenitate.
Studiile epidemiologice efectuate la gravide, nu au evidenţiat efecte teratogene şi fetotoxice în cazul
administrării în primele 2 trimestre de sarcină, dar experienţa privind utilizarea repetată în doze mari
este limitată. Administrarea în ultimul trimestru de sarcină a fost asociată cu toxicitate cardio-
pulmonară şi renală la făt, închiderea precoce a canalului arterial, întârzierea şi prelungirea travaliului
(pentru dozele mari de acid acetilsalicilic) şi creşterea frecvenţei accidentelor hemoragice (inclusiv
pentru dozele mici).
În primele două trimestre de sarcină acidul acetilsalicilic se poate administra numai dacă beneficiul
terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial la făt; se recomandă evitarea tratamentului cronic cu doze
>150 mg acid acetilsalicilic pe zi. Administrarea acidului acetilsalicilic în doze mai mari de 300 mg,
cu puţin timp înaintea naşterii, poate provoca hemoragii intracraniene, în special la prematuri. Prin
urmare în ultimul trimestru de sarcină acidul acetilsalicilic este contraindicat (cu excepţia utilizării
punctuale pentru anumite indicaţii cardiologice şi obstetricale foarte limitate).
Deoarece acidul acetilsalicilic se excretă în laptele matern, administrarea în timpul alăptării trebuie
evitată sau, în funcţie de raportul beneficiu terapeutic pentru mamă/risc potenţial pentru sugar,
alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
PROTECARDIN 100 mg nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel: foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000);
foarte rare (<1/10000, inclusiv cazurile izolate); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: prelungirea timpului de sângerare, trombocitopenie.
4
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate cum sunt: urticarie, edem Quincke, bronhospasm, reacţii alergice
cutanate.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: vertij şi tinitus.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: declanşarea crizelor de astm bronşic.
Tulburări gastro-intestinale
Rare: greaţă, vărsături, hemoragii gastro-intestinale oculte, care, în cazuri rare pot fi responsabile de
anemie feriprivă; administrarea de doze mari poate determina hemoragii digestive active
(hematemeză, melenă).
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: cazuri izolate de modificări ale testelor hepatice (creşterea valorilor enzimelor hepatice).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Administrarea de doze mari perioade îndelungate poate determina afectare renală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Riscul de supradozaj este minim pentru preparatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic.
Există o diferenţă între supradozajul cronic cu tulburări predominant la nivel sistemului nervos central
("salicilism") şi intoxicaţia acută, având ca principală caracteristică dezechilibrul acido-bazic.
În afară de dezechilibrul acido-bazic şi electrolitic (de exemplu hipokaliemie), hipoglicemie, erupţii
cutanate şi hemoragii gastro-intestinale, simptomele pot include hiperventilaţie, tinitus, greaţă,
vărsături, tulburări ale vederii şi auzului, cefalee, ameţeli şi confuzie.
În intoxicaţia severă, pot să apară delir, tremor, dispnee, hipersudoraţie, hipertermie şi comă.
În intoxicaţiile letale, decesul apare de obicei prin stop cardio-respirator.
Metodele utilizate pentru tratarea intoxicaţiei cu acid acetilsalicilic depind de gravitatea, stadiul şi
simptomele clinice ale intoxicaţiei. Ele constau în scăderea absorbţiei acidului acetilsalicilic,
accelerarea excreţiei şi monitorizarea balanţei acido-bazice şi hidro-electrolitice, reglarea temperaturii,
precum şi susţinerea funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, agregregante plachetare, exclusiv heparină, codul ATC:
B01AC06.
Acidul acetilsalicilic este un analgezic, antiinflamator şi antipiretic din grupa salicilaţilor. La doze
mici are acţiune antiagregantă plachetară de lungă durată. Inhibarea funcţiei plachetare se datorează
inactivării ireversibile, prin acetilare, a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a sintezei
tromboxanului A
2 (eicosanoid agregant plachetar fiziologic). Administrat oral, în doză mică, acidul
5
acetilsalicilic prelungeşte timpul de sângerare câteva zile. Nu afectează procesul de adeziune
plachetară şi nu prelungeşte durata de viaţă a plachetelor.
În condiţii clinice dozele mici de acid acetilsalicilic realizează beneficii semnificative în boala
coronariană. Studii controlate la pacienţi cu angină instabilă au demonstrat o reducere a frecvenţei
infarctului miocardic şi mortalităţii. Beneficiile sunt superioare atunci când sunt asociaţi diferiţi factori
de risc (hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat). Rezultate bune au fost obţinute şi în
condiţiile utilizării în cadrul intervenţiilor chirurgicale coronariene. De asemenea, dozele mici de acid
acetilsalicilic s-au dovedit utile la pacienţii cu accidente vasculare cerebrale ischemice.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu
eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală acidul acetilsalicilic se absoarbe rapid şi complet. După ingestia formelor
solide cu eliberare rapidă, concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 0,3-2 ore.
Acidul acetilsalicilic este transformat în metabolitul său principal în timpul absorbţiei şi după
absorbţie. Grupul acetil al acidului acetilsalicilic începe să se scindeze electrolitic chiar în timpul
trecerii prin mucoasa gastro-intestinală, dar acest proces are loc în principal în ficat.
La om, legarea de proteinele plasmatice depinde de concentraţie, variind între 66 - 98% (pentru acidul
salicilic).
După administrarea în doze mari, acidul acetilsalicilic este detectabil în lichidul cefalorahidian şi
sinovial. Acidul salicilic traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.
Cinetica eliminării acidului salicilic depinde de doză, metabolizarea sa fiind limitată de capacitatea
enzimelor hepatice. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază între 2 şi 3 ore după doze
mici până la aproximativ 12 ore după dozele analgezice uzuale.
Metaboliţii principali sunt conjugatul glicinic al acidului salicilic (acidul saliciluric), glucuronizii
eterici şi esterici ai acidului salicilic (glucuronid de salicilfenol şi glucuronid de salicilacetil), acidul
gentizic şi conjugatul său glicinic.
Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii la animale prin administrarea acidului acetilsalicilic pe cale orală, subcutanată,
nazală şi intravenoasă la şoarece, şobolan, iepure şi câine.
În studiile privind toxicitatea cronică, la administrarea acidului acetilsalicilic în doze terapeutice nu
s-au observat diferenţe comparativ cu grupul de control.
Acidul acetilsalicilic nu a dovedit potenţial mutagen în studiile in vitro.
Studiile cu acid acetilsalicilic la şoareci şi şobolani nu au dovedit potenţial cancerigen.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
S-a observat că salicilaţii produc efecte teratogene la unele s
pecii de animale. S-au raportat tulburări
de nidaţie, efecte embriotoxice şi fetotoxice şi tulburări ale capacităţii de învăţare ale puilor după
expunere prenatală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6
6.1 Lista excipienţilor
Carbonat de calciu
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC BIOFARM SA
Str. Logofătul Tăutu nr. 99
Sector 3, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7649/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
