OROPERIDYS 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OROPERIDYS 10 mg , comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat orodispersabil conţine domperidonă 10 mg.
Excipent : dioxid de sulf
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil
Comprimate orodispersabile rotunde, biconvexe,de culoare albă sau aproape albă, cu miros
caracteristic de mentă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi și adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani şi greutatea peste 35 kg)
OROPERIDYS 10 mg comprimate orodispersabile este indicat pentru ameliorarea simptomelor de
greață și a vărsăturilor.
4.2 Doze şi mod de administrare
OROPERIDYS 10 mg comprimate orodispersabile trebuie utilizat în cea mai mică doză eficace pentru
cea mai scurtă durată necesară pentru a controla greața și vărsăturile.
Se recomandă ca medicamentul OROPERIDYS să se administreze oral înainte de mese. Dacă este
administrat după mese, absorbția medicamentului este puțin întârziată.
Se recomandă ca pacienții să încerce să ia fiecare doză la ora programată. Dacă nu s- a luat o doză
programată, aceasta trebuie omisă, iar următoarele doze programat e vor fi luate în mod normal. Nu se
va lua o doză dublă pentru a compensa o doză care nu a fost luată.
În mod obișnuit, durata maximă a tratamentului nu trebuie să depășească o săptămână.
Adulţi şi adolescenţi ( în vârst ă de 12 ani sau mai mult, cu greutateade 35 kg sau mai mult )
Un comprimat de 10 mg de cel mult trei ori pe zi, în doză maximă de 30 mg pe zi.
2
Comprimatul orodispersabil se dizolvă rapid în gură cu ajutorul salivei şi poate fi luat cu sau fără apă.
Dacă este luat f ără apă, comprimatul trebuie pus pe limbă și dizolv at în gură inainte de înghițire. După
înghi ţire se poate bea un pahar cu apă.
Comprimatul poate fi, deasemenea, dizolvat într -un pahar cu apă imediat înainte de înghițire.
Nou născuţi, sugari, copii sub 12 ani ş i adolescenţi cu greutatea sub 35 kg.
Datorită necesităţii do zării exacte, comprimatele, granulele efervescente ş i supozitoarele sunt
ne adecvate pentru utilizarea de către copii şi adolescenţ i cu greutatea sub 35 kg.
Informaţii suplimentare pentru grupuri speciale de pacienţi
Insuficiență hepatică
OROPERIDYS 10 mg comprimate orodispersabile este contraindicat în cazurile de insuficiență
hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3). Cu toate acestea, nu este necesară modificarea dozei în
cazul insuficienței hepatice ușo are (vezi pct. 5.2).
Insuficiență renală
Având în vedere că timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul
insuficienței renale severe, la administrarea repetată, numărul de doze de OROPERIDYS 10 mg
comprimate orodispersabi le trebuie redus la una sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței
și poate fi necesară reducerea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Domperidona este contraindicat ă în următoarele situaţii:
hipersensibilitate la domperidonă sau la oricare dintre exc ipienţi.
tumoră hipofizară secretantă de prolactină (prolactinom).
pacienți cu insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 5.2).
pacienți cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de conducere cardiacă, în special QTc,
pacienți cu dezechili bre electrolitice semnificative sau boli cardiace adiacente, cum ar fi
insuficiență cardiacă congestivă (vezi pct. 4.4)
administrare concomitentă cu medicamentele pentru prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5)
administrare concomitentă cu inhibitori p otenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele de prelungire
QT ale acestora) (vezi pct. 4.5)
Acest medicament nu trebuie administrat atunci când stimularea motilităţii gastrice poate fi
dăunătoare: hemoragie gastro- intestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie a tubului digestiv.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizare în timpul alăptării
Cantitatea totală de domperidonă eliminată în laptele matern uman este mai mică de 7 µg pe zi la doza
maximă recomandată. Nu se cunoaşte dacă ar e efecte dăunătoare asupra nou-născutului. Prin urmare,
acest medicament nu este recomandat la femeile care alăptează.
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul insuficienței renale
severe. La admin istrarea repetată, numărul de doze de domperidonă trebuie redus la una sau două pe
zi, în funcție de severitatea insuficienței. Poate fi necesară și reducerea dozei.
Efecte cardiovasculare
Domperidona este asociată cu prelungirea intervalului QT pe electr ocardiogramă. Pe parcursul
supravegherii de după punerea pe piață, au existat cazuri foarte rare de prelungire a QT și torsada
3
vârfurilor în cazul pacienților tratați cu domperidonă. Aceste rapoarte se refereau la pacienți cu factori
de risc intricaţi, anomalii electrolitice și tratamente concomitente, care este posibil să fi fost factori
contributivi (vezi pct. 4.8).
S tudii le epidemiologice au arătat că domperidona a fost asociată cu un risc crescut de aritmii
ventriculare grave sau moarte subită de cauză cardiacă (vezi pct 4.8). S-a obersarvat un r isc mai mare
la pacienţii mai în vârsta de 60 ani , pacienţii care au luat doze mai mari de 30 mg şi pacienţii care au
luat concomitent medicamente pentru prelungirea intervalului QT sau inhibitori ai CYP3A4.
În cazul adulţi lor, adolescenţilor şi copii lor, domperidona trebuie utilizată în cea mai mică doză
eficace.
Domperidona este contraindicată în cazul pacienților cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor
de conducere cardiacă, în special QTc, în caz ul pacienților cu dezechilibre electrolitice semnificative
(hipokaliemie, hiperkaliemie, hipomagneziemie) sau bradicardie sau în cazul pacienților cu afecțiuni
cardiace preexistente, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă, din cauza riscului crescut de aritmie
ventriculară (vezi pct. 4.3). Dezechilibrele electrolitice (hipokaliemia, hiperkaliemia,
hipomagneziemia) și bradicardia sunt afecțiuni care se știe că cresc riscul proaritmic.
Tratamentul cu domperidonă trebuie oprit dacă apar semne sau simptom e care pot fi asociate cu
aritmia cardiacă, iar pacienții trebuie să consulte medicul.
Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze imediat orice simptome cardiace.
Administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4
Administrarea concomitentă cu ketoconazol, eritromicină sau alţi inhibitori puternici ai CYP3A4, care
determină prelungirea intervalului QTc trebuie evitată (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente
şi alte forme de interacţiune).
Acest medicament conţine dioxid de sulf. Dioxidul de sulf poate cauza rar reacţii de hipersensibilitate
severe şi bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Principala cale de metabolizare a domperidonei implică izoenzima CYP3A4. Datele obţinute i n vitro
sugerează că administrarea concomitentă a medicamentelor care inhibă semnificativ această enzimă
poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale domperidonei.
Risc crescut de apariție a prelungirii intervalului QT din cauza interacțiunilor farmacodinamic e și/sau
farmacocinetice.
Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe este contraindicată
Medicamentele care determină o prelungire a intervalului QTc
o antiaritmice de clasa IA (de exemplu, disopiramidă, hidrochinidină, chinidină)
o antiaritmice de cl asa III (de exemplu, amiodaronă, dofetilidă, dronedaronă, ibutilidă, sotalol)
o unele antipsihotice (de exemplu, haloperidol, pimozidă, sertindol)
o unele antidepresive (de exemplu, citalopram, escitalopram)
o unele antibiotice (de exemplu, eritromicină, levof loxacină, moxifloxacină, spiramicină)
o unele medicamente antifungice (de exemplu, pentamidină)
o unele medicamente antimalarice (mai ales halofantrină, lumefantrină)
o unele medicamente gastrointestinale (de exemplu, cisapridă, dolasetron, prucalopridă)
o une le antihistaminice (de exemplu, mechitazină, mizolastină)
o unele medicamente utilizate împotriva cancerului (de exemplu, toremifen, vandetanib,
vincamină)
o alte medicamente (de exemplu, bepridil, difemanil, metadonă)
(vezi pct. 4.3).
4
Inhibitori potenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele acestora de prelungire QT), de exemplu:
o inhibitori de proteaze
o antifungice azolice sistemice
o unele macrolide (eritromicină, claritromicină și telitromicină)
(vezi pct. 4.3).
Utilizarea concomitentă a următoarelor subst anțe nu este recomandată
Inhibitori moderați ai CYP3A4, de exemplu, diltiazem, verapamil și unele macrolide.
(vezi pct. 4.3)
Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe necesită precauție
Precauția este necesară cu medicamente care induc bradicardi e și hipokaliemie, precum și cu
următoarele macrolide implicate în prelungirea intervalului QT: azitromicină și roxitromicină
(claritromicina este contraindicată, fiind un inhibitor potent al CYP3A4).
Lista de substanțe de mai sus este reprezentativă, dar nu completă.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
După punerea pe piaţă, sunt disponibile date limitate cu privire la utilizarea domperidonei la femeile
gravide. Un studiu la şobolan a arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere la o doză mare, toxică
pentru mamă (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Prin urmare, acest medicament
trebuie utilizat în sarcină doar dacă acest lucru este justificat de beneficiul terapeutic anticipat.
Alăptarea
Domperidona este excretată în laptele matern, iar sugarii alăptați primesc mai puțin de 0,1% din doza
maternă ajustată la greutate. După expunerea prin intermediul laptelui matern, nu poate fi exclusă
apariția unor reacţii adverse, în special cardiace. Decizia de a întrerupe alăptarea sau de a
întrerupe/renunța la terapia cu domperidonă trebuie luată ținând cont de beneficiile alăptării pentru
copil și beneficiile terapiei pentru mamă. Trebuie dat dovadă de prudență în cazul factorilor de risc de
prelungire a intervalului QTc la sug arii alăptați.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse ale medicamentului sunt clasificate în funcţie de frecvenţa de apariţie, utilizând
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi < 1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (≤1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi
organe (clasificarea
MedDRA )
Rare
(≥1/10000, <1/1000),
Foarte rare
(<1/10000),
Frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată pe baza
datelor
disponibile)
Tulburări ale
sistemului imunitar:
reacţii alergice, inclusiv
anafilaxie, şoc anafilactic,
reacţii anafilactice şi
angioedem
5
Tulburări endocrine:
creştere a concentraţiei
plasmatice a prolactinei1
Tulburări ale
sistemului nervos
reacţii extrapiramidale2,
convulsii, somnolenţă,
cefalee
Tulburări
gastrointestinale:
tulburări gastro -intestinale,
inclusiv crampe intestinale
tranzitorii, foarte rare; diaree.
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Urticarie, prurit, erupţii
cutanate tranzitorii.
Tulburări ale
aparatului genital şi
sânului:
galactoree, ginecomastie,
amenoree.
Tulburări cardiace:
Aritmii
ventriculare ,
prelungirea
intervalului
QTc, torsada
v ârfurilor,
moarte subită de
cauză cardică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice agitaţie3, nervozitate
Investigaţii
diagnostice teste hepatice modificate
1Întrucât hipofiza este localizată în afara barierei hematoencefalice, domperidona poate determina
creşterea concentraţiilor plasmatice de prolactină. În ca zuri rare, această hiperprolactinemie poate
determina reacţii adverse neuro -endocrine cum ar fi galactoreea, ginecomastia şi amenoreea.
2Reacţiile adverse extrapiramidale sunt foarte rare la nou-născuţi şi sugari şi excepţionale la adulţi.
Aceste reacţii adverse sunt spontan şi complet reversibile la întreruperea tratamentului.
3Alte reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central, cum sunt convulsiile, agitaţia, somnolenţa
sunt foarte rare şi s -au raportat în special la copii şi sugari.
Raportarea r eacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rug aţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului pot include somnolenţă, dezorientare şi reacţii extrapiramidale, mai ales la
copii.
Tratament
Nu există antidot specific pentru domperidonă, dar în cazul unui supradozaj, pot fi utile lavajul gastric,
precum şi administrarea cărbunelui activat.
6
În cazul unui supradozaj, trebuie administrat imediat tratamentul simptomatic standard. Trebuie
efectuată monitorizarea ECG, din cauza posibilității de prelungire a intervalului QT.
Pentru controlul reacţiilor extrapiramidale pot fi utile medicamentele anticolinergice şi
antiparkinsoniene.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: prokinetice, codul ATC: A03FA03.
Domperidona este un antagonist dopaminergic, cu proprietăţi antiemetice. Domperidona nu
traversează bariera hematoencefalică.
La pacienţii care utilizează domperidonă, în special la adulţi, reacţiile adverse extrapiramidale sunt
foarte rare, dar domperidona favorizează eliberarea prolactinei din glanda hipofiză. Efectul său
antiemetic se poate datora unei combinaţii de efecte periferice (gastrokinetice) şi antagonizării
receptorilor dopaminergici din zona trigger chemoreceptoare, care se află în afara barierei
hematoencefalice în area postrema. Studiile clinice la animale şi concentraţiile mici detectate la
nivelul creierului indică un efect periferic predominant al domperidonei asupra receptorilor
dopaminergici.
Studiile la om au arătat că administrarea orală a domperidonei creşte presiunea la nivelul esofagului
inferior, î mbunătăţeşte motilitatea antro- duodenală şi accelerează golirea gastrică. Nu are efect asupra
secreţiei gastrice.
În conformitate cu reglementările ICH -E14, a fost efectuat un studiu aprofundat privind intervalul QT.
Acest studiu a cuprins un placebo, un comparator activ și un grup de control pozitiv și a fost efectuat
pe subiecți sănătoși, cu o doză maximă de domperidonă de până la 80 mg pe zi, administrată în doze
de 10 sau 20 mg de patru ori pe zi. Acest studiu a dus la descoperirea unei diferențe maxim e de
interval QTc între domperidonă și placebo utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS) în modificarea
față de valoarea inițială de 3,4 milisecunde pentru 20 mg de domperidonă administrată de patru ori pe
zi în ziua a patra. Intervalul de încredere bil ateral de 90% (de la 1,0 la 5,9 milisecunde) nu a depășit 10
milisecunde. Nu s -a observat niciun efect asupra duratei intervalului QTc relevant clinic în acest
studiu când domperidona a fost administrată în doze de până la 80 mg/zi (adică mai mult decât dublul
dozei maxime recomandate).
Cu toate acestea, două studii anterioare de interacțiune medicament -medicament au indicat unele
dovezi ale prelungirii intervalului QTc când domperidona a fost administrată ca monoterapie (10 mg
de patru ori pe zi). Cea ma i mare diferență medie sincronizată a intervalului QTcF dintre domperidonă
și placebo a fost de 5,4 milisecunde (interval de încredere de 95%: de la -1,7 la 12,4) și respectiv 7,5
milisecunde (interval de încredere de 95%: de la 0,6 la 14,4).
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Absorbţie
Domperidona este absorbită rapid după administrarea pe cale orală, concentrațiile plasmatice maxime
apărând la aproximativ 1 oră după administrare. Valorile C
max și ASC ale domperidonei au crescut
proporțional cu doza în int ervalul de dozare dintre 10 și 20 mg. S -a observat o acumulare de două sau
trei ori a ASC pentru domperidonă în cazul dozării repetate de patru ori pe zi (la fiecare 5 ore) a
domperidonei timp de 4 zile.
Deşi biodisponibilitatea domperidonei este sporită la subiecţii normali când este administrată după o
masă, pacienţii cu probleme gastro-intestinale trebuie să ia domperidona cu 15-30 minute înainte de
7
masă. Aciditatea gastrică redusă împiedică absorbţia domperidonei. Biodisponibilitatea orală este
scăzu tă de către administrarea anterioară concomitentă de cimetidin ă şi bicarbonat de sodiu.
Intervalul de timp necesar atingerii concentraţiei plasmatice maxime este uşor întârziat şi ASC uşor
crescută când medicamentul este administrat oral, postprandial.
Distribuţie
Domperidona administrată oral nu pare să se acumuleze sau să inducă propria metabolizare;
concentraţia plasmatică maximă de 21 ng/ml la 90 de minute după două săptămâni de administrare
orală a 30 mg domperidonă pe zi, a fost aproximativ aceea şi cu cea de 18 ng/ml obţinută după prima
doză. Domperidona se leagă în proporţie de 91- 93% de proteinele plasmatice.
Studii le de distribuţie a le medicamentului marcat radioactiv, efectuate la animale, au demonstrat o
distribuţie largă la nivel tisular, d ar concentraţii mici la nivelul creierului.
Cantităţi mici de medicament traversează placenta la şobolan.
Metabolizare
Domperidona suferă o metabolizare rapidă şi în proporţie mare la nivel hepatic prin hidroxilare şi N -
dezalchilare. Studiile metabolice i n vitro cu inhibitori utilizaţi în scop diagnostic, au arătat că CYP3A4
este o izoenzimă majoră a citocromului P -450 implicată în N -dezalchilarea domperidonei, în timp ce
izoenzimele CYP3A4, CYP1A2 şi CYP2E1 sunt implicate in hidroxilarea aromatică a dompe ridonei.
Excreţie
Eliminarea prin urină şi materii fecale reprezintă 31, respectiv 66% din doza orală. Proporţia de
medicament excretat neschimbat este mică (10% din cantitatea excretată prin materiile fecale şi
aproximativ 1% din cea urinară). Timpul d e înjumătăţire plasmatică, după o doză unică administrată
oral, este de 7 -9 ore la pacienţii sănătoşi dar este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală severă.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţa hepatică
La subiecții cu insuficiență hepatică moderată (scor Pugh între 7 și 9, clasa Child -Pugh B), valorile
ASC și C
max ale domperidonei sunt mai mari de 2,9 ori, respectiv de 1,5 ori decât la subiecții sănătoși.
Fracția liberă este crescută cu 25%, iar timpul terminal de înjumătățire plasmatică p rin eliminare este
prelungit de la 15 la 23 de ore. Subiecții cu insuficiență hepatică ușoară pot avea o expunere sistemică
ceva mai redusă comparativ cu subiecții sănătoși pe baza valorilor C
max și ASC, fără nicio schimbare
în fixarea proteică sau timpul terminal de înjumătățire plasmatică. Nu au fost studiați subiecți cu
insuficiență hepatică severă. Domperidona este contraindicată în cazul pacienților cu insuficiență
hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3).
Insuficienţa renală
În cazul subiecţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min/1,73 m2),
timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al domperidonei a crescut de la 7,4 la 20,8 ore, dar
nivelurile plasmatice ale medicamentului au fost mai mici decât la voluntarii sănătoşi.
Având ăn vedere că doar o cantitate foarte mică de medicament nemodificat (aproximativ 1%) este
excretat prin rinichi, este puţin probabilă necesitatea ajustării unei doze unice la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Totuşi, la administrare repetată, numărul de doze trebuie redus la una sau două pe zi, în funcţie de
severitatea insuficienţei şi poate fi necesară reducerea dozei . Asemenea pacienţi la care se
administrează pe termen lung domperidonă trebuie reevaluaţi în mod periodic (vezi pct. 4.2, 4.4) .
8
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile electrofiziologice in vitro şi in vivo cu domperidonă au arătat un risc global moderat de
prelungire a intervalului QT la om. În experimentele in vitro pe celule izolate transfectate cu HERG şi
pe miocite izolate de cobai, rapoartele expuner ilor a u fost cuprins e între 26 de ori şi 47 de ori , pe baza
valorilor CI
50 care inhibă curentul prin canalele ionice prin intermediul KIr, comparativ cu
concentraţiile plasmatice ale formei libere la om după administrarea dozei zilnice maxime de 10 mg de
trei ori pe zi. Limitele de siguranţă pentru prelungirea duratei potenţialului de acţiune din
experimentele in vitro pe celule cardiace izolate au depăşit de 45 de ori concentraţiile plasmatice ale
formei libere obţinute la om la doza maximă zilnică ( 10 mg administrate de 3 ori pe zi). Limitele de
siguranţă obţinute in vitro pe modele proaritmice (ţesut cardiac izolat perfuzat Langendorff) au depăşit
concentraţiile plasmatice obţinute la om după doza maximă ( 10 mg administrate de 3 ori pe zi) de 9
până la 45 de ori. În cazul modelelor in vivo, nivelurile fără efecte pentru prelungirea intervalului QTc
la câine și inducerea de aritmii în cazul unui model de iepure, ambele modele fiind sensibilizate la
torsada vârfu rilor, au depășit concentrațiile plasmatice libere obținute la om după doza maximă (10 mg
administrate de trei ori pe zi) de peste 22 de ori, respectiv de peste 435 de ori. În modelul de cobai
anesteziat prin infuzii intravenoase lente, nu au existat efecte asupra QTc la concentrații plasmatice
totale de 45,4 ng/ml, care sunt de trei ori mai mari decât nivelurile plasmatice totale obținute la om
după doza maximă (10 mg administrate de trei ori pe zi). Relevanța ultimului studiu pentru om în
urma expunerii l a domperidonă administrată oral nu este sigură.
În prezenţa inhibării prin intermediul CYP3A4 , concentraţiile plasmatice libere ale domperidonei pot
creşte de până la 3 ori.
La doză mare, toxică pentru mamă (de peste 40 de ori mai mare decât doza recoma ndată la om), au
fost observate efecte teratogene la şobolan. Nu s -au observat efecte teratogene la şoarece şi la iepure.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol,
M altodextrină,
C roscarmeloză sodică
C eluloză microcristalină,
S tearat de magneziu
A cesulfam potasic
Agent aromatizant
Aromă de mentă sub formă de pulbere nr. SN13627517 (ulei esenţial de anason, ulei esenţial de
cuişoare, ulei esenţial din spicul de mentă, ulei de mentă, l -mentol, maltodextrină, gumă arabică,
dioxi d de sulf) , glicirizat de amoniu .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
9
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
10 sa u 30 comprimate orodispersabile în cutii cu blistere termoformate (PVC -PE -PVDC/Al).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PIERRE FABRE MEDICAMENT
45, place Abel Ganc e-92100 Boulogne, Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4203/2012/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Ianuarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OROPERIDYS 10 mg , comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat orodispersabil conţine domperidonă 10 mg.
Excipent : dioxid de sulf
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil
Comprimate orodispersabile rotunde, biconvexe,de culoare albă sau aproape albă, cu miros
caracteristic de mentă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi și adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani şi greutatea peste 35 kg)
OROPERIDYS 10 mg comprimate orodispersabile este indicat pentru ameliorarea simptomelor de
greață și a vărsăturilor.
4.2 Doze şi mod de administrare
OROPERIDYS 10 mg comprimate orodispersabile trebuie utilizat în cea mai mică doză eficace pentru
cea mai scurtă durată necesară pentru a controla greața și vărsăturile.
Se recomandă ca medicamentul OROPERIDYS să se administreze oral înainte de mese. Dacă este
administrat după mese, absorbția medicamentului este puțin întârziată.
Se recomandă ca pacienții să încerce să ia fiecare doză la ora programată. Dacă nu s- a luat o doză
programată, aceasta trebuie omisă, iar următoarele doze programat e vor fi luate în mod normal. Nu se
va lua o doză dublă pentru a compensa o doză care nu a fost luată.
În mod obișnuit, durata maximă a tratamentului nu trebuie să depășească o săptămână.
Adulţi şi adolescenţi ( în vârst ă de 12 ani sau mai mult, cu greutateade 35 kg sau mai mult )
Un comprimat de 10 mg de cel mult trei ori pe zi, în doză maximă de 30 mg pe zi.
2
Comprimatul orodispersabil se dizolvă rapid în gură cu ajutorul salivei şi poate fi luat cu sau fără apă.
Dacă este luat f ără apă, comprimatul trebuie pus pe limbă și dizolv at în gură inainte de înghițire. După
înghi ţire se poate bea un pahar cu apă.
Comprimatul poate fi, deasemenea, dizolvat într -un pahar cu apă imediat înainte de înghițire.
Nou născuţi, sugari, copii sub 12 ani ş i adolescenţi cu greutatea sub 35 kg.
Datorită necesităţii do zării exacte, comprimatele, granulele efervescente ş i supozitoarele sunt
ne adecvate pentru utilizarea de către copii şi adolescenţ i cu greutatea sub 35 kg.
Informaţii suplimentare pentru grupuri speciale de pacienţi
Insuficiență hepatică
OROPERIDYS 10 mg comprimate orodispersabile este contraindicat în cazurile de insuficiență
hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3). Cu toate acestea, nu este necesară modificarea dozei în
cazul insuficienței hepatice ușo are (vezi pct. 5.2).
Insuficiență renală
Având în vedere că timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul
insuficienței renale severe, la administrarea repetată, numărul de doze de OROPERIDYS 10 mg
comprimate orodispersabi le trebuie redus la una sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței
și poate fi necesară reducerea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Domperidona este contraindicat ă în următoarele situaţii:
hipersensibilitate la domperidonă sau la oricare dintre exc ipienţi.
tumoră hipofizară secretantă de prolactină (prolactinom).
pacienți cu insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 5.2).
pacienți cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de conducere cardiacă, în special QTc,
pacienți cu dezechili bre electrolitice semnificative sau boli cardiace adiacente, cum ar fi
insuficiență cardiacă congestivă (vezi pct. 4.4)
administrare concomitentă cu medicamentele pentru prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5)
administrare concomitentă cu inhibitori p otenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele de prelungire
QT ale acestora) (vezi pct. 4.5)
Acest medicament nu trebuie administrat atunci când stimularea motilităţii gastrice poate fi
dăunătoare: hemoragie gastro- intestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie a tubului digestiv.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizare în timpul alăptării
Cantitatea totală de domperidonă eliminată în laptele matern uman este mai mică de 7 µg pe zi la doza
maximă recomandată. Nu se cunoaşte dacă ar e efecte dăunătoare asupra nou-născutului. Prin urmare,
acest medicament nu este recomandat la femeile care alăptează.
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul insuficienței renale
severe. La admin istrarea repetată, numărul de doze de domperidonă trebuie redus la una sau două pe
zi, în funcție de severitatea insuficienței. Poate fi necesară și reducerea dozei.
Efecte cardiovasculare
Domperidona este asociată cu prelungirea intervalului QT pe electr ocardiogramă. Pe parcursul
supravegherii de după punerea pe piață, au existat cazuri foarte rare de prelungire a QT și torsada
3
vârfurilor în cazul pacienților tratați cu domperidonă. Aceste rapoarte se refereau la pacienți cu factori
de risc intricaţi, anomalii electrolitice și tratamente concomitente, care este posibil să fi fost factori
contributivi (vezi pct. 4.8).
S tudii le epidemiologice au arătat că domperidona a fost asociată cu un risc crescut de aritmii
ventriculare grave sau moarte subită de cauză cardiacă (vezi pct 4.8). S-a obersarvat un r isc mai mare
la pacienţii mai în vârsta de 60 ani , pacienţii care au luat doze mai mari de 30 mg şi pacienţii care au
luat concomitent medicamente pentru prelungirea intervalului QT sau inhibitori ai CYP3A4.
În cazul adulţi lor, adolescenţilor şi copii lor, domperidona trebuie utilizată în cea mai mică doză
eficace.
Domperidona este contraindicată în cazul pacienților cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor
de conducere cardiacă, în special QTc, în caz ul pacienților cu dezechilibre electrolitice semnificative
(hipokaliemie, hiperkaliemie, hipomagneziemie) sau bradicardie sau în cazul pacienților cu afecțiuni
cardiace preexistente, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă, din cauza riscului crescut de aritmie
ventriculară (vezi pct. 4.3). Dezechilibrele electrolitice (hipokaliemia, hiperkaliemia,
hipomagneziemia) și bradicardia sunt afecțiuni care se știe că cresc riscul proaritmic.
Tratamentul cu domperidonă trebuie oprit dacă apar semne sau simptom e care pot fi asociate cu
aritmia cardiacă, iar pacienții trebuie să consulte medicul.
Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze imediat orice simptome cardiace.
Administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4
Administrarea concomitentă cu ketoconazol, eritromicină sau alţi inhibitori puternici ai CYP3A4, care
determină prelungirea intervalului QTc trebuie evitată (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente
şi alte forme de interacţiune).
Acest medicament conţine dioxid de sulf. Dioxidul de sulf poate cauza rar reacţii de hipersensibilitate
severe şi bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Principala cale de metabolizare a domperidonei implică izoenzima CYP3A4. Datele obţinute i n vitro
sugerează că administrarea concomitentă a medicamentelor care inhibă semnificativ această enzimă
poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale domperidonei.
Risc crescut de apariție a prelungirii intervalului QT din cauza interacțiunilor farmacodinamic e și/sau
farmacocinetice.
Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe este contraindicată
Medicamentele care determină o prelungire a intervalului QTc
o antiaritmice de clasa IA (de exemplu, disopiramidă, hidrochinidină, chinidină)
o antiaritmice de cl asa III (de exemplu, amiodaronă, dofetilidă, dronedaronă, ibutilidă, sotalol)
o unele antipsihotice (de exemplu, haloperidol, pimozidă, sertindol)
o unele antidepresive (de exemplu, citalopram, escitalopram)
o unele antibiotice (de exemplu, eritromicină, levof loxacină, moxifloxacină, spiramicină)
o unele medicamente antifungice (de exemplu, pentamidină)
o unele medicamente antimalarice (mai ales halofantrină, lumefantrină)
o unele medicamente gastrointestinale (de exemplu, cisapridă, dolasetron, prucalopridă)
o une le antihistaminice (de exemplu, mechitazină, mizolastină)
o unele medicamente utilizate împotriva cancerului (de exemplu, toremifen, vandetanib,
vincamină)
o alte medicamente (de exemplu, bepridil, difemanil, metadonă)
(vezi pct. 4.3).
4
Inhibitori potenți ai CYP3A4 (indiferent de efectele acestora de prelungire QT), de exemplu:
o inhibitori de proteaze
o antifungice azolice sistemice
o unele macrolide (eritromicină, claritromicină și telitromicină)
(vezi pct. 4.3).
Utilizarea concomitentă a următoarelor subst anțe nu este recomandată
Inhibitori moderați ai CYP3A4, de exemplu, diltiazem, verapamil și unele macrolide.
(vezi pct. 4.3)
Utilizarea concomitentă a următoarelor substanțe necesită precauție
Precauția este necesară cu medicamente care induc bradicardi e și hipokaliemie, precum și cu
următoarele macrolide implicate în prelungirea intervalului QT: azitromicină și roxitromicină
(claritromicina este contraindicată, fiind un inhibitor potent al CYP3A4).
Lista de substanțe de mai sus este reprezentativă, dar nu completă.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
După punerea pe piaţă, sunt disponibile date limitate cu privire la utilizarea domperidonei la femeile
gravide. Un studiu la şobolan a arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere la o doză mare, toxică
pentru mamă (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Prin urmare, acest medicament
trebuie utilizat în sarcină doar dacă acest lucru este justificat de beneficiul terapeutic anticipat.
Alăptarea
Domperidona este excretată în laptele matern, iar sugarii alăptați primesc mai puțin de 0,1% din doza
maternă ajustată la greutate. După expunerea prin intermediul laptelui matern, nu poate fi exclusă
apariția unor reacţii adverse, în special cardiace. Decizia de a întrerupe alăptarea sau de a
întrerupe/renunța la terapia cu domperidonă trebuie luată ținând cont de beneficiile alăptării pentru
copil și beneficiile terapiei pentru mamă. Trebuie dat dovadă de prudență în cazul factorilor de risc de
prelungire a intervalului QTc la sug arii alăptați.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse ale medicamentului sunt clasificate în funcţie de frecvenţa de apariţie, utilizând
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi < 1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (≤1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi
organe (clasificarea
MedDRA )
Rare
(≥1/10000, <1/1000),
Foarte rare
(<1/10000),
Frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată pe baza
datelor
disponibile)
Tulburări ale
sistemului imunitar:
reacţii alergice, inclusiv
anafilaxie, şoc anafilactic,
reacţii anafilactice şi
angioedem
5
Tulburări endocrine:
creştere a concentraţiei
plasmatice a prolactinei1
Tulburări ale
sistemului nervos
reacţii extrapiramidale2,
convulsii, somnolenţă,
cefalee
Tulburări
gastrointestinale:
tulburări gastro -intestinale,
inclusiv crampe intestinale
tranzitorii, foarte rare; diaree.
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Urticarie, prurit, erupţii
cutanate tranzitorii.
Tulburări ale
aparatului genital şi
sânului:
galactoree, ginecomastie,
amenoree.
Tulburări cardiace:
Aritmii
ventriculare ,
prelungirea
intervalului
QTc, torsada
v ârfurilor,
moarte subită de
cauză cardică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice agitaţie3, nervozitate
Investigaţii
diagnostice teste hepatice modificate
1Întrucât hipofiza este localizată în afara barierei hematoencefalice, domperidona poate determina
creşterea concentraţiilor plasmatice de prolactină. În ca zuri rare, această hiperprolactinemie poate
determina reacţii adverse neuro -endocrine cum ar fi galactoreea, ginecomastia şi amenoreea.
2Reacţiile adverse extrapiramidale sunt foarte rare la nou-născuţi şi sugari şi excepţionale la adulţi.
Aceste reacţii adverse sunt spontan şi complet reversibile la întreruperea tratamentului.
3Alte reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central, cum sunt convulsiile, agitaţia, somnolenţa
sunt foarte rare şi s -au raportat în special la copii şi sugari.
Raportarea r eacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rug aţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului pot include somnolenţă, dezorientare şi reacţii extrapiramidale, mai ales la
copii.
Tratament
Nu există antidot specific pentru domperidonă, dar în cazul unui supradozaj, pot fi utile lavajul gastric,
precum şi administrarea cărbunelui activat.
6
În cazul unui supradozaj, trebuie administrat imediat tratamentul simptomatic standard. Trebuie
efectuată monitorizarea ECG, din cauza posibilității de prelungire a intervalului QT.
Pentru controlul reacţiilor extrapiramidale pot fi utile medicamentele anticolinergice şi
antiparkinsoniene.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: prokinetice, codul ATC: A03FA03.
Domperidona este un antagonist dopaminergic, cu proprietăţi antiemetice. Domperidona nu
traversează bariera hematoencefalică.
La pacienţii care utilizează domperidonă, în special la adulţi, reacţiile adverse extrapiramidale sunt
foarte rare, dar domperidona favorizează eliberarea prolactinei din glanda hipofiză. Efectul său
antiemetic se poate datora unei combinaţii de efecte periferice (gastrokinetice) şi antagonizării
receptorilor dopaminergici din zona trigger chemoreceptoare, care se află în afara barierei
hematoencefalice în area postrema. Studiile clinice la animale şi concentraţiile mici detectate la
nivelul creierului indică un efect periferic predominant al domperidonei asupra receptorilor
dopaminergici.
Studiile la om au arătat că administrarea orală a domperidonei creşte presiunea la nivelul esofagului
inferior, î mbunătăţeşte motilitatea antro- duodenală şi accelerează golirea gastrică. Nu are efect asupra
secreţiei gastrice.
În conformitate cu reglementările ICH -E14, a fost efectuat un studiu aprofundat privind intervalul QT.
Acest studiu a cuprins un placebo, un comparator activ și un grup de control pozitiv și a fost efectuat
pe subiecți sănătoși, cu o doză maximă de domperidonă de până la 80 mg pe zi, administrată în doze
de 10 sau 20 mg de patru ori pe zi. Acest studiu a dus la descoperirea unei diferențe maxim e de
interval QTc între domperidonă și placebo utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS) în modificarea
față de valoarea inițială de 3,4 milisecunde pentru 20 mg de domperidonă administrată de patru ori pe
zi în ziua a patra. Intervalul de încredere bil ateral de 90% (de la 1,0 la 5,9 milisecunde) nu a depășit 10
milisecunde. Nu s -a observat niciun efect asupra duratei intervalului QTc relevant clinic în acest
studiu când domperidona a fost administrată în doze de până la 80 mg/zi (adică mai mult decât dublul
dozei maxime recomandate).
Cu toate acestea, două studii anterioare de interacțiune medicament -medicament au indicat unele
dovezi ale prelungirii intervalului QTc când domperidona a fost administrată ca monoterapie (10 mg
de patru ori pe zi). Cea ma i mare diferență medie sincronizată a intervalului QTcF dintre domperidonă
și placebo a fost de 5,4 milisecunde (interval de încredere de 95%: de la -1,7 la 12,4) și respectiv 7,5
milisecunde (interval de încredere de 95%: de la 0,6 la 14,4).
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Absorbţie
Domperidona este absorbită rapid după administrarea pe cale orală, concentrațiile plasmatice maxime
apărând la aproximativ 1 oră după administrare. Valorile C
max și ASC ale domperidonei au crescut
proporțional cu doza în int ervalul de dozare dintre 10 și 20 mg. S -a observat o acumulare de două sau
trei ori a ASC pentru domperidonă în cazul dozării repetate de patru ori pe zi (la fiecare 5 ore) a
domperidonei timp de 4 zile.
Deşi biodisponibilitatea domperidonei este sporită la subiecţii normali când este administrată după o
masă, pacienţii cu probleme gastro-intestinale trebuie să ia domperidona cu 15-30 minute înainte de
7
masă. Aciditatea gastrică redusă împiedică absorbţia domperidonei. Biodisponibilitatea orală este
scăzu tă de către administrarea anterioară concomitentă de cimetidin ă şi bicarbonat de sodiu.
Intervalul de timp necesar atingerii concentraţiei plasmatice maxime este uşor întârziat şi ASC uşor
crescută când medicamentul este administrat oral, postprandial.
Distribuţie
Domperidona administrată oral nu pare să se acumuleze sau să inducă propria metabolizare;
concentraţia plasmatică maximă de 21 ng/ml la 90 de minute după două săptămâni de administrare
orală a 30 mg domperidonă pe zi, a fost aproximativ aceea şi cu cea de 18 ng/ml obţinută după prima
doză. Domperidona se leagă în proporţie de 91- 93% de proteinele plasmatice.
Studii le de distribuţie a le medicamentului marcat radioactiv, efectuate la animale, au demonstrat o
distribuţie largă la nivel tisular, d ar concentraţii mici la nivelul creierului.
Cantităţi mici de medicament traversează placenta la şobolan.
Metabolizare
Domperidona suferă o metabolizare rapidă şi în proporţie mare la nivel hepatic prin hidroxilare şi N -
dezalchilare. Studiile metabolice i n vitro cu inhibitori utilizaţi în scop diagnostic, au arătat că CYP3A4
este o izoenzimă majoră a citocromului P -450 implicată în N -dezalchilarea domperidonei, în timp ce
izoenzimele CYP3A4, CYP1A2 şi CYP2E1 sunt implicate in hidroxilarea aromatică a dompe ridonei.
Excreţie
Eliminarea prin urină şi materii fecale reprezintă 31, respectiv 66% din doza orală. Proporţia de
medicament excretat neschimbat este mică (10% din cantitatea excretată prin materiile fecale şi
aproximativ 1% din cea urinară). Timpul d e înjumătăţire plasmatică, după o doză unică administrată
oral, este de 7 -9 ore la pacienţii sănătoşi dar este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală severă.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţa hepatică
La subiecții cu insuficiență hepatică moderată (scor Pugh între 7 și 9, clasa Child -Pugh B), valorile
ASC și C
max ale domperidonei sunt mai mari de 2,9 ori, respectiv de 1,5 ori decât la subiecții sănătoși.
Fracția liberă este crescută cu 25%, iar timpul terminal de înjumătățire plasmatică p rin eliminare este
prelungit de la 15 la 23 de ore. Subiecții cu insuficiență hepatică ușoară pot avea o expunere sistemică
ceva mai redusă comparativ cu subiecții sănătoși pe baza valorilor C
max și ASC, fără nicio schimbare
în fixarea proteică sau timpul terminal de înjumătățire plasmatică. Nu au fost studiați subiecți cu
insuficiență hepatică severă. Domperidona este contraindicată în cazul pacienților cu insuficiență
hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.3).
Insuficienţa renală
În cazul subiecţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min/1,73 m2),
timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al domperidonei a crescut de la 7,4 la 20,8 ore, dar
nivelurile plasmatice ale medicamentului au fost mai mici decât la voluntarii sănătoşi.
Având ăn vedere că doar o cantitate foarte mică de medicament nemodificat (aproximativ 1%) este
excretat prin rinichi, este puţin probabilă necesitatea ajustării unei doze unice la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Totuşi, la administrare repetată, numărul de doze trebuie redus la una sau două pe zi, în funcţie de
severitatea insuficienţei şi poate fi necesară reducerea dozei . Asemenea pacienţi la care se
administrează pe termen lung domperidonă trebuie reevaluaţi în mod periodic (vezi pct. 4.2, 4.4) .
8
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile electrofiziologice in vitro şi in vivo cu domperidonă au arătat un risc global moderat de
prelungire a intervalului QT la om. În experimentele in vitro pe celule izolate transfectate cu HERG şi
pe miocite izolate de cobai, rapoartele expuner ilor a u fost cuprins e între 26 de ori şi 47 de ori , pe baza
valorilor CI
50 care inhibă curentul prin canalele ionice prin intermediul KIr, comparativ cu
concentraţiile plasmatice ale formei libere la om după administrarea dozei zilnice maxime de 10 mg de
trei ori pe zi. Limitele de siguranţă pentru prelungirea duratei potenţialului de acţiune din
experimentele in vitro pe celule cardiace izolate au depăşit de 45 de ori concentraţiile plasmatice ale
formei libere obţinute la om la doza maximă zilnică ( 10 mg administrate de 3 ori pe zi). Limitele de
siguranţă obţinute in vitro pe modele proaritmice (ţesut cardiac izolat perfuzat Langendorff) au depăşit
concentraţiile plasmatice obţinute la om după doza maximă ( 10 mg administrate de 3 ori pe zi) de 9
până la 45 de ori. În cazul modelelor in vivo, nivelurile fără efecte pentru prelungirea intervalului QTc
la câine și inducerea de aritmii în cazul unui model de iepure, ambele modele fiind sensibilizate la
torsada vârfu rilor, au depășit concentrațiile plasmatice libere obținute la om după doza maximă (10 mg
administrate de trei ori pe zi) de peste 22 de ori, respectiv de peste 435 de ori. În modelul de cobai
anesteziat prin infuzii intravenoase lente, nu au existat efecte asupra QTc la concentrații plasmatice
totale de 45,4 ng/ml, care sunt de trei ori mai mari decât nivelurile plasmatice totale obținute la om
după doza maximă (10 mg administrate de trei ori pe zi). Relevanța ultimului studiu pentru om în
urma expunerii l a domperidonă administrată oral nu este sigură.
În prezenţa inhibării prin intermediul CYP3A4 , concentraţiile plasmatice libere ale domperidonei pot
creşte de până la 3 ori.
La doză mare, toxică pentru mamă (de peste 40 de ori mai mare decât doza recoma ndată la om), au
fost observate efecte teratogene la şobolan. Nu s -au observat efecte teratogene la şoarece şi la iepure.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol,
M altodextrină,
C roscarmeloză sodică
C eluloză microcristalină,
S tearat de magneziu
A cesulfam potasic
Agent aromatizant
Aromă de mentă sub formă de pulbere nr. SN13627517 (ulei esenţial de anason, ulei esenţial de
cuişoare, ulei esenţial din spicul de mentă, ulei de mentă, l -mentol, maltodextrină, gumă arabică,
dioxi d de sulf) , glicirizat de amoniu .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
9
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
10 sa u 30 comprimate orodispersabile în cutii cu blistere termoformate (PVC -PE -PVDC/Al).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PIERRE FABRE MEDICAMENT
45, place Abel Ganc e-92100 Boulogne, Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4203/2012/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Ianuarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2015
