DIFLUCAN 10 mg/ml
Substanta activa: FLUCONAZOLUMClasa ATC: J02AC01Forma farmaceutica: PULB. PT. SUSP. ORALA
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. PEID, de capacitate 175 ml, prevazut cu capac din Al cu filet + 1 masura dozatoare cu pulb. pt. 35 ml susp.orala
Producator: FAREVA AMBOISE - FRANTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
4.2 Doze şi mod de administrare
3.
4.4 şi pct. 4.8).
4.3 Contraindicaţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4.8 Recţii adverse
4.4), icter (vezi pct.
4.4), creşterea
4.4) Insuficienţă hepatică
4.4), prurit,
4.4), dermatită
4.9 Supradozaj
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
5.3 Date preclinice de siguranţă
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
1. Se loveşte uşor flaconul pentru a afâna pulberea.
2. Se adaugă o cantitate mică de apă plată şi se agită energic. Se adaugă apă până la semnul ()
3. Se agită energic timp de 1 pînă la 2 minute, pentru a obţine o suspensie omogenă.
4. După reconstituire se va obţine un volum utilizabil de 35 ml.
5. Se scrie data de expirare a suspensiei reconstituite pe eticheta flaconului (perioada de valabilitate a
1. Se loveşte uşor flaconul pentru a afâna pulberea.
2. Se adaugă o cantitate mică de apă plată şi se agită energic. Se adaugă apă până la semnul ()
3. Se agită energic timp de 1 pînă la 2 minute, pentru a obţine o suspensie omogenă.
4. După reconstituire se va obţine un volum utilizabil de 100 ml
5. Se scrie data de expirare a suspensiei reconstituite pe eticheta flaconului (perioada de valabilitate a
1. Se deschide flaconul (capacul de siguranţă).
2. Se introduce adaptorul fixat la seringă, pe gâtul flaconului (1,2 – a se vedea Figura 1).
3. Se întoarce flaconul cu seringa în jos şi se extrage cantitatea de suspensie prescrisă de către medic
4. Îndepărtaţi seringa de pe flacon.
5. În cazul copiilor mai mici, medicamentul poate fi administrat în gură, direct din seringă. În timpul
6. După utilizare, seringa trebuie spălată.
7. Se închide flaconul cu capacul de siguranţă; adaptorul va rămâne pe gâtul flaconului.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Diflucan 10 mg/ml pulbere pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
După reconstituire, 1 ml suspensie orală conţine fluconazol 10 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare ml de suspensie reconstituită conţine sucroză 0,58 g.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie orală
Pulbere pentru suspensie orală, albă până la aproape albă, care după reconstituire conduce la o
suspensie albă până la aproape albă, cu aromă de portocală.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diflucan (fluconazol) este indicat în tratamentul următoarelor infecţii fungice (vezi pct. 5.1).
Diflucan este indicat la adulţi pentru tratamentul:
Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4).
Coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4).
Candidozei invazive.
Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase.
Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena dentară sau
tratamentul local sunt insuficiente.
Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat.
Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat.
Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi
infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.
Diflucan este indicat la adulţi pentru prevenirea:
Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie.
Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă risc
crescut de recădere.
Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an)
2
Infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii cu neoplazii
hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu transplant de
celule stem hematopoietice (vezi pct. 5.1).
Diflucan este indicat la nou-născuţi la termen, sugari, copii mici, copii şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 0 şi 17 ani:
Diflucan este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană, esofagiană), candidozei
invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii
imunodeprimaţi. Diflucan poate fi utilizat ca tratament de menţinere pentru prevenirea recidivelor
meningitei criptococice la copiii care prezintă risc crescut de recădere (vezi pct. 4.4).
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de laborator;
totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va fi ajustat corespunzător.
Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antimicotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul
infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care
parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică
activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.
Adulţi
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Criptococoză - Tratamentul meningitei
criptococice. Doza de încărcare:
400 mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
200 mg - 400 mg pe
zi În general, cel puţin 6-8
săptămâni.
În infecţiile grave, doza
zilnică poate fi crescută la
800 mg.
- Terapie de întreţinere
pentru prevenirea
recăderilor în meningita
criptococică la pacienţii
care prezintă risc crescut
de recădere. 200 mg pe zi Nelimitată, utilizând o
doză de 200 mg pe zi
Coccidioidomicoză 200 mg - 400 mg 11 luni până la 24 de luni
sau mai mult, în funcţie de
pacient. Se pot administra
doze de 800 mg pe zi în
cazul anumitor infecţii şi în
special în afecţiunile
meningiene.
Candidoză
invazivă Doza de încărcare:
800 mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
400 mg pe zi În general, durata
recomandată pentru
tratamentul candidemiei
este de 2 săptămâni după
primul rezultat negativ al
culturilor de sânge şi după
dispariţia semnelor şi
simptomelor de
candidemie.
3
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Tratamentul
candidozelor
mucoaselor - Candidoză orofaringiană Doza de încărcare:
200 mg până la 400
mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
100 mg - 200 mg pe
zi
7 până la 21 de zile (până
la remisia candidozei
orofaringene). Tratamentul
poate fi continuat perioade
de timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
- Candidoză esofagiană Doza de încărcare:
200 mg până la 400
mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
100 mg - 200 mg pe
zi
14 până la 30 zile, (până la
remisia candidozei
esofagiene). Tratamentul
poate fi continuat perioade
de timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
- Candidurie 200 mg - 400 mg pe
zi
7 până la 21 zile.
Tratamentul poate fi
continuat perioade de timp
mai lungi la pacienţii cu
imunitate sever
compromisă.
- Candidoză cronică
atrofică 50 mg pe zi 14 zile
- Candidoză cronică
cutaneomucoasă 50 mg - 100 mg pe
zi
Maximum 28 de zile.
Tratamentul poate fi
continuat perioade de timp
mai lungi în funcţie de
severitatea infecţiei cât şi
de deprimarea imunitară şi
infecţia de fond.
Prevenirea
recidivelor
candidozei
mucoaselor la
pacienţii cu SIDA,
care prezintă risc
crescut de
recădere - Candidoza orofaringiană 100 mg - 200 mg pe
zi sau 200 mg de 3
ori pe săptămână Nelimitată la pacienţii cu
deprimare imunitară
cronică
- Candidoza esofagiană 100 mg - 200 mg pe
zi sau 200 mg de 3
ori pe săptămână
Candidoza
genitală
- Candidoza vaginală acută
- Balanita candidozică 150 mg
Doză unică
- Tratamentul şi profilaxia
candidozei vaginale
recurente (4 sau mai multe
episoade pe an) 150 mg din 3 în 3
zile, în total 3 doze
(ziua 1, 4, şi 7)
urmate de o doză
săptămânală de
întreţinere de
150 m
g
Doză de întreţinere: 6 luni.
Dermatomicoze - tinea pedis,
- tinea corporis,
- tinea cruris,
- infecţii cu candida 150 mg o dată pe
săptămână sau
50 mg o dată pe zi 2 până la 4 săptămâni; în
cazul tinea pedis
tratamentul poate dura
până la 6 săptămâni.
- tinea versicolor
300 mg – 400 mg o
dată pe săptămână
1 până la 3 săptămâni
4
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
50 mg o dată pe zi Durata tratamentului: 2
până la 4 săptămâni
- tinea unguium
(onicomicoză) 150 mg o dată pe
săptămână Tratamentul trebuie
continuat până când unghia
infectată este înlocuită
(până când creşte unghia
neinfectată). Creşterea
unghiilor de la mâini şi de
la picioare are loc în mod
normal în 3 până la 6 luni,
respectiv, în 6 până la
12 luni.
Totuşi, viteza de creştere
poate varia mult
interindividual şi în funcţie
de vârstă. După succesul
tratamentului în infecţiile
cronice de lungă durată,
este posibil ca uneori
unghiile să rămână
desfigurate.
Prevenirea
infecţiilor cu
Candida la
pacienţii cu
netropenie
prelungită 200 mg - 400 mg Tratamentul trebuie
început la câteva zile
înainte de debutul aşteptat
al neutropeniei şi continuat
timp de 7 zile după
recuperarea din
neutropenie după ce
numărul neutrofilelor
creşte peste 1000 celule pe
mm
3.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Dozele se vor ajusta după funcţia renală (vezi pct. Pacienţi cu insuficienţă renală).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu sunt necesare modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.
La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple
de Diflucan, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 până la 400 mg, bazată pe doza
zilnică recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele
zilnice, conform indicaţiilor terapeutice, vor urma indicaţiile din tabel:
Clearance-ul creatininei
(ml/min) Procentul din doza recomandată
> 50 100%
< 50 (pacienţi care nu efectuează dialză)
50%
Pacienţii care efectuează dializă 100% după fiecare şedinţă de dializă
În cazul pacienţilor care efectuează dializă regulat, se administrează 100% din doza recomandată după
fiecare şedintă de dializă; în zilele în care nu se efectuează dializă, se administrează doze reduse,
corespunzătoare clearance-ului creatininei.
5
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date suficiente privind pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare
medicamentul Diflucan trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică (vezi pct.
4.4 şi pct. 4.8).
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi nu trebuie depăşită o doză maximă zilnică de 400 mg.
Similar altor infecţii asemănătoare la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi
micologic. Fluconazolul se administrează o dată pe zi.
Pentru copiii cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”.
Farmacocinetica fluconazolului nu afost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală (pentru
“Nou-născuţi la termen” care, frecvent, prezintă imaturitate renală primară, vezi mai jos).
Sugari, copii mici şi copii (cu vârstă cuprinsă între 28 de zile şi 11 ani):
Indicaţie terapeutică Doza Recomandări
- Candidozele mucoaselor Doza iniţială: 6 mg/kg
Doza ulterioară:
3 mg/kg pe zi În prima zi, se poate
administra doza iniţială pentru
a atinge mai repede starea de
echilibru
- Candidoza invazivă
- Meningita criptococică
Doza: 6 - 12 mg/kg pe
zi
În funcţie de severitatea
afecţiunii
- tratament de menţinere pentru
prevenirea recidivelor meningitei
criptococice la copiii care
prezintă risc crescut de recădere Doza: 6 mg/kg pe zi În funcţie de severitatea
afecţiunii
- Prevenirea infecţiilor cu
Candida la pacienţii
imunodeprimaţi Doza: 3 - 12 mg/kg pe
zi În funcţie de gradul şi durata
neutropeniei induse (a se
vedea dozele recomandate
pentru adulţi)
Adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 12 şi 17 ani):
În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare
corespunzătoare (cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance
mai mare al fluconazolului la copii faţă de adulţi. Doze de 100, 200 şi 400 mg la adulţi corespund la
doze de 3, 6 şi 12 mg/kg la copii şi conduc la o expunere sistemică comparabilă.
Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite în indicaţia candidoză genitală.
Datele privind siguranţa disponibile în prezent pentru alte indicaţii la copii şi adolescenţi sunt
prezentate la pct. 4.8. Dacă este absolut necesar tratamentul candidozei genitale la adolescenţi (cu
vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani), trebuie utilizate aceleaşi doze ca în cazul adulţilor.
Nou-născuţi la termen (0 până la 27 de zile):
Fluconazolul se excretă mai lent la nou-născuţi. Există un număr mic de date farmacocinetice care
susţin această posologie la nou-născuţii la termen (vezi pct. 5.2).
Grup de vârstă Doza Recomandări
Nou-născuţi la
termen (0 până la
14 zile) Doza administrată este aceeaşi
ca în cazul sugarilor, copiilor
mici şi copiilor, în mg/kg, la Nu trebuie depăşită doza maximă de
12 mg/kg la fiecare 72 de ore
6
fiecare 72 de ore
Nou-născuţi la
termen (15 până la
27 de zile) Doza administrată este aceeaşi
ca în cazul sugarilor, copiilor
mici şi copiilor, în mg/kg, la
fiecare 48 de ore Nu trebuie depăşită doza maximă de
12 mg/kg la fiecare 48 de ore
Mod de administrare
Diflucan se poate administra atât pe cale orală, cât şi în perfuzie intravenoasă, alegerea căii de
administrare depinzând de starea clinică a pacientului. La trecerea de la calea de administrare
intravenoasă la calea de administrare orală sau invers, nu este necesară modificarea dozei zilnice.
Diflucan se poate administra independent de momentul meselor.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea pulberii pentru suspensie orală, vezi pct. 6.6. După
reconstituire, se obţine o suspensie albă până la aproape albă, cu aromă de portocală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicată administrarea concomitentă de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu
Diflucan în doze multiple de 400 mg pe zi sau mai mari, pe baza rezultatelor unui studiu de
interacţiuni medicamentoase în care s-au folosit doze multiple. Este contraindicată administrarea
concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea
izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P450, precum cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină,
amiodaronă şi eritromicină la pacienţii aflaţi în tratament cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tinea capitis
S-au efectuat studii privind utilizarea fluconazolului pentru tratamentul tinea capitis la copii. S-a
demonstrat că nu este superior griseofulvinei iar rata globală de succes a fost mai mică de 20%. Prin
urmare, Diflucan nu trebuie utilizat pentru tratamentul tinea capitis.
Criptococoza
Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul criptococozei cu alte
localizări (de exemplu criptococoză pulmonară şi cutanată) sunt limitate şi nu se poate face nicio
recomandare privind doza.
Micoze endemice profunde
Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul altor forme de micoze
endemice, precum paracoccidioidomicoza, sporotricoza limfocutanată şi histoplasmoza sunt limitate
şi nu se poate face nicio recomandare privind doza.
Aparatul renal
Diflucan trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie renală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă corticosuprarenaliană
Este cunoscut faptul că, ketoconazol determină insuficienţă corticosuprarenaliană şi aceasta poate fi,
de asemenea, deşi rareori, asociată la fluconazol.
Insuficienţa corticosuprarenaliană în legătură cu tratamentul concomitent cu prednison este descrisă la
pct. 4.5 “Efectul fluconazolului asupra altor medicamente”.
Sistemul hepato-biliar
Diflucan trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
7
Tratamentul cu Diflucan a fost asociat cu rare cazuri de toxicitate hepatică severă, uneori letală, în
special la pacienţi cu afecţiuni de fond grave. În aceste cazuri de hepatotoxicitate asociată
tratamentului cu fluconazol, nu s-a observat nicio relaţie evidentă cu doza zilnică totală, cu durata
tratamentului, cu sexul sau cu vârsta pacienţilor. Hepatotoxicitatea fluconazolului, în general, a fost
reversibilă la întreruperea tratamentului.
Pacienţii care prezintă valori anormale ale testelor hepatice în timpul tratamentului cu fluconazol
trebuie să fie monitorizaţi atent, pentru a se observa eventuala apariţie a unor afecţiuni hepatice mai
grave.
Pacientul trebuie informat cu privire la simptomele caracteristice afectării hepatice grave (astenie
severă, anorexie, greaţă persistentă, vărsături şi icter). Administrarea fluconazolului trebuie întreruptă
imediat şi pacientul trebuie să se adreseze medicului.
Aparat cardio-vascular
Tratamentul cu anumiţi derivaţi azolici, inclusiv cu fluconazol, a fost asociat cu prelungirea
electrocardiografică a intervalului QT. În cadrul activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă, au
fost raportate foarte rar cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsadă a vârfurilor la pacienţi cărora
li s-a administrat Diflucan. Aceşti pacienţi erau în evidenţele medicale cu afecţiuni grave, cu factori
multipli de risc, precum afecţiuni cardiace organice, dezechilibre eletrolitice şi medicaţie concomitentă
cu potenţial iatrogen.
La pacienţii cu astfel de afecţiuni predispozante la tulburări de ritm cardiac, se recomandă
administrarea cu prudenţă a medicamentului Diflucan. Este contraindicată administrarea concomitentă
a altor medicamente care prelungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei
CYP 3A4 a citocromului P450 (vezi pct. 4.3 şi 4.5).
Halofantrină
S-a demonstrat că halofantrina administrată în dozele terapeutice recomandate prelungeşte intervalul
QTc şi este substrat pentru CYP3A4. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă de
fluconazol şi halofantrină (vezi pct. 4.5).
Reacţii adverse cutanate
Unii pacienţi au dezvoltat rar, în timpul tratamentului cu fluconazol, reacţii cutanate exfoliative, cum
ar fi sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică. Pacienţii cu SIDA prezintă o tendinţă
mai crescută la reacţii cutanate severe la multe medicamente. Dacă apare erupţie cutanată tranzitorie
atribuită fluconazolului, la un pacient tratat pentru o infecţie fungică superficială, se va întrerupe
tratamentul cu fluconazol. Dacă pacienţii cu infecţii fungice invazive sau sistemice dezvoltă erupţie
cutanată tranzitorie, vor fi monitorizaţi cu atenţie şi în cazul apariţiei leziunilor buloase sau a
eritemului polimorf, tratamentul cu fluconazol va fi întrerupt.
Hipersensibilitate
Au fost raportate cazuri rare de şoc anafilactic (vezi pct. 4.3).
Citocromul P450
Fluconazolul este un inhibitor potent al CYP2C9 şi un inhibitor moderat al CYP3A4. Fluconazol este,
de asemenea, un inhibitor al CYP2C19. Se recomandă monitorizarea pacienţilor aflaţi în tratament cu
Diflucan, care sunt trataţi concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic, metabolizate pe calea
CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Terfenadină
În cazul administrării concomitente de fluconazol în doze mai mici de 400 mg pe zi şi terfenadină,
pacienţii trebuie monitorizaţi atent (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5).
Excipienţi
Diflucan pulbere pentru suspensie orală conţine sucroză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză şi sucrază-izomaltază, nu trebuie
să utilizeze acest medicament.
8
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă: La pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost raportate
cazuri de evenimente cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu controlat, administrarea de
fluconazol în doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de 20 mg de patru ori pe
zi a determinat o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a cisapridei şi prelungirea
intervalului QTc. Tratamentul concomitent cu fluconazol şi cisapridă este contraindicat (vezi pct. 4.3).
Terfenadină: S-au desfăşurat studii de interacţiune datorită apariţiei unor aritmii grave, secundare
prelungirii intervalului QTc la pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent
utilizau terfenadină. Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a
observat prelungirea intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze
zilnice de 400 mg şi 800 mg s-a demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi
fluconazol în doze de 400 mg pe zi sau mai mari, determină creşterea semnificativă a concentraţiei
plasmatice a terfenadinei. Este contraindicată folosirea concomitentă de fluconazol, în doze de 400 mg
sau mai mari (vezi pct. 4.3), cu terfenadină. Administrarea concomitentă de fluconazol în doze zilnice
mai mici de 400 mg şi terfenadină trebuie monitorizată cu atenţie.
Astemizol: Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea
clearance-ului astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate
determina prelungirea intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi astemizol este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pimozidă: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol
şi pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei plasmatice a
pimozidei poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Chinidină: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol
şi chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Tratamentul cu chinidină a fost asociat
cu prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, cu apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Eritromicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei
cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită de
origine cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este contraindicată (vezi
pct. 4.3).
Amiodaronă: Administrarea concomitentă de fluconazol cu amiodaronă poate determina inhibarea
metabolizării amiodaronei. Administrarea amiodaronei a fost asociată cu prelungirea intervalului QT.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi amiodaronă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Halofantrină: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei, datorită
efectului inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi halofantrină poate
creşte riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate
conduce la moarte subită de origine cardiacă. Tratamentul concomitent trebuie evitat (vezi pct. 4.4).
9
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea dozelor:
Efectul altor medicamente asupra fluconazolului
Rifampicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu 25%
a ASC şi o scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică ale fluconazolului. În cazul
tratamentului concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de fluconazol.
Studii de interacţiune au arătat că absorbţia fluconazolului nu este afectată clinic semnificativ, în cazul
administrării concomitente cu alimente, cimetidină, antiacide sau în urma iradierii totale a
organismului pentru transplant de măduvă hematogenă.
Hidroclorotiazidă: Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, administrarea concomitentă de doze
multiple de hidroclorotiazidă la voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat fluconazol a crescut cu
40% concentraţia plasmatică de fluconazol. Un efect de această magnitudine nu ar trebui să necesite o
schimbare a regimului de dozare la subiecţii cărora li se administrează concomitent diuretice.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor potent al izoenzimei 2C9 a citocromului P450 (CYP) şi un inhibitor
moderat al CYP3A4. Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor al izoenzimei CYP2C19. În plus
faţă de interacţiunile observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei
plasmatice a altor compuşi metabolizaţi pe calea CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4, administraţi
concomitent cu fluconazolul. Prin urmare, este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor asocieri iar
pacienţii trebuie atent monitorizaţi. Efectul de inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă 4-
5 zile după întreruperea tratamentului cu fluconazol datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică
al acestuia (vezi pct. 4.3).
Alfentanil: În timpul tratamentulului concomitent cu fluconazol (400 mg) şi alfentanil administrat pe
cale intravenoasă (20 g/kg) la voluntari sănătoşi, ASC10 a alfentanilului a crescut de 2 ori, probabil
prin inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.
Amitriptilină, nortriptilină: Fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie
luată în considerare determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau S-amitriptilinei
la începutul tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară ajustarea dozei de
amitriptilină/nortriptilină.
Amfotericină B: Administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi, cu
imunitate normală şi deprimată, a determinat: potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul
infecţiilor sistemice cu C. albicans, nicio interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu Cryptococcus
neoformans şi antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu Aspergillus
fumigatus. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante: Similar cazul altor antifungice de tip azolic, după punerea pe piaţă a medicamentului
au fost raportate evenimente hemoragice (hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale,
hematurie şi melenă) asociate cu creşterea timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a administrat
fluconazol concomitent cu warfarina. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol şi warfarină,
timpul de protrombină a crescut de până la două ori, probabil datorită inhibării metabolizării
warfarinei pe calea CYP2C9.
Se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la pacienţii în tratament cu
anticoagulante de tip cumarinic sau indanedionă. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu midazolam, triazolam: În urma administrării
orale de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a concentraţiilor acestuia şi a
efectelor sale psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză de 200 mg şi de
midazolam în doză de 7,5 mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori a ASC şi de 2,2 ori a
timpului de înjumătăţire plasmatică al midazolamului. Administrarea concomitentă de fluconazol în
10
doză zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză de 0,25 mg pe cale orală a determinat creşterea de 4,4
ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al triazolamului. Dacă este necesar
tratament concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu fluconazol, trebuie luată în considerare
reducerea dozelor de benzodiazepine iar pacienţii trebuie atent supravegheaţi.
Carbamazepină: Fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu 30%
a concentraţiilor serice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie/efect.
Blocante ale canalelor de calciu: Anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină,
amlodipină verapamil şi felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate creşte
expunerea sistemică a blocantelor canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea frecventă a
reacţiilor adverse.
Celecoxib: În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200 mg),
Cmax şi ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul tratamentului asociat
cu fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.
Ciclofosfamidă: Tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea bilirubinei
serice şi a creatininei serice. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent dacă se acordă
atenţie deosebită riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei serice şi a creatininei serice.
Fentanil: A fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol. În
plus, fluconazolul a determinat întârzierea semnificativă a eliminarii fentanilului la voluntari sănătoşi.
Concentraţii crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării respiratorii. Pacienţii trebuie
monitorizaţi atent pentru eventualele simptome de deprimare respiratorie. Poate fi necesară ajustarea
dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază: În cazul administrării concomitente de fluconazol şi inhibitori de
HMG CoA reductază metabolizaţi pe calea CYP3A4, precum atorvastatină şi simvastatină sau pe
calea CYP2C9, precum fluvastatină, creşte riscul apariţiei miopatiei şi rabdomiolizei. Dacă
tratamentul concomitent este necesar, trebuie urmărită la pacient apariţia simptomelor de miopatie şi
rabdomioliză şi trebuie monitorizată concentraţia de creatin kinaza. Tratamentul cu inhibitori de HMG
CoA reductază trebuie întrerupt dacă se observă o creştere semnificativă a creatin kinazei sau dacă
este diagnosticată sau se suspectează apariţia miopatiei/rabdomiolizei.
Medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus)
Ciclosporină: Fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC ale
ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi
ciclosporină (2,7 mg/kg şi zi), ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere se poate
utiliza dacă se reduce doza de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a ciclosporinei.
Everolimus: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte concentraţia
plasmatică a everolimusului prin inhibarea CYP3A4.
Sirolimus: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea
metabolizării sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate utiliza
dacă se ajustează doza de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.
Tacrolimus: Fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a
tacrolimusului administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34 la
nivel intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul administrării
tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de tacrolimus au fost asociate cu
nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus în funcţie de concentraţia plasmatică.
11
Losartan: Fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74),
principalul responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului cu
losartan. Se recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Metadonă: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei serice a metadonei. Poate fi necesară
ajustarea dozei de metadonă.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Administrarea concomitentă de fluconazol şi
flurbiprofen a determinat creşterea cu 23%, respectiv cu 81% a Cmax şi ASC ale flurbiprofenului
comparativ cu administrarea doar a flurbiprofenului. În mod asemănător, administrarea concomitentă
de fluconazol şi ibuprofen racemic (400 mg) a determinat creşterea cu 15%, respectiv cu 82% a C
max şi
ASC ale izomerului activ din punct de vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen] comparativ cu
administrarea doar a ibuprofenului racemic.
Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a altor
AINS metabolizate pe calea CYP2C9 (de exemplu naproxen, lornoxicam, meloxicam, diclofenac).
Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS. Poate fi necesară
ajustarea dozelor AINS.
Fenitoină: Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă
repetată de 200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu 75%
a ASC
24 şi cu 128% a Cmin ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea
intoxicaţiei cu fenitoină, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Prednison: A fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a dezvoltat
insuficienţă acută corticosuprarenaliană la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu durată de 3
luni. Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii CYP3A4 şi
creşterea metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării fluconazolului, pacienţii care urmează
tratament de lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor de
insuficienţă corticosuprarenaliană.
Rifabutină: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea ASC a
rifabutinei cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost
raportate cazuri de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate simptomele de apariţie a
toxicităţii rifabutinei.
Saquinavir: Fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASC şi aproximativ 55% a Cmax
datorită inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării glicoproteinei
P. Nu s-a studiat interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată. Poate fi necesară
ajustarea dozei de saquinavir.
Sulfonilureice: S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatic al
sulfonilureicelor orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă) administrate
concomitent, la voluntari sănătoşi.
În timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei şi scăderea
corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.
Teofilină: Într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol timp de
14 zile a avut ca rezultat scăderea cu 18% cleareance-ului plasmatic mediu al teofilinei. Pacienţii
trataţi cu doze mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de toxicitate la
teofilină, trebuie supravegheaţi pentru a evidenţia semnele de toxicitate în timpul tratamentului
concomitent cu fluconazol. Terapia trebuie modificată corespunzător, dacă aceste semne apar.
Alcaloizi din Vinca: Deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a
alcaloizilor din Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia
neurotoxicităţii, posibil prin inhibarea CYP3A4.
12
Vitamina A: A fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans retinoic
(o formă acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul SNC sub forma
pseudotunorii cerebri, care au dispărut după întreruperea tratamentului cu fluconazol. Această asociere
se poate utiliza dar trebuie avută în vedere incidenţa reacţiilor adverse la nivelul SNC.
Voriconazol (inhibitor al CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4): Administrarea concomitentă a
voriconazolului pe cale orală (400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de 2,5
zile) şi a fluconazolului pe cale orală (400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de ore, timp
de 4 zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex masculin a determinat creşterea C
max şi AUC a voriconazolului
cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%, 107%), respectiv 79% (90% IÎ: 40%, 128%). Nu au fost stabilite
dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a administrării voriconazolului şi fluconazolului care să
elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse asociate voriconazolului dacă
voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină: Fluconazolul determină creşterea cu 84% a C
max, respectiv cu 74% a ASC ale
zidovudinei, datorită unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată pe
cale orală. Tratamentul asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de
înjumătăţire plasmatică al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente, se
recomandă monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp apariţia eventualelor reacţii adverse
caracteristice zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.
Azitromicină: Într-un studiu deschis, randomizat, triplu încrucişat, la 18 subiecţi sănătoşi s-a evaluat
efectul administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra farmacocineticii
fluconazolului administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi efectul fluconazolului
asupra farmacocineticii azitromicinei. Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative între
fluconazol şi azitromicină.
Contraceptive orale: Au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat un
contraceptiv oral combinat concomitent cu doze multiple de fluconazol. Nu s-au constatat efecte
relevante asupra concentraţiilor ambilor hormoni în studiul cu 50 mg fluconazol, în timp ce la 200
mg/zi, ASC ale etinilestradiolului şi levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%.
Înconcluzie, este puţin probabil ca administrări repetate de fluconazol, în aceste doze, să aibă vreun
efect asupra eficacităţii contraceptivelor combinate orale.
Ivacaftor: Administrarea concomitentă cu ivacaftor, un potenţator al proteinei reglatoare a
conductanţei transmembranare din fibroza chistică (CFTR), a crescut expunerea la ivacaftor de 3 ori şi
la hidroximetil-ivacaftor (M1) de 1,9 ori. La pacienţii cărora li se administrează concomitent inhibitori
moderaţi ai CYP3A, cum sunt fluconazol şi eritromicină se recomandă reducerea dozei de ivacaftor la
150 mg, o dată pe zi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Au fost raportate anomalii congenitale multiple (incluzând brahicefalie, displazia urechilor, fontanelă
anterioară gigantică, curbarea femurului şi sinostoză radiohumerală) la sugarii ai căror mame au fost
tratate cu fluconazol în doze mari (400-800 mg pe zi), timp de trei luni sau mai mult, pentru
coccidioidomicoze. Legătura dintre aceste anomalii şi tratamentul cu fluconazol este neclară.
Studiile la animale au avidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Datele provenite din utilizarea fluconazolului la mai multe sute de femei gravide în doze standard
(<200 mg/zi), administrate ca doză unică sau doze multiple în timpul primului trimestru de sarcină, nu
au evidenţiat efecte toxice dăunătoare asupra fătului.
Folosirea fluconazolului în doze standard şi pe termen scurt în timpul sarcinii trebuie evitată, cu
excepţia cazurilor în care este obligatoriu necesar.
13
Folosirea fluconazolului în doze mari şi/sau pe termen lung în timpul sarcinii trebuie evitată, cu
excepţia infecţiilor cu potenţial letal.
Alăptarea
Fluconazolul se excretă în laptele matern, atingând concentraţii mai mici decât cele plasmatice.
Alăptarea poate fi continuată după administrarea unei doze unice de 200 mg sau a unei doze mai mici.
Alăptarea nu este recomandată după administrarea dozelor repetate sau a dozelor mari.
Fertilitatea
Fluconazolul nu a afectat fertilitatea şobolanilor de sex masculin sau feminin (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele Diflucan asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra faptului că în timpul tratamentului cu Diflucan pot să apară ameţeli
sau convulsii (vezi pct. 4.8) şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje, dacă
aceste simptome apar.
4.8 Recţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate (>1/10) sunt cefalee, dureri abdominale, diaree, greaţă,
vărsături, creşterea valorilor serice ale alanil aminotransferazei, aspartat aminotransferazei, fosfatazei
alcaline şi erupţii cutanate tranzitorii.
Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu Diflucan, cu
următoarea frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin frecvente Rare
Tulburări
hematologice şi
limfatice Anemie Agranulocitoză,
leucopenie,
thrombocitopenie,
neutropenie
Tulburări ale
sistemului imunitar Şoc anafilactic
Tulburări metabolice
şi de nutriţie Scăderea apetitului
alimentar Hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie,
hipokalemie
Tulburări psihice Somnolenţă, insomnie
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee Convulsii, parestezie,
ameţeli, disgeuzie Tremor
Tulburări acustice şi
vestibulare Vertij
Tulburări cardiace Torsada vârfurilor (vezi
pct. 4.4), prelungirea
intervalului QT (vezi
pct. 4.4)
Tulburări gastro-
intestinale Durere
abdominală,
vărsături, diaree,
greaţă Constipaţie, dispepsie,
flatulenţă, uscăciunea
gurii
14
Aparate, sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin frecvente Rare
Tulburări
hepatobiliare Creşterea valorilor
serice ale alanil
aminotransferazei
(vezi pct. 4.4),
Creşterea valorilor
serice ale aspartat
aminotransferazei
(vezi pct. 4.4),
Creşterea valorilor
serice ale
fosfatazei alcaline
(vezi pct. 4.4) Colestază (vezi pct.
4.4), icter (vezi pct.
4.4), creşterea
valorilor serice ale
bilirubinei (vezi pct.
4.4) Insuficienţă hepatică
(vezi pct. 4.4), necroză
hepatocelulară (vezi
pct. 4.4), hepatită (vezi
pct. 4.4), leziuni
hepatocelulare (vezi
pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii cutanate
tranzitorii (vezi
pct. 4.4) Erupţie iatrogenă*
(vezi pct. 4.4),
urticarie (vezi pct.
4.4), prurit,
transpiraţie abundentă Necroliză epidermică
toxică, (vezi pct. 4.4),
sindrom Stevens-
Johnson (vezi pct. 4.4),
pustuloză
exantematoasă acută
generalizată (vezi pct.
4.4), dermatită
exfoliativă, angioedem,
edem facial, alopecie
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului con
junctiv Mialgie
Tulburări generale şi
la locul de
administrare Oboseală, stare
generală de rău,
astenie, febră
*inclusiv erupţie medicamentoasă fixă
Copii şi adolescenţi
Tipul şi incidenţa reacţiilor adverse şi modificările rezultatelor investigaţiilor de laborator înregistrate
pe parcursul studiilor clinice la copii şi adolescenţi, cu excepţia inducaţiei candisoză genitală, sunt
comparabile cu cele observate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Au existat raportări privind supradozajul medicamentului Diflucan, fiind raportate halucinaţii şi
comportament paranoid.
În caz de supradozaj, poate fi necesar tratamentul simptomatic (lavaj gastric şi tratament de susţinere a
funcţiilor vitale, dacă este necesar).
Fluconazolul este excretat în proporţie mare pe cale urinară; diureza forţată creşte probabil rata de
eliminare. O şedinţă de hemodializă de 3 ore scade concentraţia plasmatică cu aproximativ 50%.
15
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antimicotice de uz sistemic, derivaţi de triazol, codul ATC: J02AC01
Mecanism de acţiune
Fluconazolul este un antifungic triazolic. Modul său principal de acţiune este reprezentat de inhibarea
14-demetilării alfa-lanosterolului mediată de citocromul P 450 din fungi, o etapă esenţială în
biosinteza ergosterolului fungic. Acumularea de 14 alfa-metil-steroli se corelează cu pierderea
ulterioară de ergosterol în membrana celulei fungice şi poate fi responsabilă pentru activitatea
antifungică a fluconazolului. S-a dovedit că fluconazolul prezintă selectivitate mai mare pentru
enzimele citocromului P 450 din fungi decât pentru diversele sisteme enzimatice ale citocromului P
450 de la mamifere.
S-a demonstrat că doza zilnică de 50 mg fluconazol administrată timp de până la 28 de zile nu
afectează concentraţiile plasmatice a testosteronului la bărbaţi sau concentraţiile steroizilor la femeile
de vârstă fertilă.
Administrarea de Diflucan în doze de 200 mg până la 400 mg pe zi nu prezintă niciun efect clinic
semnificativ asupra concentraţiei de steroizi endogeni sau asupra răspunsului stimulat de ACTH la
voluntari sănătoşi de sex masculin. Studii de interacţiune cu antipirina arată că dozele unice sau
multiple de 50 mg fluconazol nu afectează metabolizarea acesteia.
Sensibilitatea in vitro
In vitro, fluconazolul prezintă activitate antifungică împotriva speciilor cele mai frecvente clinic de
Candida (incluzând C. albicans, C. parapsilosis, C. tropicalis). C. glabrata prezintă o gamă largă de
sensibilitate în timp ce C. krusei este rezistentă la fluconazol.
Fluconazolul exercită, de asemenea, activitate in vitro şi împotiva Cryptococcus neoformans şi
Cryptococcus Gattii, precum şi împotriva levurilor endemice Blastomyces dermatiditis, Coccidioides
immitis, Histoplasma capsulatum şi Paracoccidioides brasiliensis.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamică
Studiile efectuate la animale demonstrează o corelaţie între valorile CMI şi eficacitate în cazul
micozelor experimentale cauzate de Candida spp. Studiile clinice efectuate arată că există o relaţie
aproape liniară 1:1 între ASC şi doza de fluconazol. Există, de asemenea, o relaţie directă, deşi
imperfectă între ASC sau doză şi succesul terapeutic în cazul candidozelor orale şi într-o măsură mai
mică în cazul candidemiei. În mod asemănător, vindecarea este mai puţin probabilă în cazul infecţiilor
cauzate de tulpini cu o CMI pentru fluconazol mai mare.
Mecanisme de rezistenţă
Candida spp. a dezvoltat o serie de mecanisme de rezistenţă la medicamentele antifungice azolice.
Tulpinile fungice care au dezvoltat unul sau mai multe dintre aceste mecanisme de rezistenţă prezintă
de obicei concentraţii minime inhibitorii (CMI) mari pentru fluconazol, având impact negativ asupra
eficacităţii in vivo şi clinice.
Au fost raportate cazuri de suprainfecţii cu specii de Candida altele decât Candida albicans, adesea
rezistente natural la fluconazol (de exemplu, Candida krusei). Aceste cazuri pot necesita tratamente
antifungice alternative.
Valori prag (conform EUCAST)
Pe baza analizelor datelor de farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD) a sensibilităţii in vitro şi a
răspunsului clinic, EUCAST-AFST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing -
Subcommittee on Antifungal Susceptibility Testing - Comitetul European pentru Testarea
Sensibilităţii Antimicrobiene - Subcomitetul pentru Testarea Sensibilităţii Antifungice) a determinat
valorile prag ale fluconazolului pentru speciile de Candida (EUCAST Fluconazole rational document
(2007)-versiunea 2). Acestea au fost împărţite în valori prag fără legatură cu specia, care au fost
16
determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţiile CMI pentru
anumite specii, şi valori prag legate de specie, pentru speciile care produc cel mai frecvent infecţii la
om. Aceste valori prag sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Medicamentul
antimicotic Valori prag legate de specie (S)
Valori critice
fără legătură
cu specia
A
S
Candida
albicans Candida
glabrata Candida
krusei Candida
parapsilosis Candida
tropicalis
Fluconazol 2/4 IE -- 2/4 2/4 2/4
S = Sensibil, R = Rezistent
A = Valori prag fără legatură cu specia, care au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi
sunt independente de distribuţiile CMI pentru anumite specii. Se utilizează doar pentru speciile care nu
prezintă valori prag specifice.
-- = Testarea sensibilităţii nu este recomandată deoarece speciile nu sunt sensibile la tratamentul cu
acest medicament.
IE = Nu există dovezi suficiente că speciile în discuţie sunt sensibile la tratamentul cu acest
medicament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului sunt similare în cazul administrării orale şi a celei
intravenoase.
Absorbţie
După administrarea orală, fluconazolul este bine absorbit şi concentraţiile plasmatice
(biodisponibilitatea sistemică) sunt de peste 90% din concentraţiile obţinute prin administrare
intravenoasă. Absorbţia orală nu este afectată de ingestia concomitentă de alimente. Concentraţiile
plasmatice maxime în condiţii de repaus alimentar apar între 0,5 şi 1,5 ore de la administrare.
Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu doza administrată. 90% din concentraţiile plasmatice
de la starea de echilibru sunt obţinute după 4-5 zile de administrare a unei dozei unice zilnice.
Administrarea unei doze de încărcare (în prima zi), dublă faţă de doza zilnică, permite obţinerea unei
concentraţii plasmatice de 90% din concentraţia de echilibru începând din ziua a 2-a.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este aproximativ acela al apei totale din organism. Procentul de legare
de proteinele plasmatice este scăzut (11-12%).
Fluconazolul se distribuie bine în toate lichidele organismului studiate. Concentraţiile de fluconazol în
salivă şi spută sunt similare cu cele plasmatice. La pacienţii cu meningite fungice, concentraţia
fluconazolului în LCR este aproximativ 80% din concentraţia plasmatică.
La nivel cutanat, în stratul cornos, derm, epiderm şi glandele sudoripare se obţin concentraţii crescute
de fluconazol, superioare concentraţiilor plasmatice. Fluconazolul se acumulează în stratul cornos. La
o doză de 50 mg o dată pe zi, concentraţia de fluconazol după 12 zile a fost de 73 g/g, iar la 7 zile de
la întreruperea tratamentului concentraţia era încă 5,8 g/g. La doza de 150 mg o dată pe săptămână,
concentraţia de fluconazol în stratul cornos în ziua a 7-a a fost de 23,4 g/g, iar la 7 zile de la a doua
doză era încă 7,1 g/g.
Concentraţia de fluconazol în unghii, după 4 luni de administrare a 150 mg o dată pe săptămână, a fost
4,05 g/g în unghiile sănătoase şi de 1,8 g/g în unghiile afectate; fluconazolul era încă măsurabil în
unghii la 6 luni după încetarea tratamentului.
17
Metabolizare
Fluconazolul este metabolizat în proporţie mică. Numai 11% dintr-o doză marcată radioactiv se elimină în
urină sub formă de metaboliţi. Fluconazolul este un inhibitor selectiv al izoenzimelor CYP2C9 şi
CYP3A4 (vezi pct. 4.5). Fluconazolul este un inhibitor şi al izoenzimei CYP2C19.
Eliminare
Valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 30 de ore. Calea principală
de excreţie este cea renală, aproximativ 80% din doza administrată eliminându-se în urină sub formă
nemodificată. Clearance-ul fluconazolului este proporţional cu cel al creatininei. Nu există dovezi
despre existenţa metaboliţilor circulanţi.
Timpul lung de înjumătăţire plasmatică reprezintă baza raţională pentru administrarea unei doze unice
în cazul candidozei vaginale şi a unei singure doze pe zi sau săptămână în celelalte indicaţii.
Farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 20 ml/min) timpul de înjumătăţire creşte de la 30 de
ore la 98 de ore. Prin urmare este necesară ajustarea dozei. Fluconazolul este eliminat prin
hemodializă şi într-o măsură mai mică prin dializă peritoneală. O şedinţă de hemodializă de 3 ore
scade concentraţia plasmatică cu aproximativ 50%.
Proprietăţi farmacocinetice la copii
Datele de farmacocinetică au fost evaluate la 113 pacienţi copii şi adolescenţi în 5 studii clinice; 2
studii cu doză unică, 2 studii cu doze repetate şi un studiu la nou-născuţi prematuri. Datele unuia
dintre studii nu au putut fi interpretate datorită unei modificări în cadrul formulării pe o parte din
durata studiului. Date suplimentare au fost disponibile datorită unui studiu cu medicament furnizat
gratuit.
După administrarea fluconazolului în doză de 2-8 mg/kg la copii cu vârste cuprinse între 9 luni şi 15
ani, pentru fiecare 1 mg/kg unitate de doză s-a obţinut ASC de aproximativ 38 μgh/ml. Timpul mediu
de înjumătăţire plasmatică al fluconazolului a variat între 15 şi 18 ore, iar volumul de distribuţie a fost
de aproximativ 880 ml/kg după doze repetate. După o doză unică, s-a constatat un timp de înjumătăţire
plasmatică al fluconazolului mai lung, de aproximativ 24 ore. Acesta este comparabil cu timpul de
înjumătăţire plasmatică al fluconazolului după administrarea unei doze unice de 3 mg/kg i.v. la copii
cu vârsta între 11 zile şi 11 luni. Volumul de distribuţie la această grupă de vârstă a fost de
aproximativ 950 ml/kg.
Experienţa cu fluconazol la nou-născuţi este limitată la unele studii privind farmacocinetica la nou-
născuţi prematuri. Vârsta medie la administrarea primei doze a fost de 24 ore (limite 9-36 ore), iar
greutatea medie la naştere a fost de 0,9 kg (limite 0,75-1,10 kg) la 12 nou-născuţi prematuri cu o
durată a gestaţiei de aproximativ 28 săptămâni. Şapte pacienţi au parcurs protocolul până la final; au
fost administrate un număr maxim de 5 perfuzii intravenoase cu fluconazol în doză de 6 mg/kg, la
intervale de 72 ore. Tipul mediu de înjumătăţire plasmatică (ore) a fost de 74 (limite 44-185) în ziua 1,
valoare care a scăzut în timp până la o medie de 53 (limite 30-131) în ziua a 7-a şi respectiv 47 (limite
27-68) în ziua a 13-a. Aria de sub curbă (μg.h/ml) a fost 271 (limite 173-385) în ziua 1 şi a crescut
până la o valoare medie de 490 (limite 292-734) în ziua a 7-a, apoi a scăzut până la o valoare medie de
360 (167-566) în ziua a 13-a. Volumul de distribuţie (ml/kg) a fost 1183 (limite 1070-1470) în ziua 1
şi a crescut în timp până la o valoare medie de 1184 (limite 510-2130) în ziua a 7-a şi 1328 (limite
1040-1680) în ziua a 13-a.
Date farmacocinetice la vârstnici
Într-un studiu privind proprietăţile farmacocinetice efectuat la 22 de persoane cu vârstă de 65 de ani
sau peste s-a administrat fluconazol pe cale orală în doză unică de 50 mg. Zece dintre aceşti pacienţi
au urmat tratament concomitent cu diuretice. C
max a fost de 1,54 µg/ml şi s-a atins după 1,3 ore de la
administrare. Valoarea medie a ASC a fost 76,4
±20,3 μg.h/ml şi valoarea medie a timpului de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost 46,2 ore. Aceste valori ale parametrilor farmacocinetici
sunt mai mari decât valorile similare raportate pentru voluntarii tineri sănătoşi de sex masculin.
Administrarea concomitentă a diureticelor nu a modificat semnificativ ASC sau C
max. În plus,
18
clearance-ul creatininei (74 ml/min), procentul de medicament care se regăseşte în formă nemodificată
în urină (0-24 ore, 22%) şi estimările clearance-ul renal al fluconazolului (0,124 ml/min/kg) la
persoanele vârstnice au fost în general mai mici decât cele pentru voluntarii tineri. Astfel, modificarea
farmacocineticii fluconazolului la pacienţii vârstnici pare să fie corelată cu funcţia renală redusă
caracteristică acestei grupe.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de
expunerea la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru uzul clinic.
Carcinogenitatea
S-a dovedit că fluconazolul nu prezintă potenţial carcinogen la şoarece şi şobolan, după administrare
orală, timp de 24 de luni în doze de 2,5, 5 sau 10 mg/kg şi zi (aproximativ de 2-7 ori doza recomandată
la om). Şobolanii masculi trataţi cu 5 şi 10 mg/kg şi zi au prezentat o incidenţă crescută a adenomului
hepatocelular.
Mutageneză
Fluconazolul, cu sau fără activare metabolică, a prezentat rezultate negative în testele de mutagenitate
cu 4 tulpini de Salmonella typhimurium şi în testul limfomului L5178Y la şoarece. Studii de
citogeneză in vivo (celule de măduvă hematogenă de şoarece, în urma administrării orale de
fluconazol) şi in vitro (limfocite umane expuse la fluconazol 1000 μg/ml) nu au evidenţiat mutaţii
cromozomiale.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Fluconazolul nu a afectat fertilitatea masculilor şi femelelor de şobolan după administrare orală în
doze zilnice de 5, 10 sau 20 mg/kg sau parenterală în doze de 5, 25 sau 75 mg/kg.
Nu au existat efecte fetale la doze de 5 sau 10 mg/kg; la doze de 25 mg/kg, 50 mg/kg şi mai mari s-au
observat creşterea numărului de cazuri cu variante anatomice fetale (coaste supranumerare, dilatarea
pelvisului renal), precum şi întârzieri în osificare. La doze cuprinse între 80 mg/kg şi 320 mg/kg a
crescut letalitatea embrionară la şobolan şi anomaliile fetale au inclus coaste ondulate, palatoschizis şi
osificare cranio-facială anormală.
La administrarea pe cale orală în doze de 20 mg/kg, debutul travaliului a fost uşor întârziat iar la
administrarea intravenoasă în doze de 20 mg/kg şi 40 mg/kg s-au observat, la câteva femele, distocie şi
prelungirea travaliului. La aceste doze, tulburările la naştere s-au manifestat printr-o uşoară creştere a
numărului de pui născuţi morţi şi printr-o scădere a supravieţuirii nou-născuţilor. Efectele asupra
naşterii la şobolani sunt în concordanţă cu proprietatea de scădere a estrogenilor specifică în funcţie de
specie, indusă de administrarea fluconazolului în doze mari.
Asemenea modificări hormonale nu au fost observate la femeile tratate cu fluconazol (vezi pct. 5.1)
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sucroză
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Dioxid de titan (E 171)
Gumă xantan
Citrat de sodiu
Acid citric anhidru
Benzoat de sodiu
Aromă naturală de portocală (conţine ulei de portocală şi maltodextrină)
19
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate a pulberii pentru suspensie orală este de 2 ani.
Perioada de valabilitate a suspensiei reconstituite este de 28 de zile.
Suspensia reconstituită: A se păstra la temperaturi sub 30°C, a nu se congela.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C.
A se păstra flaconul bine închis.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Un flacon din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD), de capacitate 60 ml sau 175 ml, prevăzut cu
sistem de închidere securizat pentru copii sau cu sistem de închidere continuu din aluminiu, cu filet,
care conţine pulbere pentru suspensie orală, albă până la aproape albă, din care, după reconstituire se
obţine o o suspensie albă până la aproape albă, cu aromă de portocală.
Un flacon cu capacitatea de 60 ml conţine 24,4 g pulbere pentru suspensie orală. După reconstituire
volumul suspensiei este de 35 ml.
Un flacon cu capacitatea de 175 ml conţine 67,1 g pulbere pentru suspensie orală. După reconstituire
volumul suspensiei este de 100 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Împreună cu flaconul de 60 ml pot fi furnizate o linguriţă dozatoare a 5 ml şi/sau o seringă gradată a 5
ml prevăzută cu adaptor flexibil pentru sticlă.
Împreună cu flaconul de 175 ml este furnizată o măsură dozatoare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni privind reconstituirea:
Suspensia reconstituită este albă până la aproape albă, cu aromă de portocală.
Pulbere pentru suspensie orală 10 mg/ml într-un flacon de 60 ml: 35 ml suspensie după reconstituire:
1. Se loveşte uşor flaconul pentru a afâna pulberea.
2. Se adaugă o cantitate mică de apă plată şi se agită energic. Se adaugă apă până la semnul ()
marcat pe flacon (care corespunde adăugării în total a 24 ml de apă necesari).
3. Se agită energic timp de 1 pînă la 2 minute, pentru a obţine o suspensie omogenă.
4. După reconstituire se va obţine un volum utilizabil de 35 ml.
5. Se scrie data de expirare a suspensiei reconstituite pe eticheta flaconului (perioada de valabilitate a
suspensiei reconstituite este de 28 de zile).
Pulbere pentru suspensie orală 10 mg/ml într-un flacon de 175 ml: 100 ml suspensie după
reconstituire:
1. Se loveşte uşor flaconul pentru a afâna pulberea.
2. Se adaugă o cantitate mică de apă plată şi se agită energic. Se adaugă apă până la semnul ()
marcat pe flacon (care corespunde adăugării în total a 66 ml de apă necesari).
3. Se agită energic timp de 1 pînă la 2 minute, pentru a obţine o suspensie omogenă.
4. După reconstituire se va obţine un volum utilizabil de 100 ml
20
5. Se scrie data de expirare a suspensiei reconstituite pe eticheta flaconului (perioada de valabilitate a
suspensiei reconstituite este de 28 de zile).
Instrucţiuni privind utilizarea:
A se agita flaconul închis, cu suspensia reconstituită înainte de fiecare utilizare.
Instrucţiuni privind utilizarea seringii pediatrice: Agitaţi energic suspensia preparată.
1. Se deschide flaconul (capacul de siguranţă).
2. Se introduce adaptorul fixat la seringă, pe gâtul flaconului (1,2 – a se vedea Figura 1).
3. Se întoarce flaconul cu seringa în jos şi se extrage cantitatea de suspensie prescrisă de către medic
(Figura 2). Gradaţiile de pe seringă sunt redate în ml.
La copii nu trebuie depăşite dozele zilnice maxime pentru adulţi.
4. Îndepărtaţi seringa de pe flacon.
5. În cazul copiilor mai mici, medicamentul poate fi administrat în gură, direct din seringă. În timpul
administrării, copilul trebuie sa stea în poziţie verticală. Seringa se îndreaptă către interiorul obrazului
şi suspensia se introduce încet în gura copilului (Figura 3). În cazul copiilor mai mari, suspensia se
poate administra după ce a fost transferată într-o lingură.
6. După utilizare, seringa trebuie spălată.
7. Se închide flaconul cu capacul de siguranţă; adaptorul va rămâne pe gâtul flaconului.
Orice mdicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Orice cantitate neutilizată de suspensie trebuie aruncată după 28 de zile de la reconstituire.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PFIZER EUROPE MA EEIG
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4067/2011/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei - Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Diflucan 10 mg/ml pulbere pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
După reconstituire, 1 ml suspensie orală conţine fluconazol 10 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare ml de suspensie reconstituită conţine sucroză 0,58 g.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie orală
Pulbere pentru suspensie orală, albă până la aproape albă, care după reconstituire conduce la o
suspensie albă până la aproape albă, cu aromă de portocală.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diflucan (fluconazol) este indicat în tratamentul următoarelor infecţii fungice (vezi pct. 5.1).
Diflucan este indicat la adulţi pentru tratamentul:
Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4).
Coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4).
Candidozei invazive.
Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase.
Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena dentară sau
tratamentul local sunt insuficiente.
Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat.
Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat.
Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi
infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.
Diflucan este indicat la adulţi pentru prevenirea:
Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie.
Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă risc
crescut de recădere.
Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an)
2
Infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii cu neoplazii
hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu transplant de
celule stem hematopoietice (vezi pct. 5.1).
Diflucan este indicat la nou-născuţi la termen, sugari, copii mici, copii şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 0 şi 17 ani:
Diflucan este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană, esofagiană), candidozei
invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii
imunodeprimaţi. Diflucan poate fi utilizat ca tratament de menţinere pentru prevenirea recidivelor
meningitei criptococice la copiii care prezintă risc crescut de recădere (vezi pct. 4.4).
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de laborator;
totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va fi ajustat corespunzător.
Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antimicotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul
infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care
parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică
activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.
Adulţi
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Criptococoză - Tratamentul meningitei
criptococice. Doza de încărcare:
400 mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
200 mg - 400 mg pe
zi În general, cel puţin 6-8
săptămâni.
În infecţiile grave, doza
zilnică poate fi crescută la
800 mg.
- Terapie de întreţinere
pentru prevenirea
recăderilor în meningita
criptococică la pacienţii
care prezintă risc crescut
de recădere. 200 mg pe zi Nelimitată, utilizând o
doză de 200 mg pe zi
Coccidioidomicoză 200 mg - 400 mg 11 luni până la 24 de luni
sau mai mult, în funcţie de
pacient. Se pot administra
doze de 800 mg pe zi în
cazul anumitor infecţii şi în
special în afecţiunile
meningiene.
Candidoză
invazivă Doza de încărcare:
800 mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
400 mg pe zi În general, durata
recomandată pentru
tratamentul candidemiei
este de 2 săptămâni după
primul rezultat negativ al
culturilor de sânge şi după
dispariţia semnelor şi
simptomelor de
candidemie.
3
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Tratamentul
candidozelor
mucoaselor - Candidoză orofaringiană Doza de încărcare:
200 mg până la 400
mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
100 mg - 200 mg pe
zi
7 până la 21 de zile (până
la remisia candidozei
orofaringene). Tratamentul
poate fi continuat perioade
de timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
- Candidoză esofagiană Doza de încărcare:
200 mg până la 400
mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
100 mg - 200 mg pe
zi
14 până la 30 zile, (până la
remisia candidozei
esofagiene). Tratamentul
poate fi continuat perioade
de timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
- Candidurie 200 mg - 400 mg pe
zi
7 până la 21 zile.
Tratamentul poate fi
continuat perioade de timp
mai lungi la pacienţii cu
imunitate sever
compromisă.
- Candidoză cronică
atrofică 50 mg pe zi 14 zile
- Candidoză cronică
cutaneomucoasă 50 mg - 100 mg pe
zi
Maximum 28 de zile.
Tratamentul poate fi
continuat perioade de timp
mai lungi în funcţie de
severitatea infecţiei cât şi
de deprimarea imunitară şi
infecţia de fond.
Prevenirea
recidivelor
candidozei
mucoaselor la
pacienţii cu SIDA,
care prezintă risc
crescut de
recădere - Candidoza orofaringiană 100 mg - 200 mg pe
zi sau 200 mg de 3
ori pe săptămână Nelimitată la pacienţii cu
deprimare imunitară
cronică
- Candidoza esofagiană 100 mg - 200 mg pe
zi sau 200 mg de 3
ori pe săptămână
Candidoza
genitală
- Candidoza vaginală acută
- Balanita candidozică 150 mg
Doză unică
- Tratamentul şi profilaxia
candidozei vaginale
recurente (4 sau mai multe
episoade pe an) 150 mg din 3 în 3
zile, în total 3 doze
(ziua 1, 4, şi 7)
urmate de o doză
săptămânală de
întreţinere de
150 m
g
Doză de întreţinere: 6 luni.
Dermatomicoze - tinea pedis,
- tinea corporis,
- tinea cruris,
- infecţii cu candida 150 mg o dată pe
săptămână sau
50 mg o dată pe zi 2 până la 4 săptămâni; în
cazul tinea pedis
tratamentul poate dura
până la 6 săptămâni.
- tinea versicolor
300 mg – 400 mg o
dată pe săptămână
1 până la 3 săptămâni
4
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
50 mg o dată pe zi Durata tratamentului: 2
până la 4 săptămâni
- tinea unguium
(onicomicoză) 150 mg o dată pe
săptămână Tratamentul trebuie
continuat până când unghia
infectată este înlocuită
(până când creşte unghia
neinfectată). Creşterea
unghiilor de la mâini şi de
la picioare are loc în mod
normal în 3 până la 6 luni,
respectiv, în 6 până la
12 luni.
Totuşi, viteza de creştere
poate varia mult
interindividual şi în funcţie
de vârstă. După succesul
tratamentului în infecţiile
cronice de lungă durată,
este posibil ca uneori
unghiile să rămână
desfigurate.
Prevenirea
infecţiilor cu
Candida la
pacienţii cu
netropenie
prelungită 200 mg - 400 mg Tratamentul trebuie
început la câteva zile
înainte de debutul aşteptat
al neutropeniei şi continuat
timp de 7 zile după
recuperarea din
neutropenie după ce
numărul neutrofilelor
creşte peste 1000 celule pe
mm
3.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Dozele se vor ajusta după funcţia renală (vezi pct. Pacienţi cu insuficienţă renală).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu sunt necesare modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.
La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple
de Diflucan, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 până la 400 mg, bazată pe doza
zilnică recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele
zilnice, conform indicaţiilor terapeutice, vor urma indicaţiile din tabel:
Clearance-ul creatininei
(ml/min) Procentul din doza recomandată
> 50 100%
< 50 (pacienţi care nu efectuează dialză)
50%
Pacienţii care efectuează dializă 100% după fiecare şedinţă de dializă
În cazul pacienţilor care efectuează dializă regulat, se administrează 100% din doza recomandată după
fiecare şedintă de dializă; în zilele în care nu se efectuează dializă, se administrează doze reduse,
corespunzătoare clearance-ului creatininei.
5
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date suficiente privind pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare
medicamentul Diflucan trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică (vezi pct.
4.4 şi pct. 4.8).
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi nu trebuie depăşită o doză maximă zilnică de 400 mg.
Similar altor infecţii asemănătoare la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi
micologic. Fluconazolul se administrează o dată pe zi.
Pentru copiii cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”.
Farmacocinetica fluconazolului nu afost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală (pentru
“Nou-născuţi la termen” care, frecvent, prezintă imaturitate renală primară, vezi mai jos).
Sugari, copii mici şi copii (cu vârstă cuprinsă între 28 de zile şi 11 ani):
Indicaţie terapeutică Doza Recomandări
- Candidozele mucoaselor Doza iniţială: 6 mg/kg
Doza ulterioară:
3 mg/kg pe zi În prima zi, se poate
administra doza iniţială pentru
a atinge mai repede starea de
echilibru
- Candidoza invazivă
- Meningita criptococică
Doza: 6 - 12 mg/kg pe
zi
În funcţie de severitatea
afecţiunii
- tratament de menţinere pentru
prevenirea recidivelor meningitei
criptococice la copiii care
prezintă risc crescut de recădere Doza: 6 mg/kg pe zi În funcţie de severitatea
afecţiunii
- Prevenirea infecţiilor cu
Candida la pacienţii
imunodeprimaţi Doza: 3 - 12 mg/kg pe
zi În funcţie de gradul şi durata
neutropeniei induse (a se
vedea dozele recomandate
pentru adulţi)
Adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 12 şi 17 ani):
În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare
corespunzătoare (cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance
mai mare al fluconazolului la copii faţă de adulţi. Doze de 100, 200 şi 400 mg la adulţi corespund la
doze de 3, 6 şi 12 mg/kg la copii şi conduc la o expunere sistemică comparabilă.
Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite în indicaţia candidoză genitală.
Datele privind siguranţa disponibile în prezent pentru alte indicaţii la copii şi adolescenţi sunt
prezentate la pct. 4.8. Dacă este absolut necesar tratamentul candidozei genitale la adolescenţi (cu
vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani), trebuie utilizate aceleaşi doze ca în cazul adulţilor.
Nou-născuţi la termen (0 până la 27 de zile):
Fluconazolul se excretă mai lent la nou-născuţi. Există un număr mic de date farmacocinetice care
susţin această posologie la nou-născuţii la termen (vezi pct. 5.2).
Grup de vârstă Doza Recomandări
Nou-născuţi la
termen (0 până la
14 zile) Doza administrată este aceeaşi
ca în cazul sugarilor, copiilor
mici şi copiilor, în mg/kg, la Nu trebuie depăşită doza maximă de
12 mg/kg la fiecare 72 de ore
6
fiecare 72 de ore
Nou-născuţi la
termen (15 până la
27 de zile) Doza administrată este aceeaşi
ca în cazul sugarilor, copiilor
mici şi copiilor, în mg/kg, la
fiecare 48 de ore Nu trebuie depăşită doza maximă de
12 mg/kg la fiecare 48 de ore
Mod de administrare
Diflucan se poate administra atât pe cale orală, cât şi în perfuzie intravenoasă, alegerea căii de
administrare depinzând de starea clinică a pacientului. La trecerea de la calea de administrare
intravenoasă la calea de administrare orală sau invers, nu este necesară modificarea dozei zilnice.
Diflucan se poate administra independent de momentul meselor.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea pulberii pentru suspensie orală, vezi pct. 6.6. După
reconstituire, se obţine o suspensie albă până la aproape albă, cu aromă de portocală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicată administrarea concomitentă de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu
Diflucan în doze multiple de 400 mg pe zi sau mai mari, pe baza rezultatelor unui studiu de
interacţiuni medicamentoase în care s-au folosit doze multiple. Este contraindicată administrarea
concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea
izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P450, precum cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină,
amiodaronă şi eritromicină la pacienţii aflaţi în tratament cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tinea capitis
S-au efectuat studii privind utilizarea fluconazolului pentru tratamentul tinea capitis la copii. S-a
demonstrat că nu este superior griseofulvinei iar rata globală de succes a fost mai mică de 20%. Prin
urmare, Diflucan nu trebuie utilizat pentru tratamentul tinea capitis.
Criptococoza
Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul criptococozei cu alte
localizări (de exemplu criptococoză pulmonară şi cutanată) sunt limitate şi nu se poate face nicio
recomandare privind doza.
Micoze endemice profunde
Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul altor forme de micoze
endemice, precum paracoccidioidomicoza, sporotricoza limfocutanată şi histoplasmoza sunt limitate
şi nu se poate face nicio recomandare privind doza.
Aparatul renal
Diflucan trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie renală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă corticosuprarenaliană
Este cunoscut faptul că, ketoconazol determină insuficienţă corticosuprarenaliană şi aceasta poate fi,
de asemenea, deşi rareori, asociată la fluconazol.
Insuficienţa corticosuprarenaliană în legătură cu tratamentul concomitent cu prednison este descrisă la
pct. 4.5 “Efectul fluconazolului asupra altor medicamente”.
Sistemul hepato-biliar
Diflucan trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
7
Tratamentul cu Diflucan a fost asociat cu rare cazuri de toxicitate hepatică severă, uneori letală, în
special la pacienţi cu afecţiuni de fond grave. În aceste cazuri de hepatotoxicitate asociată
tratamentului cu fluconazol, nu s-a observat nicio relaţie evidentă cu doza zilnică totală, cu durata
tratamentului, cu sexul sau cu vârsta pacienţilor. Hepatotoxicitatea fluconazolului, în general, a fost
reversibilă la întreruperea tratamentului.
Pacienţii care prezintă valori anormale ale testelor hepatice în timpul tratamentului cu fluconazol
trebuie să fie monitorizaţi atent, pentru a se observa eventuala apariţie a unor afecţiuni hepatice mai
grave.
Pacientul trebuie informat cu privire la simptomele caracteristice afectării hepatice grave (astenie
severă, anorexie, greaţă persistentă, vărsături şi icter). Administrarea fluconazolului trebuie întreruptă
imediat şi pacientul trebuie să se adreseze medicului.
Aparat cardio-vascular
Tratamentul cu anumiţi derivaţi azolici, inclusiv cu fluconazol, a fost asociat cu prelungirea
electrocardiografică a intervalului QT. În cadrul activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă, au
fost raportate foarte rar cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsadă a vârfurilor la pacienţi cărora
li s-a administrat Diflucan. Aceşti pacienţi erau în evidenţele medicale cu afecţiuni grave, cu factori
multipli de risc, precum afecţiuni cardiace organice, dezechilibre eletrolitice şi medicaţie concomitentă
cu potenţial iatrogen.
La pacienţii cu astfel de afecţiuni predispozante la tulburări de ritm cardiac, se recomandă
administrarea cu prudenţă a medicamentului Diflucan. Este contraindicată administrarea concomitentă
a altor medicamente care prelungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei
CYP 3A4 a citocromului P450 (vezi pct. 4.3 şi 4.5).
Halofantrină
S-a demonstrat că halofantrina administrată în dozele terapeutice recomandate prelungeşte intervalul
QTc şi este substrat pentru CYP3A4. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă de
fluconazol şi halofantrină (vezi pct. 4.5).
Reacţii adverse cutanate
Unii pacienţi au dezvoltat rar, în timpul tratamentului cu fluconazol, reacţii cutanate exfoliative, cum
ar fi sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică. Pacienţii cu SIDA prezintă o tendinţă
mai crescută la reacţii cutanate severe la multe medicamente. Dacă apare erupţie cutanată tranzitorie
atribuită fluconazolului, la un pacient tratat pentru o infecţie fungică superficială, se va întrerupe
tratamentul cu fluconazol. Dacă pacienţii cu infecţii fungice invazive sau sistemice dezvoltă erupţie
cutanată tranzitorie, vor fi monitorizaţi cu atenţie şi în cazul apariţiei leziunilor buloase sau a
eritemului polimorf, tratamentul cu fluconazol va fi întrerupt.
Hipersensibilitate
Au fost raportate cazuri rare de şoc anafilactic (vezi pct. 4.3).
Citocromul P450
Fluconazolul este un inhibitor potent al CYP2C9 şi un inhibitor moderat al CYP3A4. Fluconazol este,
de asemenea, un inhibitor al CYP2C19. Se recomandă monitorizarea pacienţilor aflaţi în tratament cu
Diflucan, care sunt trataţi concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic, metabolizate pe calea
CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Terfenadină
În cazul administrării concomitente de fluconazol în doze mai mici de 400 mg pe zi şi terfenadină,
pacienţii trebuie monitorizaţi atent (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5).
Excipienţi
Diflucan pulbere pentru suspensie orală conţine sucroză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză şi sucrază-izomaltază, nu trebuie
să utilizeze acest medicament.
8
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă: La pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost raportate
cazuri de evenimente cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu controlat, administrarea de
fluconazol în doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de 20 mg de patru ori pe
zi a determinat o creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a cisapridei şi prelungirea
intervalului QTc. Tratamentul concomitent cu fluconazol şi cisapridă este contraindicat (vezi pct. 4.3).
Terfenadină: S-au desfăşurat studii de interacţiune datorită apariţiei unor aritmii grave, secundare
prelungirii intervalului QTc la pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent
utilizau terfenadină. Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a
observat prelungirea intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze
zilnice de 400 mg şi 800 mg s-a demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi
fluconazol în doze de 400 mg pe zi sau mai mari, determină creşterea semnificativă a concentraţiei
plasmatice a terfenadinei. Este contraindicată folosirea concomitentă de fluconazol, în doze de 400 mg
sau mai mari (vezi pct. 4.3), cu terfenadină. Administrarea concomitentă de fluconazol în doze zilnice
mai mici de 400 mg şi terfenadină trebuie monitorizată cu atenţie.
Astemizol: Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea
clearance-ului astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate
determina prelungirea intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi astemizol este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pimozidă: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol
şi pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei plasmatice a
pimozidei poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Chinidină: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol
şi chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Tratamentul cu chinidină a fost asociat
cu prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, cu apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Eritromicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei
cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită de
origine cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este contraindicată (vezi
pct. 4.3).
Amiodaronă: Administrarea concomitentă de fluconazol cu amiodaronă poate determina inhibarea
metabolizării amiodaronei. Administrarea amiodaronei a fost asociată cu prelungirea intervalului QT.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi amiodaronă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Halofantrină: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei, datorită
efectului inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi halofantrină poate
creşte riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate
conduce la moarte subită de origine cardiacă. Tratamentul concomitent trebuie evitat (vezi pct. 4.4).
9
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea dozelor:
Efectul altor medicamente asupra fluconazolului
Rifampicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu 25%
a ASC şi o scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică ale fluconazolului. În cazul
tratamentului concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de fluconazol.
Studii de interacţiune au arătat că absorbţia fluconazolului nu este afectată clinic semnificativ, în cazul
administrării concomitente cu alimente, cimetidină, antiacide sau în urma iradierii totale a
organismului pentru transplant de măduvă hematogenă.
Hidroclorotiazidă: Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, administrarea concomitentă de doze
multiple de hidroclorotiazidă la voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat fluconazol a crescut cu
40% concentraţia plasmatică de fluconazol. Un efect de această magnitudine nu ar trebui să necesite o
schimbare a regimului de dozare la subiecţii cărora li se administrează concomitent diuretice.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor potent al izoenzimei 2C9 a citocromului P450 (CYP) şi un inhibitor
moderat al CYP3A4. Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor al izoenzimei CYP2C19. În plus
faţă de interacţiunile observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei
plasmatice a altor compuşi metabolizaţi pe calea CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4, administraţi
concomitent cu fluconazolul. Prin urmare, este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor asocieri iar
pacienţii trebuie atent monitorizaţi. Efectul de inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă 4-
5 zile după întreruperea tratamentului cu fluconazol datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică
al acestuia (vezi pct. 4.3).
Alfentanil: În timpul tratamentulului concomitent cu fluconazol (400 mg) şi alfentanil administrat pe
cale intravenoasă (20 g/kg) la voluntari sănătoşi, ASC10 a alfentanilului a crescut de 2 ori, probabil
prin inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.
Amitriptilină, nortriptilină: Fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie
luată în considerare determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau S-amitriptilinei
la începutul tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară ajustarea dozei de
amitriptilină/nortriptilină.
Amfotericină B: Administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi, cu
imunitate normală şi deprimată, a determinat: potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul
infecţiilor sistemice cu C. albicans, nicio interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu Cryptococcus
neoformans şi antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu Aspergillus
fumigatus. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante: Similar cazul altor antifungice de tip azolic, după punerea pe piaţă a medicamentului
au fost raportate evenimente hemoragice (hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale,
hematurie şi melenă) asociate cu creşterea timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a administrat
fluconazol concomitent cu warfarina. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol şi warfarină,
timpul de protrombină a crescut de până la două ori, probabil datorită inhibării metabolizării
warfarinei pe calea CYP2C9.
Se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la pacienţii în tratament cu
anticoagulante de tip cumarinic sau indanedionă. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu midazolam, triazolam: În urma administrării
orale de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a concentraţiilor acestuia şi a
efectelor sale psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză de 200 mg şi de
midazolam în doză de 7,5 mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori a ASC şi de 2,2 ori a
timpului de înjumătăţire plasmatică al midazolamului. Administrarea concomitentă de fluconazol în
10
doză zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză de 0,25 mg pe cale orală a determinat creşterea de 4,4
ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al triazolamului. Dacă este necesar
tratament concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu fluconazol, trebuie luată în considerare
reducerea dozelor de benzodiazepine iar pacienţii trebuie atent supravegheaţi.
Carbamazepină: Fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu 30%
a concentraţiilor serice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie/efect.
Blocante ale canalelor de calciu: Anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină,
amlodipină verapamil şi felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate creşte
expunerea sistemică a blocantelor canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea frecventă a
reacţiilor adverse.
Celecoxib: În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200 mg),
Cmax şi ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul tratamentului asociat
cu fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.
Ciclofosfamidă: Tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea bilirubinei
serice şi a creatininei serice. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent dacă se acordă
atenţie deosebită riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei serice şi a creatininei serice.
Fentanil: A fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol. În
plus, fluconazolul a determinat întârzierea semnificativă a eliminarii fentanilului la voluntari sănătoşi.
Concentraţii crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării respiratorii. Pacienţii trebuie
monitorizaţi atent pentru eventualele simptome de deprimare respiratorie. Poate fi necesară ajustarea
dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază: În cazul administrării concomitente de fluconazol şi inhibitori de
HMG CoA reductază metabolizaţi pe calea CYP3A4, precum atorvastatină şi simvastatină sau pe
calea CYP2C9, precum fluvastatină, creşte riscul apariţiei miopatiei şi rabdomiolizei. Dacă
tratamentul concomitent este necesar, trebuie urmărită la pacient apariţia simptomelor de miopatie şi
rabdomioliză şi trebuie monitorizată concentraţia de creatin kinaza. Tratamentul cu inhibitori de HMG
CoA reductază trebuie întrerupt dacă se observă o creştere semnificativă a creatin kinazei sau dacă
este diagnosticată sau se suspectează apariţia miopatiei/rabdomiolizei.
Medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus)
Ciclosporină: Fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC ale
ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi
ciclosporină (2,7 mg/kg şi zi), ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere se poate
utiliza dacă se reduce doza de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a ciclosporinei.
Everolimus: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte concentraţia
plasmatică a everolimusului prin inhibarea CYP3A4.
Sirolimus: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea
metabolizării sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate utiliza
dacă se ajustează doza de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.
Tacrolimus: Fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a
tacrolimusului administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34 la
nivel intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul administrării
tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de tacrolimus au fost asociate cu
nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus în funcţie de concentraţia plasmatică.
11
Losartan: Fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74),
principalul responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului cu
losartan. Se recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Metadonă: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei serice a metadonei. Poate fi necesară
ajustarea dozei de metadonă.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Administrarea concomitentă de fluconazol şi
flurbiprofen a determinat creşterea cu 23%, respectiv cu 81% a Cmax şi ASC ale flurbiprofenului
comparativ cu administrarea doar a flurbiprofenului. În mod asemănător, administrarea concomitentă
de fluconazol şi ibuprofen racemic (400 mg) a determinat creşterea cu 15%, respectiv cu 82% a C
max şi
ASC ale izomerului activ din punct de vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen] comparativ cu
administrarea doar a ibuprofenului racemic.
Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a altor
AINS metabolizate pe calea CYP2C9 (de exemplu naproxen, lornoxicam, meloxicam, diclofenac).
Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS. Poate fi necesară
ajustarea dozelor AINS.
Fenitoină: Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă
repetată de 200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu 75%
a ASC
24 şi cu 128% a Cmin ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea
intoxicaţiei cu fenitoină, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Prednison: A fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a dezvoltat
insuficienţă acută corticosuprarenaliană la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu durată de 3
luni. Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii CYP3A4 şi
creşterea metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării fluconazolului, pacienţii care urmează
tratament de lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor de
insuficienţă corticosuprarenaliană.
Rifabutină: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea ASC a
rifabutinei cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost
raportate cazuri de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate simptomele de apariţie a
toxicităţii rifabutinei.
Saquinavir: Fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASC şi aproximativ 55% a Cmax
datorită inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării glicoproteinei
P. Nu s-a studiat interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată. Poate fi necesară
ajustarea dozei de saquinavir.
Sulfonilureice: S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatic al
sulfonilureicelor orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă) administrate
concomitent, la voluntari sănătoşi.
În timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei şi scăderea
corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.
Teofilină: Într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol timp de
14 zile a avut ca rezultat scăderea cu 18% cleareance-ului plasmatic mediu al teofilinei. Pacienţii
trataţi cu doze mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de toxicitate la
teofilină, trebuie supravegheaţi pentru a evidenţia semnele de toxicitate în timpul tratamentului
concomitent cu fluconazol. Terapia trebuie modificată corespunzător, dacă aceste semne apar.
Alcaloizi din Vinca: Deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a
alcaloizilor din Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia
neurotoxicităţii, posibil prin inhibarea CYP3A4.
12
Vitamina A: A fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans retinoic
(o formă acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul SNC sub forma
pseudotunorii cerebri, care au dispărut după întreruperea tratamentului cu fluconazol. Această asociere
se poate utiliza dar trebuie avută în vedere incidenţa reacţiilor adverse la nivelul SNC.
Voriconazol (inhibitor al CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4): Administrarea concomitentă a
voriconazolului pe cale orală (400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de 2,5
zile) şi a fluconazolului pe cale orală (400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de ore, timp
de 4 zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex masculin a determinat creşterea C
max şi AUC a voriconazolului
cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%, 107%), respectiv 79% (90% IÎ: 40%, 128%). Nu au fost stabilite
dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a administrării voriconazolului şi fluconazolului care să
elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse asociate voriconazolului dacă
voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină: Fluconazolul determină creşterea cu 84% a C
max, respectiv cu 74% a ASC ale
zidovudinei, datorită unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată pe
cale orală. Tratamentul asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de
înjumătăţire plasmatică al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente, se
recomandă monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp apariţia eventualelor reacţii adverse
caracteristice zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.
Azitromicină: Într-un studiu deschis, randomizat, triplu încrucişat, la 18 subiecţi sănătoşi s-a evaluat
efectul administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra farmacocineticii
fluconazolului administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi efectul fluconazolului
asupra farmacocineticii azitromicinei. Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative între
fluconazol şi azitromicină.
Contraceptive orale: Au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat un
contraceptiv oral combinat concomitent cu doze multiple de fluconazol. Nu s-au constatat efecte
relevante asupra concentraţiilor ambilor hormoni în studiul cu 50 mg fluconazol, în timp ce la 200
mg/zi, ASC ale etinilestradiolului şi levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%.
Înconcluzie, este puţin probabil ca administrări repetate de fluconazol, în aceste doze, să aibă vreun
efect asupra eficacităţii contraceptivelor combinate orale.
Ivacaftor: Administrarea concomitentă cu ivacaftor, un potenţator al proteinei reglatoare a
conductanţei transmembranare din fibroza chistică (CFTR), a crescut expunerea la ivacaftor de 3 ori şi
la hidroximetil-ivacaftor (M1) de 1,9 ori. La pacienţii cărora li se administrează concomitent inhibitori
moderaţi ai CYP3A, cum sunt fluconazol şi eritromicină se recomandă reducerea dozei de ivacaftor la
150 mg, o dată pe zi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Au fost raportate anomalii congenitale multiple (incluzând brahicefalie, displazia urechilor, fontanelă
anterioară gigantică, curbarea femurului şi sinostoză radiohumerală) la sugarii ai căror mame au fost
tratate cu fluconazol în doze mari (400-800 mg pe zi), timp de trei luni sau mai mult, pentru
coccidioidomicoze. Legătura dintre aceste anomalii şi tratamentul cu fluconazol este neclară.
Studiile la animale au avidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Datele provenite din utilizarea fluconazolului la mai multe sute de femei gravide în doze standard
(<200 mg/zi), administrate ca doză unică sau doze multiple în timpul primului trimestru de sarcină, nu
au evidenţiat efecte toxice dăunătoare asupra fătului.
Folosirea fluconazolului în doze standard şi pe termen scurt în timpul sarcinii trebuie evitată, cu
excepţia cazurilor în care este obligatoriu necesar.
13
Folosirea fluconazolului în doze mari şi/sau pe termen lung în timpul sarcinii trebuie evitată, cu
excepţia infecţiilor cu potenţial letal.
Alăptarea
Fluconazolul se excretă în laptele matern, atingând concentraţii mai mici decât cele plasmatice.
Alăptarea poate fi continuată după administrarea unei doze unice de 200 mg sau a unei doze mai mici.
Alăptarea nu este recomandată după administrarea dozelor repetate sau a dozelor mari.
Fertilitatea
Fluconazolul nu a afectat fertilitatea şobolanilor de sex masculin sau feminin (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele Diflucan asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra faptului că în timpul tratamentului cu Diflucan pot să apară ameţeli
sau convulsii (vezi pct. 4.8) şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje, dacă
aceste simptome apar.
4.8 Recţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate (>1/10) sunt cefalee, dureri abdominale, diaree, greaţă,
vărsături, creşterea valorilor serice ale alanil aminotransferazei, aspartat aminotransferazei, fosfatazei
alcaline şi erupţii cutanate tranzitorii.
Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu Diflucan, cu
următoarea frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin frecvente Rare
Tulburări
hematologice şi
limfatice Anemie Agranulocitoză,
leucopenie,
thrombocitopenie,
neutropenie
Tulburări ale
sistemului imunitar Şoc anafilactic
Tulburări metabolice
şi de nutriţie Scăderea apetitului
alimentar Hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie,
hipokalemie
Tulburări psihice Somnolenţă, insomnie
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee Convulsii, parestezie,
ameţeli, disgeuzie Tremor
Tulburări acustice şi
vestibulare Vertij
Tulburări cardiace Torsada vârfurilor (vezi
pct. 4.4), prelungirea
intervalului QT (vezi
pct. 4.4)
Tulburări gastro-
intestinale Durere
abdominală,
vărsături, diaree,
greaţă Constipaţie, dispepsie,
flatulenţă, uscăciunea
gurii
14
Aparate, sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin frecvente Rare
Tulburări
hepatobiliare Creşterea valorilor
serice ale alanil
aminotransferazei
(vezi pct. 4.4),
Creşterea valorilor
serice ale aspartat
aminotransferazei
(vezi pct. 4.4),
Creşterea valorilor
serice ale
fosfatazei alcaline
(vezi pct. 4.4) Colestază (vezi pct.
4.4), icter (vezi pct.
4.4), creşterea
valorilor serice ale
bilirubinei (vezi pct.
4.4) Insuficienţă hepatică
(vezi pct. 4.4), necroză
hepatocelulară (vezi
pct. 4.4), hepatită (vezi
pct. 4.4), leziuni
hepatocelulare (vezi
pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii cutanate
tranzitorii (vezi
pct. 4.4) Erupţie iatrogenă*
(vezi pct. 4.4),
urticarie (vezi pct.
4.4), prurit,
transpiraţie abundentă Necroliză epidermică
toxică, (vezi pct. 4.4),
sindrom Stevens-
Johnson (vezi pct. 4.4),
pustuloză
exantematoasă acută
generalizată (vezi pct.
4.4), dermatită
exfoliativă, angioedem,
edem facial, alopecie
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului con
junctiv Mialgie
Tulburări generale şi
la locul de
administrare Oboseală, stare
generală de rău,
astenie, febră
*inclusiv erupţie medicamentoasă fixă
Copii şi adolescenţi
Tipul şi incidenţa reacţiilor adverse şi modificările rezultatelor investigaţiilor de laborator înregistrate
pe parcursul studiilor clinice la copii şi adolescenţi, cu excepţia inducaţiei candisoză genitală, sunt
comparabile cu cele observate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Au existat raportări privind supradozajul medicamentului Diflucan, fiind raportate halucinaţii şi
comportament paranoid.
În caz de supradozaj, poate fi necesar tratamentul simptomatic (lavaj gastric şi tratament de susţinere a
funcţiilor vitale, dacă este necesar).
Fluconazolul este excretat în proporţie mare pe cale urinară; diureza forţată creşte probabil rata de
eliminare. O şedinţă de hemodializă de 3 ore scade concentraţia plasmatică cu aproximativ 50%.
15
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antimicotice de uz sistemic, derivaţi de triazol, codul ATC: J02AC01
Mecanism de acţiune
Fluconazolul este un antifungic triazolic. Modul său principal de acţiune este reprezentat de inhibarea
14-demetilării alfa-lanosterolului mediată de citocromul P 450 din fungi, o etapă esenţială în
biosinteza ergosterolului fungic. Acumularea de 14 alfa-metil-steroli se corelează cu pierderea
ulterioară de ergosterol în membrana celulei fungice şi poate fi responsabilă pentru activitatea
antifungică a fluconazolului. S-a dovedit că fluconazolul prezintă selectivitate mai mare pentru
enzimele citocromului P 450 din fungi decât pentru diversele sisteme enzimatice ale citocromului P
450 de la mamifere.
S-a demonstrat că doza zilnică de 50 mg fluconazol administrată timp de până la 28 de zile nu
afectează concentraţiile plasmatice a testosteronului la bărbaţi sau concentraţiile steroizilor la femeile
de vârstă fertilă.
Administrarea de Diflucan în doze de 200 mg până la 400 mg pe zi nu prezintă niciun efect clinic
semnificativ asupra concentraţiei de steroizi endogeni sau asupra răspunsului stimulat de ACTH la
voluntari sănătoşi de sex masculin. Studii de interacţiune cu antipirina arată că dozele unice sau
multiple de 50 mg fluconazol nu afectează metabolizarea acesteia.
Sensibilitatea in vitro
In vitro, fluconazolul prezintă activitate antifungică împotriva speciilor cele mai frecvente clinic de
Candida (incluzând C. albicans, C. parapsilosis, C. tropicalis). C. glabrata prezintă o gamă largă de
sensibilitate în timp ce C. krusei este rezistentă la fluconazol.
Fluconazolul exercită, de asemenea, activitate in vitro şi împotiva Cryptococcus neoformans şi
Cryptococcus Gattii, precum şi împotriva levurilor endemice Blastomyces dermatiditis, Coccidioides
immitis, Histoplasma capsulatum şi Paracoccidioides brasiliensis.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamică
Studiile efectuate la animale demonstrează o corelaţie între valorile CMI şi eficacitate în cazul
micozelor experimentale cauzate de Candida spp. Studiile clinice efectuate arată că există o relaţie
aproape liniară 1:1 între ASC şi doza de fluconazol. Există, de asemenea, o relaţie directă, deşi
imperfectă între ASC sau doză şi succesul terapeutic în cazul candidozelor orale şi într-o măsură mai
mică în cazul candidemiei. În mod asemănător, vindecarea este mai puţin probabilă în cazul infecţiilor
cauzate de tulpini cu o CMI pentru fluconazol mai mare.
Mecanisme de rezistenţă
Candida spp. a dezvoltat o serie de mecanisme de rezistenţă la medicamentele antifungice azolice.
Tulpinile fungice care au dezvoltat unul sau mai multe dintre aceste mecanisme de rezistenţă prezintă
de obicei concentraţii minime inhibitorii (CMI) mari pentru fluconazol, având impact negativ asupra
eficacităţii in vivo şi clinice.
Au fost raportate cazuri de suprainfecţii cu specii de Candida altele decât Candida albicans, adesea
rezistente natural la fluconazol (de exemplu, Candida krusei). Aceste cazuri pot necesita tratamente
antifungice alternative.
Valori prag (conform EUCAST)
Pe baza analizelor datelor de farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD) a sensibilităţii in vitro şi a
răspunsului clinic, EUCAST-AFST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing -
Subcommittee on Antifungal Susceptibility Testing - Comitetul European pentru Testarea
Sensibilităţii Antimicrobiene - Subcomitetul pentru Testarea Sensibilităţii Antifungice) a determinat
valorile prag ale fluconazolului pentru speciile de Candida (EUCAST Fluconazole rational document
(2007)-versiunea 2). Acestea au fost împărţite în valori prag fără legatură cu specia, care au fost
16
determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţiile CMI pentru
anumite specii, şi valori prag legate de specie, pentru speciile care produc cel mai frecvent infecţii la
om. Aceste valori prag sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Medicamentul
antimicotic Valori prag legate de specie (S)
Valori critice
fără legătură
cu specia
A
S
Candida
albicans Candida
glabrata Candida
krusei Candida
parapsilosis Candida
tropicalis
Fluconazol 2/4 IE -- 2/4 2/4 2/4
S = Sensibil, R = Rezistent
A = Valori prag fără legatură cu specia, care au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi
sunt independente de distribuţiile CMI pentru anumite specii. Se utilizează doar pentru speciile care nu
prezintă valori prag specifice.
-- = Testarea sensibilităţii nu este recomandată deoarece speciile nu sunt sensibile la tratamentul cu
acest medicament.
IE = Nu există dovezi suficiente că speciile în discuţie sunt sensibile la tratamentul cu acest
medicament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului sunt similare în cazul administrării orale şi a celei
intravenoase.
Absorbţie
După administrarea orală, fluconazolul este bine absorbit şi concentraţiile plasmatice
(biodisponibilitatea sistemică) sunt de peste 90% din concentraţiile obţinute prin administrare
intravenoasă. Absorbţia orală nu este afectată de ingestia concomitentă de alimente. Concentraţiile
plasmatice maxime în condiţii de repaus alimentar apar între 0,5 şi 1,5 ore de la administrare.
Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu doza administrată. 90% din concentraţiile plasmatice
de la starea de echilibru sunt obţinute după 4-5 zile de administrare a unei dozei unice zilnice.
Administrarea unei doze de încărcare (în prima zi), dublă faţă de doza zilnică, permite obţinerea unei
concentraţii plasmatice de 90% din concentraţia de echilibru începând din ziua a 2-a.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este aproximativ acela al apei totale din organism. Procentul de legare
de proteinele plasmatice este scăzut (11-12%).
Fluconazolul se distribuie bine în toate lichidele organismului studiate. Concentraţiile de fluconazol în
salivă şi spută sunt similare cu cele plasmatice. La pacienţii cu meningite fungice, concentraţia
fluconazolului în LCR este aproximativ 80% din concentraţia plasmatică.
La nivel cutanat, în stratul cornos, derm, epiderm şi glandele sudoripare se obţin concentraţii crescute
de fluconazol, superioare concentraţiilor plasmatice. Fluconazolul se acumulează în stratul cornos. La
o doză de 50 mg o dată pe zi, concentraţia de fluconazol după 12 zile a fost de 73 g/g, iar la 7 zile de
la întreruperea tratamentului concentraţia era încă 5,8 g/g. La doza de 150 mg o dată pe săptămână,
concentraţia de fluconazol în stratul cornos în ziua a 7-a a fost de 23,4 g/g, iar la 7 zile de la a doua
doză era încă 7,1 g/g.
Concentraţia de fluconazol în unghii, după 4 luni de administrare a 150 mg o dată pe săptămână, a fost
4,05 g/g în unghiile sănătoase şi de 1,8 g/g în unghiile afectate; fluconazolul era încă măsurabil în
unghii la 6 luni după încetarea tratamentului.
17
Metabolizare
Fluconazolul este metabolizat în proporţie mică. Numai 11% dintr-o doză marcată radioactiv se elimină în
urină sub formă de metaboliţi. Fluconazolul este un inhibitor selectiv al izoenzimelor CYP2C9 şi
CYP3A4 (vezi pct. 4.5). Fluconazolul este un inhibitor şi al izoenzimei CYP2C19.
Eliminare
Valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 30 de ore. Calea principală
de excreţie este cea renală, aproximativ 80% din doza administrată eliminându-se în urină sub formă
nemodificată. Clearance-ul fluconazolului este proporţional cu cel al creatininei. Nu există dovezi
despre existenţa metaboliţilor circulanţi.
Timpul lung de înjumătăţire plasmatică reprezintă baza raţională pentru administrarea unei doze unice
în cazul candidozei vaginale şi a unei singure doze pe zi sau săptămână în celelalte indicaţii.
Farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 20 ml/min) timpul de înjumătăţire creşte de la 30 de
ore la 98 de ore. Prin urmare este necesară ajustarea dozei. Fluconazolul este eliminat prin
hemodializă şi într-o măsură mai mică prin dializă peritoneală. O şedinţă de hemodializă de 3 ore
scade concentraţia plasmatică cu aproximativ 50%.
Proprietăţi farmacocinetice la copii
Datele de farmacocinetică au fost evaluate la 113 pacienţi copii şi adolescenţi în 5 studii clinice; 2
studii cu doză unică, 2 studii cu doze repetate şi un studiu la nou-născuţi prematuri. Datele unuia
dintre studii nu au putut fi interpretate datorită unei modificări în cadrul formulării pe o parte din
durata studiului. Date suplimentare au fost disponibile datorită unui studiu cu medicament furnizat
gratuit.
După administrarea fluconazolului în doză de 2-8 mg/kg la copii cu vârste cuprinse între 9 luni şi 15
ani, pentru fiecare 1 mg/kg unitate de doză s-a obţinut ASC de aproximativ 38 μgh/ml. Timpul mediu
de înjumătăţire plasmatică al fluconazolului a variat între 15 şi 18 ore, iar volumul de distribuţie a fost
de aproximativ 880 ml/kg după doze repetate. După o doză unică, s-a constatat un timp de înjumătăţire
plasmatică al fluconazolului mai lung, de aproximativ 24 ore. Acesta este comparabil cu timpul de
înjumătăţire plasmatică al fluconazolului după administrarea unei doze unice de 3 mg/kg i.v. la copii
cu vârsta între 11 zile şi 11 luni. Volumul de distribuţie la această grupă de vârstă a fost de
aproximativ 950 ml/kg.
Experienţa cu fluconazol la nou-născuţi este limitată la unele studii privind farmacocinetica la nou-
născuţi prematuri. Vârsta medie la administrarea primei doze a fost de 24 ore (limite 9-36 ore), iar
greutatea medie la naştere a fost de 0,9 kg (limite 0,75-1,10 kg) la 12 nou-născuţi prematuri cu o
durată a gestaţiei de aproximativ 28 săptămâni. Şapte pacienţi au parcurs protocolul până la final; au
fost administrate un număr maxim de 5 perfuzii intravenoase cu fluconazol în doză de 6 mg/kg, la
intervale de 72 ore. Tipul mediu de înjumătăţire plasmatică (ore) a fost de 74 (limite 44-185) în ziua 1,
valoare care a scăzut în timp până la o medie de 53 (limite 30-131) în ziua a 7-a şi respectiv 47 (limite
27-68) în ziua a 13-a. Aria de sub curbă (μg.h/ml) a fost 271 (limite 173-385) în ziua 1 şi a crescut
până la o valoare medie de 490 (limite 292-734) în ziua a 7-a, apoi a scăzut până la o valoare medie de
360 (167-566) în ziua a 13-a. Volumul de distribuţie (ml/kg) a fost 1183 (limite 1070-1470) în ziua 1
şi a crescut în timp până la o valoare medie de 1184 (limite 510-2130) în ziua a 7-a şi 1328 (limite
1040-1680) în ziua a 13-a.
Date farmacocinetice la vârstnici
Într-un studiu privind proprietăţile farmacocinetice efectuat la 22 de persoane cu vârstă de 65 de ani
sau peste s-a administrat fluconazol pe cale orală în doză unică de 50 mg. Zece dintre aceşti pacienţi
au urmat tratament concomitent cu diuretice. C
max a fost de 1,54 µg/ml şi s-a atins după 1,3 ore de la
administrare. Valoarea medie a ASC a fost 76,4
±20,3 μg.h/ml şi valoarea medie a timpului de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost 46,2 ore. Aceste valori ale parametrilor farmacocinetici
sunt mai mari decât valorile similare raportate pentru voluntarii tineri sănătoşi de sex masculin.
Administrarea concomitentă a diureticelor nu a modificat semnificativ ASC sau C
max. În plus,
18
clearance-ul creatininei (74 ml/min), procentul de medicament care se regăseşte în formă nemodificată
în urină (0-24 ore, 22%) şi estimările clearance-ul renal al fluconazolului (0,124 ml/min/kg) la
persoanele vârstnice au fost în general mai mici decât cele pentru voluntarii tineri. Astfel, modificarea
farmacocineticii fluconazolului la pacienţii vârstnici pare să fie corelată cu funcţia renală redusă
caracteristică acestei grupe.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de
expunerea la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru uzul clinic.
Carcinogenitatea
S-a dovedit că fluconazolul nu prezintă potenţial carcinogen la şoarece şi şobolan, după administrare
orală, timp de 24 de luni în doze de 2,5, 5 sau 10 mg/kg şi zi (aproximativ de 2-7 ori doza recomandată
la om). Şobolanii masculi trataţi cu 5 şi 10 mg/kg şi zi au prezentat o incidenţă crescută a adenomului
hepatocelular.
Mutageneză
Fluconazolul, cu sau fără activare metabolică, a prezentat rezultate negative în testele de mutagenitate
cu 4 tulpini de Salmonella typhimurium şi în testul limfomului L5178Y la şoarece. Studii de
citogeneză in vivo (celule de măduvă hematogenă de şoarece, în urma administrării orale de
fluconazol) şi in vitro (limfocite umane expuse la fluconazol 1000 μg/ml) nu au evidenţiat mutaţii
cromozomiale.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Fluconazolul nu a afectat fertilitatea masculilor şi femelelor de şobolan după administrare orală în
doze zilnice de 5, 10 sau 20 mg/kg sau parenterală în doze de 5, 25 sau 75 mg/kg.
Nu au existat efecte fetale la doze de 5 sau 10 mg/kg; la doze de 25 mg/kg, 50 mg/kg şi mai mari s-au
observat creşterea numărului de cazuri cu variante anatomice fetale (coaste supranumerare, dilatarea
pelvisului renal), precum şi întârzieri în osificare. La doze cuprinse între 80 mg/kg şi 320 mg/kg a
crescut letalitatea embrionară la şobolan şi anomaliile fetale au inclus coaste ondulate, palatoschizis şi
osificare cranio-facială anormală.
La administrarea pe cale orală în doze de 20 mg/kg, debutul travaliului a fost uşor întârziat iar la
administrarea intravenoasă în doze de 20 mg/kg şi 40 mg/kg s-au observat, la câteva femele, distocie şi
prelungirea travaliului. La aceste doze, tulburările la naştere s-au manifestat printr-o uşoară creştere a
numărului de pui născuţi morţi şi printr-o scădere a supravieţuirii nou-născuţilor. Efectele asupra
naşterii la şobolani sunt în concordanţă cu proprietatea de scădere a estrogenilor specifică în funcţie de
specie, indusă de administrarea fluconazolului în doze mari.
Asemenea modificări hormonale nu au fost observate la femeile tratate cu fluconazol (vezi pct. 5.1)
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sucroză
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Dioxid de titan (E 171)
Gumă xantan
Citrat de sodiu
Acid citric anhidru
Benzoat de sodiu
Aromă naturală de portocală (conţine ulei de portocală şi maltodextrină)
19
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate a pulberii pentru suspensie orală este de 2 ani.
Perioada de valabilitate a suspensiei reconstituite este de 28 de zile.
Suspensia reconstituită: A se păstra la temperaturi sub 30°C, a nu se congela.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C.
A se păstra flaconul bine închis.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Un flacon din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD), de capacitate 60 ml sau 175 ml, prevăzut cu
sistem de închidere securizat pentru copii sau cu sistem de închidere continuu din aluminiu, cu filet,
care conţine pulbere pentru suspensie orală, albă până la aproape albă, din care, după reconstituire se
obţine o o suspensie albă până la aproape albă, cu aromă de portocală.
Un flacon cu capacitatea de 60 ml conţine 24,4 g pulbere pentru suspensie orală. După reconstituire
volumul suspensiei este de 35 ml.
Un flacon cu capacitatea de 175 ml conţine 67,1 g pulbere pentru suspensie orală. După reconstituire
volumul suspensiei este de 100 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Împreună cu flaconul de 60 ml pot fi furnizate o linguriţă dozatoare a 5 ml şi/sau o seringă gradată a 5
ml prevăzută cu adaptor flexibil pentru sticlă.
Împreună cu flaconul de 175 ml este furnizată o măsură dozatoare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni privind reconstituirea:
Suspensia reconstituită este albă până la aproape albă, cu aromă de portocală.
Pulbere pentru suspensie orală 10 mg/ml într-un flacon de 60 ml: 35 ml suspensie după reconstituire:
1. Se loveşte uşor flaconul pentru a afâna pulberea.
2. Se adaugă o cantitate mică de apă plată şi se agită energic. Se adaugă apă până la semnul ()
marcat pe flacon (care corespunde adăugării în total a 24 ml de apă necesari).
3. Se agită energic timp de 1 pînă la 2 minute, pentru a obţine o suspensie omogenă.
4. După reconstituire se va obţine un volum utilizabil de 35 ml.
5. Se scrie data de expirare a suspensiei reconstituite pe eticheta flaconului (perioada de valabilitate a
suspensiei reconstituite este de 28 de zile).
Pulbere pentru suspensie orală 10 mg/ml într-un flacon de 175 ml: 100 ml suspensie după
reconstituire:
1. Se loveşte uşor flaconul pentru a afâna pulberea.
2. Se adaugă o cantitate mică de apă plată şi se agită energic. Se adaugă apă până la semnul ()
marcat pe flacon (care corespunde adăugării în total a 66 ml de apă necesari).
3. Se agită energic timp de 1 pînă la 2 minute, pentru a obţine o suspensie omogenă.
4. După reconstituire se va obţine un volum utilizabil de 100 ml
20
5. Se scrie data de expirare a suspensiei reconstituite pe eticheta flaconului (perioada de valabilitate a
suspensiei reconstituite este de 28 de zile).
Instrucţiuni privind utilizarea:
A se agita flaconul închis, cu suspensia reconstituită înainte de fiecare utilizare.
Instrucţiuni privind utilizarea seringii pediatrice: Agitaţi energic suspensia preparată.
1. Se deschide flaconul (capacul de siguranţă).
2. Se introduce adaptorul fixat la seringă, pe gâtul flaconului (1,2 – a se vedea Figura 1).
3. Se întoarce flaconul cu seringa în jos şi se extrage cantitatea de suspensie prescrisă de către medic
(Figura 2). Gradaţiile de pe seringă sunt redate în ml.
La copii nu trebuie depăşite dozele zilnice maxime pentru adulţi.
4. Îndepărtaţi seringa de pe flacon.
5. În cazul copiilor mai mici, medicamentul poate fi administrat în gură, direct din seringă. În timpul
administrării, copilul trebuie sa stea în poziţie verticală. Seringa se îndreaptă către interiorul obrazului
şi suspensia se introduce încet în gura copilului (Figura 3). În cazul copiilor mai mari, suspensia se
poate administra după ce a fost transferată într-o lingură.
6. După utilizare, seringa trebuie spălată.
7. Se închide flaconul cu capacul de siguranţă; adaptorul va rămâne pe gâtul flaconului.
Orice mdicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Orice cantitate neutilizată de suspensie trebuie aruncată după 28 de zile de la reconstituire.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PFIZER EUROPE MA EEIG
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4067/2011/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei - Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
4.2 Doze şi mod de administrare
3.
4.4 şi pct. 4.8).
4.3 Contraindicaţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4.8 Recţii adverse
4.4), icter (vezi pct.
4.4), creşterea
4.4) Insuficienţă hepatică
4.4), prurit,
4.4), dermatită
4.9 Supradozaj
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
5.3 Date preclinice de siguranţă
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
1. Se loveşte uşor flaconul pentru a afâna pulberea.
2. Se adaugă o cantitate mică de apă plată şi se agită energic. Se adaugă apă până la semnul ()
3. Se agită energic timp de 1 pînă la 2 minute, pentru a obţine o suspensie omogenă.
4. După reconstituire se va obţine un volum utilizabil de 35 ml.
5. Se scrie data de expirare a suspensiei reconstituite pe eticheta flaconului (perioada de valabilitate a
1. Se loveşte uşor flaconul pentru a afâna pulberea.
2. Se adaugă o cantitate mică de apă plată şi se agită energic. Se adaugă apă până la semnul ()
3. Se agită energic timp de 1 pînă la 2 minute, pentru a obţine o suspensie omogenă.
4. După reconstituire se va obţine un volum utilizabil de 100 ml
5. Se scrie data de expirare a suspensiei reconstituite pe eticheta flaconului (perioada de valabilitate a
1. Se deschide flaconul (capacul de siguranţă).
2. Se introduce adaptorul fixat la seringă, pe gâtul flaconului (1,2 – a se vedea Figura 1).
3. Se întoarce flaconul cu seringa în jos şi se extrage cantitatea de suspensie prescrisă de către medic
4. Îndepărtaţi seringa de pe flacon.
5. În cazul copiilor mai mici, medicamentul poate fi administrat în gură, direct din seringă. În timpul
6. După utilizare, seringa trebuie spălată.
7. Se închide flaconul cu capacul de siguranţă; adaptorul va rămâne pe gâtul flaconului.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI