TACHYBEN 100 mg
Substanta activa: URAPIDILUMClasa ATC: C02CA06Forma farmaceutica: CONC. PT. SOL. PERF.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 5 fiole din sticla incolora x 20 ml conc. pt. sol. perf.
Producator: CENEXI - FRANTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tachyben 25 mg soluţie injectabilă
Tachyben 50 mg soluţie injectabilă
Tachyben 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml conţine urapidil 5 mg
1 fiolă a 5 ml conţine urapidil 25 mg
1 fiolă a 10 ml conţine urapidil 50 mg
1 fiolă a 20 ml conţine urapidil 100 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
25 mg/50 mg : Soluţie injectabilă, care poate fi diluată pentru perfuzie
100 mg : Concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră cu pH 5,6 până la 6,6
Fără particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Urgenţe în hipertensiunea arterială –(de exemplu creştere critică a tensiunii arteriale), boală
hipertensivă în forme severe şi foarte severe, hipertensiune arterială rezistentă la tratament.
Scăderea controlată a tensiunii arteriale la pacienţii hipertensivi în cursul şi/sau după intervenţii
chirurgicale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze:
Pentru urgenţe hipertensive, boală hipertensivă în forme severe şi foarte severe şi tratamentul
hipertensiunii arteriale rezistente la tratament
Injecţii intravenoase.
10-15 mg urapidil se administrează lent prin injecţii intravenoase, în timp ce se monitorizează constant
tensiunea arterială. Poate fi de aşteptat o scădere a tensiunii arteriale în decurs de 5 minute de la
administrarea injecţiei. Injectarea a 10-50 mg urapidil poate fi repetată în funcţie de modificarea
tensiunii arteriale.
2
Perfuzia intravenoasă sau injectomatul sunt utilizate pentru a menţine valoarea tensiunii arteriale
obţinute prin administrarea injecţiei.
Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de utilizare vezi pct 6.6.
Cantitatea maximă compatibilă este de 4 mg urapidil pe ml de soluţie perfuzabilă.
Viteza de administrare: viteza de perfuzare se determină individual, în funcţie de tensiunea arterială.
Viteza maximă iniţială de perfuzare recomandată este de 2 mg/min.
Doza de întreţinere : o medie de 9 mg/h, referitoare la 250 mg urapidil adăugat la 500 ml soluţie
perfuzabilă corespunde la 1 mg = 44 picături = 2,2 ml.
Scăderea controlată a tensiunii arteriale atunci când tensiunea arterială este crescută în cursul şi
după intervenţii chirurgicale.
Perfuzia intravenoasă sau injectomatul sunt utilizate pentru menţinerea valorilor tensiunii arteriale
obţinute prin injectare.
Doze
Notă
Tachyben soluţie injectabilă se administrează pacientului în clinostatism, pe cale intravenoasă sub
formă de injecţie sau perfuzie.
Doza poate fi administrată sub formă de una sau câteva injecţii sau sub formă de perfuzie intravenoasă
lentă. Injecţiile pot fi asociate cu perfuzia intravenoasă lentă ulterioară.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, medicamentele antihipertensive trebuie administrate cu atenţie corespunzătoare
şi cu doze iniţiale mici, deoarece la aceşti pacienţi sensibilitatea faţă de aceste tipuri de medicamente
este adesea modificată.
Pacienţi cu tulburări ale funcţiilor renale şi/sau hepatice
La pacienţii cu tulburări ale funcţiilor renale şi/sau hepatice poate fi necesară reducerea dozei de
urapidil.
Copii şi adolescenţi
Injectarea intravenoasă a 25 mg urapidil
(= 5 ml soluţie injectabilă)
Tensiune arterială stabilizată prin perfuzie
Iniţial până la 6
mg în 1-2 min.,
şi apoi redusă Injectarea intravenoasă a 25 mg urapidil
(= 5 ml soluţie injectabilă)
injectare intravenoasă lentă a 50 mg urapidil (= 10 ml
soluţie injectabilă)
cu scăderea tensiunii arteriale după 2 minute
cu scăderea tensiunii arteriale după 2 min.
cu scăderea tensiunii arteriale după 2 min.
după 2 min.
după 2 min.
absenţa răspunsului TA
absenţa răspunsului TA
3
Siguranţa şi eficacitatea utilizării de urapidil pe cale intravenoasă la copii şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 0-18 ani nu a fost stabilită.
Nu poate fi făcută o recomandare cu privire la doze.
Durata tratamentului
S-a constatat că din punct de vedere toxicologic o perioadă de tratament de 7 zile prezintă siguranţă;
de asemenea, în general, această perioadă nu trebuie să fie depăşită în cazul medicamentelor
antihipertensive administrate parenteral. Reînceperea tratamentului parenteral este posibilă dacă
tensiunea arterială creşte din nou.
Este posibil să se suprapună tratamentul parenteral acut cu trecerea la tratamentul continuu cu
medicamente administrate pe cale orală care reduc tensiunea arterială.
4.3 Contraindicaţii
Tachyben soluţie injectabilă nu trebuie utilizat dacă există hipersensibilitate (alergie) la substanţa
activă sau la oricare dintre excipienţi.
Tachyben soluţie injectabilă nu trebuie utilizat în caz de stenoză a istmului aortic şi şunt arteriovenos
(exceptând situaţia în care şuntul de hemodializă nu este activ hemodinamic).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii în utilizare
-în insuficienţa cardiacă produsă de afectarea funcţiei mecanice, cum ar fi stenoza valvelor aortice sau
mitrale, embolism pulmonar sau activitate cardiacă limitată din cauza afectării pericardului;
-la pacienţii cu tulburări ale funcţiilor hepatice;
-la pacienţii cu tulburări moderate până la severe ale funcţiilor renale;
-la pacienţii vârstnici;
-la pacienţii trataţi concomitent cu cimetidină (vezi pct. 4,5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte
forme de interacţiune);
Dacă urapidil nu este adminsitrat ca medicament antihipertensiv de primă alegere, este necesar a se
aştepta un timp suficient de lung pentru a observa efectul medicamentului (medicamentelor)
antihipertensiv(e) utilizat(e) anterior. Doza selectată de urapidil trebuie să fie corespunzător mai mică.
O scădere prea rapidă a tensiunii arteriale poate duce la bradicardie sau stop cardiac.
Atunci când se administrează Tachyben soluţie injectabilă, din cauza conţinutului în propilenglicol,
pot fi obervate simptome asemănătoare celor consumului de alcool etilic.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pe doză, putând fi considerat ca fiind
fără sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acţiunea antihipertensivă a urapidilului poate fi accentuată de administrarea concomitentă de
medicamente blocante ale receptorilor alfa, incluzând cele utilizate pentru afecţiuni urologice,
vasodilatatoare şi alte medicamente cu acţiune hipotensoare, în situaţii care implică hipovolemie
(diaree, vărsături) şi de consumul de alcool etilic.
Administrarea concomitentă de urapidil cu baclofen trebuie luată în considerare cu atenţie, având în
vedere că baclofenul poate creşte efectul antihipertensiv.
Cimetidina administrată concomitent inhibă metabolizarea urapidilului. Concentraţia plasmatică de
urapidil pare a creşte cu 15% şi de aceea trebuie luată în considerare reducerea dozelor.
Trebuie acordată atenţie următoarelor administrări concomitente:
-imipramină (efect antihipertensiv şi risc de hipotensiune ortostatică);
-neuroleptice (efect antihipertensiv şi risc de hipotensiune ortostatică) şi
4
-glucocorticoizi (scăderea efectului antihipertensiv prin retenţie hidro-salină).
Având în vedere că nu există încă experienţă în tratamentul asociat cu inhibitori ai ECA, pentru
moment acesta nu este recomandat.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
UtilizareaTachyben soluţie injectabilă nu este recomandată în timpul sarcinii. Nu sunt disponibile date
adecvate privind utilizarea de urapidil la femeile gravide.
Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere fără teratogenitate (vezi pct.
5.3). Din cauza studiilor limitate nu este cunoscut riscul potenţial la om.
Alăptarea
În absenţa datelor privind eliminarea în laptele matern, nu este recomandată alăptarea în caz de
tratament cu urapidil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Răspunsul la tratament poate varia de la un pacient la altul. Această situaţie este valabilă, în mod
special, la începutul tratamentului, după modificări ale tratamentului sau în cazul consumului
concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
În majoritatea cazurilor, următoarele reacţii adverse pot fi atribuite unei scăderi prea rapide a tensiunii
atreriale: oricum, experienţa a relevat faptul că acestea dispar în decurs de câteva minute, chiar în
cursul perfuziei lente, aşa că întreruperea tratamentului trebuie decisă în funcţie de gradul de severitate
al reacţiilor adverse.
Rezumat tabelar al reacțiilor adverse
Tabelul prezentat mai jos este în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe.
Frecvențele au fost evaluate în funcție de următoarea convenție:
Foarte frecvente: ≥1 / 10
Frecvente: ≥1 / 100 și <1/10
Mai puțin frecvente: ≥1 / 1000 și <1/100
Rare: ≥1 / 10000 și <1 / 1000
Foarte rare: <1 / 10000, inclusiv rapoarte izolate
Cu frecvenţă necunoscută (Care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvenţă
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100
şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥ 1/1,000 şi
< 1/100) Rare
(≥ 1/10,000
şi
< 1/1,1000 Foarte rare
(<1/10,000) Cu
frecvenţă
necunoscută
(care nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hematologice
şi limfatice Trombocitopenie
Tulburări
cardiace Palpitaţii
Tahicardie
5
Bradicardie
Senzaţie de
presiune
toracică
Detresă
respiratorie
Aritmii
cardiace
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă Vărsături
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Fatigabilitate Astenie
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli
Cefalee
Tulburări
psihice Stare de nelinişte
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Priapism
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Congestie
nazală
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Sudoraţie Simptome de
reacţii
alergice
cutanate
(prurit,
erupţii
cutanate
tranzitorii,
exantem)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului sunt: ameţeli, hipotensiune arterială ortostatică şi colaps precum şi
fatigabilitate şi scădere a reactivităţii.
Tratamentul supradozajului
6
O scădere excesivă a tensiunii arteriale poate fi corectată prin ridicarea picioarelor şi prin refacerea
volemică. Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, medicamentele vasoconstrictoare pot fi injectate lent
intravenos în timp ce se face monitorizarea tensiunii arteriale. În cazuri foarte rare este necesară
administrarea de catecolamine (de exemplu adrenalina, 0,5-1,0 mg diluată până la un volum de 10 ml
cu soluţie izotonă de clorură de sodiu) .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiadrenergice cu acţiune periferică, antagonişti ai
receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: C02CA06
Urapidil determină scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice prin scăderea rezistenţei
periferice.
În mare, ritmul cardiac rămâne constant.
Fracţia de ejecţie nu este modificată; fracţia de ejecţie redusă din cauza supraîncărcării, poate creşte.
Mecanism de acţiune
Urapidil are atât efecte periferice cât şi centrale.
Periferice : Urapidil blochează preponderent alfa-receptorii postsinaptici şi inhibă consecutiv
efectul vasoconstrictor al catecolaminelor.
Centrale: Urapidil are şi efect central. Acesta modulează activitatea centrilor cerebrali care
controlează sistemul circulator. În acest fel, este inhibată o creştere reactivă a tonusului
simpatic sau tonusul simpatic este redus.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea pe cale intravenoasă a 25 mg urapidil, concentraţia plasmatică (faza iniţială de
distribuţie, faza de eliminare terminală) este bifazică. Faza de distribuţie are un timp de înjumătăţire de
aproximativ 35 minute. Volumul de distribuţie este de 0,8 (0,6 – 1,2) l/kg.
Urapidil este metabolizat predominant în ficat. Principalul metabolit este urapidil hidroxilat în poziţia
4 pe nucleul fenil, care nu are activitate antihipertensivă notabilă. Metabolitul compusului urapidil O-
demetilat are activitate biologică aproximativ asemănătoare cu urapidilul, dar pare a fi cu o potenţă
mult mai mică.
50 – 70% din urapidil şi metaboliţii săi sunt eliminaţi din organismul uman prin rinichi, incluzând
aproximativ 15% din doza administrată ca urapidil activ farmacologic; ce rămâne se excretă prin
materiile fecale ca metaboliţi, în principal ca urapidil para-hidroxilat care nu scade tensiunea arterială.
După injectarea intravenoasă sub formă de bolus, s-a constatat că, clearance-ul plasmatic prin
eliminare este de 2,7 (1,8 -3,9) ore. Legarea urapidilului de proteinele plasmatice (în plasma umană)
este de 80% in vitro. Această legare de proteinele plasmatice relativ scăzută poate explica de ce nu
sunt cunoscute până în prezent interacţiuni între urapidil şi medicamentele care se leagă puternic de
proteinele plasmatice.
În insuficienţa hepatică şi/sau renală avansată şi la pacienţii vârstnici, volumul de distribuţie şi
clearance-ul urapidilului sunt reduse iar clearance-ul plasmatic prin eliminare este extins.
Urapidil penetrează bariera hematoencefalică şi trece prin placentă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Studiile desfăşurate cu clorhidrat de urapidil pentru testarea toxicităţii acute, au fost efectuate la
şoareci şi şobolani. DL
50 (referitoare la urapidil bază) după administrare pe cale orală este cuprins între
508 şi 750 mg/kg greutate corporală şi după administrarea pe cale intravenoasă, între 140 şi 260 mg/kg
greutate corporală.
7
Toxicitatea a fost remarcată predominant ca sedare, ptoză, reducere a motilităţii, pierdere a reflexelor
de apărare şi hipotermie, respiraţie convulsivă, cianoză, tremor şi convulsii înainte de deces.
Toxicitate cronică /subcronică
Studiile privind toxicitatea cronică au fost efectuate la şobolani după administrare pe cale orală
împreună cu alimente pe o perioadă de 6 până la 12 luni, utilizându-se doze de până la 250 mg/kg
greutate corporală şi zi. S-au observat sedare, ptoză, reducere a creşterii în greutate, prelungire a
ciclului estral şi scăder ea greutăţii uterine.
Toxicitatea cronică a fost studiată la câini, în studii cu durata de 6 până la 12 luni, utilizându-se doze
de până la 64 mg/kg greutate corporală. Dozele de la 30 mg/kg greutate corporală şi zi au determinat
sedare, hipersalivaţie şi tremor. Nu s-au constatat modificări clinice sau histopatologice la câine.
Potenţial mutagen şi tumoral
În studiile efectuate pe bacterii (test AMES, analiza mediată prin gazdă), investigaţiile pe limfocite
umane şi testul pe metafaza celulelor din măduva osoasă la şoarece, urapidil nu a avut efecte
mutagene. Testul de reparare a ADN-ului efectuat pe hepatocite de şobolan a fost negativ.
Studiile privind carcinogenitatea efecuate la şoareci şi şobolani în cursul a 18-24 luni nu au evidenţiat
indicaţii relevante privind potenţialul de a induce tumori la om. În studii speciale la şobolani şi şoareci
s-a constatat că urapidil creşte concentraţia de prolactină. La rozătoare creşterea concentraţiei de
prolactină a dus la stimularea creşterii ţesutului mamar. În ceea ce priveşte ce se ştie despre
mecanismul de acţiune, acest efect nu este de aşteptat să apară la pacienţii trataţi cu doze terapeutice şi
nu a putut fi stabilit în studiile clinice.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile privind efectul toxic asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani, şoareci şi iepuri nu
au evidenţiat efect teratogen.
Studiile privind efectul toxic asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri au evidenţiat
toxicitatea urapidilului asupra funcţiei de reproducere. Reacţiile adverse au constat în reducerea
sarcinilor la şobolani, reducerea creşterii greutăţii corporale şi a ingestiei de alimente şi apă la femelele
de iepure gravide; o scădere a procentului de feţi vii la iepuri; şi o scădere a procentului de
supravieţuire perinatale şi a creşterii masei corporale la puii de şobolani.
Studiile privind funcţia de reproducere au stabilit că ciclul estral la femelele de şobolan a fost
prelungit, aşa cum s-a constatat şi în studiile privind toxicitatea cronică. Acest efect, ca şi scăderea
greutăţii uterului în cursul testării cronice, se consideră a fi rezultatul creşterii concentraţiei de
prolactină care apare la rozătoare după tratamentul cu urapidil. Fertilitatea femelelor nu a fost afectată.
Din cauza difrerenţelor considerabile între specii, aceste rezultate nu pot fi considerate ca aplicabile la
om. În studiile clinice pe termen lung, nu s-a constatat influenţă asupra axului hipofiză-gonade la
femei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
propilenglicol
dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat
acid clorhidric (37% m/v)
fosfat disodic dihidrat
acid clorhidric (37% m/v)
hidroxid de sodiu (4% m/v)
apă distilată pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
8
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente exceptând cele menţionate la pct. 6.6.
Următoarele substanţe active (sau soluţii pentru reconstituire/diluare) nu trebuie administrate
simultan:.soluţie alcalină injectabilă şi perfuzabilă.
Aceasta poate determina turbiditate sau floculare.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După prima deschidere a fiolei/diluare:
Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 50 de ore la 15-25
0C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt în
responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu vor depăşi 24 ore la 2 până la 8
0C, exceptând
situaţia în care reconstituirea/diluarea s-a făcut în condiţii aseptice controlate şi validate.
A se păstra la temperaturi sub 30
0C.
Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului diluat, vezi pct.6.3.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30
0C.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor diluate, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiole din sticlă incoloră (tip I Farmacopea europeană)
Mărimi de ambalaj: cutie cu 5 fiole.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fiola de 100 mg poate fi utilizată numai pentru stabilizarea tensiunii arteriale prin administrare în
perfuzie.
Pentru tratamentul iniţial sunt disponibile fiolele conţinând urapidil 25 mg şi 50 mg. Aceste doze pot fi
utilizate după diluare pentru perfuzie intravenoasă.
Diluarea se face în condiţii de asepsie
Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual pentru particule şi modificări de culoare.
Trebuie utilizată numai soluţia limpede şi incoloră.
Prepararea soluţiei diluate
- Perfuzie intravenoasă :
Se adaugă 250 mg urapidil (2 fiole a 100 mg urapidil + 1 fiolă de urapidil 50 mg) la 500 ml din
unul dintre solvenţii compatibili
- Injectomat:
100 mg urapidil se aspiră într-un injectomat şi se diluează până la un volum de 50 ml cu unul
dintre solvenţii compatibili.
Solvenţi compatibili pentru diluţie:
- Clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie perfuzabilă
-Glucoză 50 mg/ml (5%)
-Glucoză 100 mg/ml (10%)
9
Pentru utilizare unică
Orice cantitate de soluţie neutilizată şi ambalaje (saci/pliculeţe) trebuie eliminate în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Ever Neuro Pharma GmbH
Oberburgau 3, A-4866 Unterach
Austria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4331/2012/01
4332/2012/01
4333/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Februarie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tachyben 25 mg soluţie injectabilă
Tachyben 50 mg soluţie injectabilă
Tachyben 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml conţine urapidil 5 mg
1 fiolă a 5 ml conţine urapidil 25 mg
1 fiolă a 10 ml conţine urapidil 50 mg
1 fiolă a 20 ml conţine urapidil 100 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
25 mg/50 mg : Soluţie injectabilă, care poate fi diluată pentru perfuzie
100 mg : Concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră cu pH 5,6 până la 6,6
Fără particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Urgenţe în hipertensiunea arterială –(de exemplu creştere critică a tensiunii arteriale), boală
hipertensivă în forme severe şi foarte severe, hipertensiune arterială rezistentă la tratament.
Scăderea controlată a tensiunii arteriale la pacienţii hipertensivi în cursul şi/sau după intervenţii
chirurgicale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze:
Pentru urgenţe hipertensive, boală hipertensivă în forme severe şi foarte severe şi tratamentul
hipertensiunii arteriale rezistente la tratament
Injecţii intravenoase.
10-15 mg urapidil se administrează lent prin injecţii intravenoase, în timp ce se monitorizează constant
tensiunea arterială. Poate fi de aşteptat o scădere a tensiunii arteriale în decurs de 5 minute de la
administrarea injecţiei. Injectarea a 10-50 mg urapidil poate fi repetată în funcţie de modificarea
tensiunii arteriale.
2
Perfuzia intravenoasă sau injectomatul sunt utilizate pentru a menţine valoarea tensiunii arteriale
obţinute prin administrarea injecţiei.
Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de utilizare vezi pct 6.6.
Cantitatea maximă compatibilă este de 4 mg urapidil pe ml de soluţie perfuzabilă.
Viteza de administrare: viteza de perfuzare se determină individual, în funcţie de tensiunea arterială.
Viteza maximă iniţială de perfuzare recomandată este de 2 mg/min.
Doza de întreţinere : o medie de 9 mg/h, referitoare la 250 mg urapidil adăugat la 500 ml soluţie
perfuzabilă corespunde la 1 mg = 44 picături = 2,2 ml.
Scăderea controlată a tensiunii arteriale atunci când tensiunea arterială este crescută în cursul şi
după intervenţii chirurgicale.
Perfuzia intravenoasă sau injectomatul sunt utilizate pentru menţinerea valorilor tensiunii arteriale
obţinute prin injectare.
Doze
Notă
Tachyben soluţie injectabilă se administrează pacientului în clinostatism, pe cale intravenoasă sub
formă de injecţie sau perfuzie.
Doza poate fi administrată sub formă de una sau câteva injecţii sau sub formă de perfuzie intravenoasă
lentă. Injecţiile pot fi asociate cu perfuzia intravenoasă lentă ulterioară.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, medicamentele antihipertensive trebuie administrate cu atenţie corespunzătoare
şi cu doze iniţiale mici, deoarece la aceşti pacienţi sensibilitatea faţă de aceste tipuri de medicamente
este adesea modificată.
Pacienţi cu tulburări ale funcţiilor renale şi/sau hepatice
La pacienţii cu tulburări ale funcţiilor renale şi/sau hepatice poate fi necesară reducerea dozei de
urapidil.
Copii şi adolescenţi
Injectarea intravenoasă a 25 mg urapidil
(= 5 ml soluţie injectabilă)
Tensiune arterială stabilizată prin perfuzie
Iniţial până la 6
mg în 1-2 min.,
şi apoi redusă Injectarea intravenoasă a 25 mg urapidil
(= 5 ml soluţie injectabilă)
injectare intravenoasă lentă a 50 mg urapidil (= 10 ml
soluţie injectabilă)
cu scăderea tensiunii arteriale după 2 minute
cu scăderea tensiunii arteriale după 2 min.
cu scăderea tensiunii arteriale după 2 min.
după 2 min.
după 2 min.
absenţa răspunsului TA
absenţa răspunsului TA
3
Siguranţa şi eficacitatea utilizării de urapidil pe cale intravenoasă la copii şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 0-18 ani nu a fost stabilită.
Nu poate fi făcută o recomandare cu privire la doze.
Durata tratamentului
S-a constatat că din punct de vedere toxicologic o perioadă de tratament de 7 zile prezintă siguranţă;
de asemenea, în general, această perioadă nu trebuie să fie depăşită în cazul medicamentelor
antihipertensive administrate parenteral. Reînceperea tratamentului parenteral este posibilă dacă
tensiunea arterială creşte din nou.
Este posibil să se suprapună tratamentul parenteral acut cu trecerea la tratamentul continuu cu
medicamente administrate pe cale orală care reduc tensiunea arterială.
4.3 Contraindicaţii
Tachyben soluţie injectabilă nu trebuie utilizat dacă există hipersensibilitate (alergie) la substanţa
activă sau la oricare dintre excipienţi.
Tachyben soluţie injectabilă nu trebuie utilizat în caz de stenoză a istmului aortic şi şunt arteriovenos
(exceptând situaţia în care şuntul de hemodializă nu este activ hemodinamic).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii în utilizare
-în insuficienţa cardiacă produsă de afectarea funcţiei mecanice, cum ar fi stenoza valvelor aortice sau
mitrale, embolism pulmonar sau activitate cardiacă limitată din cauza afectării pericardului;
-la pacienţii cu tulburări ale funcţiilor hepatice;
-la pacienţii cu tulburări moderate până la severe ale funcţiilor renale;
-la pacienţii vârstnici;
-la pacienţii trataţi concomitent cu cimetidină (vezi pct. 4,5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte
forme de interacţiune);
Dacă urapidil nu este adminsitrat ca medicament antihipertensiv de primă alegere, este necesar a se
aştepta un timp suficient de lung pentru a observa efectul medicamentului (medicamentelor)
antihipertensiv(e) utilizat(e) anterior. Doza selectată de urapidil trebuie să fie corespunzător mai mică.
O scădere prea rapidă a tensiunii arteriale poate duce la bradicardie sau stop cardiac.
Atunci când se administrează Tachyben soluţie injectabilă, din cauza conţinutului în propilenglicol,
pot fi obervate simptome asemănătoare celor consumului de alcool etilic.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pe doză, putând fi considerat ca fiind
fără sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acţiunea antihipertensivă a urapidilului poate fi accentuată de administrarea concomitentă de
medicamente blocante ale receptorilor alfa, incluzând cele utilizate pentru afecţiuni urologice,
vasodilatatoare şi alte medicamente cu acţiune hipotensoare, în situaţii care implică hipovolemie
(diaree, vărsături) şi de consumul de alcool etilic.
Administrarea concomitentă de urapidil cu baclofen trebuie luată în considerare cu atenţie, având în
vedere că baclofenul poate creşte efectul antihipertensiv.
Cimetidina administrată concomitent inhibă metabolizarea urapidilului. Concentraţia plasmatică de
urapidil pare a creşte cu 15% şi de aceea trebuie luată în considerare reducerea dozelor.
Trebuie acordată atenţie următoarelor administrări concomitente:
-imipramină (efect antihipertensiv şi risc de hipotensiune ortostatică);
-neuroleptice (efect antihipertensiv şi risc de hipotensiune ortostatică) şi
4
-glucocorticoizi (scăderea efectului antihipertensiv prin retenţie hidro-salină).
Având în vedere că nu există încă experienţă în tratamentul asociat cu inhibitori ai ECA, pentru
moment acesta nu este recomandat.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
UtilizareaTachyben soluţie injectabilă nu este recomandată în timpul sarcinii. Nu sunt disponibile date
adecvate privind utilizarea de urapidil la femeile gravide.
Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere fără teratogenitate (vezi pct.
5.3). Din cauza studiilor limitate nu este cunoscut riscul potenţial la om.
Alăptarea
În absenţa datelor privind eliminarea în laptele matern, nu este recomandată alăptarea în caz de
tratament cu urapidil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Răspunsul la tratament poate varia de la un pacient la altul. Această situaţie este valabilă, în mod
special, la începutul tratamentului, după modificări ale tratamentului sau în cazul consumului
concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
În majoritatea cazurilor, următoarele reacţii adverse pot fi atribuite unei scăderi prea rapide a tensiunii
atreriale: oricum, experienţa a relevat faptul că acestea dispar în decurs de câteva minute, chiar în
cursul perfuziei lente, aşa că întreruperea tratamentului trebuie decisă în funcţie de gradul de severitate
al reacţiilor adverse.
Rezumat tabelar al reacțiilor adverse
Tabelul prezentat mai jos este în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe.
Frecvențele au fost evaluate în funcție de următoarea convenție:
Foarte frecvente: ≥1 / 10
Frecvente: ≥1 / 100 și <1/10
Mai puțin frecvente: ≥1 / 1000 și <1/100
Rare: ≥1 / 10000 și <1 / 1000
Foarte rare: <1 / 10000, inclusiv rapoarte izolate
Cu frecvenţă necunoscută (Care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvenţă
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100
şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥ 1/1,000 şi
< 1/100) Rare
(≥ 1/10,000
şi
< 1/1,1000 Foarte rare
(<1/10,000) Cu
frecvenţă
necunoscută
(care nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hematologice
şi limfatice Trombocitopenie
Tulburări
cardiace Palpitaţii
Tahicardie
5
Bradicardie
Senzaţie de
presiune
toracică
Detresă
respiratorie
Aritmii
cardiace
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă Vărsături
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Fatigabilitate Astenie
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli
Cefalee
Tulburări
psihice Stare de nelinişte
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Priapism
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Congestie
nazală
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Sudoraţie Simptome de
reacţii
alergice
cutanate
(prurit,
erupţii
cutanate
tranzitorii,
exantem)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului sunt: ameţeli, hipotensiune arterială ortostatică şi colaps precum şi
fatigabilitate şi scădere a reactivităţii.
Tratamentul supradozajului
6
O scădere excesivă a tensiunii arteriale poate fi corectată prin ridicarea picioarelor şi prin refacerea
volemică. Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, medicamentele vasoconstrictoare pot fi injectate lent
intravenos în timp ce se face monitorizarea tensiunii arteriale. În cazuri foarte rare este necesară
administrarea de catecolamine (de exemplu adrenalina, 0,5-1,0 mg diluată până la un volum de 10 ml
cu soluţie izotonă de clorură de sodiu) .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiadrenergice cu acţiune periferică, antagonişti ai
receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: C02CA06
Urapidil determină scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice prin scăderea rezistenţei
periferice.
În mare, ritmul cardiac rămâne constant.
Fracţia de ejecţie nu este modificată; fracţia de ejecţie redusă din cauza supraîncărcării, poate creşte.
Mecanism de acţiune
Urapidil are atât efecte periferice cât şi centrale.
Periferice : Urapidil blochează preponderent alfa-receptorii postsinaptici şi inhibă consecutiv
efectul vasoconstrictor al catecolaminelor.
Centrale: Urapidil are şi efect central. Acesta modulează activitatea centrilor cerebrali care
controlează sistemul circulator. În acest fel, este inhibată o creştere reactivă a tonusului
simpatic sau tonusul simpatic este redus.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea pe cale intravenoasă a 25 mg urapidil, concentraţia plasmatică (faza iniţială de
distribuţie, faza de eliminare terminală) este bifazică. Faza de distribuţie are un timp de înjumătăţire de
aproximativ 35 minute. Volumul de distribuţie este de 0,8 (0,6 – 1,2) l/kg.
Urapidil este metabolizat predominant în ficat. Principalul metabolit este urapidil hidroxilat în poziţia
4 pe nucleul fenil, care nu are activitate antihipertensivă notabilă. Metabolitul compusului urapidil O-
demetilat are activitate biologică aproximativ asemănătoare cu urapidilul, dar pare a fi cu o potenţă
mult mai mică.
50 – 70% din urapidil şi metaboliţii săi sunt eliminaţi din organismul uman prin rinichi, incluzând
aproximativ 15% din doza administrată ca urapidil activ farmacologic; ce rămâne se excretă prin
materiile fecale ca metaboliţi, în principal ca urapidil para-hidroxilat care nu scade tensiunea arterială.
După injectarea intravenoasă sub formă de bolus, s-a constatat că, clearance-ul plasmatic prin
eliminare este de 2,7 (1,8 -3,9) ore. Legarea urapidilului de proteinele plasmatice (în plasma umană)
este de 80% in vitro. Această legare de proteinele plasmatice relativ scăzută poate explica de ce nu
sunt cunoscute până în prezent interacţiuni între urapidil şi medicamentele care se leagă puternic de
proteinele plasmatice.
În insuficienţa hepatică şi/sau renală avansată şi la pacienţii vârstnici, volumul de distribuţie şi
clearance-ul urapidilului sunt reduse iar clearance-ul plasmatic prin eliminare este extins.
Urapidil penetrează bariera hematoencefalică şi trece prin placentă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Studiile desfăşurate cu clorhidrat de urapidil pentru testarea toxicităţii acute, au fost efectuate la
şoareci şi şobolani. DL
50 (referitoare la urapidil bază) după administrare pe cale orală este cuprins între
508 şi 750 mg/kg greutate corporală şi după administrarea pe cale intravenoasă, între 140 şi 260 mg/kg
greutate corporală.
7
Toxicitatea a fost remarcată predominant ca sedare, ptoză, reducere a motilităţii, pierdere a reflexelor
de apărare şi hipotermie, respiraţie convulsivă, cianoză, tremor şi convulsii înainte de deces.
Toxicitate cronică /subcronică
Studiile privind toxicitatea cronică au fost efectuate la şobolani după administrare pe cale orală
împreună cu alimente pe o perioadă de 6 până la 12 luni, utilizându-se doze de până la 250 mg/kg
greutate corporală şi zi. S-au observat sedare, ptoză, reducere a creşterii în greutate, prelungire a
ciclului estral şi scăder ea greutăţii uterine.
Toxicitatea cronică a fost studiată la câini, în studii cu durata de 6 până la 12 luni, utilizându-se doze
de până la 64 mg/kg greutate corporală. Dozele de la 30 mg/kg greutate corporală şi zi au determinat
sedare, hipersalivaţie şi tremor. Nu s-au constatat modificări clinice sau histopatologice la câine.
Potenţial mutagen şi tumoral
În studiile efectuate pe bacterii (test AMES, analiza mediată prin gazdă), investigaţiile pe limfocite
umane şi testul pe metafaza celulelor din măduva osoasă la şoarece, urapidil nu a avut efecte
mutagene. Testul de reparare a ADN-ului efectuat pe hepatocite de şobolan a fost negativ.
Studiile privind carcinogenitatea efecuate la şoareci şi şobolani în cursul a 18-24 luni nu au evidenţiat
indicaţii relevante privind potenţialul de a induce tumori la om. În studii speciale la şobolani şi şoareci
s-a constatat că urapidil creşte concentraţia de prolactină. La rozătoare creşterea concentraţiei de
prolactină a dus la stimularea creşterii ţesutului mamar. În ceea ce priveşte ce se ştie despre
mecanismul de acţiune, acest efect nu este de aşteptat să apară la pacienţii trataţi cu doze terapeutice şi
nu a putut fi stabilit în studiile clinice.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile privind efectul toxic asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani, şoareci şi iepuri nu
au evidenţiat efect teratogen.
Studiile privind efectul toxic asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri au evidenţiat
toxicitatea urapidilului asupra funcţiei de reproducere. Reacţiile adverse au constat în reducerea
sarcinilor la şobolani, reducerea creşterii greutăţii corporale şi a ingestiei de alimente şi apă la femelele
de iepure gravide; o scădere a procentului de feţi vii la iepuri; şi o scădere a procentului de
supravieţuire perinatale şi a creşterii masei corporale la puii de şobolani.
Studiile privind funcţia de reproducere au stabilit că ciclul estral la femelele de şobolan a fost
prelungit, aşa cum s-a constatat şi în studiile privind toxicitatea cronică. Acest efect, ca şi scăderea
greutăţii uterului în cursul testării cronice, se consideră a fi rezultatul creşterii concentraţiei de
prolactină care apare la rozătoare după tratamentul cu urapidil. Fertilitatea femelelor nu a fost afectată.
Din cauza difrerenţelor considerabile între specii, aceste rezultate nu pot fi considerate ca aplicabile la
om. În studiile clinice pe termen lung, nu s-a constatat influenţă asupra axului hipofiză-gonade la
femei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
propilenglicol
dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat
acid clorhidric (37% m/v)
fosfat disodic dihidrat
acid clorhidric (37% m/v)
hidroxid de sodiu (4% m/v)
apă distilată pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
8
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente exceptând cele menţionate la pct. 6.6.
Următoarele substanţe active (sau soluţii pentru reconstituire/diluare) nu trebuie administrate
simultan:.soluţie alcalină injectabilă şi perfuzabilă.
Aceasta poate determina turbiditate sau floculare.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După prima deschidere a fiolei/diluare:
Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 50 de ore la 15-25
0C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt în
responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu vor depăşi 24 ore la 2 până la 8
0C, exceptând
situaţia în care reconstituirea/diluarea s-a făcut în condiţii aseptice controlate şi validate.
A se păstra la temperaturi sub 30
0C.
Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului diluat, vezi pct.6.3.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30
0C.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor diluate, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiole din sticlă incoloră (tip I Farmacopea europeană)
Mărimi de ambalaj: cutie cu 5 fiole.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fiola de 100 mg poate fi utilizată numai pentru stabilizarea tensiunii arteriale prin administrare în
perfuzie.
Pentru tratamentul iniţial sunt disponibile fiolele conţinând urapidil 25 mg şi 50 mg. Aceste doze pot fi
utilizate după diluare pentru perfuzie intravenoasă.
Diluarea se face în condiţii de asepsie
Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual pentru particule şi modificări de culoare.
Trebuie utilizată numai soluţia limpede şi incoloră.
Prepararea soluţiei diluate
- Perfuzie intravenoasă :
Se adaugă 250 mg urapidil (2 fiole a 100 mg urapidil + 1 fiolă de urapidil 50 mg) la 500 ml din
unul dintre solvenţii compatibili
- Injectomat:
100 mg urapidil se aspiră într-un injectomat şi se diluează până la un volum de 50 ml cu unul
dintre solvenţii compatibili.
Solvenţi compatibili pentru diluţie:
- Clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie perfuzabilă
-Glucoză 50 mg/ml (5%)
-Glucoză 100 mg/ml (10%)
9
Pentru utilizare unică
Orice cantitate de soluţie neutilizată şi ambalaje (saci/pliculeţe) trebuie eliminate în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Ever Neuro Pharma GmbH
Oberburgau 3, A-4866 Unterach
Austria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4331/2012/01
4332/2012/01
4333/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Februarie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
