ACID ALENDRONIC AUROBINDO 70 mg


Substanta activa: ACIDUM ALENDRONICUM
Clasa ATC: M05BA04
Forma farmaceutica: COMPR.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu blist. PVC-Aclar/Al x 2 compr.
Producator: APL SWIFT SERVICES (MALTA) LIMITED - MALTA


1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Acid a lendronic Aurobindo 70 mg comprimate



2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine acid alendronic 70 mg (echivalent cu alendronat de sodiu trihidrat 91.363 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.



3. FORMA FARMACEUT ICĂ

C omprimat
Comprimate nefilmate ovale, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu „F” pe una
dintre feţe şi cu „21” pe cealaltă faţă. Dimensiunile sunt 12,8 mm x 7,0 mm.



4. DATE CLINICE


4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul osteoporozei la femeile în postmenopauză.
Acidul alendronic reduce riscul de fracturi vertebrale şi de şold.


4.2 Doze şi mod de administrare

Doza recomandată este de un comprimat de 70 mg administrat o dată pe săptămână.
Nu a fost stabilită durata optimă a trat amentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării
acidului alendronic , pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Pentru a obţine o absorbţie satisfăcătoare a alendronatului
Pentru a obţine o absorbţie satisfăcătoare medicamentului, Acid alendronic Aurobindo trebuie administrat
cu cel puţin 30 minute înainte de consumul primelor alimente, băut uri sau administrării oricăror
medicamente din ziua respectivă. Este posibil ca alte băuturi (incluzând apa minerală), alimente şi unele
medicamente să reducă absorbţia alendronatului (vezi pct. 4.5 ).

Pentru a facilita ajungerea medicamentului în stomac ş i pentru a reduce riscul de iritaţie/reacţii adverse
locale şi esofagiene (vezi pct. 4.4)

• Acid alendronic Aurobindo trebuie administrat pe cale orală, doar dimineaţ a, după trezire , cu un
pahar plin cu apă ( cel puţin 200 ml ).
2
• Comprimatele Acid alendronic A urobindo trebuie înghiţite întregi. Pacienţii nu trebuie să zdrobească
sau să mestece comprimatul şi nici nu trebuie să lase comprimatul să se dizolve în cavitatea bucală,
din cauza riscului de ulceraţii orofaringiene.
• Pacienţii nu trebuie să stea în clino statism, până după prima masă a zilei , care trebuie să fie la cel
puţin 30 minute după ce au utilizat comprimatul.
• Pacienţii nu trebuie să stea în clinostatism timp de cel puţin 30 minute după administrarea
comprimatului Acid alendronic Aurobindo.
• Acid ale ndronic Aurobindo nu trebuie administrat seara înainte de culcare sau înainte ca pacientul să
se ridic e din pat , dimineaţa.

Pacienţilor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D, dacă aportul din alimentaţie
este inadecvat (vezi pct . 4.4 ).

Utilizare la pacienţi vârstnici
În studiile clinice nu au fost observate diferenţe legate de vârstă cu privire la profilurile de eficacitate şi de
siguranţă ale alendronatului. Ca urmare, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

U tilizare la pacienţi cu insuficienţa renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu RFG mai mare de 35 ml/min. Alendronatul nu este
recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală, la care RFG este mai mică de 35 ml/min, din cauza lipsei
experien ţei la această categorie de pacienţi .

C opii şi adolescenţi
Alendronat ul sodic nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza datelor insuficiente privind siguranța și eficacitatea în cazul utilizării la copii şi adolescenţi
diagnosticaţi cu osteoporoză (vezi , de asemenea, pct. 5.1).

Administrarea de a cid alendronic în doză de 70 mg o dată pe săptămână nu a fost investigată în
tratamentul osteoporozei induse de cortico steroizi.


4.3 Contraindicaţii

• Anomalii ale esofagului şi alţi factori care întârzie golirea esofagului, cum sunt stricturile sau
acalazia.
• Incapacitate de a sta în şezut sau în ortostatism timp de cel puţin 30 minute.
• Hipersensibilitate la alendronat sau la oricare dintre excipienţi.
• Hipocalcemie.

A se vedea, de asemenea, pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” .


4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Alendronatul poate cauza iritaţia locală a mucoasei porţiunii superioare a tubului digestiv. Deoarece
există un potenţial de agravare a bolii pre existente, trebuie luate măsuri de precauţie atunci când se
administrează alendronat la pacienţii cu tulburări active la nivelul tractului gastrointestinal superior, cum
sunt disfagia, afecţiunile esofagiene, gastrita, d uodenita, ulcerele sau la cei cu antecedente recente (în
cursul anului precedent) de afecţiuni gastrointestinale majore cum sunt ulcerul gastroduodenal sau cu
sângerări gastrointestinale active sau intervenţii chirurgicale la nivelul tractului gastrointestinal superior,
altele decât piloroplastia (vezi pct. 4.3). La pacienţii diagnostica ţi cu esofag Barrett , medicii trebuie să ia
în considerare beneficiile şi riscurile potenţiale ale alendronatului , pentru fiecare pacient în parte.
3

La pacienţii trataţi cu alendronat au fost raportate reacţii esofagiene (uneori severe şi necesitând
spitalizare), cum sunt esofagita, ulcerele esofagiene şi eroziunile esofagiene, rareori urmate de strictură
esofagiană. Ca urmare, medicii trebuie să fie atenţi la orice semne sau simptome care semnalează o
posibilă reacţie esofagiană, iar pacienţii trebuie instruiţi să întrerupă tratamentul cu alendronat şi să
solicite consult medical dacă apar simptome de iritaţie esofagiană cum sunt disfagia, durerea la deglutiţie
sau durerea retrosternală, pirozis nou apărut sau agravarea pirozisului preexistent.

Riscul de reacţii adverse esofagiene severe pare să fie mai mare la pacienţii care nu utilizează corect
comprimatul care conţine alendronat şi/sau care continuă tratamentul cu alendronat după apariţia
simptomelor sugestive de iritaţie esofagiană. Este foarte important să se ofere toate recomandările cu
privire la modul de administrare , iar acestea să fie înţelese de către pacient (vezi pct. 4.2). Pacienţii
trebuie informaţi că nerespectarea acestor recomandări poate să crească riscul de tulburări esofagiene.

Deşi în studiile clinice nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri rare de
ulcere gastrice şi duodenale, unele severe şi cu complicaţii.

Osteon ecroza de maxilar , în general asociată cu extracţia dentară şi/sau cu infecţii locale (incluzând
osteomielita), a fost raportată la pacienţii cu cancer la care se administrează scheme terapeutice care au
inclus, în principal, bifosfonaţi administraţi intravenos. Mulţi dintre aceşti pacienţi erau trataţi şi cu
chimioterapie şi corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată şi la pacienţii cu osteoporoză
care utilizează bifosfonaţi pe cale orală.

Următorii factori de risc trebuie luaţi în consider are atunci când se evaluează riscul individual de a
dezvolta osteonecroză de maxilar:

de exemplu, potenţa bifosfonaţilor
(cea mai mare pentru acidul zoledronic), calea de administrare
(vezi mai sus) şi doza cumulativă la pacienţii cu cancer.

factorii
de risc asociaţi includ cancerul, chimioterapia, radioterapia, utilizarea de corticosteroizi,
fumatul,

antecedente de boli dentare, inclusiv igien
ă orală necorespunzătoare , boală parodontală , traumatisme
dentare, proceduri dentare invazive, proteze dentare fixa te necorespunzător.

La pacienţii cu probleme dentare, înainte de administrarea orală de bifosfonaţi , trebuie avută în vedere o
examinare dentară, cu prevenţie stomatologică adecvată.

În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, pe cât posi bil, procedurile stomatologice invazive.
Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia
dentară poate exacerba această afecţiune. Pentru pacienţii care necesită proceduri dentare, nu sunt
disponibil e date care să indice dacă întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi r educe riscul de
osteonecroză de maxilar.
Raţionamentul clinic al medicului curant trebuie să ghideze tratamentul pentru
fiecare pacient în parte, pe baza evaluării raportului risc/benefi ciu individual .

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să menţină o igienă orală
corespunzătoare, să facă controale dentare periodice şi să raporteze orice simptome la nivelul cavităţii
bucale , cum sunt mobilitate dentară, durere dentară sau inflamaţie.


Fracturi femurale atipice
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză
femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoz ă. Aceste
fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de- a lungul femurului, imediat de sub trohanterul
4
mic până imediat deasupra platoului supracondilian. Aceste fracturi apar ca urmare a unui trauma tism
minor sau în absenţa unui traumatism , iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel
inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de
zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la
pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s- a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie
examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi.
La pacienţii la care se suspectează o fractură femurală atipică , până la finalizarea evaluării , trebuie luată
în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi , pe baza aprecierii raportului risc/beneficiu
individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţ ii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la
nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie
evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

La pacienţii care utilizează bifosfonaţi au fost raportate dureri osoase, articulare şi/sau musculare. În
experienţa după punerea pe piaţă, aceste simptome au fost rareori severe şi/sau invalidante (vezi pct. 4.8).
Timpul până la debutul simptomelor a variat de la o zi la mai multe luni de la iniţierea tratamentului. La
majoritatea pacienţilor simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. La o parte dintre pacienţi
simptomele au reapărut la reluarea tratamentului cu acelaşi medicament sau cu alt bifosfonat.

În timpul experienței de după punerea pe piață, au fost raportate rareori reacții cutanate severe, inclusiv
sindrom Steven s Johnson și necroliză epidermică toxică.

Alendronatul nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală a căror RFG este mai mică de
35 ml/min (vezi pct. 4.2).

Trebuie avute în vedere cauzele osteoporozei, altele decât deficitul de estrogeni şi îmbătrânirea.

Hipocalcemia trebuie corectată înainte de iniţierea tratamentului cu alendronat (vezi pct. 4.3).

De asemenea, alte tulburări ale metabolismului mineral (cum sunt deficitul de vitamina D şi
hipoparatiroidismul ) trebuie tratate în mod eficace. La pacienţii cu aceste tulburări, în timpul
tratamentului cu acid alendronic trebuie monitorizate calcemia şi simptomele de hipocalcemie.

Din cauza efectelor pozitive ale alen dronatului în creşterea mineralizării osoase, poate să apară scăderea
calcemiei şi a fosfatemiei, în special la pacienţii care utilizează corticosteroizi, la care absorbţia calciului
poate fi redusă. Aceste scăderi sunt, de regulă, mici şi asimptomatice. C u toate acestea, s-au raportat
cazuri rare de hipocalcemie simptomatică, care ocazional a fost severă şi care a apărut adesea la pacienţi
cu afecţiuni predispozante (de exemplu hipoparatiroidism, deficit de vitamina D şi malabsorbţie de
calciu). Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este important ă, în special la pacienţii la
care se administrează corticosteroizi.


4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Dacă sunt administrate în acelaşi timp, este posibil ca alim entele şi băuturile (inclusiv apa minerală),
suplimentele de calciu, antiacidele şi unele medicamente administrate pe cale orală să influenţeze
absorbţia alendronatului. Ca urmare, înainte de a utiliza orice alt medicament cu administrare orală,
pacienţii trebuie să aştepte cel puţin 30 minute după administrarea alendronatului (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Nu se anticipează alte interacţiuni medicamentoase cu semnificaţie clinică. La un număr de paciente
incluse în studiile clinice s- au administrat estrogeni (int ravaginal, transdermic sau oral), în timp ce
utilizau alendronat. Nu au fost identificate reacţii adverse care să poată fi atribuite utilizării concomitente.
5
Deoarece utilizarea AINS se asociază cu iritaţie gastrointestinală, este necesară prudenţă în timpul
utilizării concomitente cu alendronat.

Deşi nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile, în studiile clinice alendronatul a fost
utilizat concomitent cu o gamă largă de medicamente, prescrise în mod obişnuit, fără dovada unor
interacţ iuni care să determine reacţii adverse.


4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Utilizarea în timpul sarcinii
Alendronatul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Nu există date suficiente cu privire la utilizarea
alendronatului la gravide . Studiile la animale nu indică efecte nocive directe asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale sau dezvoltării postnatale. La şobolani, administrarea de alendronat în timpul gestaţiei a
provocat distocie , corelată cu hipocalcemia (vezi pct. 5.3).

Utilizarea în timp ul alăptării
Nu se cunoaşte dacă alendronatul se elimină în laptele uman. Alendronatul nu trebuie utilizat la femeile
care alăptează.


4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s -au efectuat studii privind efectele asup ra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu
toate acestea, anumite reacţii adverse care au fost raportate în cazul acidului alendronic pot afecta
capacitatea unor pacienţi de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Răspunsurile indi viduale la acidul
alendronic pot varia (vezi pct. 4.8).


4.8 Reacţii adverse

Într -un studiu cu durata de un an care a inclus femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză,
profilurile generale de siguranţă pentru alendronatul de sodiu administr at în doză de 70 mg o dată pe zi
(n = 519) şi pentru alendronat ul de sodiu administrat în doză de 10 mg pe zi (n = 370) au fost similare.
În două studii clinice cu durata de trei ani, având un protocol practic identic, care au inclus femei aflate în
perioa da de postmenopauză (alendronat 10 mg: n = 196, placebo: n = 397), profilurile generale de
siguranţă pentru administrarea dozei de alendronat de 10 mg pe zi şi placebo au fost similare.

Reacţiile adverse raportate de către investigatori ca fiind posibile, probabil e sau în mod clar asociate
administrării medicamentului sunt prezentate mai jos, dacă au apărut cu o frecvenţă ≥ 1%, fie în grupul de
tratament din cadrul studiului cu durata de un an, fie la ≥ 1% dintre pacienţii trataţi cu alendronat 10 mg
pe zi şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu pacienţii la care s -a administrat placebo în cadrul studiilor
cu durata de trei ani.

Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani
Acid alendronic
70 mg o dată pe
săptămână
(n = 519); %
Acid alendronic
10 mg pe zi
(n = 370); %
Acid alendronic
10 mg pe zi
(n = 196); %
Placebo
(n = 397); %
Tulburări
gastrointestinale

Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8
6
Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5
Regurgitaţie acidă 1,9 2,4 2,0 4,3
Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0
Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8
Constipaţie 0,8 1,6 3,1 1,8
Diaree 0,6 0,5 3,1 1,8
Disfagie 0,4 0,5 1,0 0,0
Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5
Gastrită 0,2 1,1 0,5 1,3
Ulcer gastric 0,0 1,1 0,0 0,0
Ulcer esofagian 0,0 0,0 1,5 0.0
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjuncti

Dureri musculo-
scheletice (osoase,
musculare sau articulare)




2,9





3,2




4,1




2,5
Crampe musculare 0,2 1,1 0,0 1,0
Tulburări ale sistemului
nervos

Cefalee



0,4



0,3



2,6



1,5

De asemenea, în studiile clinice şi/sau după punerea pe piaţă , au fost raportate următoarele reacţii
adverse:
[ Foarte frecvente ( ≥ 1/10) , frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare
(≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000, inclusiv cazurile iz olate)]

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii de hipersensibilitate incluzând
urticarie şi angioedem
Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare: hipocalcemie simptomatică, adesea în
asociere cu afecţiuni predispozante.§
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, ameţeală†
Mai puţin frecvente : disgeuzie†
Tulburări oculare Mai puţin frecvente: inflamaţie oculară (uveită,
sclerită, episclerită)
Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente: vertij†
Tulburări gastrointestinale

Frecvente: dureri abdominale, dispepsie,
constipaţie, diaree, flatulenţă, ulcer
esofagian*, disfagie*, distensie
abdominală, regurgitaţie acidă.
7
Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, gastrită,
esofagită*, eroziuni esofagiene*,
melenă†
Rare : stricturi esofagiene*, ul ceraţii
orofaringiene*, tulburări la nivelul
tractului gastrointestinal superior
(perforaţii, ulcere, hemoragii)
§
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: alopecie†, prurit†
Mai puţin frecvente : erupţie cutanată tranzitorie,
eritem.
Rar e: erupţie cutanată tranzitorie cu
fotosensibilitate, reacţii cutanate severe, incluzând
sindrom Stevens -Johnson şi necroză epidermică
toxică

Tulburări musculo-scheletice ale ţesutului
conjunctiv şi osoase

Foarte frecvente: dureri musculo-scheletice
(osoase, musculare sau articulare) care sunt uneori
severe†§
Frecvente: tumefiere a articulaţiilor†
Rare : osteonecroz ă de maxilar‡§, fracturi atipice
subtrohanteri ene şi de diafiză femurală (reacţii
adverse specifice clasei bifosfonaţilor)


Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Frecvente: astenie†, edeme periferice†
Mai puţin frecvente: simptome tranzitorii , ca în
faza de răspuns acut (mialgie, stare generală de rău
şi rareori febră), asociate în mod caracteristic cu
iniţierea tratamentului.
§ Vezi pct. 4.4. † Incidenţa în studiile clinice a fost similară în tre grupul de tratament şi grupul la care s- a administrat
placebo.
* Vezi pct. 4.2 şi 4.4.
‡Această reacţie adversă a fost identificată prin supravegherea după punerea pe piaţă. Frecvenţ a „rare” a
fost estimată pe baza studiilor clinice relevante.
┴ identificate în experiența după punerea pe piață.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest luc ru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publi cate pe web-site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro. .


4.9 Supradozaj

Hipocalcemia, hipofosfatemia şi evenimentele adverse la nivelul tractului gastrointestinal superior cum
sunt dispepsie , pirozis, esofagită, gastrită sau ulcer , pot apărea ca urmare a supradozajului pe cale orală.
8
Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu alendronat. Pentru a
lega alendronatul trebuie administrat lapte sau antiacide. Din cauza riscului de iritaţie esofagiană, nu
trebuie indusă emeza, iar pacientul trebuie să rămână în ortostatism.



5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE


5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente care influenţează structura osoasă şi mineralizarea, bifosfonaţi,
codul ATC: M05BA04.

Substanţa activă din compoziţia Acid Alendronic Aurobindo 70 mg comprimate, acidul alendron ic, este
un bifosfonat care inhibă resorbţia osoasă de către osteoclaste, fără a avea efect direct asupra formării
osoase. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a acidului alendronic la nivelul situs -
urilor unde are loc resorbţia activă. Activitatea osteoclastelor este inhibată, dar formarea sau legarea
osteoclastelor nu este influenţată . Ţesutul osos format în timpul tratamentului cu acid alendronic are
calitate normală.

Tratamentul osteoporozei în postmenopauză

Osteoporoza este definită ca DMO la nivelul coloanei vertebrale sau şoldului cu 2,5 DS sub valoarea
medie la populaţia tânără normală sau ca o fra ctură de fragilitate anterioară, indiferent de
valoarea DMO.

Echivalenţa terapeutică a unei doze de acid alendronic 70 mg administrată o dată pe săptămână (n = 519)
şi a unei doze de acid alendronic 10 mg administrat ă zilnic (n = 370) a fost demonstrată î ntr-un studiu
multicentric cu dur ata de un an, efectuat la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză.
Creşterile medii faţă de valoarea iniţială a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare la un an au fost de
5,1% (IÎ 95%: 4,8, 5,4%) în grupul de tratament cu doza de 70 mg administrată o dată pe săptămână şi de
5,4% ( IÎ 95%: 5,0, 5,8%) în grupul de tratament cu doza de 10 mg administrată zilnic. Creşterile medii ale
DMO au fost de 2,3% şi 2,9% la nivelul colului femural şi de 2,9% şi 3,1% la nivelul întregului şold în
grupul de tratament cu doza de 70 mg administrată o dată pe săptămână, respectiv în grupul de tratament
cu doza de 10 mg administrată zilnic. Î n ceea ce priveşte creşterile DMO la nivelul altor zone ale
scheletului rezultatele d in cele două grupe de tratament au fost, de asemenea, similare.

Efectele acidului alendronic asupra masei osoase şi a incidenţei fracturilor la femeile aflate în perioada de
postmenopauză au fost evaluate în două studii iniţiale privind evaluarea eficacit ăţii, având un protocol
identic (n = 994 ), precum şi în studiul Fracture Intervention (FIT : n = 6459).

În studiile iniţiale privind evaluarea eficacităţii, creşterile medii ale densităţii minerale osoase (DMO) în
cazul administrării dozei de acid alendronic 10 mg pe zi, comparativ cu placebo, după trei ani de
tratament, au fost de 8,8%, 5,9% şi 7,8% la nivelul coloanei vertebrale, colului femural, respectiv
trohanterului. DMO l a nivelul corpului ca întreg a crescut, de asemenea, semnificativ. Comparativ cu
placebo, în grupul de tratament cu acid alendronic a existat o reducere cu 48% (acid alendronic 3,2% faţă
de placebo 6,2%) a procentului de pacienţi care au prezentat una sau mai multe fracturi vertebrale. În
extensia cu durata de doi ani a acestor studii , DMO la nivelul vertebrelor şi trohanterului a continuat să
crească, iar DMO la nivelul corpului ca întreg şi colului femural s -a menţinut.

FIT a fost compus din două studii controlate cu placebo, în care s-a administrat acid alendronic zilnic (în
doză de 5 mg zilnic timp de doi ani şi în doză de 10 mg zilnic , timp de încă unul sau doi ani ):
9

- FIT 1: un studiu cu durata de trei ani care a inclus 2027 pacienţi care au avut la momentul iniţial cel
puţin o fractură vertebrală (de compresie). În acest studiu, acidul alendronic administrat zilnic a
redus incidenţa de apariţia a unei fracturi vertebrale noi cu 47% (acid alendronic 7,9% faţă de
placebo 15,0%). În plus, s -a observat o reducere semnificativă a incidenţei fracturilor de şold (1,1%
faţă de 2,2%, o reducere de 51%)

- FIT 2: un studiu cu durata de patru ani care a inclus 4432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar fără o
fractură vertebrală la momentul includerii în studiu. În acest studiu, s -a observat o diferenţă
semnificativă în analiza subgrupelor de f emei cu osteoporoză (37% din numărul total de pacienţi se
încadrează în definiţia mai sus menţionată a osteoporozei) în aceea ce priveşte incidenţa fracturilor
de şold (acid alendronic 1,0% faţă de placebo 2,2%, o reducere de 56%) şi incidenţa pentru
exist anţa unei singure fracturi vertebrale (2,9% faţă de 5,8%, o reducere de 50%).

Rezultatele analizelor de laborator
În studii clinice, scăderile asimptomatice, uşoare şi tranzitorii ale calcemiei şi concentraţiei plasmatice de
fosfat au fost observate la ap roximativ 18% şi, respectiv 10% dintre pacienţii care au utilizat doza de
alendronat 10 mg pe zi , faţă de aproximativ 12% şi 3% dintre cei la care s -a administrat placebo. Cu toate
acestea, incidenţa scăderii calcemiei la < 8,0 mg /dl (< 2, 0 mmol /l) şi a concentraţiei plasmatice de fosfat
la ≤ 2,0 mg/dl (≤ 0,65 mmol/l) a fost similară în ambele grupuri din studiu.

Copii și adolescenți
Alendronatul sodic a fost studiat la un număr mic de pacienți cu osteogenesis imperfecta cu vârsta sub 18
ani. Rezultatele sunt suficiente pentru a susține utilizarea de alendronat sodic la pacienții copii și
adolescenți cu osteogenesis imperfecta.


5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Comparativ cu o doza de referinţă administrată intravenos, biodisponibilitatea orală m edie a acidului
alendronic la femei a fost de 0,64% pentru doze cuprinse între 5 şi 70 mg, în condiţii le administrării după
repaus alimentar nocturn şi cu două ore înainte de un mic dejun standard. Biodisponibilitatea a scăzut în
mod similar , la o valoare estimată de 0,46% şi 0,39% atunci când acidul alendron ic a fost administrat cu o
oră sau cu o jumătate de oră înainte de un mic dejun standard. În studiile privind osteoporoza, acidul
alendronic fost eficace atunci când a fost administrat cu cel puţin 30 minute înainte de consumul primelor
alimente sau băuturi în ziua respectivă.

Biodisponibilitatea a fost neglijabilă indiferent dacă acidul alendronic a fost administrat la micul dejun
sau până la două ore după un mic dejun standard. Administrarea concomite ntă a acidului alendronic cu
cafea sau suc de portocale a redus biodisponibilitatea cu aproximativ 60%.

La voluntarii sănătoşi, prednisonul administrat oral ( 20 mg de trei ori pe zi , timp de cinci zile) nu a
determinat o modificare semnificativă clinic a biodisponibilităţii după administrarea pe cale orală a
acidului alendronic (o creştere medie de 20% până la 44%).

Distribuţie
Studiile la şobolani au arătat că acidul alendronic se distribuie aleatoriu la nivelul ţesuturilor moi după
administrarea i.v. a 1 mg/kg, dar este ulterio r redistribuit rapid la nivel osos sau este excretat în urină. La
om, volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru, exceptând pe cel de la nivel osos, este de cel puţin
28 litri. Concentraţiile plasmatice ale medicamentului după administrarea dozelor orale terapeutice sunt
10
prea mici pentru a fi detectate analitic (< 5 ng/ml). La om, legarea de proteinele plasmatice este de
aproximativ 78%.

Metabolizare
Nu există dovezi privind faptul că acidul alendronic este metabolizat la animale sau la om.

Eliminare
După administrarea intravenoasă a unei doze unice de acid alendronic marcat cu [
14C], aproximativ 50%
din radioactivitate a fost detectată în urină în decurs de 72 ore, iar în materiile fecale radioactivitatea a
fost mică sau absentă. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 10 mg, clearance-ul renal al
acidului alendronic a fost de 71 ml/min , iar clearance- ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min. Concentraţiile
plasmatice scad cu mai mult de 95% după şase ore de la adm inistrarea intravenoasă. La om, timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este estimat la peste zece ani, ceea ce reflectă eliberarea de acid
alendronic de la nivelul osului. La şobolani, acidul alendronic nu este excretat prin intermediul sistemelo r
renale de transport pentru acizi şi baze şi, de aceea, nu se anticipează să interfere la om cu eliminarea altor
medicamente realizată prin intermediul acestor sisteme.

Caracteristici la pacienţi
Studiile preclinice au arătat faptul că medicamentul care nu este depozitat la nivel osos este rapid excretat
în urină. La animale nu s-au evidenţia t dovezi ale saturării captării osoase după administrarea
intravenoasă, repetată , de doze cumulative de până la 35 mg/kg. Deşi nu sunt disponibile informaţii
clinice, este po sibil ca, la fel ca la animale, eliminarea acidului alendronic pe cale renală să fie redusă la
pacienţii cu insuficienţă renală. Ca urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală poate fi preconizată o
acumulare oarecum mai mare a acidul alendronic la nivel osos (vezi pct. 4.2).


5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea. Studiile la şobolani au arătat că administrarea de alendron at în timpul gestaţiei a fost
asociat ă cu distocie în timpul travaliului, care a fost corelată cu hipocalcemia. În cadrul studiilor,
şobolanii la care s- au administrat doze mari au prezentat o incidenţă crescută a osificării incomplete la
fetuşi . La om, relevanţa acestor observaţii nu este cunoscută.



6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE


6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Amidonglicolat de sodiu (Tip A)
Pov idonă (K 30)
Stearat de magneziu


6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.


6.3 Perioada de valabilitate
11
2 ani


6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.


6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Comprim atele sunt ambalate în blistere din PVC -Aclar/Aluminiu .

Mărimi de ambalaj: 2, 4, 8, 12, 20, 30, 40, 50 şi 60 comprimate .

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.


6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte in strucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale



7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront
Floriana FRN 1913
Malta



8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7184/ 2014/0 1-09



9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

R eînnoir ea autorizaţiei – Noiembrie 2014


10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI


Noiembrie 2014