WILATE 1000 1000 UI FVW/1000 UI FVIII
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Wilate 500 500 UI FVW / 500 UI FVIII pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
Wilate 1000 1000 UI FVW / 1000 UI FVIII pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢI A CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Wilate , medicament din plasmă de la donatori umani , se prezintă ca pulbere şi solvent pentru soluţie
injectabilă, care conţine nominal factor von Willebrand uman (FVW) 500 UI /1000 UI şi factor de
coagulare uman VIII 500 UI /1000 UI , pentru un flacon.
Medicamentul conţine factor von Willebrand uman aproximativ 100 UI/ml, atunci când este
reconstituit cu 5 ml /10 ml apă pentru preparate injectabile cu 0,1% polisorbat 80.
Activitatea specifică a Wilate este de ≥ 67 UI FVW:RCo/mg proteină.
Potenţa FVW ( UI) se măsoară conform activităţii co -factorului ristocetină ( FVW:RCo) comparat cu
standardul internaţional pentru concentratul de factor von Willebrand (O MS).
Medicamentul conţine factor de coagulare uman VIII aproximativ 100 UI/ml, atunci când este
reconstituit cu 5 ml /10 ml apă pentru preparate injectabile cu 0,1% polisorbat 80.
Potenţa FVIII (UI) este determinată utilizând testul cromogenic al Farmacop eei Europene. Activitatea
specifică a Wilate este de ≥ 67 UI FVIII:C/mg prote ină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.
Pulbere uscată prin congelare de culoare albă sau galben deschis sau masă solidă friabilă .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii t erapeutice
Boala Von Willebrand ( BVW)
Profilaxia şi tratamentul hemoragiei sau sângerării în cazul intervenţiilor chirurgicale la pacienţii cu
boala von Willebrand (BVW), atunci când tratamentul în monoterapie cu desmopresină (DDAVP)
este ineficace sau contraindicat.
Hemofilie A
Tratamentul şi profilaxia sângerării la pacienţii cu hemofilie A (deficit congenital de FVIII) .
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor de
coagulare. Medicamentul este de unică folosinţă, astfel încât trebuie administrat întregul conţinut al
flaconului . În cazul în care mai rămâne o cantitate de medicament , aceasta trebuie eliminat ă în
conformitate cu reglementările locale.
Boala Von Wil lebrand (BVW)
Raportul dintre FVW:RCo şi FVIII:C este de 1:1. În general, 1 UI /kg MC de FVW:RCo şi FVIII:C
creşte concentraţia plasmatică cu 1,5-2% din activitatea normală pentru proteina respectivă. De regulă ,
pentru a obţine hemostaza corespunzătoare, sunt necesare aproximativ 20 - 50 UI Wilate/kg. Această
cantitate va creşte concentraţiile plasmatice ale FVW:RCo şi FVIII:C ale pacienţilor cu aproximativ 30
- 100%.
Poate fi necesară o doză iniţială de 50 - 80 UI Wilate/kg, în special în cazul pacienţilor cu B VW tip 3,
în cadrul căreia menţinerea unor concentraţii plasmatice corespunzătoare poate necesita doze mai mari
decât în cazul altor tipuri de B VW.
Copii şi adolescenţi
Nu există suficiente date, pentru a putea permite recomandarea utilizării medic amentului Wilate la
copii sub 6 ani.
Prevenirea hemoragiei în cazul intervenţiilor chirurgicale sau al traumelor severe:
Pentru prevenirea sângerării în cazul intervenţiilor chirurgicale, Wilate trebuie administrat cu 1- 2 ore
înainte de a începe procedur a chirurgicală. Trebuie atinse concentraţii plasmatice de VWF:RCo de ≥
60 UI /dl (≥ 60%) şi concentraţii plasmatice de FVIII:C de ≥ 40 UI /dl (≥ 40%).
O doză corespunzătoare trebuie re -administrată la interval de 12-24 de ore de tratament. Doza şi durata
tr atamentului depind de starea clinică a pacientului, tipul şi severitatea sângerării, precum şi de ambele
concentraţii plasmatice ale FVW:RCo şi FVIII:C.
În cazul pacienţilor trataţi cu medicamente care conţin FVW şi FVIII, concentraţiile plasmatice de
FVI II:C trebuie monitorizate , pentru a identifica concentraţiile plasmatice FVIII:C excesiv crescute în
mod susţinut, care pot creşte riscul de apariţie a evenimentelor trombotice, în special la pacienţii cu
factori de risc clinici sau paraclinici cunoscuţi. În cazul în care se observă concentraţii plasmatice
excesiv crescute de FVIII:C, trebuie luată în considerare reducerea dozelor şi/sau prelungirea
intervalului dintre administrarea dozelor sau folosirea medicamentelor cu VWF şi conţinut mic de
FVIII.
Prof ilaxie :
În cazul pacienţilor cu BVW, pentru profilaxia pe termen lung împotriva sângerărilor, trebuie
administrate doze de 20- 40 UI/kg, de 2 sau de 3 ori pe săptămână . În unele cazuri, cum sunt pacienţii
cu sângerări gastro -intestinale, pot fi necesare doz e mai mari.
Hemofilie A
Doza şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului de FVIII, de localizarea şi
intensitatea sângerării precum şi de starea clinică a pacientului.
Numărul de unităţi de FVIII administrate este exprimat în Unită ţi Internaţionale (UI), conform cu
standardul curent OMS pentru medicamente care conţin FVIII. Activitatea FVIII în plasmă este
exprimată ca procent (referitor la plasma umană normală) sau în UI (referitor la un Standard
Internaţional pentru activitatea FV III în plasmă).
1 UI de activitate a FVIII este echivalentă cu cantitatea de FVIII dintr-un ml de plasmă umană
normală.
3
Tratamentul de necesitate:
Calcularea dozei necesare de FVIII se bazează pe descoperirea empirică a faptului că 1 UI FVIII:C/kg
creş te concentraţia plasmatică cu 1,5-2% comparativ cu activitatea normală. Doza necesară este
stabilită prin utilizarea următoarei formule:
UI necesare = Greutate (kg) x creştere dorită FVIII (%) ( UI/dl) x 0,5 UI /kg
Cantitatea care trebuie administrată şi f recvenţa administrării trebuie să fie determinate întotdeauna de
eficacitatea clinică, pentru fiecare pacient în parte. În cazul următoarelor evenimente hemoragi ce,
activitatea FVIII nu trebuie să scadă sub activitatea plasmatică normal ă la concentra ţia da tă ( în %
referitor la plasma umană normală sau UI/dl) în perioada corespunz ătoare. Următorul tabel poate fi
utilizat ca ghid pentru doze î n cazul episoadelor de sângerare şi interven ţiilor chirurgicale.
Schemă de tratament pentru hemoragii şi intervenţii chirurgicale
Gradul hemoragiei/Tip de
intervenţie chirurgicală
Concentraţie plasmatică
necesară de FVIII (%)
(UI/dl)
Frecvenţa administrării
dozelor (ore)/Durata terapiei
(zile)
Hemoragie
Hemartroză incipientă,
sângerare musculară sau
sângerare oral ă
20 – 40 Se repetă la intervale de 12
până la 24 de ore.
Cel puţin 1 zi, până când
episodul de sângerare indicat
prin durere este remis sau
intervine vindecarea
Hemartroză extinsă, sângerare
musculară sau hematom
30 – 60 Se repetă administrarea la
intervale de 12 până la 24 de
ore timp de 3 până la 4 zile sau
mai mult , până ce durerea şi
infirmitatea sunt soluţionate.
Hemoragii care pot pune viaţa
în pericol
60 – 100 Se repetă administrarea la
intervale de 8 până la 24 de ore ,
până ce ameninţarea trece
Intervenţii chirurgicale
Minore
incluzând extracţii dentare
30 – 60 La intervale de 24 de ore, cel
puţin 1 zi, până la vindecare
Majore 80 – 100
(pre- şi post -operator)
Se repetă administrarea la
intervale de 8 până la 24 de ore,
până la vindec area
corespunzătoare a cicatricei,
apoi terapie timp de cel puţin 7
zile, pentru a menţine o
activitate a FVIII de 30% - 60%
(UI/dl).
Profilaxie :
La pacienţii cu hemofilie A severă, în profilaxia de lungă durată împotriva sângerărilor, trebuie
administra te doze de 20 - 40 UI Wilate/kg, la intervale de 2 până la 3 zile. În anumite cazuri, în special
în cazul pacienţilor mai tineri, pot fi necesare intervale mai mici între administrări sau doze mai mari.
Perfuzare continuă :
4
Înainte de intervenţiile chir urgicale, trebuie efectuată o analiză farmacocinetică, pentru a obţine o
estimare a clearance- ului. Viteza de perfuzare iniţială poate fi calculată astfel:
Viteza de perfuzare ( UI/kg şi oră) = Clearance (ml/kg şi oră) x concentraţia plasmatică la starea d e
echilibru dorită ( UI/ml)
După perioada iniţială de perfuzare continuă de 24 de ore, clearance -ul trebuie calculat din nou, zilnic,
utilizând ecuaţia de mai sus, în funcţie de concentraţia la starea de echilibru măsurată şi de viteza de
perfuzare cunoscută.
În timpul tratamentului, se recomandă identificarea corespunzătoare a concentraţiilor plasmatice de
FVIII:C, pentru a ghida stabilirea dozei şi a frecvenţei adminstrărilor repetate. În cazul intervenţiilor
chirurgicale majore, în special, este indispensabilă monitorizarea exactă a terapiei de substituţie, cu
ajutorul coagulogramei (FVIII:C). Răspunsul pacienţilor la tratamentul cu FVIII poate varia
individual, prezentând timpi diferiţi de înjumătăţire plasmatică şi de re cuperare a factorului plasmatic.
Pacienţi netrataţi anterior
Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8.
Copii şi adolescenţi
Nu există date suficiente pentru a recomanda utilizarea Wilate la copii cu vârsta sub 6 ani ,
diagnosticaţi cu hemofilie de tip A .
Mod de administr are
Administrare intravenoasă.
Debitul de injectare sau de perfuzare nu trebuie să depăşească
2-3 ml pe minut.
Pentru instrucţiunile referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitat e la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca în cazul oricărei perfuzări intravenoase cu medicamente care conţin proteine derivate din plasmă,
sunt posibile rea cţii alergice de tipul hipersensibilităţii. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape şi
observaţi cu atenţie, pentru a identifica orice simptom care apare în perioada de perfuzare .
Pacienţii trebuie informaţi despre semnele iniţiale de reacţii de hiper sensibilitate, incluzând erupţii
cutanate, urticarie generalizată, senzaţie de constricţie toracică, wheezing , hipotensiune arterială şi
anafilaxie. În cazul în care apar simptome de alergie, pacienţii trebuie să întrerupă imediat
administrarea şi să se adreseze medicul ui curant.
În caz de şoc, trebuie să fie respectate standardele medicale curente pentru tratamentul şocului.
Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor obţinute din
sânge uman sau plasmă includ selectarea donatorilor, screening al fiecărei probe recoltate şi al
rezervelor de plasmă pentru markerii infecţioşi specifici şi includerea în procesul de producţie a
procedurilor validate pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor. Cu toate acestea, atun ci când se
administrează medicamente preparate din sânge uman sau plasmă nu se poate exclude în totalitate
posibilitatea transmiterii unor microorganisme infecţioase. Acelaşi lucru este valabil şi pentru
virusurile nou- apărute sau necunoscute şi alte micro organisme patogene.
5
Măsurile luate sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate , cum sunt virusul
imunodeficienţei umane ( HIV), virusul hepatitei B ( VHB ) şi virusul hepatitei C ( VHC ) precum şi
pentru virusul neîncapsulat al hepatitei A (VHA) . Mă surile luate pot avea valoare limitată împotriva
virusurilor neîncapsulate, cum este parvovirusul B19.
Infecţia cu parvovirus B19 poate fi gravă la gravide ( infecţie fetală) şi la persoanele cu
imunodeficienţă sau eritropoieză crescută (de exemplu anemie hemolitică).
Se recomandă ferm ca de fiecare dată când este adm inistrat Wilate unui pacient, să fie înregistrate
denumirea şi numărul lotului medicamentului , pentru a păstra o legătură între pacient şi numărul
lotului medicamentului.
Vaccinarea corespun zătoare (anti-hepatită A şi B) trebuie luată în considerare în cazul pacienţilor
trataţi cu regularitate/în mod repetat cu concentrate derivate din plasmă umană care conţin
FVW /FVIII.
Boala Von Willebrand ( BVW)
În momentul utilizării unui medicament cu F VW care conţine şi FVIII, medicul curant trebuie să ştie
că tratamentul continuu poate duce la o creştere excesivă a FVIII:C. În cazul pacienţilor trataţi cu
medicamente cu FVW care conţin şi FVIII, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale FVIII: C,
pentru a evita concentraţiile plasmatice ale FVIII:C excesiv crescute în mod susţinut, care pot
determina creşterea riscului de apariţie a evenimentelor trombotice.
Există riscul apariţiei evenimentelor trombotice în momentul utilizării medicamentelor cu FVW care
conţin şi FVIII, în special în cazul pacienţilor cu factori de risc clinici sau paraclinici cunoscuţi. Ca
urmare , pacienţii cu risc trebuie monitorizaţi pentru a depista primele semne de tromboză. Trebuie
instituită profilaxia împotriva trombem boliei venoase, conform recomandărilor curente.
Pacienţii cu BVW, în special de tip 3, pot dezvolta anticorpi neutralizanţi (inhibitori) împotriva FVW.
În cazul în care nu sunt atinse valorile anticipate de activitate a FVW:RCo în plasmă sau în cazul în
c are sângerarea nu este controlată prin administrarea unei doze corespunzătoare, se va efectua un test
care să stabilească dacă există un inhibitor al FVW. În cazul pacienţilor cu titruri mari de inhibitori,
terapia cu F VW poate să nu fie eficace şi trebuie luate în considera re alte opţiuni terapeutice.
Abordarea terapeutică a acestor pacienţi trebuie efectuată de către medici cu experienţă în tratamentul
pacienţilor cu tulburări hemostatice .
Hemofilie A
Hipersensibilitate
Medicamentul Wilate poa te cauza re acţii de hipersensibilitate de tip alergic. Medicamentul conţine
urme de proteine de natură umană , altele decât factorul VIII. În cazul în care apar simptome de
hipersensibilitate, pacienţii trebuie să întrerupă imediat administrarea şi să se adreseze medi cului.
Pacienţii trebuie să aibă cunoştinţă de semnele precoce ale reacţiilor de hipersensibilitate, care includ
erupţii cutanate, urticarie generalizată, senzaţie de constricţie toracică, wheezing, hipotensiune
arterială şi anafilaxie.
În caz de şoc anaf ilactic, trebuie să fie aplicat tratamentul medical standard pentru şoc.
Inhibitori
Formarea de anticorpi neutralizanţi (inhibitori) împotriva FVIII este o complicaţie cunoscută în
abordarea terapeutică a pacienţilor cu hemofilie A. De regulă, aceşti inhibitori sunt imunoglobuline
IgG direcţionate împotriva activităţii pro -coagulante a FVIII şi sunt cuantificaţi în Unităţi Bethesda
( UB ) pe ntru un ml de plasma, utilizând testul modificat. Riscul de dezvoltare a inhibitorilor este
corelat cu expunerea la FVI II, riscul cel mai mare fiind în decursul primelor 20 de zile de expunere.
Rar, inhibitorii se pot dezvolta după primele 100 zile de expunere.
6
Au fost observate cazuri recurente de apari ţie a inhibitorilor (titru sc ăzut) după înlocuirea unui
medicament cu FVIII cu un alt medicament , la pacienţii trata ţi anterior, care aveau descris î n
antecendente dezvoltarea de inhibitori după 100 zile de expunere. De aceea, se recomandă
monitorizarea cu atenţie a tuturor pacienţilor pentru a depista dezvoltarea inhibit orilor în cazul oricărei
modificări a medicamentului cu FVIII utilizat.
În general, toţi pacienţii trataţi cu medicamente care conţin factor de coagulare VIII trebuie
supravegheaţi cu atenţie pentru a depista apariţia inhibitorilor, prin observaţii clinic e şi teste de
laborator corespunzătoare. Dacă nu se ating concentraţiile plasmatice preconizate ale activităţii
factorului VIII sau dacă hemoragiile nu pot fi controlate prin administrarea dozei adecvate de
medicament, trebuie efectuate teste de depistare a prezenţei inhibitorilor factorului VIII. Tratarea
acestor pacienţi trebuie coordonată de medici cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu hemofilie şi a
cazurilor de apariţie a inhibitorilor factorului VIII.
Acest medicament conţine sodiu până la 2,55 mmol (58,7 mg) pentru un flacon care conţine 500 UI de
FVW şi 50 0 UI de FVIII şi poate conţine până la 5,1 mmol (117,3 mg) pentru un flacon care conţine
1000 UI de FVW şi 1000 UI de FVIII. Aceste valori vor fi luate în considerare la pacienţii care
urmeaz ă o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu s -au efectuat studii la animale cu FVW /FVIII cu privire la to xicitatea asupra funcţiei de
reproducere .
Boala Von Willebrand ( BVW)
Nu există experienţă în ceea ce priveşte tratamentul gravidelor sau al femeilor care alăptează.
Wilate trebuie administrat gravidelor sau femeilor care alăptează cu deficit de FVW numai dacă este
absolut necesar , luând în considerare faptul că administrarea determină un risc crescut de evenimente
hemoragice la aceste paciente.
Hemofilie A
Întrucât apariţia hemofiliei A la femei este rară, nu există experienţă referitoare la tratament ul în
timpul sarcinii şi al alăptării. Ca urmare, Wilate trebuie utilizat în timpul sarcinii şi al alăptării numai
dacă este absolut necesar .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul Wilate
nu are nicio influenţ ă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje .
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul datelor referitoare la siguranţa în utilizare
Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice (care pot include angioedem, senzaţie de arsură şi înţepături la
locul de perfuzare, frisoane, eritem facial tranzitoriu, urticarie generalizată, cefalee, erupţii cutanate,
hipotensiune arterială, letargie, greaţă, nelinişte, tahicardie, senzaţie de constricţie toracică , furnicături,
vărsături, wheezing ) au fost observate rar , iar în anumite cazuri pot evolua până la anafilaxie severă
( incluzând şoc). În cazuri rare, s -a raportat febră.
7
Boala Von Willebrand ( BVW)
Pacienţii cu BVW, în special de tip 3, pot dezvolta foarte rar anticorpi neutraliza nţi împotriva FVW.
Apariţia unor asemenea inhibitori , se va manifesta ca un răspuns clinic necorespunzător. Apariţia
acestor anticorpi este asociată cu apariţia reacţiilor anafilactice. Ca urmare, pacienţii care prezintă
reacţii anafilactice trebuie evaluaţi, pentru a depista prezenţa unui inhibitor.
În toate aceste cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat în tratamentul hemofiliei.
Î n cadrul studiilor clinice sau la pacienţi i trataţi cu Wilate nu s-au raportat până în prezent cazuri care
a u dezvoltat anticorpi neutralizanţi.
Există riscul apariţiei evenimentelor trombotice, în special la pacienţii cu factori de risc clinici sau
paraclinici cunoscuţi. Trebuie instituită profilaxia împotriva trombemboliei venoase, conform
recomandărilor cure nte.
În cazul pacienţilor trataţi cu medicamente cu F VW care conţin şi FVIII, cu concentraţii plasmatice ale
FVIII:C excesiv crescute în mod susţinut, poate exista riscul de creştere a incidenţei evenimentelor
trombotice.
Hemofilie A
Pacienţii cu hemofili e A pot dezvolta anticorpi neutralizanţi (inhibitori) împotriva FVIII. A pariţia unor
asemenea inhibitori se va manifesta ca un răspuns clinic necorespunzător. În acest e cazuri, se
recomandă contactarea unui centru specializat în tratamentul hemofiliei .
Ex perien ţa cu Wilate la pacienţii netrataţi anterior este limitată . Într -un studiu clinic care a inclus 24
pacienţii netrataţi anterior , după minim 50 zile expunere la tratament ul cu Wilate, prezen ţa persistent ă
a inhibitorilor cu titru peste 5 UB /ml, manifestă clinic, a fost observat ă doar la trei pacien ţi.Trei
pacien ţi au dezvoltat un titru sc ăzut de inhibitori, f ără manifest ări clinice şi doi pacien ţi au avut un
titru sc ăzut de inhibitori la o singur ă determinare, f ără recuren ţe.
Vezi ş i pct 4.2. Nu s -au observat cazuri de dezvoltare de inhibitori la pacienţii trataţi anterior.
Pentru informaţii cu privire la siguranţă , referitoare la transmiterea agenţilor patogeni, vezi punctul
4.4.
Tabelul reacţiilor adverse
Tabelul prezentat mai jos este conform cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe (SOC şi
termeni preferaţi).
Frecvenţa de apariţie a fost evaluată conform următoarei convenţii: foarte frecvent (≥1/10), frecvent
(≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvent (≥1/1000 şi <1/100), rar (≥1/10000 şi < 1/1000), foarte rar
(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin frecvente Rare Foarte rare
Tulburări ale sistemului
imunitar
reacţie de
hipersensibilitate
şoc anafilactic
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
febră
8
administrare
Investigaţii diagnostice Inhibitori ai FVIII Inhibitori ai
FVW
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Pentru descrierea reacţiilor adverse selectate, vezi punctul 4.4.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Ace ast a
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare (a se vedea detaliile mai jos) .
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel : + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu au fost raportate simptome de supradozaj cu FVW uman sau FVIII . În caz de supradozaj marcat
pot să apară evenimente t rombembolice.
5. PROPRIE TĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutic ă: antihemoragice, factori ai coagulării sanguine, factor Von Willebrand şi
factor de coagulare VIII în combinaţie , codul ATC: B02BD06
Boala Von Willebrand ( BVW)
FVW (din concentr at) este un constituent normal al plasmei umane şi are acelaşi mod de acţiune ca şi
F VW endogen.
Administrarea de F VW permite corectarea tulburărilor hemostatice pe care le prezintă pacienţii cu
deficit de F VW (BVW) la două niveluri:
- FVW restabileşte adez iunea trombocitelor la nivelul subendoteliul ui vascular , la locul leziunii
vasculare (întrucât se leagă atât de subendoteliul vascular , cât şi de membrana trombocitelor),
asigurând hemostaza primară, după cum o arată scurtarea timpului de sângerare. Acest efect
survine imediat şi se ştie că depinde, în mare măsură, de nivelul de polimerizare a proteinei;
- FVW determină corectarea tardivă a deficitului asociat de FVIII. Administrat intravenos,
F VW leagă FVIII endogen (care este produs în mod normal de către pacient) şi, stabilizând
acest factor, evită degradarea rapidă a acestuia.
Din această cauză,
după prima perfuzare, administrarea de F VW pur (medicament cu F VW cu
concentraţie mică de FVIII) restabileşte valoarea normală a concentraţiei plasmatice a
FVIII:C , ca efect secundar .
Administrarea unui medicament cu F VW care conţine şi FVIII restabileşte valoarea normală a
concentraţiei plasmatice a FVIII:C imediat
după prima perfuzare.
9
Pe lângă rolul său ca proteină de protecţie a FVIII, F VW mediază adeziunea trombocitelor la locul de
deteriorare vasculară şi joacă un rol în agregarea trombocitelor.
Hemofilie A
Complexul FVIII/ FVW constă din două molecule (FVIII şi F VW) cu diferite funcţii fiziologice. Când
este administrat unui pacient cu hemofilie, FVIII se le agă de F VW în circulaţia pacientului. FVIII
activat (FVIIIa) acţionează ca un co -factor pentru factorul IX activat (FIXa), accelerând conversia
factorului X în factor X activat (FXa). FXa converteşte protrombina în trombină. Apoi, trombina
converteşte fibr inogenul în fibrină, putându- se forma un cheag.
Hemofilia A este o tulburare de coagulare a sângelui ereditară, sex -linkată , determinată de valorile
mici ale concentraţiilor plasmatice de FVIII:C şi provoacă sângerare profuză la nivelul articulaţiilor,
m uşchi lor sau organelor interne în mod spontan sau ca urmare a unei traume accidentale sau
chirurgicale. Cu ajutorul terapiei de substituţie, concentraţiile plasma tice ale FVIII cresc, permiţând
corectarea temporară a deficitului de factor VIII şi corectare a tendinţelor de sângerare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Boala Von Willebrand ( BVW)
FVW (din concentrat) este un constituent normal al plasmei umane şi are acelaşi mod de acţiune ca şi
F VW endogen.
Pe baza analizei a trei studii de farmacocinetică i ncluz ând 24 pacienţ i evaluaţi, cu toate tipurile de
BVW, s -au observat urm ătoarele rezultate :
Toate tipurile de BVW BVW tip 1 BVW tip 2 BVW tip 3
Parametru N Medie DS Min. Max. N Medie DS Min. Max. N Medie DS Min. Max. N Medie DS Min
Recuperare
(%/UI/kg)
24 1,56 0,48 0,90 2,93 2 1,19 0,07 1,14 1,24 5 1,83 0,86 0,98 2,93 17 1,52 0,32 0,9
ASC (0-inf)
(oră *%)
23 1981 960 593 4831 2 2062 510 1701 2423 5 2971 1383 1511 4831 16 1662 622 59
Timp de
înjumătăţire
plasmatică
(ore)
24 23,3 12,6 7,4 58,4 2 39,7 18,3 26,7 52,7 5 34,9 16 17,5 58,4 17 18 6,2 7,4
TMR (ore) 24 33,1 19 10,1 89,7 2 53,6 25,9 35,3 71,9 5 53,5 24,6 27,8 89,7 17 24,7 8,5 10,
Clearance
ml/ kg şi
oră
24 3,29 1,67 0,91 7,41 2 2,66 0,85 2,06 3,27 5 1,95 1,02 0,91 3,31 17 3,76 1,69 1,8
ASC = aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp ; TMR = timp mediu de rezidenţă ;
DS = deviaţie standard
Hemofilie A
FVIII (din concentrat) este un constituent normal al plasmei umane şi are acelaşi mod de acţiune ca şi
FVIII endogen. După administrarea medicamentului , aproximativ două treimi până la trei sferturi din
cantitatea de FVIII rămân în circulaţie. Concentraţia plasmatică de FVIII:C atinsă trebuie să fie între
80- 120% din valoarea FVIII:C estimat ă.
Concentraţia plasmatică a FVIII:C scade exponenţial bifazic. În faza iniţială, distribuţia dintre
compartimentul intravascular şi alte compartimente ( lichide ale organismului) are loc cu un timp de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 3 până la 6 ore. În următoarea fază, mai lentă, timpul de
10
înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază între 8 până la 18 ore, cu o medie de 15 ore. Acest lucru
corespunde timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare real, fiziologic .
Următoarele rezultate au fost observate într -un studiu clinic incluzând 12 pacien ţi ( metoda
cromogenică , teste prin determin are dubl ă):
Parametru Evaluare iniţială Evaluare la 6 luni
Medie DS Medie DS
Recuperare
(%/UI/kg)
FVIII:C 2,27 1,20 FVIII:C 2,26 1,19
ASC norm
% * oră /UI/kg
FVIII:C 31,3 7,31 FVIII:C 33,8 10,9
Timp de înjumătăţire
plasmatică (ore)
FVIII:C 11,2 2,85 FVIII:C 11,8 3,37
TMR (ore) FVIII:C 15,3 3,5 FVIII:C 16,3 4,6
Clearance
ml/ kg şi oră
FVIII:C
3,37
0,86 FVIII:C
3,24
1,04
ASC = aria de sub curba con centraţiei plasmatice în funcţie de timp; TMR = timp mediu de rezidenţă ;
D S = deviaţie standard
5.3 Date preclinice de siguranţă
FVW şi FVIII din compoziţia Wilate sunt constituenţi normali ai plasmei umane şi acţionează ca şi
FVW /FVIII endogen i.
Stud ii convenţionale la animale privind siguranţa utilizării acestor medicamente nu ar aduce informaţii
suplimentare celor deja existente pe baza experienţei clinice, de aceea nu sunt necesare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere
C lorură de sodiu
G licină
Z ahăr
C itrat de sodiu
C lorură de calciu
Solvent
A pă pentru preparate injectabile cu 0,1% polisorbat 80
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, Wilate nu trebuie amestecat cu alte medicamente şi nu trebuie
ut ilizat simultan cu alte medicamente cu administrare intravenoasă în acelaşi dispozitiv de perfuzare .
Trebuie să fie utilizate numai dispozitivele de injectare/ perfuzare furnizate, întrucât tratamentul poate
eşua ca urmare a ad sorbţiei FVIII/FVW pe suprafe ţele interne ale anumitor dispozitive de perfuzare.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
11
Stabilitatea soluţiei reconstituite a fost demonstrată pentru 4 ore la temperatura camerei (max im
+25°C). Cu toate acestea, pentru a evita contaminarea microbiană, s oluţia reconstituită trebuie utilizată
imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra flacoanele cu pulbere şi solvent la frigider (2°C - 8°C).
A se ţine flacoanele în cutie, pentru a fi protejate de lumină. A nu se congela.
Medicamentul poate fi păstrat la temperatura camerei (max im +25°C) timp de 2 luni. În acest caz,
perioada de valabilitate expiră la 2 luni de la data la care medicamentul a fost scos din frigider pentru
prima dată. Noua perioadă de valabilitate poate fi notată de către pacient pe cutie. Soluţia reconstituită
trebuie utilizată pentru o singură administrare . Orice cantitate de soluţie rămasă trebuie eliminată.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul amb alajului
Mărimea ambalajului :
Wilate 500 500 UI FVW / 500 UI FVIII pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
1 cutie conţine:
- 1 flacon cu pulbere, din sticlă tip I, prevăzut cu dop din cauciuc bromobutilic şi sigilat cu o
capsă din aluminiu,
- 1 flaco n cu solvent (5 ml apă pentru preparate injectabile cu 0,1 % polisorbat 80), din sticlă tip
I, prevăzut cu dop din cauciuc clorobutilic şi sigilat cu o capsă din aluminiu,
1 cutie conţine:
- 1 set de dispozitive de administrare [1 seringă de unică folosinţ ă, 1 set de transfer [Mix2Vial], 1
set de perfuzare] şi 2 tampoane cu alcool medicinal.
Wilate 1000 1000 UI FVW / 1000 UI FVIII pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
1 cutie conţine:
- 1 flacon cu pulbere, din sticlă tip I, prevăzut cu dop din cauc iuc bromobutilic şi sigilat cu o
capsă din aluminiu,
- 1 flacon cu solvent (10 ml apă pentru preparate injectabile cu 0,1 % polisorbat 80), din sticlă tip
I, prevăzut cu dop din cauciuc clorobutilic şi sigilat cu o capsă din aluminiu,
1 cutie conţine:
- 1 set de dispozitive de administrare [1 seringă de unică folosinţă, 1 set de transfer [Mix2Vial], 1
set de perfuzare] şi 2 tampoane cu alcool medicinal.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru elimin area reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
• Citiţi toate instrucţiunile şi urmaţi- le cu atenţie!
• A nu se administra Wilate după termenul de expirare afişat pe ambalaj.
12
• În timpul procedurilor descrise mai jos trebuie menţinute condiţiile aseptice !
• Soluţia extrasă în seringă trebuie să fie limpede sau u şor perlată . A nu se utiliza soluţia dacă
este tulbure sau prezintă depuneri.
• A se u tiliza imediat soluţia preparată pentru a preveni contaminarea microbiană.
• A se u tiliza numai setul de perfuzare f urnizat. Utilizarea altor echipamente de
injectare/perfuzare poate genera riscuri suplimentare şi eşecul tratamentului.
Instrucţiuni pentru prepararea soluţiei:
1. A n u se utiliza medicamentul imediat după ce este scos din frigider. A se lăsa solventul şi pulberea
din flacoanele sigilate să ajungă la temperatura camerei.
2. Se î nlătură capacul detaşabil al celor două flacoane şi se şterg dopurile din cauciuc cu unul din
tampoanele cu alcool medicinal furnizate .
3. Mix2Vial este descris în Fig.1. Se aşează flaconul cu solvent pe o suprafaţă pla nă şi se ţine ferm. Se
ia Mix2Vial şi se întoarce cu partea de sus în jos. Se poziţionează adaptorul albastru al Mix2Vial
deasupra flaconului cu solvent şi se ap asă cu fermitate în jos , până când acesta se fixează pe poziţie cu
un clic. (Fig. 2 + 3).
4. Se aşează flaconul cu pulbere pe o suprafaţă plană şi se ţine ferm. Se lasă
flaconul cu solvent cu Mix2Vial ataşat şi se întoarce cu partea de sus în jos.
Se poziţionează adaptorul transparent deasupra flaconului cu pulbere şi se
ap asă cu fermitate în jos , până când acesta se fixează pe poziţie cu un
clic.(Fig. 4). Solventul va cur ge automat în flaconul cu pulbere.
5. Cu amândouă flacoanele încă ataşate, se răsuceşte uşor, până când
medicamentul este dizolvat.
Dizolvarea este completă în mai puţin de 10 minute la temperatura camerei.
O uşoară spumificare poate să apară în timpul preparării. Se deşurubează
Mix2Vial în două părţi (Fig. 5). Spuma va dispărea.
13
Se îndepărteză flaconul cu solvent gol împreună cu adaptorul albastru
Mix2Vial.
Instrucţiuni pentru injectare:
Ca măsură de precauţie, înainte şi în timpul administrării , trebuie măsurat ă alura ventriculară a
pacientului . În cazul în care are loc o creştere semnificativă a ritmului bătăilor inimii, se reduce viteza
de perfuzare sau se întrerupe tratamentul pentru un timp scurt.
1. Se a taşează seringa la adaptorul transparent Mix2Vial. Se întoarce flaconul cu partea de sus în jos şi
se ex trage soluţia în seringă (Fig. 6).
Soluţia extrasă în seringă trebuie să fie limpede sau uşor perlată .
De îndată ce soluţia a fost transferată, se ţine ferm corpul seringii (cu pistonul îndreptat în jos) şi se
detaş ează seringa de Mix2Vial (Fig. 7). Se îndepărteză Mix2Vial şi flaconul gol.
2. Se c urăţă locul ales de injectare cu unul din tampoanele cu alcool medicinal furnizate .
3. Se a taşează la seringă acul de injectare furnizat.
4. Se i ntroduce acul pentru injecţie în vena aleasă. Dacă s-a utilizat un garou pentru a face vena mai
uşor vizibilă, acest garou trebuie îndepărtat înainte de administrarea Wilate.
Sângele nu trebuie să intre în seringă , din cauza riscului de formare de cheaguri de sânge.
5. Se i njectează soluţia în venă cu o viteză mică , nu mai rapid de 2-3 ml pe minut.
Dacă se utiliz ează mai mult de un flacon cu pulbere Wilate pentru un tratament, se pot refolosi acelaşi
ac de injectare şi aceea şi seringă. Mix2Vial este doar pentru o singură utilizare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
14
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Octapharma (IP) Ltd.
The Zenith Building
26 Spring Gardens
Manchester M21AB
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6978/ 2014/01
6979/ 2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
R eînnoir ea autorizaţiei - Octombrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
Octombrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Wilate 500 500 UI FVW / 500 UI FVIII pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
Wilate 1000 1000 UI FVW / 1000 UI FVIII pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢI A CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Wilate , medicament din plasmă de la donatori umani , se prezintă ca pulbere şi solvent pentru soluţie
injectabilă, care conţine nominal factor von Willebrand uman (FVW) 500 UI /1000 UI şi factor de
coagulare uman VIII 500 UI /1000 UI , pentru un flacon.
Medicamentul conţine factor von Willebrand uman aproximativ 100 UI/ml, atunci când este
reconstituit cu 5 ml /10 ml apă pentru preparate injectabile cu 0,1% polisorbat 80.
Activitatea specifică a Wilate este de ≥ 67 UI FVW:RCo/mg proteină.
Potenţa FVW ( UI) se măsoară conform activităţii co -factorului ristocetină ( FVW:RCo) comparat cu
standardul internaţional pentru concentratul de factor von Willebrand (O MS).
Medicamentul conţine factor de coagulare uman VIII aproximativ 100 UI/ml, atunci când este
reconstituit cu 5 ml /10 ml apă pentru preparate injectabile cu 0,1% polisorbat 80.
Potenţa FVIII (UI) este determinată utilizând testul cromogenic al Farmacop eei Europene. Activitatea
specifică a Wilate este de ≥ 67 UI FVIII:C/mg prote ină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.
Pulbere uscată prin congelare de culoare albă sau galben deschis sau masă solidă friabilă .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii t erapeutice
Boala Von Willebrand ( BVW)
Profilaxia şi tratamentul hemoragiei sau sângerării în cazul intervenţiilor chirurgicale la pacienţii cu
boala von Willebrand (BVW), atunci când tratamentul în monoterapie cu desmopresină (DDAVP)
este ineficace sau contraindicat.
Hemofilie A
Tratamentul şi profilaxia sângerării la pacienţii cu hemofilie A (deficit congenital de FVIII) .
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor de
coagulare. Medicamentul este de unică folosinţă, astfel încât trebuie administrat întregul conţinut al
flaconului . În cazul în care mai rămâne o cantitate de medicament , aceasta trebuie eliminat ă în
conformitate cu reglementările locale.
Boala Von Wil lebrand (BVW)
Raportul dintre FVW:RCo şi FVIII:C este de 1:1. În general, 1 UI /kg MC de FVW:RCo şi FVIII:C
creşte concentraţia plasmatică cu 1,5-2% din activitatea normală pentru proteina respectivă. De regulă ,
pentru a obţine hemostaza corespunzătoare, sunt necesare aproximativ 20 - 50 UI Wilate/kg. Această
cantitate va creşte concentraţiile plasmatice ale FVW:RCo şi FVIII:C ale pacienţilor cu aproximativ 30
- 100%.
Poate fi necesară o doză iniţială de 50 - 80 UI Wilate/kg, în special în cazul pacienţilor cu B VW tip 3,
în cadrul căreia menţinerea unor concentraţii plasmatice corespunzătoare poate necesita doze mai mari
decât în cazul altor tipuri de B VW.
Copii şi adolescenţi
Nu există suficiente date, pentru a putea permite recomandarea utilizării medic amentului Wilate la
copii sub 6 ani.
Prevenirea hemoragiei în cazul intervenţiilor chirurgicale sau al traumelor severe:
Pentru prevenirea sângerării în cazul intervenţiilor chirurgicale, Wilate trebuie administrat cu 1- 2 ore
înainte de a începe procedur a chirurgicală. Trebuie atinse concentraţii plasmatice de VWF:RCo de ≥
60 UI /dl (≥ 60%) şi concentraţii plasmatice de FVIII:C de ≥ 40 UI /dl (≥ 40%).
O doză corespunzătoare trebuie re -administrată la interval de 12-24 de ore de tratament. Doza şi durata
tr atamentului depind de starea clinică a pacientului, tipul şi severitatea sângerării, precum şi de ambele
concentraţii plasmatice ale FVW:RCo şi FVIII:C.
În cazul pacienţilor trataţi cu medicamente care conţin FVW şi FVIII, concentraţiile plasmatice de
FVI II:C trebuie monitorizate , pentru a identifica concentraţiile plasmatice FVIII:C excesiv crescute în
mod susţinut, care pot creşte riscul de apariţie a evenimentelor trombotice, în special la pacienţii cu
factori de risc clinici sau paraclinici cunoscuţi. În cazul în care se observă concentraţii plasmatice
excesiv crescute de FVIII:C, trebuie luată în considerare reducerea dozelor şi/sau prelungirea
intervalului dintre administrarea dozelor sau folosirea medicamentelor cu VWF şi conţinut mic de
FVIII.
Prof ilaxie :
În cazul pacienţilor cu BVW, pentru profilaxia pe termen lung împotriva sângerărilor, trebuie
administrate doze de 20- 40 UI/kg, de 2 sau de 3 ori pe săptămână . În unele cazuri, cum sunt pacienţii
cu sângerări gastro -intestinale, pot fi necesare doz e mai mari.
Hemofilie A
Doza şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului de FVIII, de localizarea şi
intensitatea sângerării precum şi de starea clinică a pacientului.
Numărul de unităţi de FVIII administrate este exprimat în Unită ţi Internaţionale (UI), conform cu
standardul curent OMS pentru medicamente care conţin FVIII. Activitatea FVIII în plasmă este
exprimată ca procent (referitor la plasma umană normală) sau în UI (referitor la un Standard
Internaţional pentru activitatea FV III în plasmă).
1 UI de activitate a FVIII este echivalentă cu cantitatea de FVIII dintr-un ml de plasmă umană
normală.
3
Tratamentul de necesitate:
Calcularea dozei necesare de FVIII se bazează pe descoperirea empirică a faptului că 1 UI FVIII:C/kg
creş te concentraţia plasmatică cu 1,5-2% comparativ cu activitatea normală. Doza necesară este
stabilită prin utilizarea următoarei formule:
UI necesare = Greutate (kg) x creştere dorită FVIII (%) ( UI/dl) x 0,5 UI /kg
Cantitatea care trebuie administrată şi f recvenţa administrării trebuie să fie determinate întotdeauna de
eficacitatea clinică, pentru fiecare pacient în parte. În cazul următoarelor evenimente hemoragi ce,
activitatea FVIII nu trebuie să scadă sub activitatea plasmatică normal ă la concentra ţia da tă ( în %
referitor la plasma umană normală sau UI/dl) în perioada corespunz ătoare. Următorul tabel poate fi
utilizat ca ghid pentru doze î n cazul episoadelor de sângerare şi interven ţiilor chirurgicale.
Schemă de tratament pentru hemoragii şi intervenţii chirurgicale
Gradul hemoragiei/Tip de
intervenţie chirurgicală
Concentraţie plasmatică
necesară de FVIII (%)
(UI/dl)
Frecvenţa administrării
dozelor (ore)/Durata terapiei
(zile)
Hemoragie
Hemartroză incipientă,
sângerare musculară sau
sângerare oral ă
20 – 40 Se repetă la intervale de 12
până la 24 de ore.
Cel puţin 1 zi, până când
episodul de sângerare indicat
prin durere este remis sau
intervine vindecarea
Hemartroză extinsă, sângerare
musculară sau hematom
30 – 60 Se repetă administrarea la
intervale de 12 până la 24 de
ore timp de 3 până la 4 zile sau
mai mult , până ce durerea şi
infirmitatea sunt soluţionate.
Hemoragii care pot pune viaţa
în pericol
60 – 100 Se repetă administrarea la
intervale de 8 până la 24 de ore ,
până ce ameninţarea trece
Intervenţii chirurgicale
Minore
incluzând extracţii dentare
30 – 60 La intervale de 24 de ore, cel
puţin 1 zi, până la vindecare
Majore 80 – 100
(pre- şi post -operator)
Se repetă administrarea la
intervale de 8 până la 24 de ore,
până la vindec area
corespunzătoare a cicatricei,
apoi terapie timp de cel puţin 7
zile, pentru a menţine o
activitate a FVIII de 30% - 60%
(UI/dl).
Profilaxie :
La pacienţii cu hemofilie A severă, în profilaxia de lungă durată împotriva sângerărilor, trebuie
administra te doze de 20 - 40 UI Wilate/kg, la intervale de 2 până la 3 zile. În anumite cazuri, în special
în cazul pacienţilor mai tineri, pot fi necesare intervale mai mici între administrări sau doze mai mari.
Perfuzare continuă :
4
Înainte de intervenţiile chir urgicale, trebuie efectuată o analiză farmacocinetică, pentru a obţine o
estimare a clearance- ului. Viteza de perfuzare iniţială poate fi calculată astfel:
Viteza de perfuzare ( UI/kg şi oră) = Clearance (ml/kg şi oră) x concentraţia plasmatică la starea d e
echilibru dorită ( UI/ml)
După perioada iniţială de perfuzare continuă de 24 de ore, clearance -ul trebuie calculat din nou, zilnic,
utilizând ecuaţia de mai sus, în funcţie de concentraţia la starea de echilibru măsurată şi de viteza de
perfuzare cunoscută.
În timpul tratamentului, se recomandă identificarea corespunzătoare a concentraţiilor plasmatice de
FVIII:C, pentru a ghida stabilirea dozei şi a frecvenţei adminstrărilor repetate. În cazul intervenţiilor
chirurgicale majore, în special, este indispensabilă monitorizarea exactă a terapiei de substituţie, cu
ajutorul coagulogramei (FVIII:C). Răspunsul pacienţilor la tratamentul cu FVIII poate varia
individual, prezentând timpi diferiţi de înjumătăţire plasmatică şi de re cuperare a factorului plasmatic.
Pacienţi netrataţi anterior
Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8.
Copii şi adolescenţi
Nu există date suficiente pentru a recomanda utilizarea Wilate la copii cu vârsta sub 6 ani ,
diagnosticaţi cu hemofilie de tip A .
Mod de administr are
Administrare intravenoasă.
Debitul de injectare sau de perfuzare nu trebuie să depăşească
2-3 ml pe minut.
Pentru instrucţiunile referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitat e la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca în cazul oricărei perfuzări intravenoase cu medicamente care conţin proteine derivate din plasmă,
sunt posibile rea cţii alergice de tipul hipersensibilităţii. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape şi
observaţi cu atenţie, pentru a identifica orice simptom care apare în perioada de perfuzare .
Pacienţii trebuie informaţi despre semnele iniţiale de reacţii de hiper sensibilitate, incluzând erupţii
cutanate, urticarie generalizată, senzaţie de constricţie toracică, wheezing , hipotensiune arterială şi
anafilaxie. În cazul în care apar simptome de alergie, pacienţii trebuie să întrerupă imediat
administrarea şi să se adreseze medicul ui curant.
În caz de şoc, trebuie să fie respectate standardele medicale curente pentru tratamentul şocului.
Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor obţinute din
sânge uman sau plasmă includ selectarea donatorilor, screening al fiecărei probe recoltate şi al
rezervelor de plasmă pentru markerii infecţioşi specifici şi includerea în procesul de producţie a
procedurilor validate pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor. Cu toate acestea, atun ci când se
administrează medicamente preparate din sânge uman sau plasmă nu se poate exclude în totalitate
posibilitatea transmiterii unor microorganisme infecţioase. Acelaşi lucru este valabil şi pentru
virusurile nou- apărute sau necunoscute şi alte micro organisme patogene.
5
Măsurile luate sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate , cum sunt virusul
imunodeficienţei umane ( HIV), virusul hepatitei B ( VHB ) şi virusul hepatitei C ( VHC ) precum şi
pentru virusul neîncapsulat al hepatitei A (VHA) . Mă surile luate pot avea valoare limitată împotriva
virusurilor neîncapsulate, cum este parvovirusul B19.
Infecţia cu parvovirus B19 poate fi gravă la gravide ( infecţie fetală) şi la persoanele cu
imunodeficienţă sau eritropoieză crescută (de exemplu anemie hemolitică).
Se recomandă ferm ca de fiecare dată când este adm inistrat Wilate unui pacient, să fie înregistrate
denumirea şi numărul lotului medicamentului , pentru a păstra o legătură între pacient şi numărul
lotului medicamentului.
Vaccinarea corespun zătoare (anti-hepatită A şi B) trebuie luată în considerare în cazul pacienţilor
trataţi cu regularitate/în mod repetat cu concentrate derivate din plasmă umană care conţin
FVW /FVIII.
Boala Von Willebrand ( BVW)
În momentul utilizării unui medicament cu F VW care conţine şi FVIII, medicul curant trebuie să ştie
că tratamentul continuu poate duce la o creştere excesivă a FVIII:C. În cazul pacienţilor trataţi cu
medicamente cu FVW care conţin şi FVIII, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale FVIII: C,
pentru a evita concentraţiile plasmatice ale FVIII:C excesiv crescute în mod susţinut, care pot
determina creşterea riscului de apariţie a evenimentelor trombotice.
Există riscul apariţiei evenimentelor trombotice în momentul utilizării medicamentelor cu FVW care
conţin şi FVIII, în special în cazul pacienţilor cu factori de risc clinici sau paraclinici cunoscuţi. Ca
urmare , pacienţii cu risc trebuie monitorizaţi pentru a depista primele semne de tromboză. Trebuie
instituită profilaxia împotriva trombem boliei venoase, conform recomandărilor curente.
Pacienţii cu BVW, în special de tip 3, pot dezvolta anticorpi neutralizanţi (inhibitori) împotriva FVW.
În cazul în care nu sunt atinse valorile anticipate de activitate a FVW:RCo în plasmă sau în cazul în
c are sângerarea nu este controlată prin administrarea unei doze corespunzătoare, se va efectua un test
care să stabilească dacă există un inhibitor al FVW. În cazul pacienţilor cu titruri mari de inhibitori,
terapia cu F VW poate să nu fie eficace şi trebuie luate în considera re alte opţiuni terapeutice.
Abordarea terapeutică a acestor pacienţi trebuie efectuată de către medici cu experienţă în tratamentul
pacienţilor cu tulburări hemostatice .
Hemofilie A
Hipersensibilitate
Medicamentul Wilate poa te cauza re acţii de hipersensibilitate de tip alergic. Medicamentul conţine
urme de proteine de natură umană , altele decât factorul VIII. În cazul în care apar simptome de
hipersensibilitate, pacienţii trebuie să întrerupă imediat administrarea şi să se adreseze medi cului.
Pacienţii trebuie să aibă cunoştinţă de semnele precoce ale reacţiilor de hipersensibilitate, care includ
erupţii cutanate, urticarie generalizată, senzaţie de constricţie toracică, wheezing, hipotensiune
arterială şi anafilaxie.
În caz de şoc anaf ilactic, trebuie să fie aplicat tratamentul medical standard pentru şoc.
Inhibitori
Formarea de anticorpi neutralizanţi (inhibitori) împotriva FVIII este o complicaţie cunoscută în
abordarea terapeutică a pacienţilor cu hemofilie A. De regulă, aceşti inhibitori sunt imunoglobuline
IgG direcţionate împotriva activităţii pro -coagulante a FVIII şi sunt cuantificaţi în Unităţi Bethesda
( UB ) pe ntru un ml de plasma, utilizând testul modificat. Riscul de dezvoltare a inhibitorilor este
corelat cu expunerea la FVI II, riscul cel mai mare fiind în decursul primelor 20 de zile de expunere.
Rar, inhibitorii se pot dezvolta după primele 100 zile de expunere.
6
Au fost observate cazuri recurente de apari ţie a inhibitorilor (titru sc ăzut) după înlocuirea unui
medicament cu FVIII cu un alt medicament , la pacienţii trata ţi anterior, care aveau descris î n
antecendente dezvoltarea de inhibitori după 100 zile de expunere. De aceea, se recomandă
monitorizarea cu atenţie a tuturor pacienţilor pentru a depista dezvoltarea inhibit orilor în cazul oricărei
modificări a medicamentului cu FVIII utilizat.
În general, toţi pacienţii trataţi cu medicamente care conţin factor de coagulare VIII trebuie
supravegheaţi cu atenţie pentru a depista apariţia inhibitorilor, prin observaţii clinic e şi teste de
laborator corespunzătoare. Dacă nu se ating concentraţiile plasmatice preconizate ale activităţii
factorului VIII sau dacă hemoragiile nu pot fi controlate prin administrarea dozei adecvate de
medicament, trebuie efectuate teste de depistare a prezenţei inhibitorilor factorului VIII. Tratarea
acestor pacienţi trebuie coordonată de medici cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu hemofilie şi a
cazurilor de apariţie a inhibitorilor factorului VIII.
Acest medicament conţine sodiu până la 2,55 mmol (58,7 mg) pentru un flacon care conţine 500 UI de
FVW şi 50 0 UI de FVIII şi poate conţine până la 5,1 mmol (117,3 mg) pentru un flacon care conţine
1000 UI de FVW şi 1000 UI de FVIII. Aceste valori vor fi luate în considerare la pacienţii care
urmeaz ă o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu s -au efectuat studii la animale cu FVW /FVIII cu privire la to xicitatea asupra funcţiei de
reproducere .
Boala Von Willebrand ( BVW)
Nu există experienţă în ceea ce priveşte tratamentul gravidelor sau al femeilor care alăptează.
Wilate trebuie administrat gravidelor sau femeilor care alăptează cu deficit de FVW numai dacă este
absolut necesar , luând în considerare faptul că administrarea determină un risc crescut de evenimente
hemoragice la aceste paciente.
Hemofilie A
Întrucât apariţia hemofiliei A la femei este rară, nu există experienţă referitoare la tratament ul în
timpul sarcinii şi al alăptării. Ca urmare, Wilate trebuie utilizat în timpul sarcinii şi al alăptării numai
dacă este absolut necesar .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul Wilate
nu are nicio influenţ ă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje .
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul datelor referitoare la siguranţa în utilizare
Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice (care pot include angioedem, senzaţie de arsură şi înţepături la
locul de perfuzare, frisoane, eritem facial tranzitoriu, urticarie generalizată, cefalee, erupţii cutanate,
hipotensiune arterială, letargie, greaţă, nelinişte, tahicardie, senzaţie de constricţie toracică , furnicături,
vărsături, wheezing ) au fost observate rar , iar în anumite cazuri pot evolua până la anafilaxie severă
( incluzând şoc). În cazuri rare, s -a raportat febră.
7
Boala Von Willebrand ( BVW)
Pacienţii cu BVW, în special de tip 3, pot dezvolta foarte rar anticorpi neutraliza nţi împotriva FVW.
Apariţia unor asemenea inhibitori , se va manifesta ca un răspuns clinic necorespunzător. Apariţia
acestor anticorpi este asociată cu apariţia reacţiilor anafilactice. Ca urmare, pacienţii care prezintă
reacţii anafilactice trebuie evaluaţi, pentru a depista prezenţa unui inhibitor.
În toate aceste cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat în tratamentul hemofiliei.
Î n cadrul studiilor clinice sau la pacienţi i trataţi cu Wilate nu s-au raportat până în prezent cazuri care
a u dezvoltat anticorpi neutralizanţi.
Există riscul apariţiei evenimentelor trombotice, în special la pacienţii cu factori de risc clinici sau
paraclinici cunoscuţi. Trebuie instituită profilaxia împotriva trombemboliei venoase, conform
recomandărilor cure nte.
În cazul pacienţilor trataţi cu medicamente cu F VW care conţin şi FVIII, cu concentraţii plasmatice ale
FVIII:C excesiv crescute în mod susţinut, poate exista riscul de creştere a incidenţei evenimentelor
trombotice.
Hemofilie A
Pacienţii cu hemofili e A pot dezvolta anticorpi neutralizanţi (inhibitori) împotriva FVIII. A pariţia unor
asemenea inhibitori se va manifesta ca un răspuns clinic necorespunzător. În acest e cazuri, se
recomandă contactarea unui centru specializat în tratamentul hemofiliei .
Ex perien ţa cu Wilate la pacienţii netrataţi anterior este limitată . Într -un studiu clinic care a inclus 24
pacienţii netrataţi anterior , după minim 50 zile expunere la tratament ul cu Wilate, prezen ţa persistent ă
a inhibitorilor cu titru peste 5 UB /ml, manifestă clinic, a fost observat ă doar la trei pacien ţi.Trei
pacien ţi au dezvoltat un titru sc ăzut de inhibitori, f ără manifest ări clinice şi doi pacien ţi au avut un
titru sc ăzut de inhibitori la o singur ă determinare, f ără recuren ţe.
Vezi ş i pct 4.2. Nu s -au observat cazuri de dezvoltare de inhibitori la pacienţii trataţi anterior.
Pentru informaţii cu privire la siguranţă , referitoare la transmiterea agenţilor patogeni, vezi punctul
4.4.
Tabelul reacţiilor adverse
Tabelul prezentat mai jos este conform cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe (SOC şi
termeni preferaţi).
Frecvenţa de apariţie a fost evaluată conform următoarei convenţii: foarte frecvent (≥1/10), frecvent
(≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvent (≥1/1000 şi <1/100), rar (≥1/10000 şi < 1/1000), foarte rar
(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi
organe
Mai puţin frecvente Rare Foarte rare
Tulburări ale sistemului
imunitar
reacţie de
hipersensibilitate
şoc anafilactic
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
febră
8
administrare
Investigaţii diagnostice Inhibitori ai FVIII Inhibitori ai
FVW
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Pentru descrierea reacţiilor adverse selectate, vezi punctul 4.4.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Ace ast a
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare (a se vedea detaliile mai jos) .
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel : + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu au fost raportate simptome de supradozaj cu FVW uman sau FVIII . În caz de supradozaj marcat
pot să apară evenimente t rombembolice.
5. PROPRIE TĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutic ă: antihemoragice, factori ai coagulării sanguine, factor Von Willebrand şi
factor de coagulare VIII în combinaţie , codul ATC: B02BD06
Boala Von Willebrand ( BVW)
FVW (din concentr at) este un constituent normal al plasmei umane şi are acelaşi mod de acţiune ca şi
F VW endogen.
Administrarea de F VW permite corectarea tulburărilor hemostatice pe care le prezintă pacienţii cu
deficit de F VW (BVW) la două niveluri:
- FVW restabileşte adez iunea trombocitelor la nivelul subendoteliul ui vascular , la locul leziunii
vasculare (întrucât se leagă atât de subendoteliul vascular , cât şi de membrana trombocitelor),
asigurând hemostaza primară, după cum o arată scurtarea timpului de sângerare. Acest efect
survine imediat şi se ştie că depinde, în mare măsură, de nivelul de polimerizare a proteinei;
- FVW determină corectarea tardivă a deficitului asociat de FVIII. Administrat intravenos,
F VW leagă FVIII endogen (care este produs în mod normal de către pacient) şi, stabilizând
acest factor, evită degradarea rapidă a acestuia.
Din această cauză,
după prima perfuzare, administrarea de F VW pur (medicament cu F VW cu
concentraţie mică de FVIII) restabileşte valoarea normală a concentraţiei plasmatice a
FVIII:C , ca efect secundar .
Administrarea unui medicament cu F VW care conţine şi FVIII restabileşte valoarea normală a
concentraţiei plasmatice a FVIII:C imediat
după prima perfuzare.
9
Pe lângă rolul său ca proteină de protecţie a FVIII, F VW mediază adeziunea trombocitelor la locul de
deteriorare vasculară şi joacă un rol în agregarea trombocitelor.
Hemofilie A
Complexul FVIII/ FVW constă din două molecule (FVIII şi F VW) cu diferite funcţii fiziologice. Când
este administrat unui pacient cu hemofilie, FVIII se le agă de F VW în circulaţia pacientului. FVIII
activat (FVIIIa) acţionează ca un co -factor pentru factorul IX activat (FIXa), accelerând conversia
factorului X în factor X activat (FXa). FXa converteşte protrombina în trombină. Apoi, trombina
converteşte fibr inogenul în fibrină, putându- se forma un cheag.
Hemofilia A este o tulburare de coagulare a sângelui ereditară, sex -linkată , determinată de valorile
mici ale concentraţiilor plasmatice de FVIII:C şi provoacă sângerare profuză la nivelul articulaţiilor,
m uşchi lor sau organelor interne în mod spontan sau ca urmare a unei traume accidentale sau
chirurgicale. Cu ajutorul terapiei de substituţie, concentraţiile plasma tice ale FVIII cresc, permiţând
corectarea temporară a deficitului de factor VIII şi corectare a tendinţelor de sângerare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Boala Von Willebrand ( BVW)
FVW (din concentrat) este un constituent normal al plasmei umane şi are acelaşi mod de acţiune ca şi
F VW endogen.
Pe baza analizei a trei studii de farmacocinetică i ncluz ând 24 pacienţ i evaluaţi, cu toate tipurile de
BVW, s -au observat urm ătoarele rezultate :
Toate tipurile de BVW BVW tip 1 BVW tip 2 BVW tip 3
Parametru N Medie DS Min. Max. N Medie DS Min. Max. N Medie DS Min. Max. N Medie DS Min
Recuperare
(%/UI/kg)
24 1,56 0,48 0,90 2,93 2 1,19 0,07 1,14 1,24 5 1,83 0,86 0,98 2,93 17 1,52 0,32 0,9
ASC (0-inf)
(oră *%)
23 1981 960 593 4831 2 2062 510 1701 2423 5 2971 1383 1511 4831 16 1662 622 59
Timp de
înjumătăţire
plasmatică
(ore)
24 23,3 12,6 7,4 58,4 2 39,7 18,3 26,7 52,7 5 34,9 16 17,5 58,4 17 18 6,2 7,4
TMR (ore) 24 33,1 19 10,1 89,7 2 53,6 25,9 35,3 71,9 5 53,5 24,6 27,8 89,7 17 24,7 8,5 10,
Clearance
ml/ kg şi
oră
24 3,29 1,67 0,91 7,41 2 2,66 0,85 2,06 3,27 5 1,95 1,02 0,91 3,31 17 3,76 1,69 1,8
ASC = aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp ; TMR = timp mediu de rezidenţă ;
DS = deviaţie standard
Hemofilie A
FVIII (din concentrat) este un constituent normal al plasmei umane şi are acelaşi mod de acţiune ca şi
FVIII endogen. După administrarea medicamentului , aproximativ două treimi până la trei sferturi din
cantitatea de FVIII rămân în circulaţie. Concentraţia plasmatică de FVIII:C atinsă trebuie să fie între
80- 120% din valoarea FVIII:C estimat ă.
Concentraţia plasmatică a FVIII:C scade exponenţial bifazic. În faza iniţială, distribuţia dintre
compartimentul intravascular şi alte compartimente ( lichide ale organismului) are loc cu un timp de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 3 până la 6 ore. În următoarea fază, mai lentă, timpul de
10
înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază între 8 până la 18 ore, cu o medie de 15 ore. Acest lucru
corespunde timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare real, fiziologic .
Următoarele rezultate au fost observate într -un studiu clinic incluzând 12 pacien ţi ( metoda
cromogenică , teste prin determin are dubl ă):
Parametru Evaluare iniţială Evaluare la 6 luni
Medie DS Medie DS
Recuperare
(%/UI/kg)
FVIII:C 2,27 1,20 FVIII:C 2,26 1,19
ASC norm
% * oră /UI/kg
FVIII:C 31,3 7,31 FVIII:C 33,8 10,9
Timp de înjumătăţire
plasmatică (ore)
FVIII:C 11,2 2,85 FVIII:C 11,8 3,37
TMR (ore) FVIII:C 15,3 3,5 FVIII:C 16,3 4,6
Clearance
ml/ kg şi oră
FVIII:C
3,37
0,86 FVIII:C
3,24
1,04
ASC = aria de sub curba con centraţiei plasmatice în funcţie de timp; TMR = timp mediu de rezidenţă ;
D S = deviaţie standard
5.3 Date preclinice de siguranţă
FVW şi FVIII din compoziţia Wilate sunt constituenţi normali ai plasmei umane şi acţionează ca şi
FVW /FVIII endogen i.
Stud ii convenţionale la animale privind siguranţa utilizării acestor medicamente nu ar aduce informaţii
suplimentare celor deja existente pe baza experienţei clinice, de aceea nu sunt necesare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere
C lorură de sodiu
G licină
Z ahăr
C itrat de sodiu
C lorură de calciu
Solvent
A pă pentru preparate injectabile cu 0,1% polisorbat 80
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, Wilate nu trebuie amestecat cu alte medicamente şi nu trebuie
ut ilizat simultan cu alte medicamente cu administrare intravenoasă în acelaşi dispozitiv de perfuzare .
Trebuie să fie utilizate numai dispozitivele de injectare/ perfuzare furnizate, întrucât tratamentul poate
eşua ca urmare a ad sorbţiei FVIII/FVW pe suprafe ţele interne ale anumitor dispozitive de perfuzare.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
11
Stabilitatea soluţiei reconstituite a fost demonstrată pentru 4 ore la temperatura camerei (max im
+25°C). Cu toate acestea, pentru a evita contaminarea microbiană, s oluţia reconstituită trebuie utilizată
imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra flacoanele cu pulbere şi solvent la frigider (2°C - 8°C).
A se ţine flacoanele în cutie, pentru a fi protejate de lumină. A nu se congela.
Medicamentul poate fi păstrat la temperatura camerei (max im +25°C) timp de 2 luni. În acest caz,
perioada de valabilitate expiră la 2 luni de la data la care medicamentul a fost scos din frigider pentru
prima dată. Noua perioadă de valabilitate poate fi notată de către pacient pe cutie. Soluţia reconstituită
trebuie utilizată pentru o singură administrare . Orice cantitate de soluţie rămasă trebuie eliminată.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul amb alajului
Mărimea ambalajului :
Wilate 500 500 UI FVW / 500 UI FVIII pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
1 cutie conţine:
- 1 flacon cu pulbere, din sticlă tip I, prevăzut cu dop din cauciuc bromobutilic şi sigilat cu o
capsă din aluminiu,
- 1 flaco n cu solvent (5 ml apă pentru preparate injectabile cu 0,1 % polisorbat 80), din sticlă tip
I, prevăzut cu dop din cauciuc clorobutilic şi sigilat cu o capsă din aluminiu,
1 cutie conţine:
- 1 set de dispozitive de administrare [1 seringă de unică folosinţ ă, 1 set de transfer [Mix2Vial], 1
set de perfuzare] şi 2 tampoane cu alcool medicinal.
Wilate 1000 1000 UI FVW / 1000 UI FVIII pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
1 cutie conţine:
- 1 flacon cu pulbere, din sticlă tip I, prevăzut cu dop din cauc iuc bromobutilic şi sigilat cu o
capsă din aluminiu,
- 1 flacon cu solvent (10 ml apă pentru preparate injectabile cu 0,1 % polisorbat 80), din sticlă tip
I, prevăzut cu dop din cauciuc clorobutilic şi sigilat cu o capsă din aluminiu,
1 cutie conţine:
- 1 set de dispozitive de administrare [1 seringă de unică folosinţă, 1 set de transfer [Mix2Vial], 1
set de perfuzare] şi 2 tampoane cu alcool medicinal.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru elimin area reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
• Citiţi toate instrucţiunile şi urmaţi- le cu atenţie!
• A nu se administra Wilate după termenul de expirare afişat pe ambalaj.
12
• În timpul procedurilor descrise mai jos trebuie menţinute condiţiile aseptice !
• Soluţia extrasă în seringă trebuie să fie limpede sau u şor perlată . A nu se utiliza soluţia dacă
este tulbure sau prezintă depuneri.
• A se u tiliza imediat soluţia preparată pentru a preveni contaminarea microbiană.
• A se u tiliza numai setul de perfuzare f urnizat. Utilizarea altor echipamente de
injectare/perfuzare poate genera riscuri suplimentare şi eşecul tratamentului.
Instrucţiuni pentru prepararea soluţiei:
1. A n u se utiliza medicamentul imediat după ce este scos din frigider. A se lăsa solventul şi pulberea
din flacoanele sigilate să ajungă la temperatura camerei.
2. Se î nlătură capacul detaşabil al celor două flacoane şi se şterg dopurile din cauciuc cu unul din
tampoanele cu alcool medicinal furnizate .
3. Mix2Vial este descris în Fig.1. Se aşează flaconul cu solvent pe o suprafaţă pla nă şi se ţine ferm. Se
ia Mix2Vial şi se întoarce cu partea de sus în jos. Se poziţionează adaptorul albastru al Mix2Vial
deasupra flaconului cu solvent şi se ap asă cu fermitate în jos , până când acesta se fixează pe poziţie cu
un clic. (Fig. 2 + 3).
4. Se aşează flaconul cu pulbere pe o suprafaţă plană şi se ţine ferm. Se lasă
flaconul cu solvent cu Mix2Vial ataşat şi se întoarce cu partea de sus în jos.
Se poziţionează adaptorul transparent deasupra flaconului cu pulbere şi se
ap asă cu fermitate în jos , până când acesta se fixează pe poziţie cu un
clic.(Fig. 4). Solventul va cur ge automat în flaconul cu pulbere.
5. Cu amândouă flacoanele încă ataşate, se răsuceşte uşor, până când
medicamentul este dizolvat.
Dizolvarea este completă în mai puţin de 10 minute la temperatura camerei.
O uşoară spumificare poate să apară în timpul preparării. Se deşurubează
Mix2Vial în două părţi (Fig. 5). Spuma va dispărea.
13
Se îndepărteză flaconul cu solvent gol împreună cu adaptorul albastru
Mix2Vial.
Instrucţiuni pentru injectare:
Ca măsură de precauţie, înainte şi în timpul administrării , trebuie măsurat ă alura ventriculară a
pacientului . În cazul în care are loc o creştere semnificativă a ritmului bătăilor inimii, se reduce viteza
de perfuzare sau se întrerupe tratamentul pentru un timp scurt.
1. Se a taşează seringa la adaptorul transparent Mix2Vial. Se întoarce flaconul cu partea de sus în jos şi
se ex trage soluţia în seringă (Fig. 6).
Soluţia extrasă în seringă trebuie să fie limpede sau uşor perlată .
De îndată ce soluţia a fost transferată, se ţine ferm corpul seringii (cu pistonul îndreptat în jos) şi se
detaş ează seringa de Mix2Vial (Fig. 7). Se îndepărteză Mix2Vial şi flaconul gol.
2. Se c urăţă locul ales de injectare cu unul din tampoanele cu alcool medicinal furnizate .
3. Se a taşează la seringă acul de injectare furnizat.
4. Se i ntroduce acul pentru injecţie în vena aleasă. Dacă s-a utilizat un garou pentru a face vena mai
uşor vizibilă, acest garou trebuie îndepărtat înainte de administrarea Wilate.
Sângele nu trebuie să intre în seringă , din cauza riscului de formare de cheaguri de sânge.
5. Se i njectează soluţia în venă cu o viteză mică , nu mai rapid de 2-3 ml pe minut.
Dacă se utiliz ează mai mult de un flacon cu pulbere Wilate pentru un tratament, se pot refolosi acelaşi
ac de injectare şi aceea şi seringă. Mix2Vial este doar pentru o singură utilizare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
14
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Octapharma (IP) Ltd.
The Zenith Building
26 Spring Gardens
Manchester M21AB
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6978/ 2014/01
6979/ 2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
R eînnoir ea autorizaţiei - Octombrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
Octombrie 2014
