NUROFEN EXPRESS FORTE 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nurofen Express Forte 400 mg capsule moi
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine ibuprofen 400 mg.
Excipienţi:
Sorbitol (E420) 16,27 mg/capsulă
Ponceau 4R 0,79 mg/capsulă
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule moi
Capsulă de culoare roşie, moale şi gelatinoasă, de formă ovală, transparentă, imprimată cu logo-ul
„Nurofen” cu cerneală albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este indicat la adulţi şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 40 kg (cu vârsta
de 12 ani şi peste) pentru tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum
sunt cefaleea, durerile menstruale, durerile dentare, dar şi al febrei şi durerii asociate corizei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală şi utilizare pe termen scurt. Capsulele nu trebuie mestecate.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.4)
Adulţi şi adolescenţi cu greutate corporală mai mare de 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste)
Doza iniţială este de o capsulă, administrată cu apă. Apoi, dacă este necesar, se administrează o capsulă la
interval de şase ore. A nu se depăşi trei capsule (1200 mg) într-un interval de 24 de ore.
Dacă acest medicament este necesar pentru copii și adolescenţi între 12 și 18 ani mai mult de trei zile, sau
dacă simptomele se agravează trebuie consultat un medic.
2
În cazul în care administrarea medicamentului este necesară la adulţi mai mult de 3 zile în cazul febrei sau
mai mult de 4 zile pentru tratamentul durerii, sau dacă simptomele se agravează, pacientului i se
recomandă să se adreseze unui medic.
Se recomandă ca pacienţii cu disfuncţii gastrice să utilizeze Nurofen Express Forte împreună cu alimente.
În cazul în care este administrat la scurt timp după ingestia de alimente, este posibilă întârzierea instalării
efectului Nurofen Express Forte. Dacă se întâmplă acest lucru, nu trebuie utilizată o doză de Nurofen
Express Forte mai mare decât cea recomandată la pct. 4.2 (doze) sau înainte de trecerea intervalului de
timp corect pentru administrarea unei noi doze.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. Din cauza profilului posibil de reacţii adverse (vezi pct. 4.4),
vârstnicii trebuie monitorizaţi cu deosebită atenţie.
Insuficienţă renală
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (pentru
pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2):
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (pentru
pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi:
Pentru utilizarea la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.3.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la Ponceau 4R (E124) sau la oricare dintre ceilalţi excipienţi
enumeraţi la pct. 6.1.
La pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau de alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, în relaţie cu terapia anterioară cu AINS.
Ulcer peptic/hemoragie recurente, active sau în antecedente (două sau mai multe episoade
distincte, cu ulceraţie sau sângerare diagnosticate).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă severă
Vezi de asemenea pct. 4.4
La pacienţi cu sângerare cerebro-vasculară sau cu altă sângerare activă.
La pacienţi cu diateză hemoragică sau tulburări de coagulare.
La pacienţi cu afecţiuni de formare a sângelui de etiologie necunoscută.
La pacienţi cu deshidratare severă (provocată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
În timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Adolescenţi cu greutate corporală sub 40 kg sau copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi riscurile gastrointestinale (GI) şi
cardiovasculare de mai jos).
Se recomandă atenţie la pacienţii cu anumite afecţiuni, care se pot agrava:
lupus eritematos sistemic şi boală mixtă a ţesutului conjunctiv – risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8).
tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută).
tulburări gastrointestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă, boală
Crohn) (vezi pct. 4.8).
hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
disfuncţie renală, deoarece funcţia renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
imediat după intervenţii chirurgicale majore.
la pacienţi care prezintă reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia prezintă, de
asemenea, un risc mai crescut de reacţii de hipersensibilitate la utilizarea ibuprofenului
la pacienţii cu febra fânului, polipi nazali, afecţiuni respiratorii obstructive cronice sau
antecedente de boală alergică, deoarece aceştia prezintă un risc crescut de apariţie a
reacţiilor alergice. Acestea se pot prezenta sub forma unor crize de astm bronşic (aşa
numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie.
Siguranţa gastrointestinală (GI)
Utilizarea concomitentă cu AINS, inclusiv inhibitori specifici ai ciclooxigenazei-2, creşte riscul de reacţii
adverse (vezi pct. 4.5) şi trebuie evitată.
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie
gastrointestinală (GI), care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastrointestinală (GI):
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastrointestinală (GI), care pot fi letale, au fost raportate la toate AINS,
în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente GI.
Tratamentul trebuie întrerupt atunci când hemoragia sau ulceraţia GI apar la pacienţii care utilizează
ibuprofen.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare în cazul administrării de doze mari de
AINS şi la pacienţi cu antecedente de ulcer, în special dacă ulcerul este complicat cu hemoragie sau cu
perforaţie (vezi pct. 4.3) precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai
mică doză disponibilă. Trebuie avută în vedere terapia asociată cu medicamente protectoare gastrice (de
exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) pentru aceşti pacienţi şi de asemenea pentru
pacienţii care necesită administrarea concomitentă a unei doze mici de acid acetilsalicilic sau de alte
medicamente care pot creşte riscul gastrointestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.
Trebuie recomandată atenţie la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţie sau de sângerare, cum sunt corticosteroizii administraţi oral, anticoagulantele cum este warfarina,
inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau antiagregantele plachetare cum este acidul
acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
AINS trebuie administrate cu atenţie pacienţilor cu antecedente de boală gastrointestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).
4
Reacţii cutanate
Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea letale, incluzând dermatita
exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS (vezi
pct. 4.8). Se consideră că pacienţii prezintă cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii la începutul
tratamentului: debutul reacţiei apare în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament.
Administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiilor cutanate, a leziunilor
mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii grave ale infecţiilor cutanate şi ale
ţesuturile moi. Până în prezent nu poate fi exclusă contribuţia pe care o joacă AINS în agravarea acestor
infecţii. Astfel, se recomandă evitarea utilizării Nurofen Express Forte în cazul varicelei.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Este necesară prudenţă (consultarea medicului sau a farmacistului) înainte de a începe tratamentul la
pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate
retenţia de lichide, hipertensiunea arterială şi edemul în asociere cu terapia cu AINS.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratamentul pe termen lung, poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile
epidemiologice nu sugerează că administrarea de ibuprofen în doze mici (de exemplu ≤ 1200 mg zilnic) se
asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Alte atenţionări
Sunt observate foarte rar reacţii grave de hipersensibilitate acută (de exemplu şoc anafilactic). La primele
semne ale unei reacţii de hipersensibilitate după administrarea de Nurofen Express Forte, tratamentul
trebuie întrerupt. Personalul specializat trebuie să iniţieze măsurile necesare din punct de vedere medical,
corespunzătoare simptomelor.
Ibuprofenul, substanţa activă din Nurofen Express Forte, poate inhiba temporar funcţia plachetară a
sângelui (agregarea trombocitară). Prin urmare, se recomandă monitorizarea cu atenţie a pacienţilor cu
tulburări de coagulare.
În cazul administrării prelungite de ibuprofen este necesară verificarea regulată a valorilor serice ale
enzimelor hepatice, a funcţiei renale, precum şi a hemogramei.
Utilizarea prelungită a analgezicelor de orice tip pentru tratamentul cefaleei poate agrava această
simptomatologie. Dacă această situaţie se manifestă sau este suspectată, se recomandă consult medical iar
tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă de utilizarea în exces a medicamentelor
trebuie suspectat la pacienţii care au dureri de cap frecvente sau zilnice, chiar dacă (sau din cauza)
utilizează regulat medicamente pentru tratamentul acestui simptom.
Administrarea obişnuită de analgezice, în special asocierea mai multor analgezice, poate cauza deteriorare
renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate fi crescut de
pierderea de săruri şi de deshidratare.
În cazul utilizării AINS, consumul concomitent de alcool etilic poate exacerba reacţiile adverse cauzate de
substanţa activă, în special cele cu privire la tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central.
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-oxigenaze / prostaglandine pot afecta
fertilitatea feminină, printr-un efect asupra ovulaţiei. Aceasta este reversibilă la întreruperea tratamentului
(vezi pct. 4.6).
Există un risc de insuficienţă renală la copiii și adolescenţii deshidrataţi.
5
Acest medicament conţine sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine Ponceau 4R (E124). Aceasta poate provoca reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acid acetilsalicilic (doză mică):
Trebuie evitată administrarea de ibuprofen în asociere cu acid acetilsalicilic, cu excepţia situaţiei în care
medicul a recomandat acid acetilsalicilic în doză mică (maxim 75 mg zilnic), deoarece aceasta poate
creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct. 4.4). Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba
efectul acidului acetilsalicilic administrat în doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt
utilizate concomitent. Însă, limitarea acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea ex vivo a datelor la
situaţia clinică sugerează că nu se poate ajunge la nicio concluzie fermă privind utilizarea regulată a
ibuprofenului şi se consideră că nu există niciun efect relevant clinic probabil asociat utilizării ocazionale
a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2:
Administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastrointestinale,
din cauza unui efect sinergic. Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS trebuie, prin urmare,
evitată (vezi pct. 4.4).
Digoxină, fenitoină, litiu:
Utilizarea concomitentă a Nurofenului Express Forte cu medicamente care conţin digoxină, fenitoină sau
litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente. Verificarea concentraţiilor plasmatice
de litiu, digoxină şi fenitoină nu este necesară ca regulă generală, în cazul utilizării corecte (pe parcursul a
maxim 4 zile).
Corticosteroizi:
Administrarea concomitentă cu corticosterioizi poate creşte riscul de reacţii adverse, în special ale
tractului gastrointestinal (ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală). (vezi pct. 4.3)
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
Risc crescut de hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante:
AINS pot intensifica efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Probenecid şi sulfinpirazonă:
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia ibuprofenului.
Diuretice, inhibitori ai ECA, blocante ale beta-receptorilor şi antagonişti ai angiotensinei II:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţia
renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală compromisă),
administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unui blocant al beta-receptorilor sau a unui
antagonist al angiotensinei II, precum şi a medicamentelor care inhibă ciclooxigenaza, poate avea ca
rezultat deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, putând avansa până la insuficienţă renală acută, care
este de obicei reversibilă. Prin urmare, acest tip de administrare concomitentă trebuie efectuată cu atenţie,
în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea
funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente, iar apoi periodic.
Diuretice care economisesc potasiul:
6
Administrarea concomitentă de Nurofen Express Forte şi diuretice care economisesc potasiul poate
determina hiperkaliemie (se recomandă verificarea potasemiei).
Metotrexat:
Administrarea Nurofen Express Forte în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat
poate determina concentraţii plasmatice mari ale metotrexatului şi o creştere a efectului toxic al acestuia.
Ciclosporină:
Administrarea concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene cu ciclosporină
determină un risc crescut de deteriorare renală. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru administrarea
concomitentă de ciclosporină cu ibuprofen.
Tacrolimus:
Riscul de nefrotoxicitate creşte dacă cele două medicamente sunt administrate concomitent.
Zidovudină:
Există dovezi cu privire la riscul crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi HIV (+)
care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Există un risc crescut de toxicitate
hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină.
Sulfoniluree:
Investigaţiile clinice au evidenţiat interacţiuni între medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene şi
dintre ibuprofen şi sulfoniluree nu au fost
descrise până în prezent, în cazul administrării concomitente, se recomandă verificarea valorilor glicemiei
ca măsură de precauţie.
Antibiotice chinolone:
Datele obţinute din studii la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat cu
antibioticele chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent AINS şi chinolone pot prezenta un risc
crescut de apariţie a convulsiilor.
Mifepristonă:
AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, deoarece AINS pot reduce
efectul acesteia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa în sens negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice ridică motive de îngrijorare cu privire la un risc
crescut de avort şi de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandine în prima parte a sarcinii. Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a crescut de la mai
puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul creşte odată cu doza şi cu durata tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine are ca rezultat o
pierdere pre- şi post-implantare şi o letalitate embrio-fetală sporite. De asemenea, creşterea incidenţelor
diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, a fost raportată la animalele cărora li s-a administrat un
inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.
Nu trebuie utilizat ibuprofen în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia
cazului în care se consideră absolut necesar. clar. Dacă se recomandă ibuprofen unei femei care încearcă
să rămână gravidă sau unei gravide în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza
trebuie menţinută cât mai mică posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
7
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate merge până la insuficienţă renală cu oligohidroamnioză;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- prelungire posibilă a timpului de sângerare, un efect antiplachetar care se poate manifesta
chiar şi la doze foarte mici;
- inhibare a contracţiilor uterine, care are ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea:
Ibuprofenul şi metaboliţii săi trec în laptele matern doar în concentraţii mici. Până în prezent nu se
cunoaşte niciun efect nociv asupra sugarilor, prin urmare nu este necesară, în general, întreruperea
alăptării în cazul unui tratament pe termen scurt cu doza recomandată pentru terapia durerii şi febrei.
Fertilitatea:
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea la femei. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului. Prin urmare nu se recomandă utilizarea la femei care prezintă dificultăţi în a rămâne gravide
(vezi pct. 4.4).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care prezintă ameţeli, somnolenţă, vertij sau tulburări de vedere în timp ce utilizează ibuprofen
trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje. De obicei, administrarea în doză unică sau
pe termen scurt a ibuprofenului nu justifică adoptarea vreunei măsuri speciale de precauţie. Acest lucru
este valabil într-o mai mare măsură în cazul utilizării în combinaţie cu alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Lista următoarelor reacţii adverse cuprinde toate reacţiile adverse cunoscute la tratamentul cu ibuprofen,
inclusiv cele care apar la terapia cu doze mari, pe termen lung, la pacienţii cu reumatism. Frecvenţele
declarate, care depăşesc raportările foarte rare, se referă la utilizarea pe termen scurt a dozelor zilnice de
până la maxim 1200 mg de ibuprofen pentru formele farmaceutice cu administrare orală şi de până la
maxim 1800 mg pentru supozitoare.
În legătură cu următoarele reacţii adverse la medicamente, trebuie ţinut cont de faptul că acestea depind în
mod predominant de doză şi că variază de la o persoană la alta.
Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice,
perforaţie sau hemoragie GI, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate ca
urmare a administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale,
melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin
frecvent a fost observată gastrita. În mod special, riscul de apariţie a hemoragiei gastrointestinale depinde
de dozele administrate şi de durata utilizării.
Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul AINS.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doză mare
(2400 mg zilnic) şi în tratament pe termen lung, poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
8
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, iar acestea pot consta în:
(a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie
(b) reactivitate la nivelul tractului respirator, de exemplu astm bronşic, astm bronşic agravat,
bronhospasm, dispnee
(c) diferite reacţii cutanate, de exemplu prurit, urticarie, angioedem şi mai rar dermatoze exfoliative
şi buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf)
Pacientul va fi instruit să informeze imediat un medic şi să înceteze să utilizeze Nurofen Express Forte
dacă prezintă oricare dintre situaţiile de mai sus.
Vă rugăm să reţineţi că în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi cienţii cu boli autoimune (LES, boala mixtă
de ţesut conjunctiv) par a fi predispuşi.
Tulburări hematologice şi limfatice:
Foarte rare: tulburări de formare a sângelui (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză). Primele semne pot fi febră, durere în gât, leziuni superficiale la nivelul gurii, simptome
asemănătoare gripei, letargie, hemoragii nazale şi hemoragii cutanate. În astfel de cazuri pacientul trebuie
sfătuit să întrerupă imediat administrarea medicamentului, să evite orice automedicaţie cu analgezice sau
antipiretice şi să se adreseze unui medic.
În cazul terapiei pe termen lung, hemoleucograma trebuie verificată în mod regulat.
Tulburări ale sistemului imunitar (hipersensibilitate):
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate cu urticarie şi prurit, dar şi crize de astm bronşic (posibil
cu reducerea severă a tensiunii arteriale).
Foarte rare: reacţii grave de hipersensibilitate generală. Simptomele pot fi: umflare a feţei, limbii şi
laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau şoc sever).
Exacerbare a astmului bronşic şi bronhospasmului.
Tulburări psihice:
Foarte rare: reacţii psihotice, depresie
9
Tulburări ale sistemului nervos:
Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie, agitaţie,
iritabilitate sau fatigabilitate
Tulburări oculare:
Mai puţin frecvente: tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare:
Rare: tinitus
Tulburări cardiace:
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic
Tulburări vasculare:
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări gastrointestinale:
Frecvente: tulburări gastrointestinale, cum sunt dispepsie, pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie şi uşoare pierderi de sânge la nivel gastrointestinal, care pot provoca anemie
în cazuri excepţionale
Mai puţin frecvente: ulcere gastrointestinale, posibil cu hemoragie şi perforaţie. Stomatită ulcerativă,
exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită
Foarte rare: esofagită, pancreatită, formare de stricturi intestinale asemănătoare diafragmelor.
Pacientul va fi instruit să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la medic dacă
apar dureri severe în abdomenul superior, melenă sau hematemeză.
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: disfuncţie hepatică, deteriorare hepatică, în special în terapia pe termen lung, insuficienţă
hepatică, hepatită acută
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Foarte rare: reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, alopecie.
În cazuri excepţionale pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi în timpul
unei varicele (vezi de asemenea „Infecţii şi infestări”).
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Rare: de asemenea pot apărea deteriorări la nivelul ţesutului renal (necroză papilară) şi concentraţii
plasmatice mari de acid uric
Foarte rare: formare de edeme, în special la pacienţi cu hipertensiune arterială sau cu insuficienţă renală,
sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală acută. Prin urmare, funcţia
renală trebuie verificată în mod regulat.
4.9 Supradozaj
La adolescenţi şi adulţi efectul de răspuns la doză nu este foarte clar. Timpul de înjumătăţire plasmatică în
caz de supradozaj este de 1,5 - 3 ore.
Simptome
10
Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante clinic de AINS pot prezenta simptome cum
sunt greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar diaree. Sunt de asemenea posibile tinitus, cefalee şi
hemoragii gastrointestinale. În caz de intoxicaţie mai gravă, toxicitatea se observă la nivelul sistemului
nervos central, manifestându-se sub formă de ameţeli, somnolenţă, ocazional excitaţie şi dezorientare sau
comă. Ocazional, pacienţii prezintă convulsii. În cazul intoxicaţiei grave, poate apărea acidoza metabolică
şi se poate prelungi timpul de protrombină/ INR, probabil din cauza interferenţei cu acţiunea factorilor de
coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţa renală acută şi deteriorarea hepatică. Este posibilă agravarea
astmului bronşic la astmatici.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi suportiv şi să includă menţinerea permeabilităţii căilor
respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Se va lua în considerare
administrarea orală a cărbunelui activat dacă pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingerarea unei
cantităţi potenţial toxice. Dacă sunt frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam sau
lorazepam administrate intravenos. Pentru astmul bronşic se vor administra bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivate ale
acidului propionic, codul ATC: M01AE01
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care s-a dovedit eficient în modelele
de inflamaţie din cadrul experimentelor convenţionale efectuate la animale prin inhibarea sintezei de
prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea asociată inflamaţiei, edemul şi febra. De asemenea,
ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP – şi colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul ASA administrat în doză mică asupra
agregării plachetare, atunci când sunt utilizate concomitent. Într-un studiu, atunci când a fost administrată
o doză unică de ibuprofen 400 mg în decurs de 8 ore înainte de sau în intervalul de 30 de minute după
utilizarea unei doze de ASA cu eliberare imediată (81 mg), a apărut o scădere a efectului ASA asupra
formării tromboxanului în cadrul agregării plachetare. Însă, limitările acestor date şi incertitudinile privind
extrapolarea ex vivo a datelor la situaţia clinică sugerează că nu se poate ajunge la nicio concluzie fermă
privind utilizarea regulată a ibuprofenului şi se consideră că nu există niciun efect relevant clinic probabil
asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
În cazul administrării orale, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi complet în intestinul subţire.
După metabolizarea la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare, conjugare), metaboliţii farmacologic inactivi
se elimină complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi prin bilă. Timpul de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare la persoanele sănătoase şi la cele cu afecţiuni hepatice şi renale este de 1,8 – 3,5 ore.
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Concentraţiile plasmatice maxime în urma administrării orale a unei forme farmaceutice cu eliberare
normală (comprimat) sunt atinse după 1-2 ore. Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastrointestinal
în urma administrării orale. Într-un studiu farmacocinetic (R07-1009), timpul până la atingerea
concentraţiilor plasmatice maxime (T
max median) în condiţii de repaus alimentar, a fost de 90 minute
pentru ibuprofenul administrat sub formă farmaceutică de comprimate cu eliberare normală (Nurofen
11
comprimate) şi de 40 minute pentru Nurofen capsule moi. Ibuprofenul este detectat în plasmă timp de
peste 8 ore după administrarea de Nurofen Express Forte.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în experimentele la animale a fost observată în principal
sub forma unor leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastrointestinal. Studiile in vitro şi in vivo nu au
furnizat nicio dovadă relevantă din punct de vedere clinic privind potenţialul mutagen al ibuprofenului. În
dă privind efectele carcinogene ale
ibuprofenului. Ibuprofenul a inhibat ovulaţia la iepuri şi a afectat implantarea la diferite specii de animale
(iepure, şobolan, şoarece). Studiile experimentale au demonstrat că ibuprofenul traversează placenta, iar
pentru doze materne toxice s-a observat o incidenţă crescută a malformaţiilor (de exemplu defecte septale
ventriculare). În studiile la animale s-a observat că utilizarea AINS, despre care se ştie că inhibă sinteza
prostaglandinelor, poate creşte incidenţa distociei şi a parturiţiei întârziate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Macrogol 600
Hidroxid de potasiu
Apă purificată
Capsulă:
Gelatină
Sorbitol lichid (E420)
Ponceau 4R
Cerneală de inscripţionare:
Dioxid de titan (E171)
Propilenglicol,
Hipromeloză
Substanţe ajutătoare pentru procesare:
Trigliceride (lanţ mediu)
Lecitină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
12
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Capsulele moi sunt ambalate în blistere de culoare albă, opace din PVC-PVDC/Al. Fiecare blister conţine
2, 4, 6, 8, 10, 12 de capsule moi. Blisterele sunt ambalate într-o cutie. Este posibil ca nu toate mărimile de
ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Reckitt Benckiser Healthcare International Limited,
103-105 Bath Road, Slough, Berkshire, SL1 3UH, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4515/2012/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Aprilie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nurofen Express Forte 400 mg capsule moi
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine ibuprofen 400 mg.
Excipienţi:
Sorbitol (E420) 16,27 mg/capsulă
Ponceau 4R 0,79 mg/capsulă
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule moi
Capsulă de culoare roşie, moale şi gelatinoasă, de formă ovală, transparentă, imprimată cu logo-ul
„Nurofen” cu cerneală albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este indicat la adulţi şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 40 kg (cu vârsta
de 12 ani şi peste) pentru tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum
sunt cefaleea, durerile menstruale, durerile dentare, dar şi al febrei şi durerii asociate corizei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală şi utilizare pe termen scurt. Capsulele nu trebuie mestecate.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.4)
Adulţi şi adolescenţi cu greutate corporală mai mare de 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste)
Doza iniţială este de o capsulă, administrată cu apă. Apoi, dacă este necesar, se administrează o capsulă la
interval de şase ore. A nu se depăşi trei capsule (1200 mg) într-un interval de 24 de ore.
Dacă acest medicament este necesar pentru copii și adolescenţi între 12 și 18 ani mai mult de trei zile, sau
dacă simptomele se agravează trebuie consultat un medic.
2
În cazul în care administrarea medicamentului este necesară la adulţi mai mult de 3 zile în cazul febrei sau
mai mult de 4 zile pentru tratamentul durerii, sau dacă simptomele se agravează, pacientului i se
recomandă să se adreseze unui medic.
Se recomandă ca pacienţii cu disfuncţii gastrice să utilizeze Nurofen Express Forte împreună cu alimente.
În cazul în care este administrat la scurt timp după ingestia de alimente, este posibilă întârzierea instalării
efectului Nurofen Express Forte. Dacă se întâmplă acest lucru, nu trebuie utilizată o doză de Nurofen
Express Forte mai mare decât cea recomandată la pct. 4.2 (doze) sau înainte de trecerea intervalului de
timp corect pentru administrarea unei noi doze.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. Din cauza profilului posibil de reacţii adverse (vezi pct. 4.4),
vârstnicii trebuie monitorizaţi cu deosebită atenţie.
Insuficienţă renală
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (pentru
pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2):
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (pentru
pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi:
Pentru utilizarea la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.3.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la Ponceau 4R (E124) sau la oricare dintre ceilalţi excipienţi
enumeraţi la pct. 6.1.
La pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau de alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, în relaţie cu terapia anterioară cu AINS.
Ulcer peptic/hemoragie recurente, active sau în antecedente (două sau mai multe episoade
distincte, cu ulceraţie sau sângerare diagnosticate).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă severă
Vezi de asemenea pct. 4.4
La pacienţi cu sângerare cerebro-vasculară sau cu altă sângerare activă.
La pacienţi cu diateză hemoragică sau tulburări de coagulare.
La pacienţi cu afecţiuni de formare a sângelui de etiologie necunoscută.
La pacienţi cu deshidratare severă (provocată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
În timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Adolescenţi cu greutate corporală sub 40 kg sau copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi riscurile gastrointestinale (GI) şi
cardiovasculare de mai jos).
Se recomandă atenţie la pacienţii cu anumite afecţiuni, care se pot agrava:
lupus eritematos sistemic şi boală mixtă a ţesutului conjunctiv – risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8).
tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută).
tulburări gastrointestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă, boală
Crohn) (vezi pct. 4.8).
hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
disfuncţie renală, deoarece funcţia renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
imediat după intervenţii chirurgicale majore.
la pacienţi care prezintă reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia prezintă, de
asemenea, un risc mai crescut de reacţii de hipersensibilitate la utilizarea ibuprofenului
la pacienţii cu febra fânului, polipi nazali, afecţiuni respiratorii obstructive cronice sau
antecedente de boală alergică, deoarece aceştia prezintă un risc crescut de apariţie a
reacţiilor alergice. Acestea se pot prezenta sub forma unor crize de astm bronşic (aşa
numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie.
Siguranţa gastrointestinală (GI)
Utilizarea concomitentă cu AINS, inclusiv inhibitori specifici ai ciclooxigenazei-2, creşte riscul de reacţii
adverse (vezi pct. 4.5) şi trebuie evitată.
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie
gastrointestinală (GI), care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastrointestinală (GI):
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastrointestinală (GI), care pot fi letale, au fost raportate la toate AINS,
în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente GI.
Tratamentul trebuie întrerupt atunci când hemoragia sau ulceraţia GI apar la pacienţii care utilizează
ibuprofen.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare în cazul administrării de doze mari de
AINS şi la pacienţi cu antecedente de ulcer, în special dacă ulcerul este complicat cu hemoragie sau cu
perforaţie (vezi pct. 4.3) precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai
mică doză disponibilă. Trebuie avută în vedere terapia asociată cu medicamente protectoare gastrice (de
exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) pentru aceşti pacienţi şi de asemenea pentru
pacienţii care necesită administrarea concomitentă a unei doze mici de acid acetilsalicilic sau de alte
medicamente care pot creşte riscul gastrointestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.
Trebuie recomandată atenţie la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţie sau de sângerare, cum sunt corticosteroizii administraţi oral, anticoagulantele cum este warfarina,
inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau antiagregantele plachetare cum este acidul
acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
AINS trebuie administrate cu atenţie pacienţilor cu antecedente de boală gastrointestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).
4
Reacţii cutanate
Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea letale, incluzând dermatita
exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS (vezi
pct. 4.8). Se consideră că pacienţii prezintă cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii la începutul
tratamentului: debutul reacţiei apare în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament.
Administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiilor cutanate, a leziunilor
mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii grave ale infecţiilor cutanate şi ale
ţesuturile moi. Până în prezent nu poate fi exclusă contribuţia pe care o joacă AINS în agravarea acestor
infecţii. Astfel, se recomandă evitarea utilizării Nurofen Express Forte în cazul varicelei.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Este necesară prudenţă (consultarea medicului sau a farmacistului) înainte de a începe tratamentul la
pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate
retenţia de lichide, hipertensiunea arterială şi edemul în asociere cu terapia cu AINS.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratamentul pe termen lung, poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile
epidemiologice nu sugerează că administrarea de ibuprofen în doze mici (de exemplu ≤ 1200 mg zilnic) se
asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Alte atenţionări
Sunt observate foarte rar reacţii grave de hipersensibilitate acută (de exemplu şoc anafilactic). La primele
semne ale unei reacţii de hipersensibilitate după administrarea de Nurofen Express Forte, tratamentul
trebuie întrerupt. Personalul specializat trebuie să iniţieze măsurile necesare din punct de vedere medical,
corespunzătoare simptomelor.
Ibuprofenul, substanţa activă din Nurofen Express Forte, poate inhiba temporar funcţia plachetară a
sângelui (agregarea trombocitară). Prin urmare, se recomandă monitorizarea cu atenţie a pacienţilor cu
tulburări de coagulare.
În cazul administrării prelungite de ibuprofen este necesară verificarea regulată a valorilor serice ale
enzimelor hepatice, a funcţiei renale, precum şi a hemogramei.
Utilizarea prelungită a analgezicelor de orice tip pentru tratamentul cefaleei poate agrava această
simptomatologie. Dacă această situaţie se manifestă sau este suspectată, se recomandă consult medical iar
tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă de utilizarea în exces a medicamentelor
trebuie suspectat la pacienţii care au dureri de cap frecvente sau zilnice, chiar dacă (sau din cauza)
utilizează regulat medicamente pentru tratamentul acestui simptom.
Administrarea obişnuită de analgezice, în special asocierea mai multor analgezice, poate cauza deteriorare
renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate fi crescut de
pierderea de săruri şi de deshidratare.
În cazul utilizării AINS, consumul concomitent de alcool etilic poate exacerba reacţiile adverse cauzate de
substanţa activă, în special cele cu privire la tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central.
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-oxigenaze / prostaglandine pot afecta
fertilitatea feminină, printr-un efect asupra ovulaţiei. Aceasta este reversibilă la întreruperea tratamentului
(vezi pct. 4.6).
Există un risc de insuficienţă renală la copiii și adolescenţii deshidrataţi.
5
Acest medicament conţine sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine Ponceau 4R (E124). Aceasta poate provoca reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acid acetilsalicilic (doză mică):
Trebuie evitată administrarea de ibuprofen în asociere cu acid acetilsalicilic, cu excepţia situaţiei în care
medicul a recomandat acid acetilsalicilic în doză mică (maxim 75 mg zilnic), deoarece aceasta poate
creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct. 4.4). Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba
efectul acidului acetilsalicilic administrat în doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt
utilizate concomitent. Însă, limitarea acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea ex vivo a datelor la
situaţia clinică sugerează că nu se poate ajunge la nicio concluzie fermă privind utilizarea regulată a
ibuprofenului şi se consideră că nu există niciun efect relevant clinic probabil asociat utilizării ocazionale
a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2:
Administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastrointestinale,
din cauza unui efect sinergic. Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS trebuie, prin urmare,
evitată (vezi pct. 4.4).
Digoxină, fenitoină, litiu:
Utilizarea concomitentă a Nurofenului Express Forte cu medicamente care conţin digoxină, fenitoină sau
litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente. Verificarea concentraţiilor plasmatice
de litiu, digoxină şi fenitoină nu este necesară ca regulă generală, în cazul utilizării corecte (pe parcursul a
maxim 4 zile).
Corticosteroizi:
Administrarea concomitentă cu corticosterioizi poate creşte riscul de reacţii adverse, în special ale
tractului gastrointestinal (ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală). (vezi pct. 4.3)
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
Risc crescut de hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante:
AINS pot intensifica efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Probenecid şi sulfinpirazonă:
Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia ibuprofenului.
Diuretice, inhibitori ai ECA, blocante ale beta-receptorilor şi antagonişti ai angiotensinei II:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţia
renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală compromisă),
administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unui blocant al beta-receptorilor sau a unui
antagonist al angiotensinei II, precum şi a medicamentelor care inhibă ciclooxigenaza, poate avea ca
rezultat deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, putând avansa până la insuficienţă renală acută, care
este de obicei reversibilă. Prin urmare, acest tip de administrare concomitentă trebuie efectuată cu atenţie,
în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea
funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente, iar apoi periodic.
Diuretice care economisesc potasiul:
6
Administrarea concomitentă de Nurofen Express Forte şi diuretice care economisesc potasiul poate
determina hiperkaliemie (se recomandă verificarea potasemiei).
Metotrexat:
Administrarea Nurofen Express Forte în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat
poate determina concentraţii plasmatice mari ale metotrexatului şi o creştere a efectului toxic al acestuia.
Ciclosporină:
Administrarea concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene cu ciclosporină
determină un risc crescut de deteriorare renală. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru administrarea
concomitentă de ciclosporină cu ibuprofen.
Tacrolimus:
Riscul de nefrotoxicitate creşte dacă cele două medicamente sunt administrate concomitent.
Zidovudină:
Există dovezi cu privire la riscul crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi HIV (+)
care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Există un risc crescut de toxicitate
hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină.
Sulfoniluree:
Investigaţiile clinice au evidenţiat interacţiuni între medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene şi
dintre ibuprofen şi sulfoniluree nu au fost
descrise până în prezent, în cazul administrării concomitente, se recomandă verificarea valorilor glicemiei
ca măsură de precauţie.
Antibiotice chinolone:
Datele obţinute din studii la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat cu
antibioticele chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent AINS şi chinolone pot prezenta un risc
crescut de apariţie a convulsiilor.
Mifepristonă:
AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, deoarece AINS pot reduce
efectul acesteia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa în sens negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice ridică motive de îngrijorare cu privire la un risc
crescut de avort şi de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandine în prima parte a sarcinii. Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a crescut de la mai
puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul creşte odată cu doza şi cu durata tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine are ca rezultat o
pierdere pre- şi post-implantare şi o letalitate embrio-fetală sporite. De asemenea, creşterea incidenţelor
diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, a fost raportată la animalele cărora li s-a administrat un
inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.
Nu trebuie utilizat ibuprofen în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia
cazului în care se consideră absolut necesar. clar. Dacă se recomandă ibuprofen unei femei care încearcă
să rămână gravidă sau unei gravide în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza
trebuie menţinută cât mai mică posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
7
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate merge până la insuficienţă renală cu oligohidroamnioză;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- prelungire posibilă a timpului de sângerare, un efect antiplachetar care se poate manifesta
chiar şi la doze foarte mici;
- inhibare a contracţiilor uterine, care are ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea:
Ibuprofenul şi metaboliţii săi trec în laptele matern doar în concentraţii mici. Până în prezent nu se
cunoaşte niciun efect nociv asupra sugarilor, prin urmare nu este necesară, în general, întreruperea
alăptării în cazul unui tratament pe termen scurt cu doza recomandată pentru terapia durerii şi febrei.
Fertilitatea:
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea la femei. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului. Prin urmare nu se recomandă utilizarea la femei care prezintă dificultăţi în a rămâne gravide
(vezi pct. 4.4).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care prezintă ameţeli, somnolenţă, vertij sau tulburări de vedere în timp ce utilizează ibuprofen
trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje. De obicei, administrarea în doză unică sau
pe termen scurt a ibuprofenului nu justifică adoptarea vreunei măsuri speciale de precauţie. Acest lucru
este valabil într-o mai mare măsură în cazul utilizării în combinaţie cu alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Lista următoarelor reacţii adverse cuprinde toate reacţiile adverse cunoscute la tratamentul cu ibuprofen,
inclusiv cele care apar la terapia cu doze mari, pe termen lung, la pacienţii cu reumatism. Frecvenţele
declarate, care depăşesc raportările foarte rare, se referă la utilizarea pe termen scurt a dozelor zilnice de
până la maxim 1200 mg de ibuprofen pentru formele farmaceutice cu administrare orală şi de până la
maxim 1800 mg pentru supozitoare.
În legătură cu următoarele reacţii adverse la medicamente, trebuie ţinut cont de faptul că acestea depind în
mod predominant de doză şi că variază de la o persoană la alta.
Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice,
perforaţie sau hemoragie GI, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate ca
urmare a administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale,
melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin
frecvent a fost observată gastrita. În mod special, riscul de apariţie a hemoragiei gastrointestinale depinde
de dozele administrate şi de durata utilizării.
Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul AINS.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doză mare
(2400 mg zilnic) şi în tratament pe termen lung, poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
8
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, iar acestea pot consta în:
(a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie
(b) reactivitate la nivelul tractului respirator, de exemplu astm bronşic, astm bronşic agravat,
bronhospasm, dispnee
(c) diferite reacţii cutanate, de exemplu prurit, urticarie, angioedem şi mai rar dermatoze exfoliative
şi buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf)
Pacientul va fi instruit să informeze imediat un medic şi să înceteze să utilizeze Nurofen Express Forte
dacă prezintă oricare dintre situaţiile de mai sus.
Vă rugăm să reţineţi că în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi cienţii cu boli autoimune (LES, boala mixtă
de ţesut conjunctiv) par a fi predispuşi.
Tulburări hematologice şi limfatice:
Foarte rare: tulburări de formare a sângelui (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză). Primele semne pot fi febră, durere în gât, leziuni superficiale la nivelul gurii, simptome
asemănătoare gripei, letargie, hemoragii nazale şi hemoragii cutanate. În astfel de cazuri pacientul trebuie
sfătuit să întrerupă imediat administrarea medicamentului, să evite orice automedicaţie cu analgezice sau
antipiretice şi să se adreseze unui medic.
În cazul terapiei pe termen lung, hemoleucograma trebuie verificată în mod regulat.
Tulburări ale sistemului imunitar (hipersensibilitate):
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate cu urticarie şi prurit, dar şi crize de astm bronşic (posibil
cu reducerea severă a tensiunii arteriale).
Foarte rare: reacţii grave de hipersensibilitate generală. Simptomele pot fi: umflare a feţei, limbii şi
laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau şoc sever).
Exacerbare a astmului bronşic şi bronhospasmului.
Tulburări psihice:
Foarte rare: reacţii psihotice, depresie
9
Tulburări ale sistemului nervos:
Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie, agitaţie,
iritabilitate sau fatigabilitate
Tulburări oculare:
Mai puţin frecvente: tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare:
Rare: tinitus
Tulburări cardiace:
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic
Tulburări vasculare:
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări gastrointestinale:
Frecvente: tulburări gastrointestinale, cum sunt dispepsie, pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,
flatulenţă, diaree, constipaţie şi uşoare pierderi de sânge la nivel gastrointestinal, care pot provoca anemie
în cazuri excepţionale
Mai puţin frecvente: ulcere gastrointestinale, posibil cu hemoragie şi perforaţie. Stomatită ulcerativă,
exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită
Foarte rare: esofagită, pancreatită, formare de stricturi intestinale asemănătoare diafragmelor.
Pacientul va fi instruit să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la medic dacă
apar dureri severe în abdomenul superior, melenă sau hematemeză.
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: disfuncţie hepatică, deteriorare hepatică, în special în terapia pe termen lung, insuficienţă
hepatică, hepatită acută
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Foarte rare: reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, alopecie.
În cazuri excepţionale pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi în timpul
unei varicele (vezi de asemenea „Infecţii şi infestări”).
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Rare: de asemenea pot apărea deteriorări la nivelul ţesutului renal (necroză papilară) şi concentraţii
plasmatice mari de acid uric
Foarte rare: formare de edeme, în special la pacienţi cu hipertensiune arterială sau cu insuficienţă renală,
sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală acută. Prin urmare, funcţia
renală trebuie verificată în mod regulat.
4.9 Supradozaj
La adolescenţi şi adulţi efectul de răspuns la doză nu este foarte clar. Timpul de înjumătăţire plasmatică în
caz de supradozaj este de 1,5 - 3 ore.
Simptome
10
Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante clinic de AINS pot prezenta simptome cum
sunt greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar diaree. Sunt de asemenea posibile tinitus, cefalee şi
hemoragii gastrointestinale. În caz de intoxicaţie mai gravă, toxicitatea se observă la nivelul sistemului
nervos central, manifestându-se sub formă de ameţeli, somnolenţă, ocazional excitaţie şi dezorientare sau
comă. Ocazional, pacienţii prezintă convulsii. În cazul intoxicaţiei grave, poate apărea acidoza metabolică
şi se poate prelungi timpul de protrombină/ INR, probabil din cauza interferenţei cu acţiunea factorilor de
coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţa renală acută şi deteriorarea hepatică. Este posibilă agravarea
astmului bronşic la astmatici.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi suportiv şi să includă menţinerea permeabilităţii căilor
respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Se va lua în considerare
administrarea orală a cărbunelui activat dacă pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingerarea unei
cantităţi potenţial toxice. Dacă sunt frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam sau
lorazepam administrate intravenos. Pentru astmul bronşic se vor administra bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivate ale
acidului propionic, codul ATC: M01AE01
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care s-a dovedit eficient în modelele
de inflamaţie din cadrul experimentelor convenţionale efectuate la animale prin inhibarea sintezei de
prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea asociată inflamaţiei, edemul şi febra. De asemenea,
ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP – şi colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul ASA administrat în doză mică asupra
agregării plachetare, atunci când sunt utilizate concomitent. Într-un studiu, atunci când a fost administrată
o doză unică de ibuprofen 400 mg în decurs de 8 ore înainte de sau în intervalul de 30 de minute după
utilizarea unei doze de ASA cu eliberare imediată (81 mg), a apărut o scădere a efectului ASA asupra
formării tromboxanului în cadrul agregării plachetare. Însă, limitările acestor date şi incertitudinile privind
extrapolarea ex vivo a datelor la situaţia clinică sugerează că nu se poate ajunge la nicio concluzie fermă
privind utilizarea regulată a ibuprofenului şi se consideră că nu există niciun efect relevant clinic probabil
asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
În cazul administrării orale, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi complet în intestinul subţire.
După metabolizarea la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare, conjugare), metaboliţii farmacologic inactivi
se elimină complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi prin bilă. Timpul de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare la persoanele sănătoase şi la cele cu afecţiuni hepatice şi renale este de 1,8 – 3,5 ore.
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Concentraţiile plasmatice maxime în urma administrării orale a unei forme farmaceutice cu eliberare
normală (comprimat) sunt atinse după 1-2 ore. Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastrointestinal
în urma administrării orale. Într-un studiu farmacocinetic (R07-1009), timpul până la atingerea
concentraţiilor plasmatice maxime (T
max median) în condiţii de repaus alimentar, a fost de 90 minute
pentru ibuprofenul administrat sub formă farmaceutică de comprimate cu eliberare normală (Nurofen
11
comprimate) şi de 40 minute pentru Nurofen capsule moi. Ibuprofenul este detectat în plasmă timp de
peste 8 ore după administrarea de Nurofen Express Forte.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în experimentele la animale a fost observată în principal
sub forma unor leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastrointestinal. Studiile in vitro şi in vivo nu au
furnizat nicio dovadă relevantă din punct de vedere clinic privind potenţialul mutagen al ibuprofenului. În
dă privind efectele carcinogene ale
ibuprofenului. Ibuprofenul a inhibat ovulaţia la iepuri şi a afectat implantarea la diferite specii de animale
(iepure, şobolan, şoarece). Studiile experimentale au demonstrat că ibuprofenul traversează placenta, iar
pentru doze materne toxice s-a observat o incidenţă crescută a malformaţiilor (de exemplu defecte septale
ventriculare). În studiile la animale s-a observat că utilizarea AINS, despre care se ştie că inhibă sinteza
prostaglandinelor, poate creşte incidenţa distociei şi a parturiţiei întârziate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Macrogol 600
Hidroxid de potasiu
Apă purificată
Capsulă:
Gelatină
Sorbitol lichid (E420)
Ponceau 4R
Cerneală de inscripţionare:
Dioxid de titan (E171)
Propilenglicol,
Hipromeloză
Substanţe ajutătoare pentru procesare:
Trigliceride (lanţ mediu)
Lecitină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
12
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Capsulele moi sunt ambalate în blistere de culoare albă, opace din PVC-PVDC/Al. Fiecare blister conţine
2, 4, 6, 8, 10, 12 de capsule moi. Blisterele sunt ambalate într-o cutie. Este posibil ca nu toate mărimile de
ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Reckitt Benckiser Healthcare International Limited,
103-105 Bath Road, Slough, Berkshire, SL1 3UH, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4515/2012/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Aprilie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
