MONIYOT-131
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz terapeutic
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine
131I sub formă de iodură de sodiu: 37-7400 MBq la data şi timpul de referinţă.
Un ml conţine 131I sub formă de iodură de sodiu: 14,8-7300 MBq la data şi timpul de referinţă.
Iodul-131 are un timp de înjumătăţire de 8,02 zile. În timpul scăderii activităţii, emite radiaţii beta (β) şi
gamma (γ). Se dezintegrează prin emisia de radiaţii gamma de 365 keV (81%), de 637 keV (7,3%) şi de
284 keV (6,0%) şi radiaţii beta de energie maximă de 606 keV în Xenon-131 stabil.
Excipienți cu efect cunoscut:
Sodiu: 129,68 mg/capsulă
Sodiu: 5,7 mg/ml
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă pentru uz terapeutic
Capsule gelatinoase transparente, conţinând o pulbere de culoare albă până la brun deschis.
Soluţie orală pentru uz terapeutic.
Soluţie limpede, incoloră.
4 DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul tiroidei cu iod radioactiv este indicat pentru:
autonomi.
Tratamentul carcinomului papilar şi folicular tiroidian, inclusiv al metastazelor.
Tratamentul cu iodură de sodiu
131I este deseori asociat cu intervenţia chirurgicală şi cu medicaţia
antitiroidiană.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza administrată este în funcţie de decizia clinică a medicului curant. Efectul terapeutic este obţinut
numai după câteva luni.
Pentru tratamentul hipertiroidismului
Doze
Doza administrată depinde de diagnostic. Efectele terapeutice apar după câteva luni.
Pentru tratamentul hipertiroidismului
Activitatea administrată depinde de diagnostic, de dimensiunea glandei, captarea tiroidei și clearance-ul
Iodului. Următoarele doze de iradiere pot fi folosite:
doza de iradiere de 300 – 400 Gy în leziune unifocală
doza de iradiere de 150 – 200 Gy în leziune multifocală şi metastaze
doza de iradiere de 200 Gy în boala Graves.
În boala Graves şi în cazul leziunilor multifocale şi metastazelor, dozele de iradiere menţionate mai sus
sunt raportate la greutatea totală a glandei tiroide, însă în cazul leziunilor unifocale, doza de iradiere este
raportată numai la greutatea adenomului.
Doza administrată uzual este în intervalul 200-800 MBq, dar poate fi necesar ca tratamentul să fie repetat.
Statusul eutiroidian trebuie obţinut prin tratament la pacienţi, dacă este posibil, înaintea administrării
tratamentului cu iod radioactiv pentru hipertiroidism.
Activitatea care trebuie administrată poate fi calculată cu ajutorul următoarei ecuații:
Unde:
Doza de iradiere (Gy) x volum glandă (ml)
A (MBq) = _________________________________________ x K
max. abs 131I (%) x T ½ efectiv (zile)
doza de iradiere = doza absorbită în întreaga glandă tiroidă sau în adenom.
volum glandă = volumul întregii glande tiroide (boala Graves, leziune multifocală şi metastaze).
max. abs
131I = procentul maxim de I-131 absorbit în glanda tiroidă sau în noduli, din doza administrată
stabilită printr-un test de dozaj.
T ½ efectiv = timpul de înjumătăţire efectiv al I-131 în glanda tiroidă.
K = 24,67
De asemenea, pot fi utilizate şi alte proceduri dozimetrice, incluzând teste de absorbţie tiroidiană cu
pertechnetat de sodiu (Tc-99m) pentru a determina doza adecvată de iradiere (Gy).
Se pot utiliza şi protocoale cu doze fixe.
3
Pentru ablaţia tiroidiană şi tratamentul metastazelor
Dozele administrate după tiroidectomie totală sau subtotală, pentru ablaţia ţesutului tiroidian rămas, sunt
în intervalul 1850-3700 MBq. Acestea depind de dimensiunea rămasă şi de absorbţia de iod radioactiv. În
tratamentul ulterior pentru metastaze, doza administrată este în intervalul 3700-11100 MBq.
Copii şi adolescenţi
Activitatea care va fi administrată copiilor și adolescenților trebuie determinată după efectuarea unui test
de dozimetrie individuală (vezi pct.4.4).
Mod de administrare
Se administrează oral.
te mare de lichid. Înaintea administrării
capsulei la copii şi adolescenţi, în special la copiii mici, trebuie să ne asigurăm că poate fi înghiţită
întreagă. Este recomandată administrarea acesteia cu alimente sfărâmate.
Pentru instrucţiuni privind utilizarea medicamentului, înainte de administrare vezi pct. 12.
Soluţia orală trebuie înghiţită în totalitate cu o cantitate de apă.
Pentru pregătirea pacienţilor, vezi pct 4.4.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Sarcină şi alăptare.
Pacienţi cu disfagie, strictură esofagiană, stenoză esofagiană, diverticuli esofagieni, gastrită activă,
eroziuni gastrice şi ulcer peptic.
Pacienţi suspectaţi de motilitate gastro-intestinală scăzută.
Scanarea tiroidei exceptând monitorizarea bolii maligne sau când
123I sau 99mTc nu sunt disponibile.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Potenţial pentru hipersensibilitate sau reacții anafilactice
Dacă apare hipersensibilitate sau reacții anafilactice, administrarea medicamentului trebuie oprită imediat
și se instituie tratament intravenous, dacă este necesar. Pentru a facilita acțiunea imediată în caz de
urgență, medicamentele și echipamentele necesare, ca de exemplu tub endotracheal sau ventilator trebuie
să fie disponibile imediat.
Insuficientă renală
Administrarea terapeutică a capsulelor cu 131I la pacienţi cu insuficienţă renală semnificativă, la care o
ajustare a activităţii este necesară, necesită o atenţie specială.
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi, tratamentul cu iod radioactiv al bolilor tiroidiene benigne se poate efectua în cazuri
justificate, în special după utilizarea medicamentelor antitiroidiene sau când apar reacţii adverse grave la
medicaţia antitiroidiană. Nu există dovezi privind incidenţa crescută a cancerului, leucemiei sau mutaţiilor
la om referitoare la pacienţii trataţi de boli tiroidiene benigne cu iod radioactiv, în ciuda utilizării
extensive. În tratamentul copiilor şi persoanelor tinere, trebuie, de asemenea, ţinut cont de sensibilitatea
mai mare a ţesuturilor la aceşti pacienţi şi speranţa mai mare de viaţă a acestui grup de vârstă. Riscurile
trebuie comparate cu cele ale altor tratamente posibile. Vezi pct.4.2 și 11.
Pregătirea pacienţilor
Pacienţii trebuie încurajaţi să crească aportul oral de lichide pentru a-şi goli frecvent vezica urinară pentru
a diminua iradierea acesteia, în special după doze mari, de exemplu pentru tratamentul carcinomului
4
tiroidian. Pacienţii cu probleme de eliminare a urinii din vezica urinară trebuie cateterizaţi vezical după
administrarea de iod radioactiv cu activitate mare.
Capsulele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid pentru a se asigura trecerea facilă în
stomac și în partea superioară a intestinului subțire. Este recomandată utilizarea concomitentă de
antagoniști H2 sau inhibitori ai pompei de protoni pentru a evita posibile reacții gastro-intestinale.
În caz de vomă, trebuie ținut seama de riscul de contaminare.
Atenționări specifice
Expunerea la radiații a glandelor salivare trebuie diminuată prin stimularea salivației cu substanțe acide.
Alte măsuri de protecție farmacologică pot fi folosite adițional.
O dietă săracă în iod înaintea tratamentului va mări absorbția în țesutul tiroidian funcțional.
Tratamentul de substituție tiroidiană trebuie oprit înaintea administrării de iod radioactiv pentru
carcinomul tiroidian pentru a asigura o absorbție adecvată. Se recomandă întreruperea tratamentului
pentru o perioadă de 14 zile pentru triiodotironină și 4-5 saptămâni pentru tiroxină. Administrarea acestor
medicamente trebuie reinițiată după două zile de la tratament. Similar pentru carbimazol și propiltiouracil
administrarea trebuie întreruptă cu 5 zile înaintea tratamentului pentru hipertiroidism și reluată
administrarea la câteva zile după finalizarea tratamentului.
Tratamentul cu iod radioactiv în boala Graves trebuie efectuat în asociere cu corticosteroizi când este
prezentă oftalmopatia endocrină.
Pacienți care urmează terapie pentru glanda tiroidă trebuie să fie reexaminați la intervale de timp adecvate.
La pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la gelatină şi/sau metaboliţii săi, utilizarea soluţiei de iodură de
sodiu [
131I]este preferată tratamentului cu capsule cu iod radioactiv.
Acest medicament conține 129,68mg sodiu per capsulă. Acest medicament conține 5,7 mg sodiu per
mililitru. A se lua în considerare de pacienți cu o dietă cu restricție de sodiu.
Precauţiile pentru protecţia mediului sunt prezentate la pct. 6.6.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Multe substanţe farmacologic active sunt cunoscute că interacţionează cu iodul radioactiv. Aceasta se
poate realiza prin numeroase mecanisme care pot afecta legarea de proteine, farmacocinetica sau care pot
influenţa efectele dinamice ale iodului marcat. În consecință, trebuie avut în vedere că absorbţia la nivelul
tiroidei poate fi scăzută. Astfel este necesar să se întocmească un istoric complet al aportului de
medicamente şi să se asigure dacă vreunul din medicamente trebuie întrerupt înaintea administrării de
iodură de sodiu I-131.
De exemplu, tratamentul cu următoarele substanţe trebuie întrerupt:
Substanţe active Perioada de întrerupere înaintea administrării
de I-131
Agenţi antitiroidieni (de exemplu carbimazol,
metimazol, propiluracil), perclorat
Oprire cu o săptămână înaintea începerii
tratamentului până la câteva zile după
Salicilaţi, steroizi, nitroprusidat de sodiu,
sulfobromoftaleină sodică, anticoagulante,
antihistamine, antiparazitiare, peniciline, sulfonamide, 1 săptămână
5
tolbutamidă, tiopentonă
Fenilbutazonă
1 - 2 săptămâni
Expectorante şi vitamine ce conţin iod
aproximativ 2 săptămâni
Medicamente hormonale tiroidiene
Triiodotironină 14 zile
Tiroxină 4-5 săptămâni
Amiodaronă*, benzodiazepine, litiu
aproximativ 4 săptămâni
Medicamente pentru uz topic ce conţin iod
1 - 9 luni
Substanţe de contrast care conţin iod
până la 1 an
* În cazul amiodaronei, este posibilă o absorbţie redusă în glanda tiroidă timp de mai multe luni datorată
timpului de înjumătăţire crescut al acestui medicament.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Femei în perioada fertilă
Când se intenţionează administrarea unui medicament radiofarmaceutic unei femei în perioada fertilă este
foarte important să se determine dacă femeia este sau nu gravidă. Oricare femeie care prezintă absenţa
unei menstre trebuie considerată ca fiind gravidă până la proba contrarie. Dacă sunt dubii referitoare la
existenţa sarcinii (absenţa unei menstre sau dacă ciclul este neregulat etc), trebuie oferite pacientei
alternative care nu folosesc radiaţia ionizantă (dacă sunt disponibile). Femeile care au fost tratate cu
iodură de sodiu I-131 trebuie să fie sfatuite să NU rămână gravide timp de 6 până la 12 luni după
tratament.
Contracepţia la bărbaţi şi femei
Femeile sunt sfătuite să folosească contracepţia pentru o perioadă de 6 -12 luni, iar bărbaţii nu trebuie să
conceapă un copil timp de 6 luni după tratamentul cu iod radioactiv, pentru a permite înlocuirea spermei
iradiate cu spermă neiradiată.
Sarcina
Iodura de sodiu I-131 este contraindicată în timpul sarcinii sau suspiciunii de sarcină sau când sarcina nu a
fost exclusă, datorită faptului că iodura de sodiu I-131 străbate bariera placentară și poate cauza la făt
hipotiroidism sever și posibil ireversibil (doza absorbită de uter pentru acest medicament este probabil în
intervalul 11-511 mGy, iar iodul se concentrează în cantitate crescută în glanda tiroidă a fătului în timpul
trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină) (vezi pct. 4.3).
Dacă în timpul sarcinii s-a diagnosticat un carcinom tiriodian, tratamentul cu iod radioactiv trebuie amânat
până după terminarea sarcinii.
Alăptarea
Înainte de administrarea unui produs radioactiv unei mame care alăptează, trebuie evaluat dacă
investigaţia poate fi amânată până la întreruperea alăptării şi, de asemenea, dacă s-a ales cel mai potrivit
radiofarmaceutic, având în vedere posibilitatea excreţiei substanţei radioactive în laptele matern. Dacă
administrarea este considerată necesară, alăptarea trebuie să fie întreruptă definitiv după administrarea de
iodură de sodiu I-131.
6
4.7 Efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
MONIYOT-131 capsule/soluţie orală nu are influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Frecvența reactiilor adverse raportate este dată de literatura de specialitate. Profilul de siguranță al iodurii
de sodiu I-131 diferă mult în funcţie de dozele administrate, iar acestea depind de tipul tratamentului (de
exemplu tratamentul bolilor benigne sau maligne). Mai mult, profilul de siguranță depinde de mărimea
dozelor cumulate administrate și de intervalul la care acestea sunt administrate. De aceea reacţiile adverse
raportate sunt grupate după frecvența cu care apar în timpul tratamentului bolilor benigne sau maligne.
Cele mai frecvente reacţii adverse care apar sunt: hipotiroidism, hipertiroidism tranzitoriu, disfuncţii ale
glandelor salivare și lacrimale și efecte locale ale radiațiilor. În tratamentul cancerului,mai pot apărea
frecvent reacţii adverse gastro-intestinale și supresia măduvei osoase.
Tabelul de mai jos include reacțiile adverse raportate în funcție de sisteme si organe. Simptomele, care
sunt mai degrabă secundare la un grup de sindroame (de exemplu Sindromul sicca) sunt însumate în
paranteză sub respectivul sindrom.
Tabelul următor prezinta fecvența acestor reacții adverse, după cum urmează:
Foarte frecvente: ≥1/10
Fecvente: ≥1/100 la ≤1/10
Mai puțin frecvente: ≥1/1000 la ≤1/100
Rare: ≥1/10000 la ≤1/1000
Foarte rare: ≤1/10000
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi apreciată din lipsa datelor disponibile.
Reacții adverse după tratamentul bolilor benigne
Sisteme și organe Simptome Frecventa
Tulburări ale sistemul
imunitar
Reacțtii anafilactoide Cu frecvență necunoscută
Tulburări endocrine
Hipotiroidism permanent
Hipotiroidism
Foarte frecvente
Hipertiroidism tranzitoriu Frecvent
Crize tireotoxice
Tiroidite
Hipoparatiroidism(scăderea
concentraţiei de calciu în
sânge, tetanie)
Cu frecvență necunoscută
Tulburări oculare
Oftalmopatie endocrină
(în boala Graves)
Frecvente
Sindrom sicca Cu frecvență necunoscută
Tulburări respiratorii,
toracice și mediastinale
Paralizia corzilor vocale
Foarte rare
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Iodo-acnee (urticarie) Cu frecvență necunoscută
Tulburări gastro-intestinale Sialoadenita Frecvente
Tulburări generale și la
locul de administrare
Umflături locale
Frecvență necunoscută
Reacții adverse după tratamentul bolilor maligne
7
Sisteme si organe Simptome Frecvență
Neoplasm benign,
malignizat si nespecific
(inclusiv chisturi și polipi) Leucemie Frecvente
Cancere solide, de exemplu
de vezică, de colon, gastric Frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului
sanguin și limfatic Anemie aplastică,
eritropenie, insuficiență
medulară osoasă Foarte frecvente
Leucopenie, trombocitopenie Frecvente
Supresie medulară osoasă
severă sau permanentă
Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului
imunitar Reacții anafilactoide Cu frecvență necunoscută
Tulburări endocrine Crize tireotoxice,
Hipertiroidism pasager
Rare
Tiroidite (leucocitoze
pasagere)
Hipoparatiroidism (scăderea
concentrație de calciu în
sânge, tetanie)
Hipotiroidism
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului
nervos Parosmie Foarte frecvente
Edem cerebral Cu frecvență necunoscută
Tulburărioculare Sindrom sicca (conjunctivită,
ochi uscați, uscăciune nazală)
Foarte frecvente
Obstrucția canalului nazo-
lacrimal, lăcrimare
intensificată)
Frecvente
Tulburări respiratorii,
toracice și mediastinale Dispnee Frecvente
Constricție la nivelul gâtului*
Fibroză pulmonară
Insuficienţă respiratorie,
obstrucția căilor respiratorii,
pneumonie, traheită,
disfuncția corzilor vocale
(paralizia corzilor vocale,
disfonie, răguşeală)
Dureri orofaringiene,stridor
Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului
gastro-intestinal Sialoadenită (gură uscată,
dureri ale glandelor salivare,
marirea glandelor salivare,
carii dentare, pierderea
dinților), sindromul stării de
rău post-radiație, greață,
ageuzie, anomie, disgeuzie,
scăderea apetitului
Foarte frecvente
Vomă Frecvente
Gastrită, disfagie Cu frecvență necunoscută
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Cistită de radiație
Cu frecvență necunoscută
8
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Insuficiență ovariană Foarte frecventă
Azoospermie, oligospermie,
scăderea fertilității
masculine, tulburări
menstruale
Cu frecvență necunoscută
Afecţiuni congenitale,
familiale şi genetice Hipotiroidism congenital Cu frecvență necunoscută
Tulburări generale și la
nivelul locului de
administrare Boala asemănătoare gripei,
dureri de cap, oboseală,
dureri de gât
Foarte frecvente
Umflături locale Frecvente *în special în cazul existenței stenozei traheale
Descrierea amănunțită a reacțiilor adverse:
Boli ale glandei tiroide și paratiroide
Hipotiroidismul poate apărea ca o ultimă consecință a tratamentului hipertiroidismului cu iod radioactiv.
Se poate manifesta săptămâni sau ani după tratament, și necesită măsurarea periodică adecvată a funcției
tiroidiene și un aport adecvat de substituenți de tiroidă. Hipotiroidismul nu apare în general, mai devreme
de 6-12 săptămâni după administrarea de iodură de sodiu I-131.
În tratamentul bolilor maligne hipotiroidismul este raportat frecvent ca reacţie adversă, care, de altfel, își
explică existența prin tiroidectomia efectuată înaintea tratamentului.
Distrugerea foliculilor tiroidieni cauzată de expunerea la radiaţiile iodurii de sodiu [
131I] poate duce la
exacerbarea unui hipertiroidism deja existent după 2–10 zile sau chiar la criză tireotoxică. Ocazional, un
hipertiroidism autoimun se poate dezvolta după o normalizare iniţială (perioada de latenţă 2–10 luni).
La tratamente cu doze mari de iod radioactiv, pacienții pot prezenta ocazional tiroidite inflamatorii
pasagere și traheite după 1-3 zile de la administrare cu o posibilă constricție traheală severă, în special
acolo unde există o stenoză traheală.
În cazuri rare, un hipertiroidism temporar poate să apară și după tratamentul unui carcinom tiroidian
funcțional.
Cazuri de hipoparatiroidism pasager au fost observate după tratamentul cu iod radioactiv; trebuie să fie
monitorizate corespunzător și tratate cu terapie de substituție.
Afecţiuni oculare
Oftalmopatiile endocrine se pot agrava sau pot să apară noi oftalmopatii dupa terapia cu iod radioactiv a
hipertiroidismului sau a bolii Graves.
Efecte locale ale iradierii
Disfuctionalități și paralizii ale corzilor vocale au fost raportate după administrarea de iodură de sodiu I-
131. În unele cazuri nu s-a putut stabili dacă disfuncționalitatea corzilor vocale a fost cauzată de iradiere
sau datorită tratamentului chirurgical.
Valori mari ale absorbţiei tisulare de iod radioactiv pot fi asociate cu durere locală, disconfort şi edem, de
exemplu în cazul tratamentului cu iod radioactiv a glandei tiroide remanente, poate apare o durere difuză
şi severă la nivelul ţesuturilor moi din regiunea capului şi gâtului.
Pneumonia şi fibroza pulmonară induse de radiaţii au fost observate la pacienţii cu metastaze pulmonare
difuze ale carcinomul tiroidian bine diferenţiat, datorită distrugerii țesutului metastatic. Aceasta apare în
special după tratamentul cu doză mare de iod radioactiv.
În tratamentul de carcinoame tiroidiene metastazate, cu complicații SNC, posibilitatea apariția unui edem
cerebral local și/sau a extinderii unui edem cerebral deja existent trebuie avută în vedere.
9
Afecţiuni gastro-intestinale
Valori crescute de radioactivitate pot conduce la dereglări gastro-intestinale, de obicei în primele ore sau
zile de la administrare. Pentru prevenirea bolilor gastro-intestinale vezi pct.4.4.
Tulburări ale glandelor salivare și lacrimale
Sialoadenita poate apărea, cu inflamaţia şi durerea glandelor salivare, pierderea parţială a gustului şi
uscăciunea gurii. Sialoadenita este în mod normal reversibilă spontan sau cu tratament antiinflamator, dar
au fost ocazional descrise cazuri de ageuzie şi uscăciune a gurii dependente de doză. Lipsa salivei conduce
la infecţii, de exemplu carii, şi aceasta poate duce la pierderea dinţilor. Pentru prevenirea tulburărilor
glandelor salivare vezi pct.4.4.
Funcţionarea defectuoasă a glandelor salivare și/sau lacrimale rezultând sindromul sicca, care poate aparea
cu o întârziere de câteva luni până la doi ani după radioterapie. Deşi sindromul sicca este un efect pasager
în majoritatea cazurilor, simptomul poate persista mai mulţi ani la unii pacienţi.
Deprimarea funcției maduvei osoase
Ca o consecinţă întârziată, poate apărea deprimarea reversibilă a funcţiei măduvei osoase, prezentând
trombocitopenie sau eritrocitopenie izolate, care pot fi letale. Deprimarea funcţiei măduvei osoase este
mai probabil să apară după o singură administrare sau mai mult de 5000 MBq, sau după administrări
repetate în intervale mai mici de 6 luni.
Afecțiuni maligne secundare
După doze ridicate de radiați, ca cele utilizate în tatamentul bolilor maligne ale tiroidei a fost observată o
incidentă crescută a leucemiei. Este, de asemenea, evidențiată o creștere a incidenței de cancer solid
secundar la activități mari (mai mult de 7,4 GBq)
Tulburări ale fertilității
După tratamentul cu iod radioactiv al carcinomului tiroidian, în funcție de doză, poate apărea o scădere a
fertilității atât la femei, cât și la bărbați. În funcție de activitatea dozei, o scădere reversibilă a
spermatogenezei poate fi observată la doze mai mari de 1850 MBq; efecte clinice relevante incluzând
oligospermia și azoospremia și un nivel crescut al FSH seric au fost descrise după administrarea unei doze
mai mari de 3700 MBq.
Atenționări generale
le malformații congenitale. Doza radiantă
rezultată în urma expunerii terapeutice poate duce la o incidență crescută a cancerului și a mutațiilor. În
toate cazurile este necesar să se asigure că riscul iradierii este mai mic decât boala în sine. Doza de
radiație livrată (EDE) după o doză terapeutică de iodură de sodiu I-131 este mai mare de 20 mSv.
Copii și adolescenți
Tipurile de reacții adverse la copii și adolescenți este de așteptat să fie aceleași ca la adulți. Datorită
sensibilității mai mari la radiații a țesuturilor copiilor (vezi pct.11) și a speranței de viață mai mari,
frecvența și severitatea reacțiilor adverse poate fi diferită.
Raportarea reacțiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
10
4.9 Supradozaj
În eventualitatea administrării unei supradoze de radiaţii, doza absorbită de pacient trebuie redusă unde
este posibil prin creşterea eliminării radionuclidului din corp prin micţiuni frecvente prin forţarea diurezei.
În plus, trebuie recomandat blocajul glandei tiroide (de exemplu cu iodură sau perclorat de potasiu) pentru
suspectată o supradoză. Pentru a reduce doza
absorbită de I-131, se pot administra emetice.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte radiofarmaceutice de uz terapeutic, compuşi cu iod [
131I], codul ATC:
V10XA01.
Mecanism de acţiune
Substanţa activă farmacologic este iodul-131 sub formă de iodură de sodiu, care este absorbit de tiroidă.
Se descompune chimic în principal la nivelul tiroidei având timp de înjumătăţire crescut şi astfel induce o
iradiere selectivă a acestui organ.
Efecte farmacodinamice
În cantităţi mici substanţa utilizată pentru diagnostic şi proceduri terapeutice nu produce efectele
farmacodinamice ale iodurii de sodiu (131I). Peste 90% din efectele radiaţiei rezultă din emisia de radiaţii β
care au un parcurs mediu în ţesut de aproximativ 0,5 mm. Iradierea β va diminua, în funcţie de doză,
funcţionarea şi diviziunea celulară ducând la distrugerea celulară. Raza de acţiune scurtă şi absenţa
aproximativă a absorbţiei de iodură de sodiu (
131I) în afara tiroidei conduce la o cantitate neglijabilă de
expunere la iradiere în exteriorul glandei tiroide.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbția
După administrarea orală, iodura de sodiu I-131 este absorbită rapid din tractul gastro-intestinal superior
(90% în 60 minute). Absorbţia este influenţată de golirea gastrică. Este crescută de hipertiroidism şi
diminuată de hipotiroidism.
131I, s-a arătat că dizolvarea are loc după 5 – 12
minute şi că radioactivitatea a fost răspândită omogen pe mucoasa gastrică.
Studiile asupra valorilor activităţii serice au arătat că după o creştere rapidă, ce persistă 10 – 20 minute, se
atinge echilibrul după aproximativ 40 minute. După administrarea orală a unei soluţii de iodură de sodiu
131I echilibrul măsurat s-a dovedit a fi atins în acelaşi timp.
Distribuția și Absorbţia la nivel de organ
Farmacocinetica este asemănătoare cu cea a iodurii nemarcate. După intrarea în circulaţie sanguină, este
distribuit în compartimentul extra tiroidian. De aici, este absorbit predominant de tiroidă care extrage
aproximativ 20 % din iod într-un singur pasaj şi se excretă renal. Absorbţia de iodură în tiroidă atinge
maximul după 24-48 ore, 50 % din valoarea maximă este atinsă după 5 ore. Absorbţia este influenţată de
câţiva factori: vârsta pacientului, volumul tiroidei, clearance-ul renal, valorile iodurii în circulaţie şi alte
medicamente (vezi pct. 4.5). Clearance-ul iodurii la nivelul tiroidei este în mod normal 5-50 ml/minut. În
cazul deficitului de iod, acesta este oricum mărit până la 100 ml/minut şi în timpul hipertiroidismului până
la 1000 ml/minut. În caz de supraîncărcare cu iod, poate scădea la 2–5 ml/minut. Iodura se acumulează, de
asemenea, în rinichi.
11
Cantităţi mici de iodură I-131 sunt captate de glandele salivare, mucoasa gastrică şi, de asemenea, pot fi
localizate în laptele matern, în placentă şi în plexul coroid.
Iodul captat de glanda tiroidă urmează calea bine cunoscută a metabolismului hormonilor tiroidieni, unde
este integrat în compuşii organici din care sunt sintetizaţi hormonii tiroidieni.
Eliminarea
Excreția urinară este de 37-75%, excreția prin fecale este in jur de 10%, și un procent aproape neglijabil se
excretă prin intermediul glandelor sudoripare.
Excreţia urinară este caracterizată de clearance-ul renal care constituie aproximativ 3 % din fluxul renal şi
este relativ constantă de la o persoană la alta. Este mai scăzută în hipotiroidism şi în cazul unei funcţii
renale afectate, şi mai crescută în hipertiroidism. Excreţia urinară medie la subiecţii sănătoşi (investigată
în urină pe 24 ore) a fost 2,8 mg/kg la bărbaţi şi 2,7 mg/kg la femei.
La pacienţi eutiroidieni cu funcţie renală normală, 50 – 75 % din doza administrată este excretată prin
urină în 48 ore.
Timpul de înjumătăţire
Timpul de înjumătăţire efectiv al iodului radioactiv în plasmă este de 12 ore pe când cel al iodului
radioactiv absorbit de glanda tiroidă este de aproape 6 zile. Astfel după administrarea de iodură de sodiu I-
131 aproximativ 40% din doză are un timp de înjumătăţire efectiv de 0,4 zile şi restul de 60% în 8 zile.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datorită cantităţilor mici de substanţă administrată în comparaţie cu cantitatea de iod absorbită din
alimentaţia normală (40-500 micrograme/zi) nu s-a observat şi nu se aşteaptă apariţia unei toxicităţi acute.
Nu sunt disponibile date de toxicitate ale dozelor repetate de iodură de sodiu şi nici efectele acestora
asupra reproducerii la animale sau asupra potenţialului mutagen sau carcinogen.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz terapeutic
Conţinutul capsule:
Fosfat disodic anhidru
Tiosulfat de sodiu
Carbonat de sodiu decahidrat
Hidrogenocarbonat de sodiu
Acid clorhidric soluţie 1M
Hidroxid de sodiu soluţie 1M
Apă pentru preparate injectabile
Învelişul capsulei:
Gelatină
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
Tiosulfat de sodiu
Carbonat de sodiu decahidrat
Hidrogenocarbonat de sodiu
12
Acid clorhidric soluţie 1M (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu soluţie 1 M (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate a capsulelor/soluţiei MONIYOT-131 T este 30 zile de la data de fabricaţie tipărită
pe etichetă.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, conform reglementărilor naţionale privind
materialele radioactive.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz therapeutic
1 capsulă într-un tub de plastic cu corpul din polipropilenă şi capac din polietilenă într-un container de
plumb. Fiecare container de plumb conţine 1 capsulă împreună cu un aplicator.
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
MONIYOT-131 soluţie orală este condiţionat în anede sticlă tip I, capacitate 10 ml, închis cu dop de
cauciuc bromobutilic şi sigilat cu capsă de aluminiu (flip-off), care conţin 5 ml sau 10 ml soluţie.
Medicamentul este prezentat într-un container din plumb.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Atenţionări generale
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie recepţionate, utilizate şi administrate numai de către personal
calificat, doar în spaţii clinice special destinate acestui scop. Recepţionarea, depozitarea, utilizarea,
transferul şi eliminarea acestor medicamente sunt subiectul reglementărilor şi/sau licenţelor
corespunzătoare ale organelor competente locale.
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie preparate de utilizator în aşa fel încât să îndeplinească atât
criteriile de siguranţă radioactivă, cât şi cerinţele privind calitatea farmaceutică.
Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice prezintă risc și pentru alte persoane prin radiații externe
sau contaminare prin vomă sau urină împraștiată. De asemenea măsurile de protecție împotriva radiațiilor
prevăzute în reglementările naționale trebuie avute în vedere.
Acest medicament este de natură să conducă la o doză relativ ridicată de radiații la cei mai mulți pacienți
(vezi pct. 4.8 și 11). Administrarea de iod radioactiv în doze mari poate duce la pericol semnificativ
asupra mediului. Acest lucru poate fi de interes pentru familia din imediata apropiere, a acelor persoane
care au primit tratament sau a publicului larg, în funcție de nivelul de activitate administrat.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare în ceea ce privește activitatea substanţei eliminate de către pacienți,
pentru a evita orice contaminare.
13
Când se deschide containerul personalul trebuie să se asigure că radioactivitatea eliberată este înregistrată
pe monitor. Această activitate este dată de Xe-131m care se formează din dezintegrarea a 1,17% din I-131.
Deși vizibilă pe monitor această doză nu prezintă un risc relevant pentru personal.
Rata dozei efective prin inhalare de Xe-131m format este 0,1% din rata dozei la 1 m de o capsulă ecranată
cu plumb.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Monrol Europe S.R.L
Pantelimon, str. Grădinarilor, nr. 1,
Ilfov
România
8 NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz terapeutic
8894/2016/01 - cutie cu container din plumb cu 1 capsulă
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
8895/2016/01 – flacon cu 5 ml soluţie orală pentru uz terapeutic
8895/2016/02 – flacon cu 10 ml soluţie orală pentru uz terapeutic
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei: Aprilie 2016
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
11 DOZIMETRIE
Tabelele cu dozimetria radiaţiilor a fost raportată în publicaţiile ICRP Nr. 53. Modelul ICRP se referă la
administrarea intravenoasă. Deoarece absorbţia radioiodurii este rapidă şi completă, acest model este
aplicabil, în administrarea orală, dar există o doză de radiaţie suplimentară în peretele stomacului datorată
excreţiei gastrice şi salivare. Presupunând că timpul mediu de retenţie în stomac este de 0,5 ore, doza
absorbită în peretele stomacului creşte cu aproximativ 30% pentru [
131I].
Doza de radiaţie în organele specifice, care nu sunt organe ţintă ale tratamentului, poate fi influenţată
semnificativ de schimbările fiziopatologice induse de boală.
Ca o parte a analizei risc/beneficiu este recomandat ca EDE (echivalentul dozei eficace) şi dozele de
radiaţii individuale la nivelul organelor ţintă trebuie să fie calculate înaintea administrării. Doza va fi apoi
ajustată în concordanţă cu masa tiroidei, timpul biologic de înjumătăţire şi factorul de “reciclare” care ţine
cont de starea fiziologică a pacientului (incluzând dezintegrarea iodului) şi stadiul patologiei.
Expunerea la radiaţii afectează în special tiroida. Expunerea la radiaţii a altor organe este, de obicei, numai
de ordinul a câtorva miimi din cea a tiroidei. Aceasta depinde de asemenea de furnizarea de iodură stabilă
14
prin hrană (captarea de iodură radioactivă creşte cu peste 90 % în zonele cu deficit de iod şi scade până la
5% în zonele bogate în iod).
Mai mult, depinde de funcţionarea tiroidei (eutiroidism, hipotiroidism şi hipertiroidism) şi dacă există un
ţesut care stochează iodul în corp (de exemplu: după tiroidectomie, prezenţa iodului acumulat în
metastaze) sau dacă funcţia tiroidiană era blocată. Astfel expunerea la radiaţii a tuturor celorlalte organe
este mai mare sau mai mică, în funcţie de nivelul de iod acumulat în tiroidă.
IODURĂ
131I 8,02 zile
Doza absorbită per unitate de activitate administrată (mGy/MBq)
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande suprarenale 0,037 0,042 0,067 0,110 0,200
*Peretele vezicii urinare 0,610 0,750 1,100 1,800 3,400
Suprafeţe osoase 0,032 0,038 0,061 0,097 0 190
Sâni 0,033 0,033 0,052 0,085 0,170
Tractul gastro-intestinal
Peretele stomacal 0,034 0,040 0,064 0,100 0,190
*Intestinul subţire 0,038 0,047 0,075 0,120 0,220
*Peretele intestinului gros
proximal 0,037 0,045 0,070 0,120 0,210
*Peretele intestinului gros distal 0,043 0,052 0,082 0,130 0,230
*Rinichi 0,065 0,080 0,120 0,170 0,310
Ficat 0,033 0,040 0,065 0,100 0,200
Plămâni 0,031 0,038 0,060 0,096 0,190
Ovare 0,042 0,054 0,084 0,130 0,240
Pancreas 0,035 0,043 0,069 0,110 0,210
Măduvă hematogenă 0,035 0,042 0,065 0,100 0,190
Splină 0,034 0,040 0,065 0,100 0,200
Testicule 0,037 0,045 0,075 0,120 0,230
Glanda tiroidă 0,029 0,038 0,063 0,100 0,200
Uter 0,054 0,067 0,110 0,170 0,300
Alte ţesuturi 0,032 0,039 0,062 0,100 0,190
Echivalentul dozei eficace
(mSv/MBq) 0,072 0.088 0,140 0,210 0,400
Peretele vezicii urinare contribuie la 50,8% din echivalentul dozei eficace.
Blocaj incomplet
Echivalentul dozei eficace (mSv/MBq) în cazul unei captări reduse în tiroidă:
Captare 0,5% 0,300 0,450 0,690 1,500 2,800
Captare 1% 0,520 0,810 1,200 2,700 5,300
Captare 2% 0,970 1,500 2,400 5,300 10,000
Captare tiroidiană 15%
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande suprarenale 0,036 0,043 0,071 0,110 0,220
*Peretele vezicii urinare 0,520 0,640 0,.980 1,500 2,900
Suprafeţe osoase 0,047 0,067 0,094 0,140 0,240
15
Sâni 0,043 0,043 0,081 0,130 0,250
Tractul gastro-intestinal
*Peretele stomacal 0,460 0,580 0,840 1,500 2,900
*Intestinul subţire 0,280 0,350 0,620 1,000 2,000
*Peretele intestinului gros
proximal 0,059 0,065 0,100 0,160 0,280
*Peretele intestinului gros distal 0,042 0,053 0,082 0,130 0,230
*Rinichi 0,060 0,075 0,110 0,170 0,290
Ficat 0,032 0,041 0,068 0,110 0,220
Plămâni 0,053 0,071 0,120 0,190 0,330
Ovare 0,043 0,059 0,092 0,140 0,260
Pancreas 0,052 0,062 0,100 0,150 0,270
Măduvă hematogenă 0,054 0,074 0,099 0,140 0,240
Splină 0,042 0,051 0,081 0,120 0,230
Testicule 0,027 0,035 0,058 0,094 0,180
Glanda tiroidă 210,000 340,000 510,000 1100,000 2000,000
Uter 0,054 0,068 0,110 0,170 0,310
Alte ţesuturi 0,065 0,089 0,140 0,220 0,400
Echivalentul dozei eficace
(mSv/MBq) 6,600 10,000 15,000 34,000 62,000
Captare tiroidiană 35%
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande suprarenale 0,042 0,050 0,087 0,140 0,280
*Peretele vezicii urinare 0,400 0,500 0,760 1,200 2,300
Suprafeţe osoase 0,076 0,120 0,160 0,230 0,350
Sâni 0,067 0,066 0,130 0,220 0,400
Tractul gastro-intestinal
*Peretele stomacal 0,460 0,590 0,850 1,500 3,000
*Intestinul subţire 0,280 0,350 0,620 1,000 2,000
*Peretele intestinului gros
proximal 0,058 0,065 0,100 0,170 0,300
*Peretele intestinului gros distal 0,040 0,051 0,.080 0,130 0,240
*Rinichi 0,056 0,072 0,110 0,170 0,290
Ficat 0,037 0,049 0,082 0,140 0,270
Plămâni 0,090 0,120 0,210 0,330 0,560
Ovare 0,042 0,057 0,090 0,140 0,270
Pancreas 0,054 0,069 0,110 0,180 0,320
Măduvăhematogenă 0,086 0,120 0,160 0,220 0,350
Splină 0,046 0,059 0,096 0,150 0,280
Testicule 0,026 0,032 0,054 0,089 0,180
Glanda tiroidă 500,000 790,000 1200,000 2600,000 4700,000
16
Uter 0,050 0,063 0,100 0,160 0,300
Alte ţesuturi 0,110 0,160 0,260 0,410 0,710
Echivalentul dozei eficace
(mSv/MBq) 15,000 24,000 36,000 78,000 140,000
Captare tiroidiană 55%
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande suprarenale 0,049 0,058 0,110 0,170 0,340
*Peretele vezicii urinare 0,290 0,360 0,540 0,850 1,600
Suprafeţe osoase 0,110 0,170 0,220 0,320 0,480
Sâni 0,091 0,089 0,190 0,310 0,560
Tractul gastro-intestinal
*Peretele stomacal 0,460 0,590 0,860 1,500 3,000
*Intestinul subţire 0,280 0,350 0,620 1,000 2,000
*Peretele intestinului gros
proximal 0,058 0,067 0,110 0,180 0,320
*Peretele intestinului gros distal 0,039 0,049 0,078 0,130 0,240
*Rinichi 0,051 0,068 0,100 0,170 0,290
Ficat 0,043 0,058 0,097 0,170 0,330
Plămâni 0,130 0,180 0,300 0,480 0,.800
Ovare 0,041 0,056 0,090 0,150 0,270
Pancreas 0,058 0,076 0,130 0,210 0,380
Măduvă hematogenă 0,120 0,180 0,220 0,290 0,460
Splină 0,051 0,068 0,110 0,170 0,330
Testicule 0,026 0,031 0,052 0,087 0,170
Glanda tiroidă 790,000 1200,000 1900,000 4100,000 7400,000
Uter 0,046 0,060 0,099 0,160 0,300
Alte ţesuturi 0,160 0,240 0,370 0,590 1,000
Echivalentul dozei eficace
(mSv/MBq) 24,000 37,000 56,000 120,000 220,000
12 INSTRUCŢIUNI PRIVIND PREPARAREA MEDICAMENTELOR
RADIOFARMACEUTICE
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz therapeutic
Capsulele sunt prevăzute gata pentru utilizare cu ajutorul unui aplicator tip pipetă, într-o cutie de carton.
17
Pentru instrucţiuni de utilizare vezi mai jos:
18
Traducerea textului din figura de mai sus este următoarea:
1. Vă rugăm să verificaţi eticheta de siguranţă de pe cutia de carton. Eticheta trebuie să nu fie ruptă.
2. Rupeţi eticheta de siguranţă pentru a deschide cutia, scoateţi produsul din cutie şi duceţi-l în
laboratorul radiofarmaceutic.
3. Controlaţi informaţia de pe eticheta medicamentului: trebuie să fiţi sigur că data calibrării şi
activitatea capsulei sunt conforme cu comanda.
4. Trageţi de cheiţă. Deschideţi cutia rotind flapsurile în direcţia arătată de săgeţi, trăgând de ele uşor
în sus.
5. Capsula MONIYOT-131 este într-un tub de plastic înăuntrul cutiei de metal. Plasaţi aplicatorul pe
tubul de plastic şi fixaţi-l prin rotirea în sensul acelor de ceasornic până se blochează. Deschideţi
aplicatorul de plastic înainte de a-l înmâna pacientului. Pacientul va fi sfătuit să înghită capsula cu un
pahar de apă.
6. După consumarea capsulei MONIYOT-131, ţineţi flapsurile de la cutia de metal şi plasaţi tubul de
plastic înapoi în cutie închizând-o rotind flapsurile în sens invers acelor de ceasornic.
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
Ca orice medicament, dacă integritatea flaconului este compromisă, oricând în timpul preparării,
medicamentul nu va fi folosit.
I-131 Soluţie orală pentru terapie este gata pentru administrarea orală. Luaţi măsuri pentru a micşora
expunerea la radiaţii prin apărători adecvate. Trebuie purtate mânuşi impermeabile în timpul manevrării
medicamentelor radiofarmaceutice.
Soluţia trebuie inspectată vizual pentru observarea eventualelor particule sau coloraţii. Soluţia nu va fi
folosită dacă se observă particule sau soluţia este colorată. În orice caz este cunoscut că sticla tinde să se
închidă la culoare în prezenţa unei radioactivităţi crescute.
Pentru prepararea dozei necesare pacientului, folosind datele de calibrare şi concentraţia radioactivă de pe
eticheta medicamentului se calculează volumul necesar pentru doză.
Folosind o seringa protejată, scoateţi volumul necesar din flacon şi îl transferaţi într-un recipient pentru
administrare. Doza pentru pacient trebuie măsurată cu un calibrator înainte de administrare.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz terapeutic
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine
131I sub formă de iodură de sodiu: 37-7400 MBq la data şi timpul de referinţă.
Un ml conţine 131I sub formă de iodură de sodiu: 14,8-7300 MBq la data şi timpul de referinţă.
Iodul-131 are un timp de înjumătăţire de 8,02 zile. În timpul scăderii activităţii, emite radiaţii beta (β) şi
gamma (γ). Se dezintegrează prin emisia de radiaţii gamma de 365 keV (81%), de 637 keV (7,3%) şi de
284 keV (6,0%) şi radiaţii beta de energie maximă de 606 keV în Xenon-131 stabil.
Excipienți cu efect cunoscut:
Sodiu: 129,68 mg/capsulă
Sodiu: 5,7 mg/ml
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă pentru uz terapeutic
Capsule gelatinoase transparente, conţinând o pulbere de culoare albă până la brun deschis.
Soluţie orală pentru uz terapeutic.
Soluţie limpede, incoloră.
4 DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul tiroidei cu iod radioactiv este indicat pentru:
autonomi.
Tratamentul carcinomului papilar şi folicular tiroidian, inclusiv al metastazelor.
Tratamentul cu iodură de sodiu
131I este deseori asociat cu intervenţia chirurgicală şi cu medicaţia
antitiroidiană.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza administrată este în funcţie de decizia clinică a medicului curant. Efectul terapeutic este obţinut
numai după câteva luni.
Pentru tratamentul hipertiroidismului
Doze
Doza administrată depinde de diagnostic. Efectele terapeutice apar după câteva luni.
Pentru tratamentul hipertiroidismului
Activitatea administrată depinde de diagnostic, de dimensiunea glandei, captarea tiroidei și clearance-ul
Iodului. Următoarele doze de iradiere pot fi folosite:
doza de iradiere de 300 – 400 Gy în leziune unifocală
doza de iradiere de 150 – 200 Gy în leziune multifocală şi metastaze
doza de iradiere de 200 Gy în boala Graves.
În boala Graves şi în cazul leziunilor multifocale şi metastazelor, dozele de iradiere menţionate mai sus
sunt raportate la greutatea totală a glandei tiroide, însă în cazul leziunilor unifocale, doza de iradiere este
raportată numai la greutatea adenomului.
Doza administrată uzual este în intervalul 200-800 MBq, dar poate fi necesar ca tratamentul să fie repetat.
Statusul eutiroidian trebuie obţinut prin tratament la pacienţi, dacă este posibil, înaintea administrării
tratamentului cu iod radioactiv pentru hipertiroidism.
Activitatea care trebuie administrată poate fi calculată cu ajutorul următoarei ecuații:
Unde:
Doza de iradiere (Gy) x volum glandă (ml)
A (MBq) = _________________________________________ x K
max. abs 131I (%) x T ½ efectiv (zile)
doza de iradiere = doza absorbită în întreaga glandă tiroidă sau în adenom.
volum glandă = volumul întregii glande tiroide (boala Graves, leziune multifocală şi metastaze).
max. abs
131I = procentul maxim de I-131 absorbit în glanda tiroidă sau în noduli, din doza administrată
stabilită printr-un test de dozaj.
T ½ efectiv = timpul de înjumătăţire efectiv al I-131 în glanda tiroidă.
K = 24,67
De asemenea, pot fi utilizate şi alte proceduri dozimetrice, incluzând teste de absorbţie tiroidiană cu
pertechnetat de sodiu (Tc-99m) pentru a determina doza adecvată de iradiere (Gy).
Se pot utiliza şi protocoale cu doze fixe.
3
Pentru ablaţia tiroidiană şi tratamentul metastazelor
Dozele administrate după tiroidectomie totală sau subtotală, pentru ablaţia ţesutului tiroidian rămas, sunt
în intervalul 1850-3700 MBq. Acestea depind de dimensiunea rămasă şi de absorbţia de iod radioactiv. În
tratamentul ulterior pentru metastaze, doza administrată este în intervalul 3700-11100 MBq.
Copii şi adolescenţi
Activitatea care va fi administrată copiilor și adolescenților trebuie determinată după efectuarea unui test
de dozimetrie individuală (vezi pct.4.4).
Mod de administrare
Se administrează oral.
te mare de lichid. Înaintea administrării
capsulei la copii şi adolescenţi, în special la copiii mici, trebuie să ne asigurăm că poate fi înghiţită
întreagă. Este recomandată administrarea acesteia cu alimente sfărâmate.
Pentru instrucţiuni privind utilizarea medicamentului, înainte de administrare vezi pct. 12.
Soluţia orală trebuie înghiţită în totalitate cu o cantitate de apă.
Pentru pregătirea pacienţilor, vezi pct 4.4.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Sarcină şi alăptare.
Pacienţi cu disfagie, strictură esofagiană, stenoză esofagiană, diverticuli esofagieni, gastrită activă,
eroziuni gastrice şi ulcer peptic.
Pacienţi suspectaţi de motilitate gastro-intestinală scăzută.
Scanarea tiroidei exceptând monitorizarea bolii maligne sau când
123I sau 99mTc nu sunt disponibile.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Potenţial pentru hipersensibilitate sau reacții anafilactice
Dacă apare hipersensibilitate sau reacții anafilactice, administrarea medicamentului trebuie oprită imediat
și se instituie tratament intravenous, dacă este necesar. Pentru a facilita acțiunea imediată în caz de
urgență, medicamentele și echipamentele necesare, ca de exemplu tub endotracheal sau ventilator trebuie
să fie disponibile imediat.
Insuficientă renală
Administrarea terapeutică a capsulelor cu 131I la pacienţi cu insuficienţă renală semnificativă, la care o
ajustare a activităţii este necesară, necesită o atenţie specială.
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi, tratamentul cu iod radioactiv al bolilor tiroidiene benigne se poate efectua în cazuri
justificate, în special după utilizarea medicamentelor antitiroidiene sau când apar reacţii adverse grave la
medicaţia antitiroidiană. Nu există dovezi privind incidenţa crescută a cancerului, leucemiei sau mutaţiilor
la om referitoare la pacienţii trataţi de boli tiroidiene benigne cu iod radioactiv, în ciuda utilizării
extensive. În tratamentul copiilor şi persoanelor tinere, trebuie, de asemenea, ţinut cont de sensibilitatea
mai mare a ţesuturilor la aceşti pacienţi şi speranţa mai mare de viaţă a acestui grup de vârstă. Riscurile
trebuie comparate cu cele ale altor tratamente posibile. Vezi pct.4.2 și 11.
Pregătirea pacienţilor
Pacienţii trebuie încurajaţi să crească aportul oral de lichide pentru a-şi goli frecvent vezica urinară pentru
a diminua iradierea acesteia, în special după doze mari, de exemplu pentru tratamentul carcinomului
4
tiroidian. Pacienţii cu probleme de eliminare a urinii din vezica urinară trebuie cateterizaţi vezical după
administrarea de iod radioactiv cu activitate mare.
Capsulele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid pentru a se asigura trecerea facilă în
stomac și în partea superioară a intestinului subțire. Este recomandată utilizarea concomitentă de
antagoniști H2 sau inhibitori ai pompei de protoni pentru a evita posibile reacții gastro-intestinale.
În caz de vomă, trebuie ținut seama de riscul de contaminare.
Atenționări specifice
Expunerea la radiații a glandelor salivare trebuie diminuată prin stimularea salivației cu substanțe acide.
Alte măsuri de protecție farmacologică pot fi folosite adițional.
O dietă săracă în iod înaintea tratamentului va mări absorbția în țesutul tiroidian funcțional.
Tratamentul de substituție tiroidiană trebuie oprit înaintea administrării de iod radioactiv pentru
carcinomul tiroidian pentru a asigura o absorbție adecvată. Se recomandă întreruperea tratamentului
pentru o perioadă de 14 zile pentru triiodotironină și 4-5 saptămâni pentru tiroxină. Administrarea acestor
medicamente trebuie reinițiată după două zile de la tratament. Similar pentru carbimazol și propiltiouracil
administrarea trebuie întreruptă cu 5 zile înaintea tratamentului pentru hipertiroidism și reluată
administrarea la câteva zile după finalizarea tratamentului.
Tratamentul cu iod radioactiv în boala Graves trebuie efectuat în asociere cu corticosteroizi când este
prezentă oftalmopatia endocrină.
Pacienți care urmează terapie pentru glanda tiroidă trebuie să fie reexaminați la intervale de timp adecvate.
La pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la gelatină şi/sau metaboliţii săi, utilizarea soluţiei de iodură de
sodiu [
131I]este preferată tratamentului cu capsule cu iod radioactiv.
Acest medicament conține 129,68mg sodiu per capsulă. Acest medicament conține 5,7 mg sodiu per
mililitru. A se lua în considerare de pacienți cu o dietă cu restricție de sodiu.
Precauţiile pentru protecţia mediului sunt prezentate la pct. 6.6.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Multe substanţe farmacologic active sunt cunoscute că interacţionează cu iodul radioactiv. Aceasta se
poate realiza prin numeroase mecanisme care pot afecta legarea de proteine, farmacocinetica sau care pot
influenţa efectele dinamice ale iodului marcat. În consecință, trebuie avut în vedere că absorbţia la nivelul
tiroidei poate fi scăzută. Astfel este necesar să se întocmească un istoric complet al aportului de
medicamente şi să se asigure dacă vreunul din medicamente trebuie întrerupt înaintea administrării de
iodură de sodiu I-131.
De exemplu, tratamentul cu următoarele substanţe trebuie întrerupt:
Substanţe active Perioada de întrerupere înaintea administrării
de I-131
Agenţi antitiroidieni (de exemplu carbimazol,
metimazol, propiluracil), perclorat
Oprire cu o săptămână înaintea începerii
tratamentului până la câteva zile după
Salicilaţi, steroizi, nitroprusidat de sodiu,
sulfobromoftaleină sodică, anticoagulante,
antihistamine, antiparazitiare, peniciline, sulfonamide, 1 săptămână
5
tolbutamidă, tiopentonă
Fenilbutazonă
1 - 2 săptămâni
Expectorante şi vitamine ce conţin iod
aproximativ 2 săptămâni
Medicamente hormonale tiroidiene
Triiodotironină 14 zile
Tiroxină 4-5 săptămâni
Amiodaronă*, benzodiazepine, litiu
aproximativ 4 săptămâni
Medicamente pentru uz topic ce conţin iod
1 - 9 luni
Substanţe de contrast care conţin iod
până la 1 an
* În cazul amiodaronei, este posibilă o absorbţie redusă în glanda tiroidă timp de mai multe luni datorată
timpului de înjumătăţire crescut al acestui medicament.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Femei în perioada fertilă
Când se intenţionează administrarea unui medicament radiofarmaceutic unei femei în perioada fertilă este
foarte important să se determine dacă femeia este sau nu gravidă. Oricare femeie care prezintă absenţa
unei menstre trebuie considerată ca fiind gravidă până la proba contrarie. Dacă sunt dubii referitoare la
existenţa sarcinii (absenţa unei menstre sau dacă ciclul este neregulat etc), trebuie oferite pacientei
alternative care nu folosesc radiaţia ionizantă (dacă sunt disponibile). Femeile care au fost tratate cu
iodură de sodiu I-131 trebuie să fie sfatuite să NU rămână gravide timp de 6 până la 12 luni după
tratament.
Contracepţia la bărbaţi şi femei
Femeile sunt sfătuite să folosească contracepţia pentru o perioadă de 6 -12 luni, iar bărbaţii nu trebuie să
conceapă un copil timp de 6 luni după tratamentul cu iod radioactiv, pentru a permite înlocuirea spermei
iradiate cu spermă neiradiată.
Sarcina
Iodura de sodiu I-131 este contraindicată în timpul sarcinii sau suspiciunii de sarcină sau când sarcina nu a
fost exclusă, datorită faptului că iodura de sodiu I-131 străbate bariera placentară și poate cauza la făt
hipotiroidism sever și posibil ireversibil (doza absorbită de uter pentru acest medicament este probabil în
intervalul 11-511 mGy, iar iodul se concentrează în cantitate crescută în glanda tiroidă a fătului în timpul
trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină) (vezi pct. 4.3).
Dacă în timpul sarcinii s-a diagnosticat un carcinom tiriodian, tratamentul cu iod radioactiv trebuie amânat
până după terminarea sarcinii.
Alăptarea
Înainte de administrarea unui produs radioactiv unei mame care alăptează, trebuie evaluat dacă
investigaţia poate fi amânată până la întreruperea alăptării şi, de asemenea, dacă s-a ales cel mai potrivit
radiofarmaceutic, având în vedere posibilitatea excreţiei substanţei radioactive în laptele matern. Dacă
administrarea este considerată necesară, alăptarea trebuie să fie întreruptă definitiv după administrarea de
iodură de sodiu I-131.
6
4.7 Efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
MONIYOT-131 capsule/soluţie orală nu are influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Frecvența reactiilor adverse raportate este dată de literatura de specialitate. Profilul de siguranță al iodurii
de sodiu I-131 diferă mult în funcţie de dozele administrate, iar acestea depind de tipul tratamentului (de
exemplu tratamentul bolilor benigne sau maligne). Mai mult, profilul de siguranță depinde de mărimea
dozelor cumulate administrate și de intervalul la care acestea sunt administrate. De aceea reacţiile adverse
raportate sunt grupate după frecvența cu care apar în timpul tratamentului bolilor benigne sau maligne.
Cele mai frecvente reacţii adverse care apar sunt: hipotiroidism, hipertiroidism tranzitoriu, disfuncţii ale
glandelor salivare și lacrimale și efecte locale ale radiațiilor. În tratamentul cancerului,mai pot apărea
frecvent reacţii adverse gastro-intestinale și supresia măduvei osoase.
Tabelul de mai jos include reacțiile adverse raportate în funcție de sisteme si organe. Simptomele, care
sunt mai degrabă secundare la un grup de sindroame (de exemplu Sindromul sicca) sunt însumate în
paranteză sub respectivul sindrom.
Tabelul următor prezinta fecvența acestor reacții adverse, după cum urmează:
Foarte frecvente: ≥1/10
Fecvente: ≥1/100 la ≤1/10
Mai puțin frecvente: ≥1/1000 la ≤1/100
Rare: ≥1/10000 la ≤1/1000
Foarte rare: ≤1/10000
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi apreciată din lipsa datelor disponibile.
Reacții adverse după tratamentul bolilor benigne
Sisteme și organe Simptome Frecventa
Tulburări ale sistemul
imunitar
Reacțtii anafilactoide Cu frecvență necunoscută
Tulburări endocrine
Hipotiroidism permanent
Hipotiroidism
Foarte frecvente
Hipertiroidism tranzitoriu Frecvent
Crize tireotoxice
Tiroidite
Hipoparatiroidism(scăderea
concentraţiei de calciu în
sânge, tetanie)
Cu frecvență necunoscută
Tulburări oculare
Oftalmopatie endocrină
(în boala Graves)
Frecvente
Sindrom sicca Cu frecvență necunoscută
Tulburări respiratorii,
toracice și mediastinale
Paralizia corzilor vocale
Foarte rare
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Iodo-acnee (urticarie) Cu frecvență necunoscută
Tulburări gastro-intestinale Sialoadenita Frecvente
Tulburări generale și la
locul de administrare
Umflături locale
Frecvență necunoscută
Reacții adverse după tratamentul bolilor maligne
7
Sisteme si organe Simptome Frecvență
Neoplasm benign,
malignizat si nespecific
(inclusiv chisturi și polipi) Leucemie Frecvente
Cancere solide, de exemplu
de vezică, de colon, gastric Frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului
sanguin și limfatic Anemie aplastică,
eritropenie, insuficiență
medulară osoasă Foarte frecvente
Leucopenie, trombocitopenie Frecvente
Supresie medulară osoasă
severă sau permanentă
Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului
imunitar Reacții anafilactoide Cu frecvență necunoscută
Tulburări endocrine Crize tireotoxice,
Hipertiroidism pasager
Rare
Tiroidite (leucocitoze
pasagere)
Hipoparatiroidism (scăderea
concentrație de calciu în
sânge, tetanie)
Hipotiroidism
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului
nervos Parosmie Foarte frecvente
Edem cerebral Cu frecvență necunoscută
Tulburărioculare Sindrom sicca (conjunctivită,
ochi uscați, uscăciune nazală)
Foarte frecvente
Obstrucția canalului nazo-
lacrimal, lăcrimare
intensificată)
Frecvente
Tulburări respiratorii,
toracice și mediastinale Dispnee Frecvente
Constricție la nivelul gâtului*
Fibroză pulmonară
Insuficienţă respiratorie,
obstrucția căilor respiratorii,
pneumonie, traheită,
disfuncția corzilor vocale
(paralizia corzilor vocale,
disfonie, răguşeală)
Dureri orofaringiene,stridor
Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului
gastro-intestinal Sialoadenită (gură uscată,
dureri ale glandelor salivare,
marirea glandelor salivare,
carii dentare, pierderea
dinților), sindromul stării de
rău post-radiație, greață,
ageuzie, anomie, disgeuzie,
scăderea apetitului
Foarte frecvente
Vomă Frecvente
Gastrită, disfagie Cu frecvență necunoscută
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Cistită de radiație
Cu frecvență necunoscută
8
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Insuficiență ovariană Foarte frecventă
Azoospermie, oligospermie,
scăderea fertilității
masculine, tulburări
menstruale
Cu frecvență necunoscută
Afecţiuni congenitale,
familiale şi genetice Hipotiroidism congenital Cu frecvență necunoscută
Tulburări generale și la
nivelul locului de
administrare Boala asemănătoare gripei,
dureri de cap, oboseală,
dureri de gât
Foarte frecvente
Umflături locale Frecvente *în special în cazul existenței stenozei traheale
Descrierea amănunțită a reacțiilor adverse:
Boli ale glandei tiroide și paratiroide
Hipotiroidismul poate apărea ca o ultimă consecință a tratamentului hipertiroidismului cu iod radioactiv.
Se poate manifesta săptămâni sau ani după tratament, și necesită măsurarea periodică adecvată a funcției
tiroidiene și un aport adecvat de substituenți de tiroidă. Hipotiroidismul nu apare în general, mai devreme
de 6-12 săptămâni după administrarea de iodură de sodiu I-131.
În tratamentul bolilor maligne hipotiroidismul este raportat frecvent ca reacţie adversă, care, de altfel, își
explică existența prin tiroidectomia efectuată înaintea tratamentului.
Distrugerea foliculilor tiroidieni cauzată de expunerea la radiaţiile iodurii de sodiu [
131I] poate duce la
exacerbarea unui hipertiroidism deja existent după 2–10 zile sau chiar la criză tireotoxică. Ocazional, un
hipertiroidism autoimun se poate dezvolta după o normalizare iniţială (perioada de latenţă 2–10 luni).
La tratamente cu doze mari de iod radioactiv, pacienții pot prezenta ocazional tiroidite inflamatorii
pasagere și traheite după 1-3 zile de la administrare cu o posibilă constricție traheală severă, în special
acolo unde există o stenoză traheală.
În cazuri rare, un hipertiroidism temporar poate să apară și după tratamentul unui carcinom tiroidian
funcțional.
Cazuri de hipoparatiroidism pasager au fost observate după tratamentul cu iod radioactiv; trebuie să fie
monitorizate corespunzător și tratate cu terapie de substituție.
Afecţiuni oculare
Oftalmopatiile endocrine se pot agrava sau pot să apară noi oftalmopatii dupa terapia cu iod radioactiv a
hipertiroidismului sau a bolii Graves.
Efecte locale ale iradierii
Disfuctionalități și paralizii ale corzilor vocale au fost raportate după administrarea de iodură de sodiu I-
131. În unele cazuri nu s-a putut stabili dacă disfuncționalitatea corzilor vocale a fost cauzată de iradiere
sau datorită tratamentului chirurgical.
Valori mari ale absorbţiei tisulare de iod radioactiv pot fi asociate cu durere locală, disconfort şi edem, de
exemplu în cazul tratamentului cu iod radioactiv a glandei tiroide remanente, poate apare o durere difuză
şi severă la nivelul ţesuturilor moi din regiunea capului şi gâtului.
Pneumonia şi fibroza pulmonară induse de radiaţii au fost observate la pacienţii cu metastaze pulmonare
difuze ale carcinomul tiroidian bine diferenţiat, datorită distrugerii țesutului metastatic. Aceasta apare în
special după tratamentul cu doză mare de iod radioactiv.
În tratamentul de carcinoame tiroidiene metastazate, cu complicații SNC, posibilitatea apariția unui edem
cerebral local și/sau a extinderii unui edem cerebral deja existent trebuie avută în vedere.
9
Afecţiuni gastro-intestinale
Valori crescute de radioactivitate pot conduce la dereglări gastro-intestinale, de obicei în primele ore sau
zile de la administrare. Pentru prevenirea bolilor gastro-intestinale vezi pct.4.4.
Tulburări ale glandelor salivare și lacrimale
Sialoadenita poate apărea, cu inflamaţia şi durerea glandelor salivare, pierderea parţială a gustului şi
uscăciunea gurii. Sialoadenita este în mod normal reversibilă spontan sau cu tratament antiinflamator, dar
au fost ocazional descrise cazuri de ageuzie şi uscăciune a gurii dependente de doză. Lipsa salivei conduce
la infecţii, de exemplu carii, şi aceasta poate duce la pierderea dinţilor. Pentru prevenirea tulburărilor
glandelor salivare vezi pct.4.4.
Funcţionarea defectuoasă a glandelor salivare și/sau lacrimale rezultând sindromul sicca, care poate aparea
cu o întârziere de câteva luni până la doi ani după radioterapie. Deşi sindromul sicca este un efect pasager
în majoritatea cazurilor, simptomul poate persista mai mulţi ani la unii pacienţi.
Deprimarea funcției maduvei osoase
Ca o consecinţă întârziată, poate apărea deprimarea reversibilă a funcţiei măduvei osoase, prezentând
trombocitopenie sau eritrocitopenie izolate, care pot fi letale. Deprimarea funcţiei măduvei osoase este
mai probabil să apară după o singură administrare sau mai mult de 5000 MBq, sau după administrări
repetate în intervale mai mici de 6 luni.
Afecțiuni maligne secundare
După doze ridicate de radiați, ca cele utilizate în tatamentul bolilor maligne ale tiroidei a fost observată o
incidentă crescută a leucemiei. Este, de asemenea, evidențiată o creștere a incidenței de cancer solid
secundar la activități mari (mai mult de 7,4 GBq)
Tulburări ale fertilității
După tratamentul cu iod radioactiv al carcinomului tiroidian, în funcție de doză, poate apărea o scădere a
fertilității atât la femei, cât și la bărbați. În funcție de activitatea dozei, o scădere reversibilă a
spermatogenezei poate fi observată la doze mai mari de 1850 MBq; efecte clinice relevante incluzând
oligospermia și azoospremia și un nivel crescut al FSH seric au fost descrise după administrarea unei doze
mai mari de 3700 MBq.
Atenționări generale
le malformații congenitale. Doza radiantă
rezultată în urma expunerii terapeutice poate duce la o incidență crescută a cancerului și a mutațiilor. În
toate cazurile este necesar să se asigure că riscul iradierii este mai mic decât boala în sine. Doza de
radiație livrată (EDE) după o doză terapeutică de iodură de sodiu I-131 este mai mare de 20 mSv.
Copii și adolescenți
Tipurile de reacții adverse la copii și adolescenți este de așteptat să fie aceleași ca la adulți. Datorită
sensibilității mai mari la radiații a țesuturilor copiilor (vezi pct.11) și a speranței de viață mai mari,
frecvența și severitatea reacțiilor adverse poate fi diferită.
Raportarea reacțiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
10
4.9 Supradozaj
În eventualitatea administrării unei supradoze de radiaţii, doza absorbită de pacient trebuie redusă unde
este posibil prin creşterea eliminării radionuclidului din corp prin micţiuni frecvente prin forţarea diurezei.
În plus, trebuie recomandat blocajul glandei tiroide (de exemplu cu iodură sau perclorat de potasiu) pentru
suspectată o supradoză. Pentru a reduce doza
absorbită de I-131, se pot administra emetice.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte radiofarmaceutice de uz terapeutic, compuşi cu iod [
131I], codul ATC:
V10XA01.
Mecanism de acţiune
Substanţa activă farmacologic este iodul-131 sub formă de iodură de sodiu, care este absorbit de tiroidă.
Se descompune chimic în principal la nivelul tiroidei având timp de înjumătăţire crescut şi astfel induce o
iradiere selectivă a acestui organ.
Efecte farmacodinamice
În cantităţi mici substanţa utilizată pentru diagnostic şi proceduri terapeutice nu produce efectele
farmacodinamice ale iodurii de sodiu (131I). Peste 90% din efectele radiaţiei rezultă din emisia de radiaţii β
care au un parcurs mediu în ţesut de aproximativ 0,5 mm. Iradierea β va diminua, în funcţie de doză,
funcţionarea şi diviziunea celulară ducând la distrugerea celulară. Raza de acţiune scurtă şi absenţa
aproximativă a absorbţiei de iodură de sodiu (
131I) în afara tiroidei conduce la o cantitate neglijabilă de
expunere la iradiere în exteriorul glandei tiroide.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbția
După administrarea orală, iodura de sodiu I-131 este absorbită rapid din tractul gastro-intestinal superior
(90% în 60 minute). Absorbţia este influenţată de golirea gastrică. Este crescută de hipertiroidism şi
diminuată de hipotiroidism.
131I, s-a arătat că dizolvarea are loc după 5 – 12
minute şi că radioactivitatea a fost răspândită omogen pe mucoasa gastrică.
Studiile asupra valorilor activităţii serice au arătat că după o creştere rapidă, ce persistă 10 – 20 minute, se
atinge echilibrul după aproximativ 40 minute. După administrarea orală a unei soluţii de iodură de sodiu
131I echilibrul măsurat s-a dovedit a fi atins în acelaşi timp.
Distribuția și Absorbţia la nivel de organ
Farmacocinetica este asemănătoare cu cea a iodurii nemarcate. După intrarea în circulaţie sanguină, este
distribuit în compartimentul extra tiroidian. De aici, este absorbit predominant de tiroidă care extrage
aproximativ 20 % din iod într-un singur pasaj şi se excretă renal. Absorbţia de iodură în tiroidă atinge
maximul după 24-48 ore, 50 % din valoarea maximă este atinsă după 5 ore. Absorbţia este influenţată de
câţiva factori: vârsta pacientului, volumul tiroidei, clearance-ul renal, valorile iodurii în circulaţie şi alte
medicamente (vezi pct. 4.5). Clearance-ul iodurii la nivelul tiroidei este în mod normal 5-50 ml/minut. În
cazul deficitului de iod, acesta este oricum mărit până la 100 ml/minut şi în timpul hipertiroidismului până
la 1000 ml/minut. În caz de supraîncărcare cu iod, poate scădea la 2–5 ml/minut. Iodura se acumulează, de
asemenea, în rinichi.
11
Cantităţi mici de iodură I-131 sunt captate de glandele salivare, mucoasa gastrică şi, de asemenea, pot fi
localizate în laptele matern, în placentă şi în plexul coroid.
Iodul captat de glanda tiroidă urmează calea bine cunoscută a metabolismului hormonilor tiroidieni, unde
este integrat în compuşii organici din care sunt sintetizaţi hormonii tiroidieni.
Eliminarea
Excreția urinară este de 37-75%, excreția prin fecale este in jur de 10%, și un procent aproape neglijabil se
excretă prin intermediul glandelor sudoripare.
Excreţia urinară este caracterizată de clearance-ul renal care constituie aproximativ 3 % din fluxul renal şi
este relativ constantă de la o persoană la alta. Este mai scăzută în hipotiroidism şi în cazul unei funcţii
renale afectate, şi mai crescută în hipertiroidism. Excreţia urinară medie la subiecţii sănătoşi (investigată
în urină pe 24 ore) a fost 2,8 mg/kg la bărbaţi şi 2,7 mg/kg la femei.
La pacienţi eutiroidieni cu funcţie renală normală, 50 – 75 % din doza administrată este excretată prin
urină în 48 ore.
Timpul de înjumătăţire
Timpul de înjumătăţire efectiv al iodului radioactiv în plasmă este de 12 ore pe când cel al iodului
radioactiv absorbit de glanda tiroidă este de aproape 6 zile. Astfel după administrarea de iodură de sodiu I-
131 aproximativ 40% din doză are un timp de înjumătăţire efectiv de 0,4 zile şi restul de 60% în 8 zile.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datorită cantităţilor mici de substanţă administrată în comparaţie cu cantitatea de iod absorbită din
alimentaţia normală (40-500 micrograme/zi) nu s-a observat şi nu se aşteaptă apariţia unei toxicităţi acute.
Nu sunt disponibile date de toxicitate ale dozelor repetate de iodură de sodiu şi nici efectele acestora
asupra reproducerii la animale sau asupra potenţialului mutagen sau carcinogen.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz terapeutic
Conţinutul capsule:
Fosfat disodic anhidru
Tiosulfat de sodiu
Carbonat de sodiu decahidrat
Hidrogenocarbonat de sodiu
Acid clorhidric soluţie 1M
Hidroxid de sodiu soluţie 1M
Apă pentru preparate injectabile
Învelişul capsulei:
Gelatină
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
Tiosulfat de sodiu
Carbonat de sodiu decahidrat
Hidrogenocarbonat de sodiu
12
Acid clorhidric soluţie 1M (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu soluţie 1 M (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate a capsulelor/soluţiei MONIYOT-131 T este 30 zile de la data de fabricaţie tipărită
pe etichetă.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, conform reglementărilor naţionale privind
materialele radioactive.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz therapeutic
1 capsulă într-un tub de plastic cu corpul din polipropilenă şi capac din polietilenă într-un container de
plumb. Fiecare container de plumb conţine 1 capsulă împreună cu un aplicator.
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
MONIYOT-131 soluţie orală este condiţionat în anede sticlă tip I, capacitate 10 ml, închis cu dop de
cauciuc bromobutilic şi sigilat cu capsă de aluminiu (flip-off), care conţin 5 ml sau 10 ml soluţie.
Medicamentul este prezentat într-un container din plumb.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Atenţionări generale
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie recepţionate, utilizate şi administrate numai de către personal
calificat, doar în spaţii clinice special destinate acestui scop. Recepţionarea, depozitarea, utilizarea,
transferul şi eliminarea acestor medicamente sunt subiectul reglementărilor şi/sau licenţelor
corespunzătoare ale organelor competente locale.
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie preparate de utilizator în aşa fel încât să îndeplinească atât
criteriile de siguranţă radioactivă, cât şi cerinţele privind calitatea farmaceutică.
Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice prezintă risc și pentru alte persoane prin radiații externe
sau contaminare prin vomă sau urină împraștiată. De asemenea măsurile de protecție împotriva radiațiilor
prevăzute în reglementările naționale trebuie avute în vedere.
Acest medicament este de natură să conducă la o doză relativ ridicată de radiații la cei mai mulți pacienți
(vezi pct. 4.8 și 11). Administrarea de iod radioactiv în doze mari poate duce la pericol semnificativ
asupra mediului. Acest lucru poate fi de interes pentru familia din imediata apropiere, a acelor persoane
care au primit tratament sau a publicului larg, în funcție de nivelul de activitate administrat.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare în ceea ce privește activitatea substanţei eliminate de către pacienți,
pentru a evita orice contaminare.
13
Când se deschide containerul personalul trebuie să se asigure că radioactivitatea eliberată este înregistrată
pe monitor. Această activitate este dată de Xe-131m care se formează din dezintegrarea a 1,17% din I-131.
Deși vizibilă pe monitor această doză nu prezintă un risc relevant pentru personal.
Rata dozei efective prin inhalare de Xe-131m format este 0,1% din rata dozei la 1 m de o capsulă ecranată
cu plumb.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Monrol Europe S.R.L
Pantelimon, str. Grădinarilor, nr. 1,
Ilfov
România
8 NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz terapeutic
8894/2016/01 - cutie cu container din plumb cu 1 capsulă
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
8895/2016/01 – flacon cu 5 ml soluţie orală pentru uz terapeutic
8895/2016/02 – flacon cu 10 ml soluţie orală pentru uz terapeutic
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei: Aprilie 2016
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
11 DOZIMETRIE
Tabelele cu dozimetria radiaţiilor a fost raportată în publicaţiile ICRP Nr. 53. Modelul ICRP se referă la
administrarea intravenoasă. Deoarece absorbţia radioiodurii este rapidă şi completă, acest model este
aplicabil, în administrarea orală, dar există o doză de radiaţie suplimentară în peretele stomacului datorată
excreţiei gastrice şi salivare. Presupunând că timpul mediu de retenţie în stomac este de 0,5 ore, doza
absorbită în peretele stomacului creşte cu aproximativ 30% pentru [
131I].
Doza de radiaţie în organele specifice, care nu sunt organe ţintă ale tratamentului, poate fi influenţată
semnificativ de schimbările fiziopatologice induse de boală.
Ca o parte a analizei risc/beneficiu este recomandat ca EDE (echivalentul dozei eficace) şi dozele de
radiaţii individuale la nivelul organelor ţintă trebuie să fie calculate înaintea administrării. Doza va fi apoi
ajustată în concordanţă cu masa tiroidei, timpul biologic de înjumătăţire şi factorul de “reciclare” care ţine
cont de starea fiziologică a pacientului (incluzând dezintegrarea iodului) şi stadiul patologiei.
Expunerea la radiaţii afectează în special tiroida. Expunerea la radiaţii a altor organe este, de obicei, numai
de ordinul a câtorva miimi din cea a tiroidei. Aceasta depinde de asemenea de furnizarea de iodură stabilă
14
prin hrană (captarea de iodură radioactivă creşte cu peste 90 % în zonele cu deficit de iod şi scade până la
5% în zonele bogate în iod).
Mai mult, depinde de funcţionarea tiroidei (eutiroidism, hipotiroidism şi hipertiroidism) şi dacă există un
ţesut care stochează iodul în corp (de exemplu: după tiroidectomie, prezenţa iodului acumulat în
metastaze) sau dacă funcţia tiroidiană era blocată. Astfel expunerea la radiaţii a tuturor celorlalte organe
este mai mare sau mai mică, în funcţie de nivelul de iod acumulat în tiroidă.
IODURĂ
131I 8,02 zile
Doza absorbită per unitate de activitate administrată (mGy/MBq)
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande suprarenale 0,037 0,042 0,067 0,110 0,200
*Peretele vezicii urinare 0,610 0,750 1,100 1,800 3,400
Suprafeţe osoase 0,032 0,038 0,061 0,097 0 190
Sâni 0,033 0,033 0,052 0,085 0,170
Tractul gastro-intestinal
Peretele stomacal 0,034 0,040 0,064 0,100 0,190
*Intestinul subţire 0,038 0,047 0,075 0,120 0,220
*Peretele intestinului gros
proximal 0,037 0,045 0,070 0,120 0,210
*Peretele intestinului gros distal 0,043 0,052 0,082 0,130 0,230
*Rinichi 0,065 0,080 0,120 0,170 0,310
Ficat 0,033 0,040 0,065 0,100 0,200
Plămâni 0,031 0,038 0,060 0,096 0,190
Ovare 0,042 0,054 0,084 0,130 0,240
Pancreas 0,035 0,043 0,069 0,110 0,210
Măduvă hematogenă 0,035 0,042 0,065 0,100 0,190
Splină 0,034 0,040 0,065 0,100 0,200
Testicule 0,037 0,045 0,075 0,120 0,230
Glanda tiroidă 0,029 0,038 0,063 0,100 0,200
Uter 0,054 0,067 0,110 0,170 0,300
Alte ţesuturi 0,032 0,039 0,062 0,100 0,190
Echivalentul dozei eficace
(mSv/MBq) 0,072 0.088 0,140 0,210 0,400
Peretele vezicii urinare contribuie la 50,8% din echivalentul dozei eficace.
Blocaj incomplet
Echivalentul dozei eficace (mSv/MBq) în cazul unei captări reduse în tiroidă:
Captare 0,5% 0,300 0,450 0,690 1,500 2,800
Captare 1% 0,520 0,810 1,200 2,700 5,300
Captare 2% 0,970 1,500 2,400 5,300 10,000
Captare tiroidiană 15%
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande suprarenale 0,036 0,043 0,071 0,110 0,220
*Peretele vezicii urinare 0,520 0,640 0,.980 1,500 2,900
Suprafeţe osoase 0,047 0,067 0,094 0,140 0,240
15
Sâni 0,043 0,043 0,081 0,130 0,250
Tractul gastro-intestinal
*Peretele stomacal 0,460 0,580 0,840 1,500 2,900
*Intestinul subţire 0,280 0,350 0,620 1,000 2,000
*Peretele intestinului gros
proximal 0,059 0,065 0,100 0,160 0,280
*Peretele intestinului gros distal 0,042 0,053 0,082 0,130 0,230
*Rinichi 0,060 0,075 0,110 0,170 0,290
Ficat 0,032 0,041 0,068 0,110 0,220
Plămâni 0,053 0,071 0,120 0,190 0,330
Ovare 0,043 0,059 0,092 0,140 0,260
Pancreas 0,052 0,062 0,100 0,150 0,270
Măduvă hematogenă 0,054 0,074 0,099 0,140 0,240
Splină 0,042 0,051 0,081 0,120 0,230
Testicule 0,027 0,035 0,058 0,094 0,180
Glanda tiroidă 210,000 340,000 510,000 1100,000 2000,000
Uter 0,054 0,068 0,110 0,170 0,310
Alte ţesuturi 0,065 0,089 0,140 0,220 0,400
Echivalentul dozei eficace
(mSv/MBq) 6,600 10,000 15,000 34,000 62,000
Captare tiroidiană 35%
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande suprarenale 0,042 0,050 0,087 0,140 0,280
*Peretele vezicii urinare 0,400 0,500 0,760 1,200 2,300
Suprafeţe osoase 0,076 0,120 0,160 0,230 0,350
Sâni 0,067 0,066 0,130 0,220 0,400
Tractul gastro-intestinal
*Peretele stomacal 0,460 0,590 0,850 1,500 3,000
*Intestinul subţire 0,280 0,350 0,620 1,000 2,000
*Peretele intestinului gros
proximal 0,058 0,065 0,100 0,170 0,300
*Peretele intestinului gros distal 0,040 0,051 0,.080 0,130 0,240
*Rinichi 0,056 0,072 0,110 0,170 0,290
Ficat 0,037 0,049 0,082 0,140 0,270
Plămâni 0,090 0,120 0,210 0,330 0,560
Ovare 0,042 0,057 0,090 0,140 0,270
Pancreas 0,054 0,069 0,110 0,180 0,320
Măduvăhematogenă 0,086 0,120 0,160 0,220 0,350
Splină 0,046 0,059 0,096 0,150 0,280
Testicule 0,026 0,032 0,054 0,089 0,180
Glanda tiroidă 500,000 790,000 1200,000 2600,000 4700,000
16
Uter 0,050 0,063 0,100 0,160 0,300
Alte ţesuturi 0,110 0,160 0,260 0,410 0,710
Echivalentul dozei eficace
(mSv/MBq) 15,000 24,000 36,000 78,000 140,000
Captare tiroidiană 55%
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande suprarenale 0,049 0,058 0,110 0,170 0,340
*Peretele vezicii urinare 0,290 0,360 0,540 0,850 1,600
Suprafeţe osoase 0,110 0,170 0,220 0,320 0,480
Sâni 0,091 0,089 0,190 0,310 0,560
Tractul gastro-intestinal
*Peretele stomacal 0,460 0,590 0,860 1,500 3,000
*Intestinul subţire 0,280 0,350 0,620 1,000 2,000
*Peretele intestinului gros
proximal 0,058 0,067 0,110 0,180 0,320
*Peretele intestinului gros distal 0,039 0,049 0,078 0,130 0,240
*Rinichi 0,051 0,068 0,100 0,170 0,290
Ficat 0,043 0,058 0,097 0,170 0,330
Plămâni 0,130 0,180 0,300 0,480 0,.800
Ovare 0,041 0,056 0,090 0,150 0,270
Pancreas 0,058 0,076 0,130 0,210 0,380
Măduvă hematogenă 0,120 0,180 0,220 0,290 0,460
Splină 0,051 0,068 0,110 0,170 0,330
Testicule 0,026 0,031 0,052 0,087 0,170
Glanda tiroidă 790,000 1200,000 1900,000 4100,000 7400,000
Uter 0,046 0,060 0,099 0,160 0,300
Alte ţesuturi 0,160 0,240 0,370 0,590 1,000
Echivalentul dozei eficace
(mSv/MBq) 24,000 37,000 56,000 120,000 220,000
12 INSTRUCŢIUNI PRIVIND PREPARAREA MEDICAMENTELOR
RADIOFARMACEUTICE
MONIYOT-131 37-7400 MBq capsule pentru uz therapeutic
Capsulele sunt prevăzute gata pentru utilizare cu ajutorul unui aplicator tip pipetă, într-o cutie de carton.
17
Pentru instrucţiuni de utilizare vezi mai jos:
18
Traducerea textului din figura de mai sus este următoarea:
1. Vă rugăm să verificaţi eticheta de siguranţă de pe cutia de carton. Eticheta trebuie să nu fie ruptă.
2. Rupeţi eticheta de siguranţă pentru a deschide cutia, scoateţi produsul din cutie şi duceţi-l în
laboratorul radiofarmaceutic.
3. Controlaţi informaţia de pe eticheta medicamentului: trebuie să fiţi sigur că data calibrării şi
activitatea capsulei sunt conforme cu comanda.
4. Trageţi de cheiţă. Deschideţi cutia rotind flapsurile în direcţia arătată de săgeţi, trăgând de ele uşor
în sus.
5. Capsula MONIYOT-131 este într-un tub de plastic înăuntrul cutiei de metal. Plasaţi aplicatorul pe
tubul de plastic şi fixaţi-l prin rotirea în sensul acelor de ceasornic până se blochează. Deschideţi
aplicatorul de plastic înainte de a-l înmâna pacientului. Pacientul va fi sfătuit să înghită capsula cu un
pahar de apă.
6. După consumarea capsulei MONIYOT-131, ţineţi flapsurile de la cutia de metal şi plasaţi tubul de
plastic înapoi în cutie închizând-o rotind flapsurile în sens invers acelor de ceasornic.
MONIYOT-131 14,8-3700 MBq/ml soluţie orală pentru uz terapeutic
Ca orice medicament, dacă integritatea flaconului este compromisă, oricând în timpul preparării,
medicamentul nu va fi folosit.
I-131 Soluţie orală pentru terapie este gata pentru administrarea orală. Luaţi măsuri pentru a micşora
expunerea la radiaţii prin apărători adecvate. Trebuie purtate mânuşi impermeabile în timpul manevrării
medicamentelor radiofarmaceutice.
Soluţia trebuie inspectată vizual pentru observarea eventualelor particule sau coloraţii. Soluţia nu va fi
folosită dacă se observă particule sau soluţia este colorată. În orice caz este cunoscut că sticla tinde să se
închidă la culoare în prezenţa unei radioactivităţi crescute.
Pentru prepararea dozei necesare pacientului, folosind datele de calibrare şi concentraţia radioactivă de pe
eticheta medicamentului se calculează volumul necesar pentru doză.
Folosind o seringa protejată, scoateţi volumul necesar din flacon şi îl transferaţi într-un recipient pentru
administrare. Doza pentru pacient trebuie măsurată cu un calibrator înainte de administrare.
