MAASOL 1,75 mg/flacon
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4753/2012/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MAASOL Kit pentru prepararea suspensiei injectabile de macroagregate de albumină umană - 99mTc
(MACROSALB).
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere conţine macroagregate de albumină umană 1,75 mg.
- numărul particulelor 2,0 x 106 15% per flacon
- dimensiunea agregatelor 10 – 100 m.
Medicamentul este preparat din albumină serică umană obţinută din sânge donat, testat conform
reglementărilor EEC şi găsit non reactiv pentru:
- antigenul de suprafaţă al virusului hepatitic B (AgHBs)
- anticorpi anti virusul imunodeficienţei umane (anti HIV 1/2)
- anticorpi anti virusul hepatitic C (anti HCV)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie injectabilă
Pulbere de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
După marcarea cu soluţie de pertechnetat de sodiu (99mTc), Maasol poate fi utilizat pentru:
- scintigrafie pulmonară de perfuzie;
- venoscintigrafie (indicaţie secundară).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Activităţile recomandate pentru administrare intravenoasă la un adult cântărind 70 kg variază între 37
– 185 MBq (1-5 mCi). Numărul particulelor per doză administrată trebuie să fie cuprinse între 60 x
103 – 700 x 103.
Testul pulmonar poate începe imediat după injectare.
Copii
Activitatea administrată la copii trebuie să fie o fracţiune din activitatea pentru adulţi şi poate fi
calculată prin următoarea ecuaţie:
2
La copii, doza (MBq)= Doza adultului (MBq) x greutatea copilului (kg)
70 kg
Deşi cel mai utilizat factor în calcularea activităţii care trebuie administrată este greutatea corporală, în
anumite cazuri, poate fi considerată adecvată suprafaţa corporală.
La copii, doza (MBq) = Doza adultului (MBq) x suprafaţa corporală a copilului (m 2)
1,73
4.3 Contraindicaţii
Nu există contraindicaţii specifice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate, incluzând reacţii
anafilactice/anafilactoide grave, cu potenţial letal. Trebuie să fie disponibile echipamente moderne de
resuscitare.
Produsele radiofarmaceutice trebuie administrate numai de către personal autorizat. Primirea,
folosirea, transferul şi îndepărtarea lor fac subiectul reglementărilor naţionale.
Produsele radiofarmaceutice trebuie preparate de către utilizator într-o manieră care respectă atât
condiţiile de siguranţă din punct de vedere al radiaţiilor cât şi normele de calitate farmaceutice.
Înainte de injectare, seringa trebuie agitată uşor, pentru a omogeniza soluţia. Niciodată nu trebuie
aspirat sânge în seringă, deoarece acesta induce formarea unor trombi mici.
La pacienţii cu şunt cardiac dreapta – stânga, 99mTc – MAA trebuie administrat cu precauţie. Pentru a
minimaliza posibilitatea microembolismelor în circulaţia cerebrală şi renală, 99mTc – MAA trebuie
injectat intravenos lent, iar numărul particulelor reduse cu până la 50%. Aceste precauţii sunt
recomandate şi la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, ca o complicaţie a hipertensiunii pulmonare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Diferite medicamente induc modificări ale distribuţiei biologice a 99mTc – MAA.
- medicamente chimioterapice, heparină, bronhodilatatoare determină interacţiuni farmacologice.
- heroină, nitrofurantoină, busulfan, ciclofosfamidă, bleomicină, metotrexat, metisergidă determină
interacţiuni toxicologice.
- sulfatul de magneziu determină interacţiuni farmaceutice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Când este necesară administrarea de produse radiofarmaceutice la femeile fertile, trebuie cerute
întotdeauna informaţii despre sarcină. Orice femeie care a constatat absenţa unei menstruaţii trebuie
considerată gravidă până la obţinerea rezultatelor testelor corespunzătoare. Când există dubii, este
important ca expunerea la radiaţii să fie minimă dar să permită obţinerea informaţiilor clinice dorite.
Trebuie luate în considerare tehnici alternative care să nu implice radiaţii ionizante.
Tehnicile care utilizează radionuclizi folosite în timpul sarcinii implică şi o doză de iradiere pentru făt.
În timpul sarcinii trebuie efectuate doar investigaţiile imperativ necesare, când beneficiile probabile
depăşesc riscurile pentru mamă şi făt.
Înainte de administrarea unui produs radiofarmaceutic unei mame care alăptează, trebuie evaluată
posibilitatea de a amâna rezonabil investigaţia până la întreruperea alăptării şi dacă a fost făcută
alegerea adecvată a produsului radiofarmaceutic, având în vedere secreţia activităţii în laptele matern.
3
Dacă administrarea este considerată necesară, alăptarea trebuie întreruptă timp de 12 ore, iar laptele
exprimat trebuie îndepărtat.
Alăptarea poate fi reîncepută atunci când nivelul în lapte nu determină la copil o doză de iradiere mai
mare de 1 mSv.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Maasol nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Injectările unice sau repetate de macroagregate albumină-99mTc pot fi asociate cu reacţii de
hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice foarte rare care pot ameninţa viaţa; pot să apară durere în
piept, rigiditate musculară şi colaps. Reacţii alergice locale au fost sesizate la locul injectării.
Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţii ionizante trebuie să fie justificabilă pe baza beneficiului
probabil. Doza administrată trebuie să fie astfel încât iradierea rezultantă să fie cât mai redusă posibil
având în vedere necesitatea de a obţine un rezultat diagnostic.
Expunerea la radiaţii ionizante este legată de inducerea cancerului şi de posibilitatea de dezvoltare a
malformaţiilor congenitale. Pentru investigaţiile diagnostice nucleare dovezile actuale sugerează că
aceste reacţii adverse vor apărea cu o frecvenţă neglijabilă datorită dozei reduse de radiaţii folosite.
Pentru majoritatea investigaţiilor diagnostice folosind proceduri medicale nucleare doza de radiaţii
folosită (EDE) este mai mică de 20 mSv. În anumite circumstanţe clinice pot fi necesare doze mai
mari.
4.9 Supradozaj
Supradozajul, în sensul obişnuit (administrarea unei cantităţi excesive), nu este de aşteptat, dar
supradozajul poate fi înţeles şi ca administrarea unui număr foarte mare de particule.
Numărul de particule MAA per pacient adult nu trebuie să depăşească 1,5 x 106.
Pericolele posibile în urma administrării de radioactivitate în exces pot fi reduse prin stimularea
diurezei şi micţiuni frecvente.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente radiofarmaceutice diagnostic, aparat respirator, 99mTc-
particule pentru injectare. Cod ATC: V09EB01.
99mTc-MAA, administrat în dozele uzuale, nu prezintă efecte farmacodinamice detectabile clinic sau/şi
analitic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După injectarea într-o venă superficială a circulaţiei venoase sistemice, macroagregatele sunt purtate
cu viteza acestei circulaţii până la primul filtru capilar, şi anume cel de la nivelul arborelui capilar al
sistemului arterial pulmonar.
Macroagregatele de albumină nu penetrează în parenchimul pulmonar (interstiţial sau alveolar) dar
rămân într-o poziţie ocluzivă temporară în lumenul capilarelor. Dacă distribuţia fluxului sanguin
pulmonar este normală, compusul se distribuie în întreaga arie pulmonară conform gradientelor
4
fiziologice; dacă fluxul regional este alterat, în zonele respective ajunge un număr proporţional mai
mic de particule. Macroagregatele marcate cu techneţiu rămân în plămâni perioade variabile de timp,
în funcţie de structura, dimensiunea şi numărul lor.
Dispariţia activităţii particulelor în plămâni se petrece exponenţial; particulele mai mari au un timp de
înjumătăţire biologic mai lung, în timp ce particulele cu diametrul între 5 şi 90 m au un timp de
înjumătăţire de 2 – 8 ore.
Scăderea concentraţiei pulmonare este provocată de liza mecanică a particulelor care obturează
capilarele, datorată pulsaţiilor presionale sistolo-diastolice la nivelul capilarelor.
Produşii de degradare a macroagregatelor, reintraţi în circulaţie ca albumină microcoloidală, sunt
îndepărtaţi rapid de macrofagele sistemului reticuloendotelial, în special în ficat şi splină.
Microcoloidul este metabolizat cu introducerea markerului radioactiv (99mTc) în circulaţia sistemică de
unde este eliminat prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Există corelaţii între dimensiunea MAA şi efectele lor toxice.
S-a demonstrat că mecanismul fiziopatologic responsabil de toxicitate este reprezentat de creşterea
presiunii arteriale pulmonare.
La câine, la particulele cu diametrul cuprins între 10 şi 50 m, primele semne de toxicitate pulmonară
(de exemplu tahipneea) apar după injectarea a 20 – 25 mg/kg.
O creştere bruscă a presiunii arteriale pulmonare se observă la injectarea a 20 mg de MAA cu
diametrul mai mic de 80 m, în timp ce la injectarea a 40 mg de particule MAA cu diametrul mai mic
de 35 m nu se înregistrează modificări semnificative ale presiunii arteriale pulmonare.
La suspensiile de MAA cu diametrul până la 150 m nu apar modificări ale presiunii arteriale sub 10
mg/kg, în timp ce la suspensii cu dimensiuni mai mari (până la 300 m) modificările tipice ale
presiunii în artera pulmonară apar la doze care depăşesc 5 mg/kg.
Doze de 20 – 50 mg/kg determină moarte subită prin insuficienţă respiratorie. La câine, după
injectarea a 14000 MAA-99mTc (dimensiune: 30 –50 m), se găseşte un factor de siguranţă de 100.
Studii de toxicitate cu doze repetate efectuate la câine nu au evidenţiat variaţii detectabile ale
comportamentului general al animalelor.
Nu s-au evidenţiat modificări patologice în organele principale.
În literatură nu există date privind efectele teratogene, mutagene sau carcinogene ale produsului
nemarcat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de staniu dihidrat
Acetat de sodiu
Poloxamer 238
Azot
6.2 Incompatibilităţi
5
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6 ore după reconstituire.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Pulberea se păstrează la temperaturi între 2 – 8ºC.
Soluţia reconstituită se păstrează la temperaturi cuprinse între 15 - 25ºC. Soluţia reconstituită nu se
refrigerează şi nu se congelează.
Condiţiile de păstrare pentru soluţia reconstituită trebuie să fie în concordanţă cu reglementările
naţionale pentru produse radioactive.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu o trusă a 5 flacoane din sticlă incoloră, cu pulbere pentru suspensie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice generează riscuri pentru alte persoane prin iradiere
externă sau contaminare cu stropi de urină, vărsătură, etc. De aceea, trebuie luate precauţii privind
protecţia faţă de radiaţii în conformitate cu reglementările în vigoare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Mod de preparare
- Se plasează flaconul care conţine MAA într-un dispozitiv protector de plumb.
-Se introduc în fiolă 4-8 ml soluţie injectabilă 99mTc-sodiu pertechnetat cu o radioactivitate cuprinsă
între 1480 şi 2960 MBq (40 – 80 mCi), luând precauţii adecvate de asepsie.
-Nu se utilizează ac de ventilaţie.
-Se elimină excesul de presiune din flacon prin aspirarea unui volum egal de gaz în seringă.
-Se răstoarnă flaconul de câteva ori, cu atenţie, pentru a se amesteca conţinutul. Apoi se incubează
timp de aproximativ 5 minute la temperatura camerei.
-Se agită flaconul înainte de a aspira o doză.
-Preparatul nu trebuie să vină în contact cu aerul.
Controlul calităţii
A – Radioactivitatea non filtrabilă la 5 minute după marcare
membrana filtru……………………………………………filtru cu pori de 3m diametru
volumul filtrat……………………………………………...200 L
soluţia de spălat…………………………………………….20 ml soluţie salină
Radioactivitatea rămasă în membrană trebuie să fie 90% din radioactivitatea totală.
B – Testarea purităţii radiochimice la 5 minute după marcare
99mTc liber prin cromatografie pe ITLC - SG
suport………………………………………………………ITLC-SG
soluţie………………………………………………………metanol : apă 85 : 15 v/v
6
timp…………………………………………………………5-10 min 99mTc liber.………………………………………………… 5,0%
Rf …………………………………………………………..0,9±10%
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GE Healthcare S.r.l.
Via Galeno 36,
20126 Milano, Italia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4753/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației – Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2012
11. DOZIMETRIE
Techneţiul (99mTc) se degradează cu emisia de radiaţii gama cu energia de 140 keV şi un timp de
înjumătăţire de 6 ore la techneţiu (99Tc), care poate fi considerat cvasistabil.
Pentru acest produs echivalentul dozei eficace rezultând în urma administrării unei activităţi de 185
MBq este de 2,2 mSv (la un pacient de 70 kg).
Conform ICRP 53 (1988), dozele de radiaţii absorbite de pacient sunt următoarele:
Organe
Doza absorbită pe unitate de activitate administrată
(mGy/MBq)
Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
*Glande suprarenale 5,8E-03 8,7E-03 1,3E-02 1,9E-02 3,1E-02
*Peretele vezicii urinare 1,0E-02 1,3E-02 1,9E-02 2,8E-02 5,1E-02
Suprafeţe osoase 3,5E-03 4,4E-03 6,4E-03 9,7E-03 1,9E-02
Glande mamare 5,6E-03 5,5E-03 1,0E-02 1,4E-02 2,2E-02
Tract gastro-intestinal:
Perete gastric
Intestin subţire
Peretele colonului proximal
Peretele colonului distal
4,0E-MP
2,1E-03
2,2E-03
1,6E-03
5,2E-03
2,6E-03
2,9E-03
2,1E-03
7,8E-03
4,3E-03
5,0E-03
3,5E-03
1,2E-02
7,0E-03
8,4E-03
5,4E-03
2,0E-02
1,3E-02
1,5E-02
1,0E-02
Rinichi 3,7E-03 4,8E-03 7,2E-03 1,1E-02 1,8E-02
*Ficat 1,6E-02 2,1E-02 3,0E-02 4,3E-02 7,5E-02
Plămâni 6,7E-02 9,9E-02 1,4E-01 2,1E-01 4,0E-01
Ovare 1,8E-03 2,3E-03 3,7E-03 5,9E-03 1,1E-02
*Pancreas 5,6E-03 7,5E-03 1,1E-02 1,7E-02 2,9E-02
Măduva osoasă 4,4E-03 6,2E-03 8,3E-03 1,1E-02 1,7E-02
*Splină 4,4E-03 5,6E-03 8,3E-03 1,3E-02 2,2E-02
Testicule 1,1E-03 1,4E-03 2,3E-03 3,7E-03 7,1E-03
Tiroidă 2,0E-03 3,3E-03 5,5E-03 9,0E-03 1,6E-02
7
Uter 2,4E-03 2,9E-03 4,6E-03 7,1E-03 1,3E-02
Alte ţesuturi 2,9E-03 3,6E-03 5,2E-03 7,8E-03 1,4E-02
Doză eficace echivalentă
(mSv/MBq)
1,2E-02
1,8E-02
2,5E-02
3,8E-02
6,9E-02
Pentru o activitate administrată de 185 MBq, doza de iradiere tipică pentru organul ţintă, plămânul,
este de 12,3 mGy, iar dozele de iradiere tipice la nivelul organelor critice: suprarenale, peretele vezicii
urinare, ficat, pancreas, splină, sunt de 1,07 – 1,85 – 2,96 – 1,07 şi, respectiv, 0,81 mGy.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4753/2012/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MAASOL Kit pentru prepararea suspensiei injectabile de macroagregate de albumină umană - 99mTc
(MACROSALB).
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere conţine macroagregate de albumină umană 1,75 mg.
- numărul particulelor 2,0 x 106 15% per flacon
- dimensiunea agregatelor 10 – 100 m.
Medicamentul este preparat din albumină serică umană obţinută din sânge donat, testat conform
reglementărilor EEC şi găsit non reactiv pentru:
- antigenul de suprafaţă al virusului hepatitic B (AgHBs)
- anticorpi anti virusul imunodeficienţei umane (anti HIV 1/2)
- anticorpi anti virusul hepatitic C (anti HCV)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie injectabilă
Pulbere de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
După marcarea cu soluţie de pertechnetat de sodiu (99mTc), Maasol poate fi utilizat pentru:
- scintigrafie pulmonară de perfuzie;
- venoscintigrafie (indicaţie secundară).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Activităţile recomandate pentru administrare intravenoasă la un adult cântărind 70 kg variază între 37
– 185 MBq (1-5 mCi). Numărul particulelor per doză administrată trebuie să fie cuprinse între 60 x
103 – 700 x 103.
Testul pulmonar poate începe imediat după injectare.
Copii
Activitatea administrată la copii trebuie să fie o fracţiune din activitatea pentru adulţi şi poate fi
calculată prin următoarea ecuaţie:
2
La copii, doza (MBq)= Doza adultului (MBq) x greutatea copilului (kg)
70 kg
Deşi cel mai utilizat factor în calcularea activităţii care trebuie administrată este greutatea corporală, în
anumite cazuri, poate fi considerată adecvată suprafaţa corporală.
La copii, doza (MBq) = Doza adultului (MBq) x suprafaţa corporală a copilului (m 2)
1,73
4.3 Contraindicaţii
Nu există contraindicaţii specifice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate, incluzând reacţii
anafilactice/anafilactoide grave, cu potenţial letal. Trebuie să fie disponibile echipamente moderne de
resuscitare.
Produsele radiofarmaceutice trebuie administrate numai de către personal autorizat. Primirea,
folosirea, transferul şi îndepărtarea lor fac subiectul reglementărilor naţionale.
Produsele radiofarmaceutice trebuie preparate de către utilizator într-o manieră care respectă atât
condiţiile de siguranţă din punct de vedere al radiaţiilor cât şi normele de calitate farmaceutice.
Înainte de injectare, seringa trebuie agitată uşor, pentru a omogeniza soluţia. Niciodată nu trebuie
aspirat sânge în seringă, deoarece acesta induce formarea unor trombi mici.
La pacienţii cu şunt cardiac dreapta – stânga, 99mTc – MAA trebuie administrat cu precauţie. Pentru a
minimaliza posibilitatea microembolismelor în circulaţia cerebrală şi renală, 99mTc – MAA trebuie
injectat intravenos lent, iar numărul particulelor reduse cu până la 50%. Aceste precauţii sunt
recomandate şi la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, ca o complicaţie a hipertensiunii pulmonare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Diferite medicamente induc modificări ale distribuţiei biologice a 99mTc – MAA.
- medicamente chimioterapice, heparină, bronhodilatatoare determină interacţiuni farmacologice.
- heroină, nitrofurantoină, busulfan, ciclofosfamidă, bleomicină, metotrexat, metisergidă determină
interacţiuni toxicologice.
- sulfatul de magneziu determină interacţiuni farmaceutice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Când este necesară administrarea de produse radiofarmaceutice la femeile fertile, trebuie cerute
întotdeauna informaţii despre sarcină. Orice femeie care a constatat absenţa unei menstruaţii trebuie
considerată gravidă până la obţinerea rezultatelor testelor corespunzătoare. Când există dubii, este
important ca expunerea la radiaţii să fie minimă dar să permită obţinerea informaţiilor clinice dorite.
Trebuie luate în considerare tehnici alternative care să nu implice radiaţii ionizante.
Tehnicile care utilizează radionuclizi folosite în timpul sarcinii implică şi o doză de iradiere pentru făt.
În timpul sarcinii trebuie efectuate doar investigaţiile imperativ necesare, când beneficiile probabile
depăşesc riscurile pentru mamă şi făt.
Înainte de administrarea unui produs radiofarmaceutic unei mame care alăptează, trebuie evaluată
posibilitatea de a amâna rezonabil investigaţia până la întreruperea alăptării şi dacă a fost făcută
alegerea adecvată a produsului radiofarmaceutic, având în vedere secreţia activităţii în laptele matern.
3
Dacă administrarea este considerată necesară, alăptarea trebuie întreruptă timp de 12 ore, iar laptele
exprimat trebuie îndepărtat.
Alăptarea poate fi reîncepută atunci când nivelul în lapte nu determină la copil o doză de iradiere mai
mare de 1 mSv.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Maasol nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Injectările unice sau repetate de macroagregate albumină-99mTc pot fi asociate cu reacţii de
hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice foarte rare care pot ameninţa viaţa; pot să apară durere în
piept, rigiditate musculară şi colaps. Reacţii alergice locale au fost sesizate la locul injectării.
Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţii ionizante trebuie să fie justificabilă pe baza beneficiului
probabil. Doza administrată trebuie să fie astfel încât iradierea rezultantă să fie cât mai redusă posibil
având în vedere necesitatea de a obţine un rezultat diagnostic.
Expunerea la radiaţii ionizante este legată de inducerea cancerului şi de posibilitatea de dezvoltare a
malformaţiilor congenitale. Pentru investigaţiile diagnostice nucleare dovezile actuale sugerează că
aceste reacţii adverse vor apărea cu o frecvenţă neglijabilă datorită dozei reduse de radiaţii folosite.
Pentru majoritatea investigaţiilor diagnostice folosind proceduri medicale nucleare doza de radiaţii
folosită (EDE) este mai mică de 20 mSv. În anumite circumstanţe clinice pot fi necesare doze mai
mari.
4.9 Supradozaj
Supradozajul, în sensul obişnuit (administrarea unei cantităţi excesive), nu este de aşteptat, dar
supradozajul poate fi înţeles şi ca administrarea unui număr foarte mare de particule.
Numărul de particule MAA per pacient adult nu trebuie să depăşească 1,5 x 106.
Pericolele posibile în urma administrării de radioactivitate în exces pot fi reduse prin stimularea
diurezei şi micţiuni frecvente.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente radiofarmaceutice diagnostic, aparat respirator, 99mTc-
particule pentru injectare. Cod ATC: V09EB01.
99mTc-MAA, administrat în dozele uzuale, nu prezintă efecte farmacodinamice detectabile clinic sau/şi
analitic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După injectarea într-o venă superficială a circulaţiei venoase sistemice, macroagregatele sunt purtate
cu viteza acestei circulaţii până la primul filtru capilar, şi anume cel de la nivelul arborelui capilar al
sistemului arterial pulmonar.
Macroagregatele de albumină nu penetrează în parenchimul pulmonar (interstiţial sau alveolar) dar
rămân într-o poziţie ocluzivă temporară în lumenul capilarelor. Dacă distribuţia fluxului sanguin
pulmonar este normală, compusul se distribuie în întreaga arie pulmonară conform gradientelor
4
fiziologice; dacă fluxul regional este alterat, în zonele respective ajunge un număr proporţional mai
mic de particule. Macroagregatele marcate cu techneţiu rămân în plămâni perioade variabile de timp,
în funcţie de structura, dimensiunea şi numărul lor.
Dispariţia activităţii particulelor în plămâni se petrece exponenţial; particulele mai mari au un timp de
înjumătăţire biologic mai lung, în timp ce particulele cu diametrul între 5 şi 90 m au un timp de
înjumătăţire de 2 – 8 ore.
Scăderea concentraţiei pulmonare este provocată de liza mecanică a particulelor care obturează
capilarele, datorată pulsaţiilor presionale sistolo-diastolice la nivelul capilarelor.
Produşii de degradare a macroagregatelor, reintraţi în circulaţie ca albumină microcoloidală, sunt
îndepărtaţi rapid de macrofagele sistemului reticuloendotelial, în special în ficat şi splină.
Microcoloidul este metabolizat cu introducerea markerului radioactiv (99mTc) în circulaţia sistemică de
unde este eliminat prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Există corelaţii între dimensiunea MAA şi efectele lor toxice.
S-a demonstrat că mecanismul fiziopatologic responsabil de toxicitate este reprezentat de creşterea
presiunii arteriale pulmonare.
La câine, la particulele cu diametrul cuprins între 10 şi 50 m, primele semne de toxicitate pulmonară
(de exemplu tahipneea) apar după injectarea a 20 – 25 mg/kg.
O creştere bruscă a presiunii arteriale pulmonare se observă la injectarea a 20 mg de MAA cu
diametrul mai mic de 80 m, în timp ce la injectarea a 40 mg de particule MAA cu diametrul mai mic
de 35 m nu se înregistrează modificări semnificative ale presiunii arteriale pulmonare.
La suspensiile de MAA cu diametrul până la 150 m nu apar modificări ale presiunii arteriale sub 10
mg/kg, în timp ce la suspensii cu dimensiuni mai mari (până la 300 m) modificările tipice ale
presiunii în artera pulmonară apar la doze care depăşesc 5 mg/kg.
Doze de 20 – 50 mg/kg determină moarte subită prin insuficienţă respiratorie. La câine, după
injectarea a 14000 MAA-99mTc (dimensiune: 30 –50 m), se găseşte un factor de siguranţă de 100.
Studii de toxicitate cu doze repetate efectuate la câine nu au evidenţiat variaţii detectabile ale
comportamentului general al animalelor.
Nu s-au evidenţiat modificări patologice în organele principale.
În literatură nu există date privind efectele teratogene, mutagene sau carcinogene ale produsului
nemarcat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de staniu dihidrat
Acetat de sodiu
Poloxamer 238
Azot
6.2 Incompatibilităţi
5
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6 ore după reconstituire.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Pulberea se păstrează la temperaturi între 2 – 8ºC.
Soluţia reconstituită se păstrează la temperaturi cuprinse între 15 - 25ºC. Soluţia reconstituită nu se
refrigerează şi nu se congelează.
Condiţiile de păstrare pentru soluţia reconstituită trebuie să fie în concordanţă cu reglementările
naţionale pentru produse radioactive.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu o trusă a 5 flacoane din sticlă incoloră, cu pulbere pentru suspensie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice generează riscuri pentru alte persoane prin iradiere
externă sau contaminare cu stropi de urină, vărsătură, etc. De aceea, trebuie luate precauţii privind
protecţia faţă de radiaţii în conformitate cu reglementările în vigoare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Mod de preparare
- Se plasează flaconul care conţine MAA într-un dispozitiv protector de plumb.
-Se introduc în fiolă 4-8 ml soluţie injectabilă 99mTc-sodiu pertechnetat cu o radioactivitate cuprinsă
între 1480 şi 2960 MBq (40 – 80 mCi), luând precauţii adecvate de asepsie.
-Nu se utilizează ac de ventilaţie.
-Se elimină excesul de presiune din flacon prin aspirarea unui volum egal de gaz în seringă.
-Se răstoarnă flaconul de câteva ori, cu atenţie, pentru a se amesteca conţinutul. Apoi se incubează
timp de aproximativ 5 minute la temperatura camerei.
-Se agită flaconul înainte de a aspira o doză.
-Preparatul nu trebuie să vină în contact cu aerul.
Controlul calităţii
A – Radioactivitatea non filtrabilă la 5 minute după marcare
membrana filtru……………………………………………filtru cu pori de 3m diametru
volumul filtrat……………………………………………...200 L
soluţia de spălat…………………………………………….20 ml soluţie salină
Radioactivitatea rămasă în membrană trebuie să fie 90% din radioactivitatea totală.
B – Testarea purităţii radiochimice la 5 minute după marcare
99mTc liber prin cromatografie pe ITLC - SG
suport………………………………………………………ITLC-SG
soluţie………………………………………………………metanol : apă 85 : 15 v/v
6
timp…………………………………………………………5-10 min 99mTc liber.………………………………………………… 5,0%
Rf …………………………………………………………..0,9±10%
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GE Healthcare S.r.l.
Via Galeno 36,
20126 Milano, Italia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4753/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației – Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2012
11. DOZIMETRIE
Techneţiul (99mTc) se degradează cu emisia de radiaţii gama cu energia de 140 keV şi un timp de
înjumătăţire de 6 ore la techneţiu (99Tc), care poate fi considerat cvasistabil.
Pentru acest produs echivalentul dozei eficace rezultând în urma administrării unei activităţi de 185
MBq este de 2,2 mSv (la un pacient de 70 kg).
Conform ICRP 53 (1988), dozele de radiaţii absorbite de pacient sunt următoarele:
Organe
Doza absorbită pe unitate de activitate administrată
(mGy/MBq)
Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
*Glande suprarenale 5,8E-03 8,7E-03 1,3E-02 1,9E-02 3,1E-02
*Peretele vezicii urinare 1,0E-02 1,3E-02 1,9E-02 2,8E-02 5,1E-02
Suprafeţe osoase 3,5E-03 4,4E-03 6,4E-03 9,7E-03 1,9E-02
Glande mamare 5,6E-03 5,5E-03 1,0E-02 1,4E-02 2,2E-02
Tract gastro-intestinal:
Perete gastric
Intestin subţire
Peretele colonului proximal
Peretele colonului distal
4,0E-MP
2,1E-03
2,2E-03
1,6E-03
5,2E-03
2,6E-03
2,9E-03
2,1E-03
7,8E-03
4,3E-03
5,0E-03
3,5E-03
1,2E-02
7,0E-03
8,4E-03
5,4E-03
2,0E-02
1,3E-02
1,5E-02
1,0E-02
Rinichi 3,7E-03 4,8E-03 7,2E-03 1,1E-02 1,8E-02
*Ficat 1,6E-02 2,1E-02 3,0E-02 4,3E-02 7,5E-02
Plămâni 6,7E-02 9,9E-02 1,4E-01 2,1E-01 4,0E-01
Ovare 1,8E-03 2,3E-03 3,7E-03 5,9E-03 1,1E-02
*Pancreas 5,6E-03 7,5E-03 1,1E-02 1,7E-02 2,9E-02
Măduva osoasă 4,4E-03 6,2E-03 8,3E-03 1,1E-02 1,7E-02
*Splină 4,4E-03 5,6E-03 8,3E-03 1,3E-02 2,2E-02
Testicule 1,1E-03 1,4E-03 2,3E-03 3,7E-03 7,1E-03
Tiroidă 2,0E-03 3,3E-03 5,5E-03 9,0E-03 1,6E-02
7
Uter 2,4E-03 2,9E-03 4,6E-03 7,1E-03 1,3E-02
Alte ţesuturi 2,9E-03 3,6E-03 5,2E-03 7,8E-03 1,4E-02
Doză eficace echivalentă
(mSv/MBq)
1,2E-02
1,8E-02
2,5E-02
3,8E-02
6,9E-02
Pentru o activitate administrată de 185 MBq, doza de iradiere tipică pentru organul ţintă, plămânul,
este de 12,3 mGy, iar dozele de iradiere tipice la nivelul organelor critice: suprarenale, peretele vezicii
urinare, ficat, pancreas, splină, sunt de 1,07 – 1,85 – 2,96 – 1,07 şi, respectiv, 0,81 mGy.
