TECHNESCAN PYP 20 mg
Substanta activa: TC 99 M - PIROSPHATEClasa ATC: V09GAForma farmaceutica: KIT PT. PREP. RADIOFARMACEUTICE
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 1 trusa a 5 flac. din sticla incolora x 10 ml inchise cu dop din cauciuc bromobutilic, sigilate cu capac de Al continand o pulbere pt. sol. inj.
Producator: MALLINCKRODT MEDICAL B.V. - OLANDA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Technescan PYP 20 mg kit pentru preparat radiofarmaceutic
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine pirofosfat de sodiu decahidrat 20 mg.
Radionuclidul nu face parte din kit.
Excipient: clorură de staniu dihidrat 4 mg, corespunzând la staniu 2,1 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Kit pentru preparat radiofarmaceutic
Pulbere de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
a) Marcarea in vivo/in vitro a eritrocitelor pentru scintigrafia compartimentului sanguin.
Indicatiile principale sunt :
angiocardioscintigrafie pentru:
- evaluare a fracţiei de ejecţie ventriculară,
- evaluarea mişcării globale şi regionale a pereţilor ventriculari
- vizualizarea cavitătilor cardiace în dinamică
scintigramă de perfuzie a organelor şi anomaliilor vasculare
diagnosticarea şi localizarea hemoragiilor gastro-intestinale oculte.
b) Determinarea volumului sanguin.
c) Scintigrafie splenică
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
a) Scintigrafia compartimentului sanguin
Radioactivitatea medie administrată printr-o singură injectare după marcarea in vivo sau in vitro este
de 890 MBq (740-925 MBq).
b) Determinarea volumului sanguin
2
Radioactivitatea medie administrată printr-o singură injectare după marcarea in vitro este de 3 MBq
(1-5 Mbq).
c) Scintigrafia splenică
Radioactivitate medie administrată printr-o singură injectare după marcarea in vitro este de 50 MBq
(20-70 MBq).
Cantitatea optimă de staniu stanos non-radioactiv pentru prepararea in vivo sau in vitro a eritrocitelor
este de 0,05 μg până la 1,25 μg pe ml din volumul total de sânge
al pacientului (aproximativ 5000 ml
pentru o persoană având greutatea corporală de 70 kg). În special în cazurile de marcare in vitro, nu
trebuie depăşită această doză de staniu stanos. Pertechnetatul (
99mTc) de sodiu trebuie injectat (in vivo)
sau adăugat în amestecul de incubare (in vitro) după 30 minute. Scanarea poate începe imediat după
injectarea trasorului.
Copii
Utilizarea la copii şi adolescenţi trebuie avută în vedere cu atenţie, pe baza indicaţiilor clinice şi a
evaluării raportului risc/beneficiu la acest grup de pacienţi.
Pentru copii, radioactivitatea poate fi calculată în funcţie de intervalul de radioactivitate recomandată
pentru adulţi şi ajustată în funcţie de greutate sau suprafaţa corporală.
Cu toate acestea, Pediatric Task Group al EANM recomandă calcularea radioactivităţii administrate în
funcţie de greutatea corporală, conform următorului tabel.
Fracţiuni din doza pentru adult:
3 kg = 0.1 22 kg = 0.50 42 kg = 0.78
4 kg = 0.14 24 kg = 0.53 44 kg = 0.80
6 kg = 0.19 26 kg = 0.56 46 kg = 0.82
8 kg = 0.23 28 kg = 0.58 48 kg = 0.85
10 kg = 0.27 30 kg = 0.62 50 kg = 0.88
12 kg = 0.32 32 kg = 0.65 52-54 kg = 0.90
14 kg = 0.36 34 kg = 0.68 56-58 kg = 0.92
16 kg = 0.40 36 kg = 0.71 60-62 kg = 0.96
18 kg = 0.44 38 kg = 0.73 64-66 kg = 0.98
20 kg = 0.46 40 kg = 0.76 68 kg = 0.99
La copiii foarte mici (cu vârsta până la un an) este necesară o doză minimă de 80 MBq pentru a obţine
imagini de calitate. Pentru scintigrafia splenică este necesară o doză de 20 MBq.
Datorită fixării de lungă durată
a sărurilor de staniu pe eritrocite, se recomandă un interval de minim 3
luni înainte de repetarea examinării.
Mod de administrare
Se administrează prin injectare intravenoasă. Acest medicament trebuie reconstituit înainte de a se
administra pacientului.
A se reconstitui cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 % (nu este inclus în acest kit).
Metoda de marcare a eritrocitelor
Pulberea de pirofosfat de staniu (substanţa neradioactivă) este iniţial reconstituită cu o soluţie de
clorură de sodiu 0,9 %.
Metoda de marcare in vivo :
Pacientului i se administrează prin injectare intravenoasă,soluţia reconstituită conţinând complexul de
pirofosfat stanos, urmată, la 30 de minute, de injectarea pertechnetatului de sodiu -
99mTc. .
Metoda de marcare in vitro:
Recoltarea unei probe de 10 ml din sângele pacientului.
3
Incubarea in vitro a soluţiei reconstituite cu proba de sânge recoltat sau cu eritrocite,, urmată, la
interval de 30 minute, de adăugarea pertechnetatului (99mTc) de sodiu şi reinjectarea eritrocitelor
marcate.
Metoda de marcare in vivo modificată (in vivo/in vitro) :
Injectarea soluţiei reconstituite conţinând complexul de pirofosfat stanos pentru
«saturaţia stanoasă » in vivo a eritrocitelor.
Marcarea in vitro a eritrocitelor cu pertechnetat (
99mTc) de sodiu după recoltarea unei probe de
sânge.
Reinjectarea eritrocitelor marcate.
Denaturarea eritrocitelor marcate:
Marcarea in vitro a eritrocitelor, urmată de denaturarea acestora, prin încălzire la 49°C-50°C,
timp de 25 minute.
Reinjectarea eritrocitelor denaturate marcate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre din componentele medicamentului
radiofarmaceutic marcat.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă ca marcarea in vivo cu (
99mTC) a eritrocitelor să fie efectuată înainte de administrarea
mediilor de contrast iodate.În caz contrar, este afectată eficacitatea marcării.
Indicaţia pentru examinare pe baza raportului risc/beneficiu
Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţiile ionizante trebuie justificată prin beneficiul probabil.
Radioactivitatea administrată în fiecare caz trebuie să fie atât de mică, încât să se obţină informaţiile
necesare pentru diagnostic.
Copii şi adolescenţi
Pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi, vezi. pct. 4.2. Trebuie efectuată o evaluare
atentă privind importanţa diagnosticării, deoarece doza eficace per MBq este mai mare la copii
comparativ cu adulţi (vezi pct. 11).
Trebuie respectate măsurile obişnuite de siguranţă privind mediul se găsesc la pct. 6.6.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
A fost raportată diminuarea randamentului de marcare a eritrocitelor în cazul asocierii cu heparină, a
supraîncărcării cu Sn, Al, prazosin, metildopa, hidralazină, compuşi înrudiţi cu glicozidele
tonicardiace, chinidină, blocante beta- adrenergice (de exemplu propranol), blocante ale canalelor de
calciu (de exemplu verapamil, nifedipină), nitraţi (de exemplu nitroglicerină), antibiotice de tip
antraciclinice, substanţe de contrast iodate şi catetere din teflon (ionii de Sn
++ pot interacţiona cu
cateterul).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Femei aflate în perioada fertilă
În cazurile în care este necesară administrarea de medicamente radioactive la femeile cu potenţial
fertil, este important a determina dacă aceasta este sau nu gravidă . Orice femeie care a înregistrat
absenţa unei menstre trebuie considerată gravidă până la proba contrarie. În cazurile în care persistă
incertitudini cu privire la prezenţa sarcinii (dacă femeia a înregistrat absenţa unei menstre, dacă ciclul
menstrual este foarte neregulat, etc), trebuie luate în considerare tehnici alternative, care nu implică
utilizarea radiaţiilor ionizante (dacă există).
4
Sarcina
Procedurile cu radionuclizi efectuate la femeile gravide presupun emisia unor doze de radiaţii asupra
fătului. În timpul sarcinii trebuie efectuate numai investigaţiile absolut necesare, pentru care beneficiul
aşteptat depăşeşte riscul pentru mamă şi făt. Administrarea a unei doze de 925 MBq determină o doză
absorbită la nivelul uterului de 4,3 mGy. Doze mai mari de 0,5 mGy trebuie considerate ca având risc
potenţial la făt.
Alăptarea
Înainte de administrarea unui medicament radioactiv unei mame care alăptează, trebuie luată în
considerare dacă investigaţia ar putea fi amânată până la întreruperea alăptării şi dacă a fost ales
medicamentul radiofarmaceutic adecvat. Dacă administrarea este considerată necesară, alăptarea
trebuie întreruptă, iar laptele secretat între timp trebuie aruncat. Alăptarea poate fi reîncepută la
aproximativ 12 ore după injectare sau când concentraţia în laptele matern nu determină la copil o doză
de radioactivitate mai mare de 1 mSv.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Technescan PYP
nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000);
cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţii ionizante trebuie justificată prin beneficiului obţinut.
Trebuie administrată o radioactivitatea care să deterine o iradiere cât mai mică posibil, ţinând cont de
necesitatea obţinerii rezultatului diagnostic dorit.
Expunerea la radiaţiile ionizante este asociată cu un risc de inducere a cancerului şi cu posibila
dezvoltare a malformaţiilor congenitale. Pentru investigaţiile diagnostice în medicină nucleară,
dovezile actuale arată că aceste reacţii adverse apar cu o frecvenţă mică datorită dozelor mici de
radiaţii utilizate.
După administrare intravenoasă a ambelor forme- nemarcată şi complex de tehnetium
99m, au fost
raportate reacţii adverse foarte rare <1/10000. Raportările descriu reacţii anafilactoide, vasovagale,
gastro-intestinale şi reacţii la nivelul locului de injectare.
Doza eficace obţinută prin administrarea unei activităţi de 925 MBq la un adult cu greutatea de 70 kg
este de aproximativ 6,5 mSv.
Reacţiile adverse după administrare intravenoasă a ambelor forme-cea nemarcată şi cea conţinând
complex de tehnetium
99m sunt foarte rare (< /10000). În general, aceste reacţii adverse sunt uşoare
până la moderate şi de scurtă durată, deşi unele au fost descrise ca fiind grave.
Majoritatea reacţiilor adverse raportate după utilizarea de Technescan PYP au fost reacţii de
hipersensibilitate, incluzând ameţeli, cefalee, greaţă, vărsături, eritem tranzitor al feţei şi gâtului,
erupţii cutanate tranzitorii, edem al feţei sau hipotensiune arterială. De asemenea, au fost raportate
reacţii vasovagale aritmii cardiace şi reacţii la nivelul locului de injectare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
5
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul administrării accidentale a unei supradoze de medicament radiofarmaceutic, poate fi necesar
un tratament de susţinere, deoarece eliminarea medicamentului este în funcţie de durata fiziologică de
viaţă a hematiilor. În caz de supradozaj cu pertechnetat
99mTc, se recomandă diureză forţată şi micţiuni
frecvente.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente radiofarmaceutice pentru diagnostic, codul ATC: V09GA03.
La dozele utilizate în procedurile diagnostice, nici pirofosfatul stanos nici pertechnetatul de sodiu
(99mTc) sau pirofosfatul de technetiu (99mTc) stanos, nici eritrocitele marcate nu par să exercite un
efect farmacodinamic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Injectarea intravenoasă a sărurilor de staniu determină „încărcarea cu staniu” a eritrocitelor. Injectarea
ulterioară de pertechnetat (
99mTc) de sodiu determină acumularea şi retenţia pertechnetatului (99mTc) de
sodiu la nivelul plexulului coroid şi în eritrocite. Administrarea intravenoasă de 10-20 μg de ioni de
staniu/kg (sub formă de pirofosfat de staniu), urmată la interval de 30 minute de injectarea a 370-740
MBq pertechnetat, determină marcarea eficace a compartimentului sanguin. În circumstanţe normale,
pertehnetatul injectat intravenos difuzează liber pătrunzând în şi ieşind din eritrocite. Cu toate acestea,
când eritrocitele au fost saturate în prealabil cu ioni de staniu, pertechnetatul (
99mTc) de sodiu este
redus în interiorul celulelor şi se leagă de lanţurile de globină.
Nu este suficient cunoscut mecanismul prin care pertechnetatul (
99mTc) de sodiu se fixează de celulele
saturate cu staniu. Cu toate acestea, 20% din pertehnetatul injectat intră în eritrocite şi se leagă de
lanţurile beta ale globinei. În timp ce 70-80% din pertechnetatul rămas se pare că este localizat în
citoplasma sau în membrana eritocitelor. Pe de altă parte, reducând suprafaţa de saturare a
eritrocitelor, scade eficienţa marcării la 20%.
Captarea de către organ
Pentru marcarea eritrocitelor in vivo, cele mai bune rezultate se obţin prin injectarea pertechnetatului
(
99mTc) timp de 20-30 minute după administrarea de pirofosfat. La 10 şi 100 minute după injectare,
77± 15% şi respectiv 71±14%, din radioactivitatea injectată se regăseşte în sânge. Această valoare
rămâne constantă timp de aproximativ 2 ore după injectare, cu o diminuare de numai 6% din
radioactivitatea sanguină în acest timp.
Marcarea eritrocitelor cu pertechnetat (
99mTc) poate fi observată până la 8 zile după examinare. Nu se
obţin efecte semnificative cu doze de până la 0,02 mg staniu/kg. Eritrocitele denaturate prin căldură
sunt sechestrate în perenchimul splenic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt date preclinice specifice privind eritrocitele marcate cu technetiu. Toxicitatea ionului
pertechnetat şi a sărurilor stanoase a fost studiată şi raportată din literatură. Se observă efecte toxice
6
sistemice numai în cazul dozelor relativ mari administrate intravenos, cu o rata de siguranţă în mg/kg
de minim 150.
Studii efectuate la şobolan privind toxicitatea cu doze repetate, administrând doze de 50 – 100 ori mai
mari decât cele utilizate la om, nu determină modificări macroscopice sau microscopice. S-a raportat
ca sărurile stanoase au un potenţial mutagen redus. Nu sunt studii care să descrie efecte posibile asupra
funcţiei de reproducere sau de apariţie a tumorilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de staniu dihidrat
Acid clorhidric
Hidroxid de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc până în prezent. În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu
trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
1 an
După marcare : 4 ore
După marcare a se păstra la temperaturi între 2
0C – 80C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi de 2 - 8ºC, în ambalajul original.
Pentru produsul radiomarcat vezi pct.6.3.
Păstrarea medicamentelor radiofarmaceutice trebuie să fie în concordanţă cu reglementările naţionale
pentru materialele radioactive.
Pentru soluţia reconstituită, conform reglementărilor naţionale pentru produsele radioactive: a se
păstra la temperaturi de 2 - 8ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu o trusă a 5 flacoane din sticlă incoloră a 10 ml, închise cu dop din cauciuc bromobutilic,
sigilate cu capac de aluminiu, conţinând o pulbere pentru soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare>
Atenţionări generale
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie recepţionate, utilizate şi administrate numai de către
personalul autorizat din unităţile clinice desemnate. Recepţionarea, păstrarea, utilizarea, transferul şi
eliminarea acestora se conformează reglementărilor şi autorizărilor aferente emise de autorităţile
competente.
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie preparate într-o manieră care satisface atât cerinţele privind
siguranţa radioactivă, cât şi cerinţele privind calitatea produsului farmaceutic.
Trebuie luate precauţiile adecvate de asepsie.
Conţinutul flaconului este destinat preparării soluţiei şi nu pentru a fi administrat direct pacientului
fără aplicarea preliminară a procedurii de preparare.
7
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 12.
Dacă în orice moment în cursul preparării acestui produs este compromisă integritatea flaconului,
acesta nu trebuie utilizat.
Înainte de preparare, conţinutul kitului nu este radioactiv. Cu toate acestea, după adăugarea
pertechnetatului (
99mTc) de sodiu, trebuie menţinut un ecran de protecţie adecvat până la finalizarea
preparării.
Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice generează riscuri pentru alte persoane prin iradiere
externă sau contaminare cu stropi de urină, vărsătură, etc. De aceea, trebuie luate precauţii privind
protecţia faţă de radiaţii în conformitate cu reglementările în vigoare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4755/2012/01
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Mallinckrodt Medical BV.
Westerduinweg 3, 1755 LE Petten,
Olanda
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
11. DOZIMETRIE
Techneţiul (99mTc) se produce cu ajutorul unui generator de 99Mo/99mTc şi se dezintegreaza prin
emisie de radiaţii gama cu o energie medie de 140 keV şi un timp de înjumătăţire de 6 ore la
technetium (
99Tc) şi având în vedere timpul său lung de înjumătăţire de 2,13 x 105 ani, poate fi
considerat cvasistabil.
După administrarea intravenoasă de eritrocite marcate cu techneţiu (99mTc) şi eritrocite denaturate
marcate cu techneţiu (
99mTc)t, doza absorbită estimată pentru un pacient cu greutatea de 70 kg este
prezentată în cele ce urmeză (ICRP 53 publ.80 -1988).
Eritrocite marcate cu (
99mTc) :
Doză absorbită pe unitate de activitate administrată (mGy/MBq)
Organe Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Suprarenale 9.9E-03 1.2E-02 2.0E-02 3.0E-02 5.6E-02
Peretele vezicii urinare 8.5E-03 1.1E-02 1.4E-02 1.7E-02 3.1E-02
Peretele vezicii urinare 7.4E-03 1.2E-02 1.9E-02 3.6E-02 7.4E-02
Encefal 3.6E-03 4.6E-03 7.5E-03 1.2E-02 2.2E-02
8
Glande mamare 3.5E-03 4.1E-03 7.0E-03 1.1E-02 1.9E-02
Vezica biliară 6.5E-03 8.1E-03 1.3E-03 2.0E-02 3.0E-02
Tract gastro-intestinal
Perete gastric 4.6E-03 5.9E-03 9.7E-03 1.4E-02 2.5E-02
Intestin subţire 3.9E-03 4.9E-03 7.8E-03 1.2E-02 2.1E-02
Colon 3.7E-03 4.8E-03 7.5E-03 1.2E-02 2.0E-02
(Colon -partea superioară) 4.0E-03 5.1E-03 8.0E-03 1.3E-02 2.2E-02)
(Colon -partea inferioară) 3.4E-03 4.4E-03 6.9E-03 1.0E-02 1.8E-02)
Cord 2.3E-02 2.9E-02 4.3E-02 6.6E-02 1.1E-01
Rinichi 1.8E-02 2.2E-02 3.6E-02 5.7E-02 1.1E-02
Ficat 1.3E-03 1.7E-02 2.6E-02 4.0E-02 7.2E-02
Plămâni 1.8E-02 2.2E-02 3.5E-02 5.6E-02 1.1E-02
Muşchi 3.3E-03 4.0E-03 6.1E-03 9.4E-03 1.7E-02
Esofag 6.1E-03 7.0E-03 9.8E-03 1.5E-02 2.3E-02
Ovare 3.7E-03 4.8E-03 7.0E-03 1.1E-02 1.9E-02
Pancreas 6.6E-03 8.1E-03 1.3E-02 1.9E-02 3.3E-02
Măduva osoasă 6.1E-03 7.6E-03 1.2E-02 2.0E-02 3.7E-02
Tegument 2.0E-03 2.4E-03 3.8E-03 6.2E-03 1.2E-02
Splină 1.4E-02 1.7E-02 2.7E-02 4.3E-02 8.1E-02
Testicule 2.3E-03 3.0E-03 4.4E-03 6.9E-03 1.3E-02
Timus 6.1E-03 7.0E-03 9.8E-03 1.5E-02 2.3E-02
Tiroidă 5.7E-03 7.1E-03 1.2E-02 1.9E-02 3.6E-02
Uter 3.9E-03 4.9E-03 7.4E-03 1.1E-02 1.9E-02
Alte organe 3.5E-03 4.5E-03 7.3E-03 1.3E-03 2.3E-02
Doză eficace echivalentă
(mSv/MBq) 7.0E-03 8.9E-02 1.4E-02 2.1E-02 3.9E-02
Doza eficace rezultată după administrarea unei activităţi (maxim recomandată) de 120 MBq pentru un
adult cu greutatea de 70 kg este de aproximativ 1,06 mSv.
Pentru scintigrafia compartimentului sanguin, doza eficace rezultată prin administrarea unei
radioactivităţi de 925 MBq este de aproximativ 6,5 mSv pentru un adult cu greutatea de 70 kg. Doza
tipică de radiaţie pe organul ţintă (cord) este de 21 mGy.
Pentru determinarea volumului sanguin doza eficace este obţinută prin administrarea unei activităţi de
5 MBq este 0,05 mSv pentru un adult cu greutatea de 70 kg.
Eritrocite denaturate marcate cu (
99mTc) :
Doză absorbită pe unitate de activitate administrată (mGy/MBq)
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Suprarenale 1.3E-02 1.8E-02 2.7E-02 3.8E-02 6.3E-02
Peretele vezicii urinare 7.5E-04 1.1E-03 2.1E-03 3.8E-03 7.3E-03
Suprafaţa osoasă 3.1E-03 4.1E-03 6.1E-03 9.5E-03 1.9E-02
Glande mamare 2.1E-03 2.1E-03 4.1E-03 6.8E-03 1.0E-02
Tract gastro-intestinal
Perete gastric 1.9E-02 2.1E-02 3.0E-02 4.0E-02 5.8E-02
Intestin subţire 3.7E-03 4.6E-03 7.7E-03 1.3E-02 2.2E-02
Colon-partea superioară 4.0E-03 4.9E-03 8.5E-03 1.4E-02 2.3E-02
Colon-partea inferioară 1.7E-03 2.3E-03 4.3E-03 6.9E-03 1.3E-02
Cord 6.0E-03 7.3E-03 1.1E-02 1.6E-02 2.6E-02
9
*Rinichi 1.8E-02 2.2E-02 3.2E-02 4.6E-02 7.0E-02
*Ficat 1.8E-02 2.3E-02 3.4E-02 4.9E-02 8.7E-02
Plămâni 5.7E-03 7.5E-03 1.1E-02 1.7E-02 2.8E-02
Ovare 1.4E-03 2.2E-03 3.9E-03 7.0E-03 1.2E-02
*Pancreas 3.6E-02 4.0E-02 5.7E-02 7.8E-02 1.2E-01
Măduva osoasă 4.3E-03 6.0E-03 8.4E-03 1.1E-02 1.7E-02
*Splină 5.6E-01 7.8E-01 1.2E+00 1.8E+00 3.2E+00
Testicule 4.7E-04 5.9E-04 1.1E-03 1.7E-03 4.1E-03
Tiroidă 6.3E-04 1.0E-03 1.8E-03 3.2E-03 6.6E-03
Uter 1.4E-03 1.8E-03 3.6E-03 5.9E-03 1.1E-02
Alte ţesuturi 3.3E-03 4.1E-03 5.8E-03 8.7E-03 1.5E-02
Doză eficace echivalentă
(mSv/MBq) 4.1E-02 5.6E-02 8.4E-02 1.3E-01 2.2E-01
Pentru scintigrafie splenică doza eficace obţinută prin administrarea unei activităţi de 70 MBq pentru
un adult cu greutatea de 70 kg este 2,9 mSv (pe 70 kg) şi doza tipică de iradiere pe organul ţintă
(splina) este 39 mGy.
12. INSTRUCŢIUNI PRIVIND PREPARAREA MEDICAMENTELOR
RADIOFARMACEUTICE
Marcare in vivo
Scintigrafia sanguină globală
În cazul unei greutăţi corporale de 70 kg : se injectează lent intravenos (10-20 secunde) 1/5 din
întregul conţinut al unui flacon de Technescan PYP dizolvat în 10 ml soluţie izotonă de clorură de
sodiu (2ml pentru 70 kg). Pentru alte greutăţi corporale volumul trebuie ajustat corespunzător .
Aproximativ 30 minute mai târziu, se injectează intravenos 555-740 MBq (15-20 mCi) pertechnetat
(
99mTc)
Scintigrafia se efectuează după 10 minute
Marcare in vitro
Se recoltează 6 ml sânge de la pacient într-un tub cu ACD sau heparină. Se îndepărtează plasma prin
centrifugare şi se efectuează o etapă de spălare cu soluţie izotonă de clorură de sodiu
Se resuspendă eritrocitele în 10 ml clorură de sodiu
Se dizolvă conţinutul flaconului de Technescan PYP în 10 ml soluţie izotonă clorură de sodiu
Se adaugă 0,3 ml (102 mg Sn) pentru suspensia de eritrocite
Se incubează timp de 30 minute la temperatura camerei
Se elimină excesul de Sn
2+ prin centrifugare şi resuspendarea celulelor în 5 ml soluţie de clorură de
sodiu
Se repetă etapa de spălare
Se adaugă 370-740 MBq (10-20 mCi)
99m Tc04-
Se incubează 30 minute la temperatura camerei
Se indepărtează
99m Tc nelegat prin centrifugare
Se determină încărcarea marcării; aceasta trebuie să fie > 85%
Instrucţiuni pentru controlul calităţii
Examinare prin TLC pe suport de fibre de sticlă acoperit cu silica-gel conform Monografiei 129 din
Farmacopeea Europeană.
a) Se aplică 5 până la 10 μl şi se dezvoltă 10-15 cm în 13,6% m/v soluţie de acetat de sodiu R.
Complexul de techneţiu
99m pirofosfat şi ionul de pertechnetat migrează cu o Rf de 0,9-1,0, în
timp ce impurităţile în formă coloidală rămân la linia de start.
10
b) Se aplică 5 până la 10 μl şi se usucă în jet de nitrogen. Se dezvoltă ( 10-15cm) cu metil-etil-
cetonă R ; ionul de pertechnetat migrează cu o Rf de 0,9-1,0, în timp ce complexul pirofosfat de
techneţiu
99m rămâne la linia de start.
Suma procentelor de radioactivitate corespunde impurităţilor în testul A şi în testul B (inclusiv ionul
de pertechnetat) : ≤ 10,0%.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Technescan PYP 20 mg kit pentru preparat radiofarmaceutic
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine pirofosfat de sodiu decahidrat 20 mg.
Radionuclidul nu face parte din kit.
Excipient: clorură de staniu dihidrat 4 mg, corespunzând la staniu 2,1 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Kit pentru preparat radiofarmaceutic
Pulbere de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
a) Marcarea in vivo/in vitro a eritrocitelor pentru scintigrafia compartimentului sanguin.
Indicatiile principale sunt :
angiocardioscintigrafie pentru:
- evaluare a fracţiei de ejecţie ventriculară,
- evaluarea mişcării globale şi regionale a pereţilor ventriculari
- vizualizarea cavitătilor cardiace în dinamică
scintigramă de perfuzie a organelor şi anomaliilor vasculare
diagnosticarea şi localizarea hemoragiilor gastro-intestinale oculte.
b) Determinarea volumului sanguin.
c) Scintigrafie splenică
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
a) Scintigrafia compartimentului sanguin
Radioactivitatea medie administrată printr-o singură injectare după marcarea in vivo sau in vitro este
de 890 MBq (740-925 MBq).
b) Determinarea volumului sanguin
2
Radioactivitatea medie administrată printr-o singură injectare după marcarea in vitro este de 3 MBq
(1-5 Mbq).
c) Scintigrafia splenică
Radioactivitate medie administrată printr-o singură injectare după marcarea in vitro este de 50 MBq
(20-70 MBq).
Cantitatea optimă de staniu stanos non-radioactiv pentru prepararea in vivo sau in vitro a eritrocitelor
este de 0,05 μg până la 1,25 μg pe ml din volumul total de sânge
al pacientului (aproximativ 5000 ml
pentru o persoană având greutatea corporală de 70 kg). În special în cazurile de marcare in vitro, nu
trebuie depăşită această doză de staniu stanos. Pertechnetatul (
99mTc) de sodiu trebuie injectat (in vivo)
sau adăugat în amestecul de incubare (in vitro) după 30 minute. Scanarea poate începe imediat după
injectarea trasorului.
Copii
Utilizarea la copii şi adolescenţi trebuie avută în vedere cu atenţie, pe baza indicaţiilor clinice şi a
evaluării raportului risc/beneficiu la acest grup de pacienţi.
Pentru copii, radioactivitatea poate fi calculată în funcţie de intervalul de radioactivitate recomandată
pentru adulţi şi ajustată în funcţie de greutate sau suprafaţa corporală.
Cu toate acestea, Pediatric Task Group al EANM recomandă calcularea radioactivităţii administrate în
funcţie de greutatea corporală, conform următorului tabel.
Fracţiuni din doza pentru adult:
3 kg = 0.1 22 kg = 0.50 42 kg = 0.78
4 kg = 0.14 24 kg = 0.53 44 kg = 0.80
6 kg = 0.19 26 kg = 0.56 46 kg = 0.82
8 kg = 0.23 28 kg = 0.58 48 kg = 0.85
10 kg = 0.27 30 kg = 0.62 50 kg = 0.88
12 kg = 0.32 32 kg = 0.65 52-54 kg = 0.90
14 kg = 0.36 34 kg = 0.68 56-58 kg = 0.92
16 kg = 0.40 36 kg = 0.71 60-62 kg = 0.96
18 kg = 0.44 38 kg = 0.73 64-66 kg = 0.98
20 kg = 0.46 40 kg = 0.76 68 kg = 0.99
La copiii foarte mici (cu vârsta până la un an) este necesară o doză minimă de 80 MBq pentru a obţine
imagini de calitate. Pentru scintigrafia splenică este necesară o doză de 20 MBq.
Datorită fixării de lungă durată
a sărurilor de staniu pe eritrocite, se recomandă un interval de minim 3
luni înainte de repetarea examinării.
Mod de administrare
Se administrează prin injectare intravenoasă. Acest medicament trebuie reconstituit înainte de a se
administra pacientului.
A se reconstitui cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 % (nu este inclus în acest kit).
Metoda de marcare a eritrocitelor
Pulberea de pirofosfat de staniu (substanţa neradioactivă) este iniţial reconstituită cu o soluţie de
clorură de sodiu 0,9 %.
Metoda de marcare in vivo :
Pacientului i se administrează prin injectare intravenoasă,soluţia reconstituită conţinând complexul de
pirofosfat stanos, urmată, la 30 de minute, de injectarea pertechnetatului de sodiu -
99mTc. .
Metoda de marcare in vitro:
Recoltarea unei probe de 10 ml din sângele pacientului.
3
Incubarea in vitro a soluţiei reconstituite cu proba de sânge recoltat sau cu eritrocite,, urmată, la
interval de 30 minute, de adăugarea pertechnetatului (99mTc) de sodiu şi reinjectarea eritrocitelor
marcate.
Metoda de marcare in vivo modificată (in vivo/in vitro) :
Injectarea soluţiei reconstituite conţinând complexul de pirofosfat stanos pentru
«saturaţia stanoasă » in vivo a eritrocitelor.
Marcarea in vitro a eritrocitelor cu pertechnetat (
99mTc) de sodiu după recoltarea unei probe de
sânge.
Reinjectarea eritrocitelor marcate.
Denaturarea eritrocitelor marcate:
Marcarea in vitro a eritrocitelor, urmată de denaturarea acestora, prin încălzire la 49°C-50°C,
timp de 25 minute.
Reinjectarea eritrocitelor denaturate marcate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre din componentele medicamentului
radiofarmaceutic marcat.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă ca marcarea in vivo cu (
99mTC) a eritrocitelor să fie efectuată înainte de administrarea
mediilor de contrast iodate.În caz contrar, este afectată eficacitatea marcării.
Indicaţia pentru examinare pe baza raportului risc/beneficiu
Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţiile ionizante trebuie justificată prin beneficiul probabil.
Radioactivitatea administrată în fiecare caz trebuie să fie atât de mică, încât să se obţină informaţiile
necesare pentru diagnostic.
Copii şi adolescenţi
Pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi, vezi. pct. 4.2. Trebuie efectuată o evaluare
atentă privind importanţa diagnosticării, deoarece doza eficace per MBq este mai mare la copii
comparativ cu adulţi (vezi pct. 11).
Trebuie respectate măsurile obişnuite de siguranţă privind mediul se găsesc la pct. 6.6.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
A fost raportată diminuarea randamentului de marcare a eritrocitelor în cazul asocierii cu heparină, a
supraîncărcării cu Sn, Al, prazosin, metildopa, hidralazină, compuşi înrudiţi cu glicozidele
tonicardiace, chinidină, blocante beta- adrenergice (de exemplu propranol), blocante ale canalelor de
calciu (de exemplu verapamil, nifedipină), nitraţi (de exemplu nitroglicerină), antibiotice de tip
antraciclinice, substanţe de contrast iodate şi catetere din teflon (ionii de Sn
++ pot interacţiona cu
cateterul).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Femei aflate în perioada fertilă
În cazurile în care este necesară administrarea de medicamente radioactive la femeile cu potenţial
fertil, este important a determina dacă aceasta este sau nu gravidă . Orice femeie care a înregistrat
absenţa unei menstre trebuie considerată gravidă până la proba contrarie. În cazurile în care persistă
incertitudini cu privire la prezenţa sarcinii (dacă femeia a înregistrat absenţa unei menstre, dacă ciclul
menstrual este foarte neregulat, etc), trebuie luate în considerare tehnici alternative, care nu implică
utilizarea radiaţiilor ionizante (dacă există).
4
Sarcina
Procedurile cu radionuclizi efectuate la femeile gravide presupun emisia unor doze de radiaţii asupra
fătului. În timpul sarcinii trebuie efectuate numai investigaţiile absolut necesare, pentru care beneficiul
aşteptat depăşeşte riscul pentru mamă şi făt. Administrarea a unei doze de 925 MBq determină o doză
absorbită la nivelul uterului de 4,3 mGy. Doze mai mari de 0,5 mGy trebuie considerate ca având risc
potenţial la făt.
Alăptarea
Înainte de administrarea unui medicament radioactiv unei mame care alăptează, trebuie luată în
considerare dacă investigaţia ar putea fi amânată până la întreruperea alăptării şi dacă a fost ales
medicamentul radiofarmaceutic adecvat. Dacă administrarea este considerată necesară, alăptarea
trebuie întreruptă, iar laptele secretat între timp trebuie aruncat. Alăptarea poate fi reîncepută la
aproximativ 12 ore după injectare sau când concentraţia în laptele matern nu determină la copil o doză
de radioactivitate mai mare de 1 mSv.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Technescan PYP
nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000);
cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţii ionizante trebuie justificată prin beneficiului obţinut.
Trebuie administrată o radioactivitatea care să deterine o iradiere cât mai mică posibil, ţinând cont de
necesitatea obţinerii rezultatului diagnostic dorit.
Expunerea la radiaţiile ionizante este asociată cu un risc de inducere a cancerului şi cu posibila
dezvoltare a malformaţiilor congenitale. Pentru investigaţiile diagnostice în medicină nucleară,
dovezile actuale arată că aceste reacţii adverse apar cu o frecvenţă mică datorită dozelor mici de
radiaţii utilizate.
După administrare intravenoasă a ambelor forme- nemarcată şi complex de tehnetium
99m, au fost
raportate reacţii adverse foarte rare <1/10000. Raportările descriu reacţii anafilactoide, vasovagale,
gastro-intestinale şi reacţii la nivelul locului de injectare.
Doza eficace obţinută prin administrarea unei activităţi de 925 MBq la un adult cu greutatea de 70 kg
este de aproximativ 6,5 mSv.
Reacţiile adverse după administrare intravenoasă a ambelor forme-cea nemarcată şi cea conţinând
complex de tehnetium
99m sunt foarte rare (< /10000). În general, aceste reacţii adverse sunt uşoare
până la moderate şi de scurtă durată, deşi unele au fost descrise ca fiind grave.
Majoritatea reacţiilor adverse raportate după utilizarea de Technescan PYP au fost reacţii de
hipersensibilitate, incluzând ameţeli, cefalee, greaţă, vărsături, eritem tranzitor al feţei şi gâtului,
erupţii cutanate tranzitorii, edem al feţei sau hipotensiune arterială. De asemenea, au fost raportate
reacţii vasovagale aritmii cardiace şi reacţii la nivelul locului de injectare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
5
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul administrării accidentale a unei supradoze de medicament radiofarmaceutic, poate fi necesar
un tratament de susţinere, deoarece eliminarea medicamentului este în funcţie de durata fiziologică de
viaţă a hematiilor. În caz de supradozaj cu pertechnetat
99mTc, se recomandă diureză forţată şi micţiuni
frecvente.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente radiofarmaceutice pentru diagnostic, codul ATC: V09GA03.
La dozele utilizate în procedurile diagnostice, nici pirofosfatul stanos nici pertechnetatul de sodiu
(99mTc) sau pirofosfatul de technetiu (99mTc) stanos, nici eritrocitele marcate nu par să exercite un
efect farmacodinamic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Injectarea intravenoasă a sărurilor de staniu determină „încărcarea cu staniu” a eritrocitelor. Injectarea
ulterioară de pertechnetat (
99mTc) de sodiu determină acumularea şi retenţia pertechnetatului (99mTc) de
sodiu la nivelul plexulului coroid şi în eritrocite. Administrarea intravenoasă de 10-20 μg de ioni de
staniu/kg (sub formă de pirofosfat de staniu), urmată la interval de 30 minute de injectarea a 370-740
MBq pertechnetat, determină marcarea eficace a compartimentului sanguin. În circumstanţe normale,
pertehnetatul injectat intravenos difuzează liber pătrunzând în şi ieşind din eritrocite. Cu toate acestea,
când eritrocitele au fost saturate în prealabil cu ioni de staniu, pertechnetatul (
99mTc) de sodiu este
redus în interiorul celulelor şi se leagă de lanţurile de globină.
Nu este suficient cunoscut mecanismul prin care pertechnetatul (
99mTc) de sodiu se fixează de celulele
saturate cu staniu. Cu toate acestea, 20% din pertehnetatul injectat intră în eritrocite şi se leagă de
lanţurile beta ale globinei. În timp ce 70-80% din pertechnetatul rămas se pare că este localizat în
citoplasma sau în membrana eritocitelor. Pe de altă parte, reducând suprafaţa de saturare a
eritrocitelor, scade eficienţa marcării la 20%.
Captarea de către organ
Pentru marcarea eritrocitelor in vivo, cele mai bune rezultate se obţin prin injectarea pertechnetatului
(
99mTc) timp de 20-30 minute după administrarea de pirofosfat. La 10 şi 100 minute după injectare,
77± 15% şi respectiv 71±14%, din radioactivitatea injectată se regăseşte în sânge. Această valoare
rămâne constantă timp de aproximativ 2 ore după injectare, cu o diminuare de numai 6% din
radioactivitatea sanguină în acest timp.
Marcarea eritrocitelor cu pertechnetat (
99mTc) poate fi observată până la 8 zile după examinare. Nu se
obţin efecte semnificative cu doze de până la 0,02 mg staniu/kg. Eritrocitele denaturate prin căldură
sunt sechestrate în perenchimul splenic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt date preclinice specifice privind eritrocitele marcate cu technetiu. Toxicitatea ionului
pertechnetat şi a sărurilor stanoase a fost studiată şi raportată din literatură. Se observă efecte toxice
6
sistemice numai în cazul dozelor relativ mari administrate intravenos, cu o rata de siguranţă în mg/kg
de minim 150.
Studii efectuate la şobolan privind toxicitatea cu doze repetate, administrând doze de 50 – 100 ori mai
mari decât cele utilizate la om, nu determină modificări macroscopice sau microscopice. S-a raportat
ca sărurile stanoase au un potenţial mutagen redus. Nu sunt studii care să descrie efecte posibile asupra
funcţiei de reproducere sau de apariţie a tumorilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de staniu dihidrat
Acid clorhidric
Hidroxid de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc până în prezent. În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu
trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
1 an
După marcare : 4 ore
După marcare a se păstra la temperaturi între 2
0C – 80C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi de 2 - 8ºC, în ambalajul original.
Pentru produsul radiomarcat vezi pct.6.3.
Păstrarea medicamentelor radiofarmaceutice trebuie să fie în concordanţă cu reglementările naţionale
pentru materialele radioactive.
Pentru soluţia reconstituită, conform reglementărilor naţionale pentru produsele radioactive: a se
păstra la temperaturi de 2 - 8ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu o trusă a 5 flacoane din sticlă incoloră a 10 ml, închise cu dop din cauciuc bromobutilic,
sigilate cu capac de aluminiu, conţinând o pulbere pentru soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare>
Atenţionări generale
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie recepţionate, utilizate şi administrate numai de către
personalul autorizat din unităţile clinice desemnate. Recepţionarea, păstrarea, utilizarea, transferul şi
eliminarea acestora se conformează reglementărilor şi autorizărilor aferente emise de autorităţile
competente.
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie preparate într-o manieră care satisface atât cerinţele privind
siguranţa radioactivă, cât şi cerinţele privind calitatea produsului farmaceutic.
Trebuie luate precauţiile adecvate de asepsie.
Conţinutul flaconului este destinat preparării soluţiei şi nu pentru a fi administrat direct pacientului
fără aplicarea preliminară a procedurii de preparare.
7
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 12.
Dacă în orice moment în cursul preparării acestui produs este compromisă integritatea flaconului,
acesta nu trebuie utilizat.
Înainte de preparare, conţinutul kitului nu este radioactiv. Cu toate acestea, după adăugarea
pertechnetatului (
99mTc) de sodiu, trebuie menţinut un ecran de protecţie adecvat până la finalizarea
preparării.
Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice generează riscuri pentru alte persoane prin iradiere
externă sau contaminare cu stropi de urină, vărsătură, etc. De aceea, trebuie luate precauţii privind
protecţia faţă de radiaţii în conformitate cu reglementările în vigoare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4755/2012/01
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Mallinckrodt Medical BV.
Westerduinweg 3, 1755 LE Petten,
Olanda
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
11. DOZIMETRIE
Techneţiul (99mTc) se produce cu ajutorul unui generator de 99Mo/99mTc şi se dezintegreaza prin
emisie de radiaţii gama cu o energie medie de 140 keV şi un timp de înjumătăţire de 6 ore la
technetium (
99Tc) şi având în vedere timpul său lung de înjumătăţire de 2,13 x 105 ani, poate fi
considerat cvasistabil.
După administrarea intravenoasă de eritrocite marcate cu techneţiu (99mTc) şi eritrocite denaturate
marcate cu techneţiu (
99mTc)t, doza absorbită estimată pentru un pacient cu greutatea de 70 kg este
prezentată în cele ce urmeză (ICRP 53 publ.80 -1988).
Eritrocite marcate cu (
99mTc) :
Doză absorbită pe unitate de activitate administrată (mGy/MBq)
Organe Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Suprarenale 9.9E-03 1.2E-02 2.0E-02 3.0E-02 5.6E-02
Peretele vezicii urinare 8.5E-03 1.1E-02 1.4E-02 1.7E-02 3.1E-02
Peretele vezicii urinare 7.4E-03 1.2E-02 1.9E-02 3.6E-02 7.4E-02
Encefal 3.6E-03 4.6E-03 7.5E-03 1.2E-02 2.2E-02
8
Glande mamare 3.5E-03 4.1E-03 7.0E-03 1.1E-02 1.9E-02
Vezica biliară 6.5E-03 8.1E-03 1.3E-03 2.0E-02 3.0E-02
Tract gastro-intestinal
Perete gastric 4.6E-03 5.9E-03 9.7E-03 1.4E-02 2.5E-02
Intestin subţire 3.9E-03 4.9E-03 7.8E-03 1.2E-02 2.1E-02
Colon 3.7E-03 4.8E-03 7.5E-03 1.2E-02 2.0E-02
(Colon -partea superioară) 4.0E-03 5.1E-03 8.0E-03 1.3E-02 2.2E-02)
(Colon -partea inferioară) 3.4E-03 4.4E-03 6.9E-03 1.0E-02 1.8E-02)
Cord 2.3E-02 2.9E-02 4.3E-02 6.6E-02 1.1E-01
Rinichi 1.8E-02 2.2E-02 3.6E-02 5.7E-02 1.1E-02
Ficat 1.3E-03 1.7E-02 2.6E-02 4.0E-02 7.2E-02
Plămâni 1.8E-02 2.2E-02 3.5E-02 5.6E-02 1.1E-02
Muşchi 3.3E-03 4.0E-03 6.1E-03 9.4E-03 1.7E-02
Esofag 6.1E-03 7.0E-03 9.8E-03 1.5E-02 2.3E-02
Ovare 3.7E-03 4.8E-03 7.0E-03 1.1E-02 1.9E-02
Pancreas 6.6E-03 8.1E-03 1.3E-02 1.9E-02 3.3E-02
Măduva osoasă 6.1E-03 7.6E-03 1.2E-02 2.0E-02 3.7E-02
Tegument 2.0E-03 2.4E-03 3.8E-03 6.2E-03 1.2E-02
Splină 1.4E-02 1.7E-02 2.7E-02 4.3E-02 8.1E-02
Testicule 2.3E-03 3.0E-03 4.4E-03 6.9E-03 1.3E-02
Timus 6.1E-03 7.0E-03 9.8E-03 1.5E-02 2.3E-02
Tiroidă 5.7E-03 7.1E-03 1.2E-02 1.9E-02 3.6E-02
Uter 3.9E-03 4.9E-03 7.4E-03 1.1E-02 1.9E-02
Alte organe 3.5E-03 4.5E-03 7.3E-03 1.3E-03 2.3E-02
Doză eficace echivalentă
(mSv/MBq) 7.0E-03 8.9E-02 1.4E-02 2.1E-02 3.9E-02
Doza eficace rezultată după administrarea unei activităţi (maxim recomandată) de 120 MBq pentru un
adult cu greutatea de 70 kg este de aproximativ 1,06 mSv.
Pentru scintigrafia compartimentului sanguin, doza eficace rezultată prin administrarea unei
radioactivităţi de 925 MBq este de aproximativ 6,5 mSv pentru un adult cu greutatea de 70 kg. Doza
tipică de radiaţie pe organul ţintă (cord) este de 21 mGy.
Pentru determinarea volumului sanguin doza eficace este obţinută prin administrarea unei activităţi de
5 MBq este 0,05 mSv pentru un adult cu greutatea de 70 kg.
Eritrocite denaturate marcate cu (
99mTc) :
Doză absorbită pe unitate de activitate administrată (mGy/MBq)
Organ Adulţi 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Suprarenale 1.3E-02 1.8E-02 2.7E-02 3.8E-02 6.3E-02
Peretele vezicii urinare 7.5E-04 1.1E-03 2.1E-03 3.8E-03 7.3E-03
Suprafaţa osoasă 3.1E-03 4.1E-03 6.1E-03 9.5E-03 1.9E-02
Glande mamare 2.1E-03 2.1E-03 4.1E-03 6.8E-03 1.0E-02
Tract gastro-intestinal
Perete gastric 1.9E-02 2.1E-02 3.0E-02 4.0E-02 5.8E-02
Intestin subţire 3.7E-03 4.6E-03 7.7E-03 1.3E-02 2.2E-02
Colon-partea superioară 4.0E-03 4.9E-03 8.5E-03 1.4E-02 2.3E-02
Colon-partea inferioară 1.7E-03 2.3E-03 4.3E-03 6.9E-03 1.3E-02
Cord 6.0E-03 7.3E-03 1.1E-02 1.6E-02 2.6E-02
9
*Rinichi 1.8E-02 2.2E-02 3.2E-02 4.6E-02 7.0E-02
*Ficat 1.8E-02 2.3E-02 3.4E-02 4.9E-02 8.7E-02
Plămâni 5.7E-03 7.5E-03 1.1E-02 1.7E-02 2.8E-02
Ovare 1.4E-03 2.2E-03 3.9E-03 7.0E-03 1.2E-02
*Pancreas 3.6E-02 4.0E-02 5.7E-02 7.8E-02 1.2E-01
Măduva osoasă 4.3E-03 6.0E-03 8.4E-03 1.1E-02 1.7E-02
*Splină 5.6E-01 7.8E-01 1.2E+00 1.8E+00 3.2E+00
Testicule 4.7E-04 5.9E-04 1.1E-03 1.7E-03 4.1E-03
Tiroidă 6.3E-04 1.0E-03 1.8E-03 3.2E-03 6.6E-03
Uter 1.4E-03 1.8E-03 3.6E-03 5.9E-03 1.1E-02
Alte ţesuturi 3.3E-03 4.1E-03 5.8E-03 8.7E-03 1.5E-02
Doză eficace echivalentă
(mSv/MBq) 4.1E-02 5.6E-02 8.4E-02 1.3E-01 2.2E-01
Pentru scintigrafie splenică doza eficace obţinută prin administrarea unei activităţi de 70 MBq pentru
un adult cu greutatea de 70 kg este 2,9 mSv (pe 70 kg) şi doza tipică de iradiere pe organul ţintă
(splina) este 39 mGy.
12. INSTRUCŢIUNI PRIVIND PREPARAREA MEDICAMENTELOR
RADIOFARMACEUTICE
Marcare in vivo
Scintigrafia sanguină globală
În cazul unei greutăţi corporale de 70 kg : se injectează lent intravenos (10-20 secunde) 1/5 din
întregul conţinut al unui flacon de Technescan PYP dizolvat în 10 ml soluţie izotonă de clorură de
sodiu (2ml pentru 70 kg). Pentru alte greutăţi corporale volumul trebuie ajustat corespunzător .
Aproximativ 30 minute mai târziu, se injectează intravenos 555-740 MBq (15-20 mCi) pertechnetat
(
99mTc)
Scintigrafia se efectuează după 10 minute
Marcare in vitro
Se recoltează 6 ml sânge de la pacient într-un tub cu ACD sau heparină. Se îndepărtează plasma prin
centrifugare şi se efectuează o etapă de spălare cu soluţie izotonă de clorură de sodiu
Se resuspendă eritrocitele în 10 ml clorură de sodiu
Se dizolvă conţinutul flaconului de Technescan PYP în 10 ml soluţie izotonă clorură de sodiu
Se adaugă 0,3 ml (102 mg Sn) pentru suspensia de eritrocite
Se incubează timp de 30 minute la temperatura camerei
Se elimină excesul de Sn
2+ prin centrifugare şi resuspendarea celulelor în 5 ml soluţie de clorură de
sodiu
Se repetă etapa de spălare
Se adaugă 370-740 MBq (10-20 mCi)
99m Tc04-
Se incubează 30 minute la temperatura camerei
Se indepărtează
99m Tc nelegat prin centrifugare
Se determină încărcarea marcării; aceasta trebuie să fie > 85%
Instrucţiuni pentru controlul calităţii
Examinare prin TLC pe suport de fibre de sticlă acoperit cu silica-gel conform Monografiei 129 din
Farmacopeea Europeană.
a) Se aplică 5 până la 10 μl şi se dezvoltă 10-15 cm în 13,6% m/v soluţie de acetat de sodiu R.
Complexul de techneţiu
99m pirofosfat şi ionul de pertechnetat migrează cu o Rf de 0,9-1,0, în
timp ce impurităţile în formă coloidală rămân la linia de start.
10
b) Se aplică 5 până la 10 μl şi se usucă în jet de nitrogen. Se dezvoltă ( 10-15cm) cu metil-etil-
cetonă R ; ionul de pertechnetat migrează cu o Rf de 0,9-1,0, în timp ce complexul pirofosfat de
techneţiu
99m rămâne la linia de start.
Suma procentelor de radioactivitate corespunde impurităţilor în testul A şi în testul B (inclusiv ionul
de pertechnetat) : ≤ 10,0%.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
